CONTINUTUL CONCURENTEI

CONTINUTUL CONCURENTEI

Concurenta reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea dintre agentii economici vanzatori - ofertanti pentru a atrage de partea lor clientela (cumparatori - solicitanti).

Literatura de specialitate a consacrat urmatoarea tipologie a pietelor concurentiale:

1. Din punct de vedere al reglementarilor legale:

concurenta loiala (corecta) cand se respecta reglementarile legale;

concurenta neloiala (incorecta) cand nu se respecta aceste reglementari.

2. In functie de gradul de dezvoltare al pietei si de libertate al economiei:

piete cu concurenta perfecta;

piete cu concurenta imperfecta.

Piata cu concurenta perfecta

Piata cu concurenta perfecta este un model teoretic, de care se apropie insa multe piete reale (bursa, piata micilor producatori agricoli, etc.). Piata cu concurenta perfecta are urmatoarele caracteristici:

a)     Atomicitate perfecta

Pe piata exista un numar mare de producatori si de consumatori de putere mica si egala. Prin "numar mare" se intelege ca nici unul dintre agentii economici considerati, fie ca este vorba despre ofertanti sau despre solicitanti, nu poate exercita o actiune semnificativa asupra pietei. Firmele pot numai sa fixeze cantitatea pe care o ofera. Se spune ca firma este "un acceptant de pret" (price-taker), in sensul ca pretul apare ca o variabila exogena, ca o constrangere externa la care firma trebuie sa faca fata.

b)    Omogenitatea produselor

Altfel spus, produsele sunt identice. Pentru ca produsele tuturor firmelor existente pe piata sunt perfect substituibile, politicile promotionale nu se justifica economic.

c)     Transparenta perfecta

Producatorii si consumatorii sunt perfect si permanent informati asupra cererii si ofertei, astfel incat pot obtine cel mai bun produs sau cel mai bun pret.

d)    Mobilitatea perfecta a factorilor de productie

Producatorii si consumatorii gasesc liber si nelimitat pe piata factorii de productie care au nevoie. Aceasta conditie presupune ca factorii de productie (munca si capital) se indreapta intotdeauna catre locurile unde sunt folositi cel mai bine.

e)     Intrarea si iesirea libera pe piata a produselor

Firmele existente pe piata nu pot impiedica intrarea altor firme si ies de pe piata atunci cand doresc. Astfel, intreprinderea "intra" pe piata numai atunci cand costul este inferior pretului de vanzare si "iese" de pe piata cand pretul este inferior costului.

Pietele cu concurenta imperfecta

Piata cu concurenta perfecta este, dupa cum s-a aratat, un model teoretic cu importanta teoretica si metodologica. Practic, in sistemul economiei reale, nu se intrunesc conditiile mentionate mai sus. De aceea se impune si prezentarea pietelor cu concurenta imperfecta care caracterizeaza realitatea economica.

Exista urmatoarele forme de concurenta imperfecta:

Piata cu concurenta monopolistica

Este caracterizata prin diferentierea produselor si prin existenta unui numar suficient de mare de producatori, astfel incat fiecare dintre ei sa poata lua decizii independent de efectele pe care le-ar avea asupra deciziilor celorlalti producatori. De asemenea cumparatorii sunt numerosi si au posibilitatea unei bune satisfaceri a cererii alegand in multitudinea de vanzatori, conform dorintelor si posibilitatilor fiecaruia. Practic, piata cu concurenta monopolistica pastreaza trasaturile pietei cu concurenta perfecta cu exceptia omogenitatii produselor, ceea ce confera firmei o oarecare putere asupra pretului si o apropie de monopol. Dar, spre deosebire de monopol, produsul firmei monopolistice este usor substituibil, iar cererea foarte elastica.

Exemple de piata monopolistica: distribuitorii marilor firme de telefonie mobila, taranii din piata, etc.

Cele mai importante strategii concurentiale au in vedere: calitatea produsului, serviciile oferite consumatorilor, localizarea si programul firmei, tehnicile promotionale, etc.

Piata cu situatie de oligopol

Pe aceasta piata exista un numar mare de consumatori, dar putini producatori.

Numarul firmelor ofertante nu este o cifra exacta sau un interval precis. Prin numar redus se intelege ca firmele sunt interdependente, adica un producator trebuie sa tina seama de deciziile celorlalti atunci cand isi stabileste propria strategie. Producatorii nu au posibilitatea de a controla preturile, dar cum fiecare dintre ei reprezinta o fractiune importanta a ofertei totale, pot influenta piata prin deciziile pe care le iau in domeniul preturilor sau al productiei totale.

Exemple de piete oligopoliste: piata bauturilor racoritoare, piata automobilelor, etc.

Pe piata oligopolista, produsele pot fi diferentiate sau omogene; de exemplu pe piata otelului din intreaga lume oferta este asigurata de cateva societati care produc aceleasi tipuri de otel. In schimb oferta de automobile este puternic diferentiata.

Exista doua tipuri de oligopol: oligopol cooperant si oligopol necooperant.

a) In cazul oligopolului cooperant, cooperarea poate fi de doua feluri: oficiala si tacita.

Cooperarea oficiala apare sub forma cartelurilor sau trusturilor.

Cartelul este un grup de firme care si-au pastrat autonomia decizionala, dar se inteleg intre ele cu privire la pret si la segmentele de piata.

Trustul este rezultatul fuzionarii mai multor firme, adica este o aglomerare de firme grupate sub o conducere comuna.

In ambele situatii gruparea existenta va actiona ca un monopol.

Cel mai celebru exemplu de cartel este O.P.E.C., care a reusit, mai intai in 1973, apoi in 1981 sa declanseze "socul petrolului".

Cooperarea tacita presupune ca firmele se inteleg numai cu privire la nivelul pretului, nu si al productiei, adica nu optimizeaza profitul global. Avantajul acordului este ca lasa neatinsa independenta firmelor. Pentru a functiona, acordul trebuie insotit de impartirea pietei si de clauze de neagresiune.

b) Oligopolul necooperant se manifesta in cazul in care nici una dintre firme nu incearca sa domine piata, fiecare incercand sa-si maximizeze profitul pe cont propriu, in functie de comportamentul celeilalte.

Piata cu situatie de monopol

Aceasta este situatia in care pe piata exista un numar mare de solicitanti si un singur ofertant, ceea ce ii ofera posibilitatea sa controleze piata. Ofertantul poate determina nivelul preturilor, dar nu poate determina cantitatea vanduta care depinde de puterea de cumparare a consumatorului. Exemplu: utilitati sau servicii publice, produse militare.

Cauzele care conduc la formarea si consolidarea unor monopoluri pot fi sintetizate in trei categorii, ce se constituie totodata in trei forme de monopol, si anume:

a)     Monopolul natural

In anumite domenii, costurile infrastructurii sunt foarte ridicate. Din acest motiv firmele mici sunt obligate sa fuzioneze pentru a atinge acel nivel minim de productie care sa le permita sa-si amortizeze investitiile initiale. Daca volumul minim de productie care trebuie atins este relativ egal cu capacitatea de absorbtie a pietei, in final va exista doar o singura firma. Exemplul clasic in acest sens este industria energetica. Uneori termenul de monopol natural este folosit si pentru a caracteriza situatia in care o firma este monopol pentru ca detine controlul absolut asupra unei resurse naturale.

b) Monopolul inovational

In aceasta categorie sunt grupate firmele care, datorita detinerii unei inovatii, sunt singurele capabile sa produca sau sa distribuie un produs pe piata.

a)     Monopolul legal

Apare atunci cand exista bariere legale care impiedica intrarea pe piata a eventualilor concurenti. Restrictiile legale se concretizeaza intr-o serie de privilegii acordate de guvern unor firme din diverse domenii cum ar fi: transportul in comun, distribuirea energiei electrice, a gazului, etc, unde concurenta ar putea avea efecte economice si sociale negative. In general, in astfel de situatii exista reglementari specifice care nu permit monopolului sa-si desfasoare activitatea dupa principiul maximizarii profitului.

Piata cu situatie de oligopson

In aceasta situatie exista multi producatori (vanzatori) dar putini cumparatori. Producatorii trebuie sa cunoasca foarte bine cumparatorii pentru a se adapta la nevoile, cerintele, exigentele si capacitatea lor de cumparare.

Piata cu situatie de monopson

Este situatia in care exista multi producatori (vanzatori) dar un singur cumparator. Pe o asemenea piata, ofertantii se concureaza intre ei pentru a obtine comenzile sau a vinde catre unicul client. Intr-un asemenea caz, cumparatorul, prin capacitatea sa de cumparare si rolul sau de agent economic in cadrul pietei, va fi cel ce va impune pretul, parametrii calitativi, precum si logistica produsului.