CRESTEREA ECONOMICA

CRESTEREA ECONOMICA

Asigurarea unei cresteri economice stabile reprezinta unul din obiectivele managementului guvernamental.

Cresterea economica inseamna o evolutie pozitiva, ascendenta a economiei nationale, dar care nu exclude oscilatii conjuncturale, chiar si regrese economice temporare.

Aprecierea ca o economie nationala inregistreaza o crestere economica se bazeaza pe existenta tendintei cresterii pozitive reale. Prin crestere economica se intelege cresterea potentialului productiv al economiei nationale, ceea ce echivaleaza cu cresterea PIB potential, deci a ofertei agregate pe termen lung.

Pentru a masura rezultatatele de ansamblu ale economiei nationale, sunt necesare cateva concepte fundamentale, printre care se numara si indicatorii macroeconomici, componente ale Sistemului Conturilor Nationale (SCN). In continuare vom analiza doar acest sistem statistic de evaluare a rezultatelor macroeconomice, deoarece el este in prezent singurul utilizat pe plan international.

1. Indicatori macroeconomici

Rezultatele macroeconomice - privesc ansamblul economiei nationale si al teritoriului national.

Aceste rezultate sunt inregistrate si masurate de institutii specializate, cunoasterea si analiza lor avand o semnificatie deosebita:

punct de plecare pentru luarea deciziilor privind orientarea viitoare a utilizarii factorilor de productie, stabilirea dimensiunii, structurii si calitatii ofertei si cererii de bunuri economice.

pe baza lor se realizeaza comparatii internationale.

Masurarea acestor rezultate se fundamenteaza pe o anumita teorie si conceptie metodologica.

Exista 2 sisteme metodologice: SCN (sistemul conturilor nationale) si SPM (sistemul productiei materiale).

SCN - fundamentat pe teoria factorilor de productie conform careia participantii la multiplele activitati economice sunt recompensati in raport cu serviciile aduse. Caracteristic tarilor cu economie de piata, fiind utilizate si in statistica organismelor internationale.

Rezultatele macroeconomice se exprima prin indicatori economici specifici, in forma bruta si neta. Se calculeaza in principal urmatorii indicatori sintetici: P.I.B., P.I.N., P.N.B., P.N.N., V.N.

P.I.B. (produsul intern brut) - marimea valorii adaugate brute a bunurilor economice ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse in interiorul tarii de catre agentii economici autohtoni si straini, intr-o anumita perioda de calcul, de regula 1 an.

P.N.B. (produsul national brut) - rezultatele activitatii agentilor economici autohtoni, care actioneaza in interiorul tarii ori in afara acesteia, obtinute in decursul perioadei de calcul..

Nu se vor include in P.I.B. al anului X decat produsele realizate in acel an, nu si pe cele existente in anii anteriori. Ex: Daca in anul 2002 se vinde o casa construita in 1970, in P.I.B. se include numai comisionul si taxele aferente vanzarii, nu si valoarea de piata a casei.

Indicatorii mentionati exclud consumul intermediar.

Consumul intermediar - cuprinde bunurile si seviciile produse in decursul unei perioade si utilizate pentru a produce alte bunuri si servicii.

Ex: O fabrica de incaltaminte produce 10 perechi de pantofi pe care le vinde cu 10 mil. u.m. In aceste 10 mil. sunt incluse materii prime, salarii, etc. Presupunem ca pielea si celelalte accesorii au costat 5 mil. u.m., iar 3 mil. u.m. au fost salarii. In P.I.B. se include numai valoarea nou creata care se numeste si valoare adaugata. Deci P.I.B. creste prin crearea acestor pantofi cu 10 - 5 = 5 mil. u.m., pentru ca celelalte 5 mil. au fost create anterior. Salariile reprezinta valoarea nou creata de factorul de productie munca si se include in P.I.B.

Deci : P.I.B. reprezinta suma valorilor adaugate brute realizate in interiorul unei economii nationale, in decursul unei perioade. Includerea in P.I.B. a consumului intermediar ar echivala cu o dubla inregistrare.

Diferenta dintre P.I.B. si P.N.B. este ca primul se refera la teritoriul national, iar cel de al doilea la firmele nationale.

P.I.N. (produsul intern net) - reflecta marimea valorii adaugate nete a bunurilor economice destinate consumului final, care au fost produse in interiorl unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini, intr-o anumita perioada de calcul.

P.N.N. (produsul national net) - exprima marimea valorii adaugate nete a bunurilor si serviciilor finale obtinute de agentii economici autohtoni, care activeaza in interiorul acesteia si in afara acesteia, rezultata in decursul unei perioade de calcul.

V.N. (venitul national) - reprezinta valoarea nou creata in productia materiala in decurs de 1 an, care este destinata satisfacerii nevoilor de consum si de dezvoltare. Sub aspect material cuprinde totalitatea bunurilor de consum si acea parte a mijloacelor de productie care depaseste marimea mijloacelor de productie consumate in procesul crearii produsului social total. Sub aspect valoric cuprinde veniturile primare ale populatiei ocupate in productia materiala, veniturile primare ale unitatilor productive si cele ale statului. VN insumeaza veniturile obtinute de factorii de productie nationali in schimbul contributiei lor la activitatea economica.

Determinarea indicatorilor macroeconomici

Cel mai utilizat indicator macroeconomic este P.I.B., deoarece el reflecta cel mai bine capacitatea productiva a unei tari si volumul bunurilor si serviciilor ce pot fi consumate pe teritoriul unei tari pe parcursul unei perioade determinate.

Din perspectiva cheltuielilor :

P.I.B. = C + I_b + G + E_n

C - consumul final al gospodariilor

Se refera la sumele cheltuite de gospodarii pentru achizitionarea de bunuri de consum durabile, nondurabile si de servicii.

I_b - investitiile brute

Investitia bruta include:

cheltuielile destinate cresterii stocului de capital care formeaza investitia neta.

cheltuielile destinate inlocuirii utilajelor si echipamentelor uzate, numite investiti de inlocuire.

Nu se includ investitiile financiare, caci ele reprezinta un simplu transfer al proprietatii asupra bunurilor deja existente.

G - cheltuielile guvernamentale

Includ platile curente ale guvernului pentru achizitionarea de bunuri si servicii. Nu se includ aici transferurile efectuate de guvern, desi sunt o cheltuiala, pentru ca guvernul nu primeste nimic in schimbul lor. Acestea vor fi incluse in P.I.B. prin intermediul cheltuielilor de consum facute de de unitatile economice beneficiare.

E_n - exportul net (export - import)

Din perspectiva veniturilor , P.I.B. include :

veniturile factorului de productie munca (salarii, impozite, C.A.S., etc)

venituri din munca pe cont propriu, obtinute de acele persoane care isi ofera serviciile independent, fara a imbraca statutul de anagajat.

profiturile firmelor, incluzand si partea de profit utilizata de firma pentru plata impozitului.

rentele, adica veniturile factorilor de productie inchiriati.

dobanzile, adica veniturile capitalului banesc imprumutat. Nu se include aici dobanda platita de guvern pentru creditele contractate.

taxele indirecte, cum sunt T.V.A., taxele vamale, accizele. Taxele directe (pe proprietate si pe venit), se include in pretul marfurilor si implicit in P.I.B.

deprecierea capitalului , respectiv consumul de capital fix pe parcursul perioadei de calcul.

P.N.B. - se determina prin corectarea P.I.B., la preturile pietei, cu cu marime soldului (pozitiv sau negativ) a valorii adaugate brute a agentilor economici din strainatate si cea obtinuta de agentii economici straini din interiorul tarii, exprimata in preturile pietei:

P.N.B. = P.I.B. SVAB

P.I.N. - se determina ca diferenta intre P.I.B. si consumul de capital fix (adica amortizarea) si este relevant pentru capacitatea maxima de a consuma a unui stat, fara a afecta stocul de capital.

P.I.N. = P.I.B - A

P.N.N. - se determina prin diminuarea PNB cu alocatiile pentru consumul de capital fix (amortizarea).

PNN = PNB - A.

VN - se calculeaza scazand din PIN veniturile obtinute de unitatile economice straine pe teritoriul tarii si taxele indirecte si se adauga veniturile obtinute de firmele nationale in exterior. Taxele indirecte nu se include pentru ca ele reprezinta un transfer unilateral de venituri catre guvern si nu reperezinta un venit pentru factorii de productie.

Toti acesti indicatori macroeconomici se pot exprima in valoare nominala (in preturi curente) si in valoare reala (in preturi constante) . Raportul dintre indicatorii exprimati in termeni nominali si reali se numeste deflator. Acesta exprima schimbarea medie a preturilor bunurilor si serviciilor intr-un an si se utilizeaza pentru a determina modificarile reale in productie.

Cresterea economica se masoara, in principal, cu ajutorul a doi indicatori :

cresterea reala a PIB

cresterea reala a PIB/locuitor.

Cresterea economica este pozitiva atunci cand PIB/locuitor creste.

Cresterea economica zero semnifica situatia in care rezultatele economice absolute si populatia totala sporesc in acelasi ritm, adica PIB/locuitor ramane constant

Crestere economica negativa evidentiaza acea situatie in care rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere, mentinandu-se insa sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficientei economice si a bunastarii sociale.

In functie de relatia dintre cresterea PIB real si cea a preturilor, procesele de crestere economica se clasifica in :

a)     crestere economica neinflationista - preturile cresc mai incet decat PIB real.

b)     crestere economica inflationista - PIB creste mai incet decat preturile.

c)     stagflatie - PIB stagneaza iar preturile cresc.

d)     slumpflatie - PIB scade iar preturile cresc.

2. Factori de influenta ai cresterii economice

Cresterea economica, nu surprinde modificarile calitative din fizionomia si structura economiei nationale, din nivelul de trai, aspecte ce sunt puse in evidenta prin conceptul de dezvoltare economica.

Dezvoltarea economica a unei tari evidentiaza ansamblul transformarilor cantitative si calitative ce survin in structurile economico-sociale si stiintifico-tehnice, in mecanismele economice, precum si in modul de gandire si in comportamentul economic al oamenilor.

Orice dezvoltare economica presupune si o crestere economica, dar nu orice crestere economica inseamna si o dezvoltare economica.

Semnele dezvoltarii economice:

a)     Acumularea de bunuri materiale - semnul cel mai evident. Cresterea venitului national si a puterii de cumparare individuale permite populatiei sa cumpere acele lucruri elementare care asigura viata cotidiana.

b)     Modificarea fizica - reducerea mortalitatii, in special a celei infantile si de o prelungire a duratei vietii. Cresterea sperantei de viata este un aspect al dezvoltarii economice a natiunilor, dar nu singurul, Un alt "aspect exterior al dezvoltarii economice" este talia indivizilor.

c)     Modificarea intelectuala

In cadrul factorilor cu influenta decisiva asupra cresterii economice se inscriu:

cresterea populatiei active.

acumularea de capital real.

progresul tehnologic.

Factori cu influenta mediata :

rata investitiilor.

cheltuielile de cercetare-dezvoltare.

politica financiara, monetara, bugetara si fiscala.

capacitatea de absorbtie a pietei interne.

schimburile internationale.

politica ecologica, etc.

Fiecare factor al cresterii economice se abordeaza sub aspect tridimensional:

cantitativ - se refera la volumul global al resursei corespunzatoare fiecarui factor.

calitativ - se refera la randamentul utilizarii resurselor.

structural - pondereaza contributiile de ordin cantitativ si calitativ in functie de proportiile in care se combina diferitele categorii de resurse si in care acestea se repartizeaza pe destinatii de utilizare.

3. Tipuri de crestere economica

Actiunea conjugata a factorilor de crestere economica pune in evidenta anumite posibilitati de combinare a diferitelor laturi ale acestor factori, in variante care se definesc drept tipuri de crestere economica.

Cresterea economica extensiva este acel tip de cresterea economica ce se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor cantiative ale factorilor la sporirea PNB.

Cresterea economica intensiva este acel tip de cresterea economica caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor calitative ale factorilor la sporirea PNB. Acest tip este propriu economiilor avansate, cu o structura diversificata, capabila de a genera si a absorbi progres tehnologic si aflate intr-un echilibru deja consolidat al cererii cu oferta de marfuri.

Tipul de crestere intensiv succede, in principiu, celui extensiv. La granita dintre ele se situeaza tipul intermediar, in care laturile cantitative, respectiv cele calitative au contributii relativ comparabile la obtinerea sporului de rezultate macroeconomice.

4. Politici de crestere economica

Pentru a realiza obiectivele cresterii economice, autoritatile publice pot aplica doua tipuri de politici de crestere:

Masuri de stimulare a cererii - se bazeaza pe stimularea cererii agregate, considerandu-se ca in acest mod firmele vor fi stimulate sa produca, realizandu-se astfel o crestere potentiala. Acestea insa, nu trebuie sa aiba un impact inflationist, deci nu trebuie sa vina in contradictie cu obiectivele macrostabilizarii. Pentru realizarea acestei corelatii este necesar ca cererea agregata sa nu creasca mai rapid decat capacitatea de productie optimala.

Masuri de stimulare a ofertei - se bazeaza pe stimularea ofertei agregate prin intermediul cercetarii - dezvoltarii, promovarii noilor tehnologii, perfectionarii pregatirii profesionale,etc.

Evaluarea concreta a imbinarii acestor tipuri de politici economice este dificila si diferita de la tara la tara, in corelatie cu gradul de stabilitate economica, specificul dezechilibrelor economice care se mentin, avansul introducerii reformelor structurale, modul specific al interventiei statale in economie.