CONTINUTUL SI SFERA DE CUPRINDERE A SERVICIILOR

CONTINUTUL SI SFERA DE CUPRINDERE A SERVICIILOR

Evolutia economiei moderne inscrie intre orientarile sale fundamentale dezvoltarea si diversificarea serviciilor constituite astazi intr-un sector distinct al economiei, caracterizate printr-un dinamism inalt, serviciile isi pun amprenta asupra modului de valorificare a resurselor umane si natural-materiale, avand o contributie majora la progresul economic si social.

Expansiunea serviciilor, cresterea rolului lor in viata societatii se manifesta ca trasaturi ale evolutiei in majoritatea tarilor lumii, argumentand, pentru etapa actuala, denumirea de "societate a serviciilor".

Prezenta serviciilor in structura tuturor economiilor, rolul lor stimulator, dezvoltarea aproape fara limite a unora dintre ele reclama cercetarea atenta a acestora, a legitatilor si mecanismelor de functionare a sectorului tertilor, a impactului asupra celorlalte sectoare.

1.1 Conceptul de servicii

Importanta crescanda a serviciilor in economie, ascensiunea rapida si evolutia spectaculoasa din ultimele decenii au intensificat preocuparile pentru cunoasterea acestui sector. Eforturile in aceasta directie sunt motivate si de faptul ca teoria economica a acordat prea putina atentie serviciilor; se poate vorbi chiar de o ramanere in urma a teoriei, a clarificarilor conceptuale fata de amploarea practica a serviciilor.

Astfel, serviciile pot fi privite ca "ocupatia" (indatoriri) ale unor persoane, ca "functii", "actiuni" sau "munci prestate in folosul cuiva", ca "organisme" sau subdiviziuni facand parte dintr-un ansamblu administrativ sau economic. De asemenea, termenul de servicii este asociat si ideii de "tertiar" sau "sector tertiar" avand doua acceptiuni diferite: pe o parte, ansamblul de "meserii" (de exemplu, contabili, secretare, vanzatori, etc.) care se exercita in societati de servicii (banci, companii aeriene, etc.) sau in intreprinderi industriale sau agricole; pe de alta parte, ansamblul unitatilor de productie, individualizabile din punct de vedere statistic, a caror activitate principala consta in oferirea de servicii si care corespunde notiunii statistice de ramura.

Puncte de vedere asemanatoare, oferind totodata un plus de sistematizare se intalnesc la multi autori, acestia apreciaza ca termenul de "servicii" poate fi utilizat in patru modalitati diferite si anume:

"service industry" - cu referire la intreprinderile cu activitate intangibila sau nestocabila;

"service products" - insemnand rezultatul obtinut de industria serviciilor dar, si de alte sectoare economice;

"service ocupation" - vizand indatoririle / tipologia muncii lucratorilor din domeniul serviciilor;

"service function" - ca activitati implicate in munca desfasurata in interiorul economiei primare sau in afara acesteia.

In acest context, serviciile sunt definite ca activitati utile, destinate satisfactiei unei nevoi sociale.

Abordarea serviciilor ca o categorie economica, presupune restrangerea la acele activitati ce implica anumite relatii sociale de productie.

Majoritatea definitiilor pun accent pe faptul ca serviciile sunt "activitati al caror rezultat este nematerial si deci nestocabil", nu se concretizeaza in produse cu existenta de sine statatoare.

In incercarea de a sintetiza experienta teoretica si practica privind definirea serviciilor si delimitarea lor de bunuri trebuie evidentiat ca acestea reprezinta o activitate umana, cu un continut specializat, avand ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Totodata, serviciile sunt activitati de sine statatoare, automatizate in procesul adancirii diviziunii sociale a muncii si sunt organizate distinct intr-un sector denumit sector tertiar.

1.2. Caracteristicile serviciilor

Definitiile incomplete sui chiar contradictorii ale conceptului de servicii necesita abordarea particularitatilor    acestora.

Avem in vedere urmatoarele:

a)      intangibilitatea;

b)      inseparabilitatea;

c)      variabilitatea;

d)      perisabilitatea;

e)      lipsa proprietatii.

a)      Intangibilitatea serviciilor

Intangibilitatea serviciilor are in vedere acea particularitate a serviciilor prin care acestea nu pot fi expuse si implicit percepute prin simturile umane inaintea achizitionarii lor. Aceasta caracteristica determina ca in unele cazuri, solicitantul de servicii in momentul achizitionarii sa nu se afle decat in postura de a primi o promisiune referitoare la o prestare viitoare.

Ca o consecinta a intangibilitatii serviciilor apar incertitudini si riscuri mai mari, comparativ cu bunurile referitoare la achizitionarea lor. in vederea diminuarii acestora, solicitantul de servicii trebuie sa se documenteze mai amplu asupra serviciului si a calitatii acestuia cautand in acest sens detaliile materiale asupra serviciilor si despre prestatorul de servicii, avem in vedere si energia productiva cat si comerciala. Legat de acest aspect, apare o situatie asimetrica intre prestatorul de servicii si producatorul de servicii este confruntat cu transformarea activitatii intr-unul tangibil, producatorul de bunuri urmareste componenta serviciilor intangibile ca de exemplu livrarea la domiciliu, garantie, servicii post-vanzare, etc.

b)      Inseparabilitatea serviciilor

Bunurile materiale impun inevitabil o scindare intre activitatea de productie si aceea de consum, perioada respectiva cuprinzand activitatile de stocare si comercializare spre deosebire de aceste bunuri materiale, serviciile impun mai intai comercializarea, apoi prestarea acestora care se suprapun in timp si spatiu si cu consumul serviciilor. Caracteristica inseparabilitatii serviciilor vizeaza tocmai aceasta existenta simultana dintre serviciu si prestator.

Aceasta concordanta dintre prestare si consumul serviciului elimina activitatea de stocare care aparent poate fi benefica avand in vedere eludarea imobilitatilor incumbate de respectiva activitate care are si un important impediment care consta intr-o vulnerabilitate mai mare la oscilatiile pietei.

c)      variabilitatea serviciilor

Aceasta caracteristica este urmare a faptului ca pentru un serviciu anume exista o atomicitate de agenti care participa in calitate de prestatori si consumatori de servicii.

Variabilitatea serviciilor care vizeaza latura calitativa se refera la urmatoarele intrebari: cine le presteaza, cand le presteaza, unde le presteaza si cum sunt prestate. Specificitatea privind prestarile de servicii determina variate rezultate, care ajung pana la nivelul in care acelasi prestator in conditii identice de dotare sa obtina rezultate diferite ca urmare a dispozitiei de moment.

d)      perisabilitatea serviciilor

Perisabilitatea ca o caracteristica a serviciilor deriva din inseparabilitatea dintre productie si consum, care determina imposibilitatea stocarii serviciilor. Ca o rezultanta firmele prestatoare se impun a fi foarte informate despre fluctuatiile pietei in vederea atenuarii exceselor cererii si ofertei de servicii. Firmele prestatoare de servicii vor practica tarife mai mari in functie de evolutia excesului de cerere dovedind astfel o mai mare imobilitate in acest sens, comparativ cu un producator al carui bun material poate fi stocat si reciproc in cazul excesului de oferta.

e)      lipsa obiectului proprietatii serviciului

Aceasta caracteristica a serviciului are in vedere deosebirea acestora fata de bunurile tangibile, la care accesul este nelimitat in timp, ceea ce determina ca posesorul sa poata dispune vanzarea, in conditiile lipsei de utilitate sau eventual castig pentru el.

Faptul ca serviciul are o existenta limitata, respectiv, ca acela care il achizitioneaza are acces limitat la serviciu, diminueaza si in unele cazuri elimina aceasta oportunitate.

Toate aceste caracteristice ale serviciilor vor influenta comercializarea si vor determina strategii specifice de promovare a vanzarilor, comparativ cu bunurile materiale.

1.3 Serviciile si sectorul tertiar

Economia se imparte in trei sectoare avand comportament economic diferit: sectorul primar - ce cuprinde agricultura, vanatoarea si pescuitul si industria extractiva (componenta care dupa acceptiuni mai recente este inclusa in sectorul secundar); sectorul secundar - alcatuit din activitatile industriei prelucratoare (si potrivit unor opinii si constructiile) si sectorul tertiar - ingloband toate celelalte activitati desfasurate in economie, sector corespunzand sferei serviciilor.

In privinta comportamentului economic, acesta este caracterizat prin nivelul si dinamica productivitatii muncii - criteriu de baza al clasificarii, prin nivelul progresului tehnic si, in special, prin receptivitatea fata de acesta. Astfel, se considera ca in sectorul primar nivelul si cresterea productivitatii muncii se situeaza la cote medii, in sectorul secundar la cote ridicate, iar in sectorul tertiar la cote modeste. De asemenea, sectorul secundar este apreciat ca inregistrand cel mai inalt grad de patrundere a progresului tehnic, in timp ce tertiarul este caracterizat ca fiind total nereceptiv fata de acesta.

Astfel conceputa, clasificarea sectoriala a ramurilor economiei are deosebite semnificatii teoretice si practice, mai ales in privinta cuprinderii si analizarii ca un tot unitar a activitatilor sociale utile, a ramurilor si domeniilor vietii economico-sociale, a reflectarii legaturilor lor interfunctionale, a evidentierii modului in care se grupeaza activitatile din sfera productiei materiale si din afara acestora etc. Ea prezinta insa si unele limite, determinate, in principal de inconsecventa aplicarii criteriilor, de adaptarea lor la evolutia relatiilor economice etc.

Identitatea dintre sfera serviciilor si sectorul tertiar este, in general, acceptata, in literatura de specialitate exista insa puncte de vedere diferite cu privire la continutul sectoarelor si chiar in privinta numarului acestora si indirect, in raport cu sfera de cuprindere a serviciilor. Astfel, activitatile de natura serviciilor care servesc productia materiala si sunt integrate acesteia (se desfasoara in interiorul intreprinderilor producatoare de bunuri si de multe ori nu pot fi disociate si evidentiate statistic separat de productia propriu-zisa) sunt cuprinse in ramurile respective - industrie, agricultura, constructii - si deci sectoarele primar si secundar. Astfel de servicii se refera la: repararea constructiilor si utilajelor, automatizarea unor lucrari, culegerea si prelucrarea informatiilor, management, protectia mediului, cercetare stiintifica, etc. Prin urmare, se poate aprecia ca sfera sectorului tertiar, ingloband o serie de activitati nemateriale desfasurate in sectoarele primar si secundar.

Fig. 1 - Sfera de cuprindere a serviciilor

Dimensiunile sferei serviciilor se modifica permanent in sensul largirii ei, atat ca rezultat al cresterii nevoii de servicii cat si pe seama productiei materiale a transformarilor ce au loc in structura acesteia (sectorul primar si secundar).

O alta limita a modelului clasificarii sectoriale se refera la criteriile de separare a ramurilor pe sectoare si, in mod deosebit, la receptivitatea mai scazuta a tertiarului, respectiv a serviciilor, fata de progresul tehnic. Acest punct de vedere este infirmat de realitatea care demonstreaza patrunderea progresului tehnic in toate domeniile vietii economice si sociale, deci si in sfera serviciilor. Insasi aparitia si expansiunea serviciilor reprezinta consecinta directa a progresului tehnic, iar pe de alta parte, acesta nu poate fi conceput fara dezvoltarea corespunzatoare a serviciilor de invatamant, cercetare stiintifica, informatica, telecomunicatii, etc.

Dezvoltarea si multiplicarea serviciilor, aparitia de noi categorii, precum si ritmurile diferite de evolutie ale activitatilor componente ale sferei serviciilor au accentuat eterogenitatea acesteia, determinand noi abordari. Una dintre ele se refera la scindarea tertiarului, respectiv la desprinderea din cadrul lui a unor servicii cu caracter special si constituirea lor intr-un sector distinct - sectorul cuaternar. Potrivit primelor delimitari, in sectorul cuaternar au fost cuprinse ramurile cele mai dinamice ale serviciilor, cele purtatoare de progrese ca: cercetarea stiintifica, invatamantul, etc.

In concluzie, se poate accepta ca, sectorul serviciilor, prin dimensiuni si trasaturi definitorii, exprima cel mai fidel sfera serviciilor. In analizele ulterioare vom apela la identificarea sferei serviciilor cu sectorul tertiar.