CONTINUTUL SERVICIILOR

CONTINUTUL SERVICIILOR

1.1. Conceptul de servicii

Pentru inceput este necesara definirea conceptului de produs.

Produsul drept concept generic desemneaza tot ceea ce este oferit de natura sau de piata, astfel incat sa poata fi remarcat, achizitionat sau consumat in vederea satisfacerii unei nevoi

Termenul de produs provine din latinescul "productus", este sinonim cu termenii "marfa", "articol" sau "bun" si nu este limitat la un bun tangibil.

Termenul produs este sinonim cu "marfa" in urmatoarele conditii:

nbunul material a rezultat in urma unui proces de munca;

ncorpul sau substanta au fost obtinute pe cale naturala sau in laborator;

ntotalitatea obiectelor sau a bunurilor a fost obtinuta in procesul de fabricatie;

nrezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creatie;

nprodus de schimb marfa;

nrezultat material al unui complex de fenomene sau de actiuni.

In practica, precum si in literatura de specialitate se folosesc ipostaze diferite ale categoriei de "produs": produs unicat; produs de serie; produs de lux; produs rafinat; produs nou; produs vechi; produs durabil; produs perisabil; produs de varf; produs curent; produs de folosinta indelungata.

Pot fi considerate produse:

npersoana (un om politic sau un actor, a carui imagine este promovata de un anumit electorat sau de catre public);

no localitate balneoclimaterica (pentru tratamentul anumitor afectiuni);

no idee (alimentatia vegetariana in slujba societatii)

Ph. Kotler defineste produsul ca fiind "orice lucru care poate fi oferit pe piata in scopul captarii interesului, al achizitionarii, al utilizarii sau al consumului si care poate satisface o dorinta sau o nevoie".

In "Sisteme de management al calitatii. Principii fundamentale si vocabular" (SR EN ISO 9000:2001), produsul este definit ca fiind "un rezultat al unui proces, adica al unui ansamblu de activitati corelate sau in interactiune, care transforma intrarile in iesiri".

Corespunzator acestui standard, exista patru categorii de produse:

nservicii (de exemplu, transportul);

nsoftware (de exemplu, un program de calculator, un dictionar-on line);

nhardware (de exemplu, o parte mecanica a unui motor);

nmateriale procesate (de exemplu, lubrefiantii).

Philip Kotler arata ca "intr-o era in care produsele devin din ce in ce mai putin diferentiabile pe baza atributelor intrinseci (asa-zisul fenomen de "fungibilizare"), calitatea serviciului reprezinta una din cele mai promitatoare surse de diferentiere si singularizare".

Theodore Levitt arata ca "Nu exista sectoare de servicii ca atare. Exista doar sectoare ale caror componente de servicii sunt mai mari sau mai mici decat cele ale altor sectoare. Toata lumea serveste pe cineva".

Paralel cu dezvoltarea sectorului de servicii, s-au intensificat aparitiile in literatura de specialitate a definitiilor conceptului de serviciu, in cadrul carora predomina faptul ca serviciile nu se concretizeaza intr-un produs, adica sunt activitati al caror rezultat este imaterial.

In literatura de specialitate exista numeroase definitii care evidentiaza deosebirea dintre bunuri si servicii, totusi acestea prezinta o serie de neclaritati.

In practica sunt o serie de servicii, precum serviciile cinematografice, editoriale, de informatica, alimentatie publica, care se concretizeaza in bunuri materiale.

Din definitiile prezentate rezulta:

A. Materialitatea sau nematerialitatea serviciului - in conditiile abordarii: activitatii propriu-zise; suporturilor; rezultatelor.

Rezultatele sau outputul activitatilor de servicii, pot fi regasite sub diferite forme:

nserviciu pur (rezultatul este intangibil);

nbun pur (nu exista nici un serviciu intangibil adaugat bunului tangibil).

B. Utilitatea, beneficiile, avantajele, satisfactiile pe care le provoaca serviciile consumatorilor/utilizatorilor

C. Productia, consumul si utilitatea serviciilor sunt simultane

D. Natura social-economica a serviciilor.

Una dintre modalitatile utilizate in definirea conceptului de servicii o constituie schema lui Palmer

Dificultatile intampinate in definirea conceptului de serviciu, i-au determinat pe o serie de specialisti sa defineasca serviciul adoptand definitii negative, precum:

nserviciile sunt definite drept activitati economice care nu sunt nici productie industriala, nici minerit, nici agricultura;

nexcluderea din sectorul serviciilor a constructiilor, alimentatiei publice, distributiei de gaz, electricitatii sau salubritatii.

Corespunzator acestor definitii sunt afectate rolul si contributia serviciilor la crearea produsului intern brut.

O contributie semnificativa la definirea conceptului de serviciu au avut specialistii de la Academia de Studii Economice, care considera ca serviciile "reprezinta o activitate umana, cu un continut specializat, avand ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale".

Notiunea de sector al serviciilor sau sector tertiar are doua sensuri:

nansamblu de "meserii" (contabili, secretare, vanzatori etc.) care se exercita in societati de servicii (banci, companii de transport etc.) sau in intreprinderile industriale sau agricole;

nansamblul unitatilor de productie statistic izolate, a caror activitate principala consta in oferirea de servicii. Acest sens corespunde notiunii "statistica de ramura".

1.2. Caracteristicile serviciilor

Definitiile prezentate anterior precum si multe altele cuprinse in literatura de specialitate subliniaza diferentele dintre natura serviciilor si cea a bunurilor. Pentru a putea intelege aceste deosebiri, in continuare vor fi prezentate principalele caracteristici, care descriu natura unica a serviciilor.

nImaterialitatea si intangibilitatea

nreprezinta o caracteristica definitorie a serviciilor;

nin Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, "imaterialitatea reprezinta insusirea sau starea a ceea ce este imaterial (provine din limba franceza-immatrialit), iar termenul de imaterial este definit ca fiind ceea ce exista numai in constiinta; spiritual, lipsit de forma precisa, de contur, de consistenta (provine din limba franceza-immatriel sau din latinescul immaterialis); termenul de intangibil este definit ca ceva "care nu poate fi atins, de neatins; care trebuie sa ramana intact" (provine din limba franceza-intangible)

nliteratura de specialitate evidentiaza intangibilitatea ca fiind una dintre caracteristicile cheie ale serviciilor.

nNestocabilitatea

nconstituie o trasatura esentiala a serviciilor;

naceasta caracteristica determina dezechilibre ale raportului dintre cererea si oferta de servicii, dar pentru evitarea acestor situatii in practica sunt aplicate o serie de strategii privind oferta (angajari temporare sau sezoniere, colaborari etc.) si/sau strategii vizand cererea de servicii (preturi diferentiate, oferte speciale de serviciu, dezvoltarea de automate);

nunii autori utilizeaza termenul de perisabilitate, care nu este sinonim cu perisabilitatea bunurilor (deteriorarea calitatii), ci se refera la faptul ca serviciile se consuma in momentul productiei, deci nu pot fi stocate in vederea unui consum ulterior;

nprimul care a utilizat termenul de perisabilitate pentru a desemna o trasatura a serviciilor a fost economistul britanic Adam Smith in 1776. Acesta, preocupat de crearea bogatiei, a remarcat diferentele dintre rezultatele:

activitatilor productive, a caror valoare poate fi stocata in inventarele bunurilor vandabile si care ulterior pot fi schimbate pentru alte bunuri de valoare.

activitatilor neproductive, cum ar fi cele ale guvernului, armatei, bisericii, avocatilor, fizicienilor, muzicienilor, sau a altor "umili servitori" care "oricum onorabili, utili, sau necesari, nu produc ceva, astfel incat o cantitate egala de servicii sa poata fi procurata ulterior".

nSimultaneitatea productiei si consumului

naceasta caracteristica releva inseparabilitatea productiei si consumului serviciilor si decurge din perisabilitatea acestora;

npresupune o buna cunoastere a cererii si ofertei de servicii din punct de vedere al timpului si locului, deoarece orice neconcordanta a acestora produce efecte negative asupra eficientei economice si sociale.

nNondurabilitatea

ndenota consumul serviciilor in momentul producerii;

ndatorita acestei caracteristici o perioada indelungata de timp serviciile au fost considerate ca fiind neproductive;

nexista insa o serie de servicii ce au un caracter durabil (de exemplu asigurarile, invatamantul, bancile de date etc.).

nInseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului, precum si de a utilizatorului

ncel care a pus in discutie aceasta trasatura a fost economistul francez Jean-Baptiste Say in anul 1803, folosind exemplul unui medic care isi viziteaza pacientul, ii pune un diagnostic si apoi pleaca fara a lasa in urma sa nici un produs.

nreflecta simultaneitatea livrarii si consumului serviciilor

nprestarea unui serviciu presupune:

Øun contact direct intre ofertant si cumparator;

Øparticiparea activa a consumatorului in timpul utilizarii serviciului;

nin practica exista insa o mare varietate de servicii separabile (de exemplu: reparatii, intretinere, curatenie, asigurari etc.) unde productia precede consumul iar clientii nu trebuie sa fie prezenti.

nEterogenitatea

nare trei sensuri in literatura de specialitate: diferentiere, variabilitate si diversitate; primul sens a fost utilizat de economistul britanic Joan Robinson (1932), in lucrarea sa intitulata "Diferentierea naturala sau planificata a marfurilor", pentru ca un an mai tarziu termenul sa fie folosit si de economistul american Edward H. Chamberlin (1933); cel de-al doilea sens a fost utilizat de Sasser in 1978 in lucrarea "De la productie la managementul operatiilor". Ultimul sens este si cel mai recent si provine din diferite studii de economia serviciilor si din diversitatea afacerilor.

nsensul cel mai frecvent utilizat este cel de variabilitate;

nreflecta potentialul unei variabilitati ridicate in livrarea serviciilor;

nreprezinta o problema particulara a serviciilor, deoarece acestea sunt oferite de persoane diferite, a caror performanta nu este constanta. Acest lucru creaza o variabilitate in calitatea serviciilor, deoarece performanta difera de la o persoana la alta, chiar si la aceeasi persoana in perioade diferite de timp;

nsectorul tertiar are un continut foarte diversificat;

ndificultati in standardizarea si uniformizarea serviciilor;

nin urma cu doua decenii, in practica s-a facut un progres urias in standardizarea serviciilor prin introducerea elementului uman in tehnologia autoservirii (de exemplu: automatele bancare etc.).

nimbunatatirea calitatii practicii a dus la reducerea variabilitatii, multe dintre servicii devenind omogene.

nLipsa proprietatii

ndeoarece serviciul ofera consumatorului o satisfactie morala, rezultatul nu se poate concretiza printr-un transfer al dreptului de proprietate;

nprestatorul de servicii face eforturi evidente pentru fidelizarea clientilor prin diversificarea si calitatea serviciilor.

1.3. Tipologia serviciilor

Pentru inceput se impune clarificarea unor termeni:

ntipologie: "studiul stiintific al trasaturilor tipice sau al relatiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene" (din franceza "typologie");

nnomenclator: ".enumerarea sortimentelor produselor sau a grupelor de produse, clasificate dupa un anumit criteriu" (din franceza "nomenclateur" sau din latina "nomenclator");

nclasificare: "actiunea de a (se) clasifica si rezultatul ei; distribuire, repartizare sortimentala pe clase sau intr-o anumita ordine". A clasifica reprezinta activitatea de "a imparti sistematic, a repartiza pe clase sau intr-o anumita ordine" (din franceza classifier").

Potrivit CAEN, serviciile si service-ul sunt definite astfel:

nServiciile reprezinta "activitati oferite de catre persoane calificate si specializate in diverse domenii, altor persoane, pentru satisfacerea anumitor nevoi sociale ale acestora sau pentru efectuarea unor activitati care nu se materializeaza in produse (de exemplu: realizarea de reparatii diverse);

nService-ul reprezinta aceea "activitate care nu are ca obiect prestari de servicii si asistenta tehnica privind montajul, punerea in functiune, efectuarea de probe, functionarea, remedierile si reparatiile, urmarirea comportarii in exploatare a masinilor, utilajelor, instalatiilor si a altor produse in cadrul termenului de garantie".

Structura Clasificarii produselor si serviciilor asociate activitatilor (CPSA 2002) este identica cu structura Clasificarii produselor asociate activitatilor (CPA 2002) si este grupata pe 7 niveluri, avand 2610 pozitii, la cel mai detaliat nivel.

Clasificarea produselor si serviciilor asociate activitatilor (CPSA 2002) cuprinde 17 sectiuni, (A - Q), dupa cum reiese din tabelul nr. 1.

Sectiunile cuprind urmatoarele ramificatii: subsectiuni - diviziuni - grupe - clase - subclase - coduri. Pentru a putea intelege mai bine aceasta structura de tip arborescent, va fi prezentata in anexa 1, Sectiunea I privind Serviciile de transport, depozitare si telecomunicatii si cuprinde:

nsectiune (1A);

n5 diviziuni (61-64);

n14 grupe (601-603; 611-612; 621-623; 631-634; 641);

n21 clase (6010; 6021-6024; 6110; 6210-6230, etc.);

n39 subclase (6010.1; 6010.2 etc);

n112 coduri (6010.11; 6010.12 etc).

In literatura de specialitate, precum si in practica se regasesc diferite categorii de servicii, grupate in functie de anumite criterii:

a) Dupa sursele de procurare (provenienta), serviciile pot fi:

nservicii marfa (market sau de piata): sunt cele care sunt procurate prin acte de vanzare - cumparare;

nservicii ne-marfa (non-market sau necomerciale): sunt cele care ocolesc relatiile de piata si cuprind: serviciile publice, serviciile furnizate de organismele private non-profit ("self-service", armata, politia, justitia, educatia, ocrotirea sanatatii, asistenta sociala, serviciile religioase, de caritate, servicii ale unor organizatii sindicale); masurarea valorii adaugate si a contributiei lor la crearea PIB-ului este dificila de realizat, datorita faptului ca ocolesc piata.

b) Dupa natura nevoilor satisfacute, serviciile pot fi: servicii private si servicii publice. Gruparea in functie de acest criteriu deriva, dar fara a se suprapune complet, cu gruparea serviciilor in functie de sursele de procurare (provenienta). Aceasta clasificare vizeaza natura prestatorilor, din punct de vedere a formei de proprietate asupra capitalului. Cu toate ca tendinta generala este privatizarea organizatiilor prestatoare de servicii, aceasta clasificare nu-si pierde din interesul prezentat, deoarece exista o serie de servicii (armata, asistenta sociala, justitia, ordinea publica, protectia mediului etc.) care exista si in alte tari care au o economie de piata si functioneaza in gestiune publica.

nServiciile private satisfac nevoi particulare ale indivizilor sau familiilor acestora. Scopul prestatorilor de astfel de servicii este de a identifica cererile consumatorilor, de a actiona pentru a le satisface si de a stimula cererea.

nServiciile publice sunt activitati organizate de autoritatile administrative centrale sau locale pentru satisfacerea nevoilor de interes public (invatamantul public, sanatatea publica etc). Acestea au anumite particularitati, ce implica un anumit management al resurselor materiale, financiare si umane, al relatiilor dintre prestator si client, al modului de evaluare a rezultatelor. Deoarece la unele dintre aceste servicii indivizii apeleaza din obligatie (Exemplu: invatamantul obligatoriu), prestatorii respectivi se afla intr-o pozitie de monopol fata de consumatorii si in general la aceasta categorie de servicii apeleaza indivizii cu venituri relativ mici si foarte mici. Scopul acestor prestatori de servicii publice este de a diminua cererea si de a valorifica cat mai rational oferta disponibila.

c) Dupa functiile economice indeplinite serviciile pot fi:

nde distributie: transport, comunicatii, comert ;

nde productie (de afaceri): banci, asigurari, publicitate, cercetare;

nsociale (colective): sanatate, educatie, servicii publice non-profit;

npersonale: casnice, hoteluri, restaurante, ingrijire personala etc.

d) In functie de beneficiar (utilizator), serviciile pot fi: intermediare si finale.

nServiciile intermediare sunt activitati care sunt utilizate pentru productia bunurilor sau altor servicii (Exemplu: stocarea si depozitarea marfurilor, transporturile, asigurarile si reasigurarile, telecomunicatiile, serviciile juridice, contabile, de formare si perfectionare a pregatirii profesionale);

nServiciile finale (de consum pentru populatie) sunt cele care contribuie la satisfacerea nevoilor de consum ale populatiei (Exemplu.: turism, alimentatie publica, spectacole etc), precum si cele ne-marfa (furnizate de armata, politie, pompieri etc).

La randul lor, serviciile finale, in functie de natura nevoilor si modul lor de satisfacere, pot fi de doua categorii:

nservicii pentru consumul individual al populatiei, obtinute prin relatiile de piata sau "self-service";

nservicii publice, care se adreseaza unor nevoi sociale sau mixte (cu caracter individual sau social) si care sunt finantate prin redistribuirea veniturilor la nivelul bugetelor centrale sau locale. Aceste servicii pot fi: colective (armata, politia, protectia mediului etc) sau individualizate/personalizate (invatamant, cultura, sanatate etc.).

O alta clasificare a serviciilor, in functie de beneficiarul direct al serviciilor, se refera la natura activitatii de servicii si beneficiarul direct al serviciului.

e) In functie de natura efectelor se pot face mai multe clasificari ale serviciilor. O prima clasificare grupeaza serviciile in:

nservicii materiale, care sunt incorporate in bunuri (transport, repararea si intretinerea echipamentelor industriale si casnice);

nservicii nemateriale, care de regula, contribuie la satisfacerea unor nevoi spirituale ale indivizilor sau a unor nevoi sociale, colective.

O alta clasificare dupa acelasi criteriu, grupeaza serviciile in:

nservicii care afecteaza bunurile (transport, curatatorie, reparatii etc);

nservicii care afecteaza persoanele, care la randul lor se pot grupa in:

nservicii care vizeaza conditia fizica a persoanelor (transport de persoane, frizerie-coafura etc);

nservicii care vizeaza conditia intelectuala a persoanelor (educatie etc).

f) In functie de modalitatile de livrare serviciile se pot clasifica in:

nservicii care necesita deplasarea producatorului care poate fi persoana fizica sau juridica (intretinerea locuintei, servicii de reparatii pentru bunuri de folosinta indelungata);

nservicii care presupun deplasarea consumatorului la locul ofertei (restaurante, diverse activitati de divertisment etc).

In figura 4 este prezentata o matrice a serviciilor care se refera la disponibilitatea acestora:

g) In functie de raportul capital/munca in procesul de productie, serviciile pot fi:

nservicii ce se bazeaza pe personal unde rolul principal revine fortei de munca (baby-sitter, servicii de frizerie-coafura etc);

nservicii ce se bazeaza pe echipamente (pompieri, transport, telecomunicatii etc).

h) Dupa opinia lui Ph. Kotler oferta de piata a unei firme include, de regula si o serie de servicii. Acestea pot detine o pondere diferita in ansamblul ofertei, care poate fi constituita din bunuri autentice sau din servicii autentice. Din acest punct de vedere, Ph. Kotler distinge cinci categorii de oferte:

nbun tangibil pur (pasta de dinti, sapun, sare etc);

nbun tangibil cu servicii insotitoare, cu scopul de a mari interesul consumatorului. De exemplu, un producator de automobile trebuie sa vanda ceva mai mult decat o simpla masina. In viziunea lui Th. Levitt, "cu cat produsul generic este mai sofisticat din punct de vedere tehnologic, cu atat vanzarea sa este mai dependenta de calitatea si disponibilitatea pentru clienti a serviciilor care insotesc produsul (saloane de prezentare, livrare, reparare, perioada de garantie etc). Din acest punct de vedere, General Motors furnizeaza poate, mai putine produse si mai multe servicii";

noferta hibrida unde oferta consta din bunuri si servicii in proportii egale. De exemplu, restaurantele sunt frecventate atat pentru produsele culinare oferite cat si pentru serviciul de servire;

nserviciu de baza insotit de bunuri si servicii secundare. De exemplu, pasagerii unei linii aeriene cumpara un serviciu de transport. Calatoria include insa si o serie de bunuri tangibile, cum ar fi masa si bauturile;

nserviciu pur (supravegherea copiilor in lipsa parintilor, masaje etc.).

Avand in vedere aceste combinatii de bunuri si servicii extrem de complexe, Ph. Kotler arata ca serviciile se mai pot grupa in (vezi gruparea dupa criteriul din precedenta clasificare):

nservicii bazate pe folosirea echipamentelor (automate comerciale);

nservicii bazate pe utilizarea personalului (activitati de contabilitate etc.) care la randul lor se grupeaza in functie de personalul care le presteaza, in:

nservicii prestate de personal necalificat (spalarea vitrinelor);

nservicii prestate de personal calificat (hoteluri, restaurante etc);

nservicii prestate de personal specializat (sanatate, cercetare etc).

i) In functie de prezenta/absenta consumatorului in timpul prestarii, serviciile se pot grupa in:

nservicii care necesita prezenta consumatorului in timpul prestarii (efectuarea unei operatii chirurgicale etc.); in cazul acestor servicii, prestatorul trebuie sa tina seama de nevoile clientului, prin pregatirea, amenajarea si decorarea interiorului;

nservicii care nu necesita prezenta consumatorului in timpul prestarii (repararea unei masini etc).

j) In functie de forma de proprietate si modul de organizare a prestatorului de servicii, se disting

nsectorul public (tribunale, spitale, posta, scoli etc);

nsectorul asociativ, constituit din organisme de ajutor si asistenta (biserici, muzee etc);

nsectorul privat (firme de transport, organisme financiar-contabile, de asigurari etc).

k) In functie de obiective (prestarea unor servicii profit sau nonprofit) si de forma de proprietate, prestatorii de servicii au strategii diferite. Astfel, programele de dezvoltare pentru un spital particular cu plata, vor fi diferite fata de cele ale unui spital particular de caritate sau de cele ale unui spital apartinand Asociatiei Veteranilor de Razboi.

l) Dupa momentul aparitiei in sfera vietii economice se disting:

nservicii traditionale sau vechi (arhaice), care in general se refera la activitati ce si-au pierdut din importanta economica (servicii casnice sau domestice). Aceasta categorie de servicii mai cuprinde si alte activitati, precum sporturile, medicina, arta, comertul, transporturile etc., care se presteaza din cele mai vechi timpuri, dar care sunt foarte actuale. In timp, aceste servicii au suferit evolutii deosebite si de aceea se poate vorbi despre servicii clasice sau moderne (comertul desfasurat in targuri, iarmaroace, oboare se desfasoara in paralel cu comertul electronic).

nservicii moderne sau noi care au aparut relativ recent si sunt legate de progresul tehnico-stiintific (serviciile de informatica, televiziunea) sau de cresterea semnificativa a veniturilor si a timpului liber (industria loisir-ului).

m) Dupa natura relatiilor cu clientii, serviciile pot fi:

nservicii livrate permanent

nservicii discrete;

Ambele grupari de servicii genereaza la randul lor relatii formale sau informale, asa cum reiese din figura de mai jos:

n) In functie de modalitatile de comercializare, serviciile pot fi:

nservicii transferabile (comercializabile), care pot fi schimbate la distanta, incorporate in bunuri materiale sau cu ajutorul unui suport electronic sau de alt gen; sunt comercializate in afara tarii, pe baza accesului liber pe piata (servicii editoriale, servicii cinematografice, de telecomunicatii etc);

nservicii netransferabile (necomercializabile).

p) In functie de fluctuatia cererii in timp a serviciilor si nivelul ofertei se poate realiza urmatoarea matrice a serviciilor:

O alta clasificare internationala a serviciilor este Clasificarea sectoriala a serviciilor elaborata in cadrul Acordul general asupra tarifelor si comertului (GATT-General Agreement on Tariffs and Trade). La 1 ianuarie 1995 a fost creata Organizatia Mondiala a Comertului (WTO- World Trade Organisation) pentru a inlocui GATT, organizatie care supervizeaza un numar mare de acorduri ce definesc 'regulile comerciale' dintre statele membre. Organizatia Mondiala a Comertului este succesoarea GATT-ului si opereaza in directia reducerii si abolirii barierelor comertului international.

Conform Acordul general asupra tarifelor si comertului, serviciile pot fi clasificate in functie de sectoare si subsectoare, asa cum reiese din anexa nr. 2, existand in acelasi timp o corespondenta cu Clasificarea Centrata pe Produs (CPC vers. 1) elaborata sub egida Comisiei de Statistica a Organizatiei Natiunilor Unite.

Serviciile sunt grupate pe sectiuni (I - Servicii de afaceri, II - Servicii de telecomunicatii, III - Servicii de constructii si engineering asociat, IV - Servicii de vanzare, V - Servicii de invatamant, VI - Servicii de ambient, VII - Servicii financiare, VIII - Servicii legate de sanatate si sociale, IX - Turism si servicii legate de calatorii, X - Servicii recreative si sportive, XI - Servicii de transport si XII - Alte servicii neincluse in alta grupa, iar in cadrul sectiunilor se regasesc subsectiunile, cu mai multe grupe.