Investitii in societatea contemporana

Investitii in societatea contemporana

Investitiile si relansarea economica

Notiunea de investitii are doua sfere de cuprindere. Sfera largita este reprezentata de investitiile financiare, care constituie, in esenta, orice plasament de capital cu scopul de a obtine un anumit profit. Cumpararea de actiuni sau de alte titluri de valoare, plasamentele de sume banesti la banci, alocarea unor fonduri pentru initierea de afaceri - in scopul de a obtine dividende, dobanzi si respectiv profituri - inseamna investitii financiare. Sfera restransa se refera la achizitionarea de noi mijloace fixe si se cheama investitii de capital. Este de inteles ca prima sfera o cuprinde pe cea de a doua, dar, uzual, investitiile financiare se refera la plasamentele de capital exemplificate. Investitiile de capital au loc in economia reala precum si in domeniile social-culturale, constituind, in fond, suportul material al cresterii economice si al dezvoltarii activitatilor social -culturale in orice tara din lume. in cele ce urmeaza, ne vom concentra atentia asupra acestui gen de investitii.

Prin investitii de capital trebuie sa se inteleaga nu numai constructia de noi obiective, ci si modernizarea celor existente, in domeniul economiei reale, in prezent, tara noastra nu are nevoie de noi obiective, ci mai cu seama de modernizarea celor existente, in definitiv, politica de atragere a capitalului strain vizeaza, tocmai modernizarea intreprinderilor existente, care dispun de utilaje imbatranite ce nu pot face fata competitiei economice actuale si cerintelor de consum ale populatiei.

Aproape niciodata o noua investitie nu reproduce exact o investitie anterioara. Invers, se poate spune ca orice investitie aduce ceva nou. Investitiile sunt propagatoare de nou, lor le este propriu caracterul novator, ele aduc intotdeauna schimbarea situatiei existente, aparitia altor elemente decat cele cunoscute anterior. Investitiile angajeaza intotdeauna viitorul, de unde decurge caracteristica asocierii unui insemnat factor de risc la orice proces investitional. Ele reprezinta privarea societatii de un consum cert, in schimbul unei sperante, pe care numai calculele stiintifice o pot fundamenta.

Investitiile unui agent economic pot fi facute in propria sa tara sau in tari straine. Problema se poate pune si astfel: investitiile dintr-o tara au surse interne si surse atrase. Privind sistemic, putem spune ca procesul investitional are determinari endogene si exogene. Situatiile rezultate din combinarea celor doua proveniente sunt ceea ce la noi in tara se numesc investitii mixte. Separat, agentii economici straini pot realiza la noi investitii proprii, fara participare romaneasca. Asadar, in tara noastra se pot realiza trei categorii de investitii:

investitii proprii, romanesti, sa le spunem autohtone;

investitii mixte, cu capital romanesc si strain;

investitii straine, cu capital extern.

Raportul endogen-exogen, adica, in contextul nostru, raportul dintre investitiile autohtone si cele straine, constituie subiectul unui discurs vechi; acest raport a constituit subiect de analiza inca din trecutul mai indepartat si va continua probabil, fara sa se stie cat timp.

In tara noastra privirile sunt indreptate astazi asupra capitalului strain, el fiind considerat un panaceu economic. Situatia este generata de faptul ca agentii autohtoni nu dispun de fondurile necesare aplicarii propriilor lor programe de dezvoltare. Fostele intreprinderi de stat, transformate in regii autonome si societati comerciale, sunt practic decapitalizate. inainte de 1989 traiau de la un an la altul prin credite acordate de stat (este adevarat, cu dobanzi modice), datoriile acumulate fiind sterse din cand in cand. Astazi, regiile autonome si societatile comerciale sunt la fel, daca nu mai mult, de decapitalizate. Accesul la credite este prohibit, in conditiile in care dobanzile aproape ca dubleaza anual datoria contractata. Unul din marii economisti ai lumii, este vorba de Schumpeter, arata ca, in fond, creditul (se intelege, in primul rand cel destinat investitiilor) reprezinta pentru economie ceea ce sangele este pentru organismul omenesc; el pune in miscare intregul angrenaj economic, in toate ramurile productive, cu mari efecte benefice in ramurile social-culturale.

De aceea, prima problema, in conditiile actuale ale penuriei de fonduri interne, o constituie creditul. Practica arata ca se acorda volume mari de credite in economiile dinamice, prospere, pe cand in economiile bantuite de criza, creditele au volume mici. Dobanda platita pentru creditul incasat reprezinta costul capitalului imprumutat. La noi, acum, costul capitalului este enorm. De aceea, o buna solutie ar fi acordarea de credite cu dobanzi bonificate, mai ales pentru firmele care produc marfuri destinate exportului. Politica dobanzilor inalte, aplicata in prezent, are profunde efecte negative asupra posibilitatilor de finantare a investitiilor si, impffcit, asupra cresterii economice.

Corelatia dintre investitii si cresterea economica este de tipul legaturilor duble: pe de o parte, investitiile influenteaza cresterea economica prin volumul lor, aspect pe care 1-am analizat mai sus; pe de alta parte, cresterea economica este influentata de calitatea investitiilor realizate, aspect ce se reflecta in eficienta economica a investitiilor. Precum se stie, principala menire a sistemului bancar este de a aloca resursele disponibile ale societatii in mod cat mai eficient, in acest fel, capitalurile imprumutate aduc maximum de profit celor ce le detin. Evenimentele din ultimii ani din tara noastra arata insa ca banii depunatorilor nu au fost gestionati cu toata grija si responsabilitatea necesare, drept pentru care riscul a crescut considerabil, pierderile bancilor au devenit foarte mari, in unele cazuri existand chiar pericolul falimentului bancar, in acest domeniu, aspectele cele mai semnificative tin de administratorii bancari si de managementul investitiilor in economia reala. Astfel, sunt frecvente cazurile in care administratorii bancari au acordat credite, cu buna stiinta, unor agenti economici care nu prezentau garantia materiala si morala a restituirii creditelor, probabil contra unor recompense personale. Tot atat de frecvente sunt si cazurile cand debitorii nu s-au priceput in activitatea manageriala concreta, nu au cunoscut si nu au aplicat principiile eficientei economice a investitiilor. Pe cale de consecinta, bancile - dintre care cateva mari - au inregistrat goluri in capitalul propriu sau atras, goluri care, pana la urma, sunt suportate de intreaga societate.

Investitiile sunt un domeniu foarte sensibil al activitatii umane. Orientarea fondurilor banesti spre anumite obiective se face in functie de necesitati, dar si de tendintele existente pe plan mondial, de starea economiei, de dorintele consumatorilor, chiar si de moda, motive pentru care intotdeauna investitiile trebuie tratate cu maxima atentie de intreprinzator. Investitiile afecteaza, direct sau indirect, cresterea economica. Dupa cum ziua de maine depinde de ziua de azi, tot asa si viitorul societatii depinde de investitiile prezente.

Definirea si clasificarea investitiilor de capital

Desfasurarea normala a procesului de productie presupune contributia mai multor factori (capital fix, munca, materii prime), iar in cadrul acestora un rol deosebit de important il o'cupa capitalul fix. Crearea de noi utilaje, precum si aducerea parametrilor celor existente la nivelul impus de progresul tehnic contemporan se realizeaza numai prin investitii, in acest context, investitiile de capital reprezinta totalitatea cheltuielilor prin care se creeaza sau se achizitioneaza noi capitahiri fixe, productive sau neproductive, se dezvolta, se modernizeaza si se reutileaza cele existente. Prin investitii de capital se asigura construirea de noi unitati economice, dezvoltarea, modernizarea si reutilarea celor existente, precum si construirea, largirea si amenajarea obiectivelor cu caracter social-cultural si de locuinte. Sunt asimilate investitiilor cheltuielile pentru explorari, prospectiuni si cercetari geologice referitoare la lucrarile de investitii; cheltuielile ocazionate cu proiectarea tehnologica si constructiva a lucrarilor de investitii; cheltuielile pentru impaduriri si plantatii de pomi si vita de vie, imbunatatiri funciare; cheltuielile pentru achizitionarea animalelor de munca si de prasila. Prin extindere, sunt considerate investitii cheltuielile cu supravegherea realizarii viitorului obiectiv si pentru calificarea salariatilor care vor lucra la unitatea nou construita; cheltuielile pentru demolari, exproprieri si amenajari.

Investitiile de capital au un rol deosebit de important in asigurarea dezvoltarii si restructurarii economiei nationale. Indiferent de natura investitiei (de stat, de grup sau particulara), fiecare agent economic investitor urmareste cu prioritate:

accentuarea procesului de modernizare a bazei tehnice in conditiile
restructurarii intregii productii materiale;

reducerea costurilor de productie si indeosebi a cheltuielilor
materiale. Problema apare cu atat mai importanta cu cat reducerea
costurilor de productie se va face in conditiile ridicarii nivelului
calitativ al produselor, diversificarii sortimentale si cresterii gradului
de complexitate a acesteia;

promovarea larga a progresului tehnic, prin aplicarea cat mai rapida
in productie a rezultatelor cercetarii stiintifice si tehnologice;

gospodarirea judicioasa a materialelor de care dispune fiecare
beneficiar de investitii, ridicarea gradului de valorificare a resurselor
materiale etc.;

cresterea calitativa a intregii activitati de comert exterior si de
cooperare economica internationala.

Apreciem ca in urmatorii ani investitiile de capital vor fi orientate cu prioritate pentru modernizarea capacitatilor de productie, care influenteaza, in primul rand, laturile calitative ale proceselor de productie, favorizand ridicarea nivelului tehnic al productiei, imbunatatirea calitatii produselor si diversificarea acestora, corespunzator economiei de piata.

Investitiile se pot clasifica dupa mai multe criterii, si anume:

a) Dupa structura lor, se pot grupa in:

masini, utilaje, instalatii si linii tehnologice, inclusiv aparate de
masura si control; i

lucrari de constructii-montaj, compuse din lucrari de constructii si
instalatii si lucrari de montaj al utilajelor tehnologice realizate pe
santierele de constructii;

lucrari geologice pentru descoperirea de noi rezerve de substante
minerale utile;

alte cheltuieli de investitii care se refera la plantatii pomi-viticole,
pana la trecerea acestora pe rod, cumpararea si cresterea animalelor
pana dau productie.

b) Dupa legatura pe care o au cu obiectivul proiectat investitiile se
clasifica in investitii directe, colaterale si conexe. Investitiile directe sunt cele care se fac pentru obiectivul de baza (achizitionarea utilajelor, montarea acestora, executarea fundatiilor si a constructiilor etc.). Aceste investitii se calculeaza pe baza devizelor de cheltuieli care se intocmesc pe categorii de lucrari, pe obiectiv sau pe intreaga investitie (devizul general). Investitiile colaterale se materializeaza in lucrari care asigura utilitatile obiectivului de baza (cai de acces, conducte de apa, gaze, aer comprimat, retele telefonice, precum si cele indreptate spre construirea unor obiecte destinate deservirii obiectivului de baza - magazine, locuinte din jurul obiectivului de baza etc.). Cheltuielile care se fac cu aceste investitii se stabilesc prin devize special elaborate. Investitiile conexe sunt cele finalizate in alte obiective economice (in amonte) pentru a asigura viitorului obiectiv materiile prime necesare desfasurarii procesului de productie

c) Dupa sursa de finantare, investitiile se impart in investitii finantate din
surse proprii sau din surse atrase. Sursele proprii se constituie din capitalul
propriu (din profit, din fondul de amortizare si din incasarile obtinute in urma
vanzarii unor utilaje). Sursele atrase in aceasta perioada au rol mare in finantarea
investitiilor si se constituie din credite bancare interne si externe, alocatii de la
buget sau din alte surse.

d) Dupa modul de constituire, investitiile se impart in investitii nete si
investitii brute. Investitiile nete sunt constituite din sumele de bani ce provin din
produsul national net si au ca scop sporirea capitalului fix si a stocurilor de materii
prime si materiale. Daca la investitia neta se adauga amortizarea care are ca scop
principal inlocuirea capitalului fix uzat, se obtin investitiile brute, care contribuie
la cresterea absoluta a capitalului fix.

e) Dupa natura obiectivului, investitiile se materializeaza in obiective noi
si in dezvoltari, modernizari, reutilari sau reprofilari. De mentionat ca in perioada
actuala de dezvoltare economica investitiile vor fi orientate spre modernizari, reutilari si retehnologizari care sa asigure restructurarea economiei nationale in conditii de eficienta si competitivitate.

f) Dupa modul de executie, investitiile se impart in investitii executate in antrepriza si in regie. Aceasta clasificare se foloseste cu precadere pentru lucrarile de constructii. Modul de executie este impus de o serie de factori, din care precizam: gradul de specializare a viitorului obiectiv, marimea obiectivului, natura lucrarilor etc.

Investitiile se mai pot clasifica si dupa alte criterii, si anume: sfera de activitate (productiva, social-culturala); ramurile beneficiare (investitii executate in industrie, agricultura, constructii, transporturi) etc.

Traditii romanesti

Trecerea omului pe aceasta planeta a ramas consemnata, in cadrul evolutiei civilizatiei umane, prin bogatul patrimoniu mondial de valori materiale, in special cladiri si constructii de diferite tipuri. Poporul roman, locuitor al acestor meleaguri, a adus o contributie remarcabila la formarea patrimoniului mondial. Din pacate, constructiile vechi nu au putut dainui, dar ruinele lor, asa cum le vedem astazi, atesta forta si vitalitatea celor care le-au realizat. Fiecare din constructiile monumentale de pe teritoriul tarii a constituit, la vremea respectiva, o concretizare a activitatii investitionale, cum o denumim astazi; ele constituie prilejuri pentru a ne inchina in fata memoriei strabunilor nostri si, totodata, argumente de mandrie nationala.

Acum peste 2000 de ani a fost construita, in Carpati, Cetatea Sarmizegetusa Dacica, iar la Marea Neagra, Cetatile Grecesti de la Istria si Constanta, urmele lor impresionante putand fi vazute si astazi. Mai tarziu, din timpul stapanirii romane, avem dovezi ale unor constructii monumentale - Podul de peste Dunare de la Drobeta-Turnu Severin, Trofeul lui Traian de la Adam Clisi si Cetatea Sarmizegetusa Romana. Dupa anul 271, cand autoritatile romane s-au retras din Dacia, nu se poate vorbi de realizarea de constructii monumentale, conditiile grele impuse de popoarele migratoare nepermitand acest gen de activitate.

Dupa aparitia statelor feudale romanesti, activitatea de constructii monumentale se reia. Din acea epoca sunt de amintit, in primul rand, salbele de manastiri raspandite pe intregul teritoriu actual al tarii noastre. Cu deosebire, sunt de mentionat Manastirile din Moldova, construite insa mai tarziu (Voronet, Sucevita, Moldovita).

Pe masura consolidarii pjaterii statale, apar si cetati sau chiar castele, cum sunt: Cetatea Targovistei, Cetatea Bucurestilor, Castelul Bran, Castelul de la Hunedoara, Cetatea Neamtului etc.

Dintre obiectivele economice mai vechi cele mai importante sunt: Uzinele Metalurgice de la Resita, Fabrica de Hartie de la Busteni, Fabrica de Ciment din Comarnic etc. O constructie remarcabila pentru vremea sa a fost podul de la Cernavoda (cel mai lung atunci din Europa Continentala).

Constructiile monumentale cu caracter cultural au fost realizate intre cele doua razboaie mondiale in Bucuresti - Ateneul Roman, Palatul Regal (in prezent Muzeul de Arta), Posta Centrala (in prezent Muzeul de Istorie), Casa Centrala a Armatei, Casa de Economii si Consemnatiuni - precum si in tara (Castelul Peles, Teatrul National din Iasi, Teatrul National din Cluj-Napoca, Palatul Cultural din Iasi, Palatul Cultural din Targu Mures etc. Din aceeasi perioada trebuie mentionate obiectivele cu caracter social sau administrativ - retele de spitale, primarii si prefecturi, poste si tribunale etc.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, ca efect al industrializarii fortate, au fost construite mii de intreprinderi industriale, unele dintre ele putand fi considerate drept constructii unicat: intreprinderea de Masini Grele Bucuresti, Faur S.A., Electroputere Craiova, Roman si Tractorul Brasov, Combinatele Metalurgice din Hunedoara, Galati, Calarasi (neterminat) si Targoviste, Combinatele Petrochimice de la Ploiesti, Pitesti si Borzesti etc. Mai sunt de mentionat hidrocentralele de pe raurile interioare, Hidrocentrala de la Portile de Fier I si II, iar in anii din urma Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda, aeroporturile Baneasa si Otopeni (ale Bucurestiului) si altele din tara, Canalul Dunare-Marea Neagra, podurile de peste Dunare Giurgeni-Vadul Oii si Fetesti-Cernavoda etc.

Incheiem succinta noastra trecere in revista a obiectivelor investitionale cu cateva din domeniul extraeconomic: Casa Presei, Sala Palatului, Centrul de Televiziune, Universitatea Politehnica, Sala Polivalenta, Palatul Parlamentului (cea mai mare cladire cu caracter administrativ din Europa si a doua in lume dupa Pentagon), Stadionul National (cu o capacitate de 70.000 locuri), amenajarea raului Dambovita in Capitala (avand solutia originala a doua rauri suprapuse in acest segment), Metroul, Hotelul Intercontinental - toate in Bucuresti - la care se adauga, in intreaga tara, un numar impresionant de locuinte, retele de spitale, teatre, case de cultura, institutii de invatamant, edificii bancare, stadioane etc.

Directii de perfectionare a activitatii de investitii

Principalul aspect care vizeaza deciziile in domeniul investitiilor, in economia de piata, il constituie necesitatea descentralizarii acestora. Deciziile de investitii trebuie sa fie luate la nivelul unitatilor, adica al agentilor economici, in functie de nivelul surselor de finantare ale acestora, precum si in functie de raportul cerere-oferta la produsele respective, in acest caz, statul are drept de decizie numai pentru investitiile finantate integral sau partial de la buget si rol de regulator asupra deciziilor individuale prin politica de credite pe care o promoveaza. De aceea, se prevede ca in urmatorii ani sa se diminueze rolul statului in orientarea dezvoltarii economico-sociale; se va actiona prin intermediul unor programe elaborate in special la nivel microeconomic, care sa contina informatii privind strategia si orientarea capitalurilor de investitii, sa asigure orientarea sau descurajarea unor investitii prin orientarea capitalurilor, impozite diferentiate pe tipuri de activitati, impozite progresive sau regresive pe cifra de afaceri sau pe profit.

Programe cu caracter directional vor exista pentru obiectivele ce se executa din fondurile statului, pentru celelalte investitii ele avand un caracter orientativ. Oricum, aceste programe se vor limita la fundamentarea necesitatii si oportunitatii investitiilor si vor cuprinde un numar restrans de indicatori, in schimb, programele microeconomice, elaborate deci de regiile autonome, societatile comerciale si alti agenti economici, se vor referi la indicatori cum ar fi: volumul investitiilor, consumurile specifice de materiale, lista obiectivelor 'comanda de stat', care asigura dezvoltarea strategica a economiei nationale. Este necesar ca programele operative sa se refere, in special, la aspecte ce vizeaza evolutia probabila a cererii pietei interne si externe, la principalele grupe de produse si servicii.

De asemenea, la nivelul agentilor economici, se impune cunoasterea cu exactitate a evolutiei veniturilor si cheltuielilor, a cererii si ofertei la produsele ce fac obiectul propriei activitati, a evolutiei eficientei economice pe fiecare produs si pe total activitate. Elaborarea, la nivelul fiecarei unitati, a unor programe privind dezvoltarea si restructurarea proprie permite cunoasterea din timp, de catre salariati si actionari, a orientarilor consiliilor de administratie si faciliteaza participarea acestora la cresterea eficientei actiunilor propuse.

Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie sa-1 capete generalizarea criteriilor de eficienta economica in luarea deciziilor de investitii. Pe viitor, agentii economici vor urmari realizarea unor investitii care au o eficienta ridicata, care asigura un grad ridicat de competitivitate pe piata interna si externa, in acest sens este oportuna infiintarea unor colective de cercetare si prognoza in cadrul firmelor, care sa prezinte informatii reale privind nivelul cererii la unele produse, genurile de investitii ce urmeaza a se realiza - indiferent de sursa de finantare - pentru a se crea, in acest fel, o concurenta loiala, bazata pe o buna cunoastere a realitatii curente si de perspectiva. Este de asteptat ca intr-o perioada de 5 - 10 ani sa se formeze agenti economici puternici, capabili sa-si constituie colective de cercetare, analiza si prognoza, care sa proiecteze propriile strategii de dezvoltare cu orizont de timp indelungat si grad de certitudine ridicat.

Un alt aspect care vizeaza cresterea eficientei economice a investitiilor il constituie liberalizarea finantarii acestora prin crearea posibilitatii utilizarii de catre agentii economici a oricaror surse de finantare. Asa cum am precizat anterior, apreciem ca acestea ar putea fi sursele proprii (care se constituie din profit, din fondul de amortizare si din incasarile obtinute in urma dezafectarii sau vanzarii unor utilaje) sau sursele atrase (care se constituie din creditele bancare interne si externe, alocatii de la buget).

Investitiile constituie principala cale de promovare a progresului tehnic prin dotarea obiectivelor economice cu masini, utilaje, dispozitive care asigura perfectionarea proceselor tehnologice, cresterea gradului de prelucrare a materiilor prime, ridicarea nivelului productivitatii muncii si, in final, o eficienta economica sporita. Dar, pentru aceasta, in activitatea de investitii se cere introducerea principiului liberei concurente in elaborarea documentatiilor si contractarii livrarilor de echipamente. Elaborarea documentatiei, care se va face de organe specializate de proiectare, se refera la aspecte privind necesitatea si oportunitatea investitiei, studii de amplasament si de asigurare cu resurse, indicatori de eficienta economica, conditii de executie a investitiei etc. Toate acestea necesita: liberalizarea initiativei factorilor care participa la realizarea investitiei (beneficiar, proiectant, furnizor de echipamente industriale, constructor etc.); instituirea sistemului de concurs in elaborarea documentatiilor de investitii; reducerea fazelor si etapelor de avizare si aprobare a investitiilor; existenta posibilitatii de atragere la elaborarea documentatiei a firmelor de proiectare straine, de asemenea prin concurs etc.

In procesul de transformare si restructurare a economiei nationale, un rol deosebit de important il are privatizarea intreprinderilor, care va necesita si restructurarea capacitatilor de productie, pregatirea conducerilor si ridicarea nivelului de cunostinte tehnologice si manageriale ale salariatilor. Orice decizie de restructurare a capacitatilor de productie trebuie sa aiba in vedere: obiectivul transformarii ce se urmareste; perfectionarea legaturilor cu furnizorii si beneficiarii, deci a colaborarilor pe verticala; posibilitatea colaborarii cu investitori straini in vederea atragerii de tehnologii noi si utilaje perfectionate; posibilitatea de mobilizare a resurselor si de atragere a acestora in circuitul economic; analiza gradului de incertitudine si risc la investitiile facute si de educare psihologica a salariatilor in vederea acceptarii riscului; stimularea initiativei particulare prin politici clare, flexibile si printr-o legislatie sensibila si transparenta.

In ridicarea eficientei economice a investitiilor un rol deosebit de important il au informatiile financiar-contabile ale unitatilor, evidentiind necesitatea ca ele sa reflecte cat mai exact valoarea la zi a patrimoniului fiecarei societati comerciale sau regii autonome in functie de utilajele existente, preturile reale ale acestora, utilitatea lor in procesul de productie, perioada de timp cat vor mai functiona pana la scoaterea din folosinta, evaluarea corecta a realizarilor si a eventualelor actiuni, necesitatea folosirii unor categorii financiare speciale ale economiei de piata, cum ar fi: lichidare, faliment, vanzarea activelor etc.; reorientarea activitatii de contabilitate si control spre furnizarea celor interesati (investitori existenti si potentiali, dar si posibili creditori) a unor informatii financiare sigure si corecte asupra starii unitatii economice, pentru fundamentarea deciziilor de investitii sau a altor actiuni.

In conditiile trecerii la economia de piata, fiecare agent economic isi face o dimensionare stricta a numarului salariatilor si a fondului de salarizare, in acest context poate sa apara situatia ca un anumit numar de salariati sa-si piarda locul de munca. Drept urmare, statul are un rol deosebit de important in asigurarea protectiei sociale a salariatilor. Unele masuri de protectie se infaptuiesc prin investitii, cum sunt sprijinirea de catre stat a societatilor comerciale mici si mijlocii, a serviciilor si prestarilor de servicii in vederea atragerii persoanelor disponibile si asigurarii unor noi locuri de munca.

Viitoarele prevederi in domeniul investitiilor vor asigura un echilibru economic, o evolutie ascendenta in aceasta activitate, vor impulsiona trecerea la economia de piata, urmand sa contribuie la dezvoltarea si restructurarea economiei nationale intr-o anumita perioada de timp.

Contributia investitiilor la modernizarea economiei nationale

Modernizarea si restructurarea economiei nationale este o actiune complexa, care vizeaza toate nivelurile activitatii economice, si anume: ansamblul economiei nationale, ramurile propriu-zise, unitatea economica si locul de munca. Activitatea de modernizare si restructurare este un proces dinamic, care asigura perfectionarea capitalului fix, crearea unei structuri complexe si mobile ale productiei, introducerea celor mai performante metode si tehnici de munca etc.

Actiunea de modernizare si restructurare, privita la nivelul economiei nationale si al ramurilor, trebuie sa se refere, in special, la structurile economiei nationale, dezvoltarea pe baza principiilor moderne a ramurilor economice, infaptuirea unor raporturi corespunzatoare fiecareia dintre aceste ramuri, realizarea unor transformari pe plan social.

In cadrul activitatii de modernizare si restructurare a economiei nationale un loc important trebuie sa i se acorde imbunatatirii activitatii fiecarei ramuri in parte, dezvoltarii pe principii noi a agriculturii, cresterii gradului de participare la circuitul economic a firmelor mici si a activitatii de servicii, intensificarii actiunilor in vederea realizarii unor profunde transformari pe plan uman.

In conditiile actuale ale conjuncturii economice interne, ale trecerii la o economie de piata, o atentie deosebita trebuie sa se acorde dezvoltarii economiei pe baza cererii reale de bunuri materiale, servicii etc. si nu printr-o dezvoltare fortata a unor ramuri sau sfere de activitate in detrimentul altora. La baza intregii activitati de modernizare si restructurare a economiei nationale trebuie sa stea principiile rentabilitatii si ale eficientei economice; nu este posibil ca in unele ramuri sa se consume mai mult decat se produce, sa se execute lucrari de slaba calitate si, in acest fel, sa se lucreze cu pierderi. Pe viitor activitatea de modernizare si restructurare trebuie sa conduca la actiuni eficiente, pentru a se asigura competitivitatea produselor romanesti atat pe piata interna, cat si pe piata externa.

Privita la nivelul unitatilor economice, activitatea de modernizare si restructurare impune, in primul rand, luarea unor masuri tehnico-organizatorice care sa asigure cresterea eficientei lor economice, in cadrul acestor masuri, un loc important il ocupa perfectionarea metodelor de conducere care sa asigure un cadru stimulator pentru toti salariatii unitatii economice. Activitatile de conducere trebuie sa se bazeze, din ce in ce mai mult, pe folosirea mijloacelor de prelucrare automata a datelor. De aceea, investitiile alocate modernizarilor ar trebui sa vizeze echiparea intreprinderilor cu mijloace modeme de conducere automata a proceselor economice si, de ce nu, de cibernetizare a acestora. Cresterea eficientei economice prin intermediul modernizarilor la nivelul societatilor comerciale presupune si o mai buna amplasare a sectiilor si atelierelor de productie, astfel incat sa se asigure o circulatie normala a materiilor prime, semifabricatelor si produselor finite, dar si a fortei de munca, in acest sens se impune stabilirea unor fluxuri optime pentru transportul intern.

Activitatea de modernizare la nivelul firmelor reclama asigurarea unei imbinari stranse intre caracterul polifunctional pe care trebuie sa-1 capete cladirile din cadrul unitatii si specializarea acestora. Caracterul polifunctional presupune impartirea spatiului in zone functionale care sa asigure o prelucrare complexa a materiilor prime, iar specializarea incumba o impartire dupa caracteristicile procesului tehnologic, in ceea ce priveste activitatea de modernizare a cladirilor, aceasta trebuie sa asigure reducerea gradului de nocivitate, a pericolelor de incendii, concomitent cu imbunatatirea generala a conditiilor de munca ale salariatilor ce isi desfasoara activitatea in aceste sectii.

Un aspect important care face obiectul modernizarii la nivelul unitatilor economice il constituie perfectionarea structurii productiei, in conditiile trecerii la o economie de piata este necesar ca structura productiei sa fie adaptata nevoilor reale ale pietei, sa raspunda solicitarilor partenerilor interni si externi. Deci, azi, mai mult ca oricand, se impune ca structura productiei sa fie data de client si nu invers, de producator, asa cum se intampla pana acum. Dar modificarea structurii productiei necesita si modificarea structurii fortei de munca, atat in ceea ce priveste componenta meseriilor, cat si nivelurile de calificare profesionala. O productie de calitate nu se poate realiza decat cu o forta de munca avand un nivel ridicat de calificare si care da dovada de o inalta disciplina a muncii.

Activitatea de modernizare a locului de munca prezinta o importanta deosebita deoarece aici se afla nucleul activitatii de productie si de modul cum' se organizeaza si conduce acest segment al societatii comerciale depinde imbunatatirea eficientei economice. La nivelul locului de munca un rol important in cadrul activitatii de modernizare il are dotarea acestuia cu noi utilaje, mai performante, cu parametri tehnico-economici superiori celor existente in dotare. Aceasta reutilare a locurilor de munca este cu atat mai necesara cu cat in ultimii ani procesul de dotare a unitatilor si de modernizare prin achizitionare de noi utilaje a fost incetinit sau chiar oprit, in acest sens este de semnalat existenta unor societati comerciale dotate cu utilaje care au depasit cu mult durata normala de serviciu si care prezinta un avansat stadiu de uzura fizica si morala. Modernizarea locurilor de munca prin achizitionarea de noi utilaje presupune si o perfectionare a dotarii cu aparate de masura si control care sa asigure nu numai o verificare si un control operativ, dar si o inalta precizie.

Un loc important in cadrul modernizarii locurilor de munca il ocupa introducerea unor masuri tehnico-organizatorice care sa permita promovarea progresului tehnico-economic. Asa dupa cum este cunoscut, gradul de promovare a progresului tehnico-economic in unitatile romanesti este foarte redus, fapt ce impune retehnologizarea acestora la nivelul unitatilor similare existente pe plan mondial. Retehnologizarea nu se poate face decat printr-un efort investitional deosebit si o conlucrare loiala cu parteneri straini competitivi si interesati in colaborarea cu unitati romanesti.

Un alt aspect care trebuie sa-1 vizeze modernizarea locurilor de munca il constituie reamplasarea utilajelor si reorientarea transportului intern corespunzator modificarilor ce apar atat in structura utilajelor, cat si in cea a tehnologiilor de productie.

Indiferent de nivelul la care se realizeaza activitatea de modernizare, ea cuprinde cu prioritate: modernizarea fortei de munca prin imbunatatirea structurala a acesteia si ridicarea nivelului de calificare; modernizarea utilajelor prin inlocuirea celor uzate, imbunatatirea parametrilor tehnico-economici ai capitalului fix; modernizarea produselor finite prin introducerea in fabricatie de noi produse cu un grad ridicat de eficienta; perfectionarea parametrilor si ridicarea nivelului calitativ la cele existente. De remarcat este faptul ca activitatea de modernizare nu se poate face decat prin intermediul investitiilor, ca suport material al cresterii economice.

Deoarece intotdeauna activitatea de modernizare presupune o noutate, o materializare a gandirii omenesti, un loc important in reusita ei il are activitatea de cercetare stiintifica si de proiectare, in cadrul activitatii de cercetare trebuie sa apara idei noi, solutii eficiente, variante posibile care sa duca la cresterea eficientei economice prin modernizare. Dar, un loc la fel de important il ocupa si beneficiarul lucrarii de cercetare (societatea comerciala producatoare). Numai in masura in care acesta este deschis la nou, solicita si colaboreaza cu unitatea de cercetare si proiectare, poate sa asigure modernizarea activitatii cu efecte benefice asupra acesteia.

Activitatea de modernizare are intotdeauna ca scop cresterea eficientei economice a unitatii in care s-a realizat si ea permite o mai buna folosire, din punct de vedere calitativ, a factorilor de productie, in aceste conditii, activitatea de modernizare poate fi considerata ca activitate de tip intensiv, neutru si extensiv. Tipul intensiv de modernizare asigura o crestere mai accelerata a productivitatii muncii in raport cu gradul de inzestrare tehnica a muncii (valoarea capitalului fix care revine pe un salariat) si reflecta o buna orientare a activitatii de modernizare deoarece potenteaza cu prioritate factorii calitativi. Tipul neutru caracterizeaza acea modernizare la care ritmul de crestere a productivitatii muncii corespunde ritmului de crestere a volumului de capital fix ce revine la un salariat. Activitatea de modernizare, indiferent de nivelul la care se face si obiectivul ce il vizeaza, nu este obligatoriu si eficienta. Astfel, in cazul in care prin modernizare accentul se pune pe factorii cantitativi, asa cum este cazul modernizarii extensive, la care ritmul de crestere a productivitatii muncii este inferior celui al dotarii tehnice a muncii, nivelul eficientei economice poate fi necorespunzator si reflecta folosirea cu eficienta scazuta a resurselor.

Corelatia dintre investitii si modernizare este fundamentala pentru orice activitate economica, indiferent de ramura in care aceasta se desfasoara, in fond, dotarea cu utilaje si instalatii cu parametri tehnico-economici ridicati este o problema care, in mod conventional, a fost asezata la nivelul locurilor de munca, ea interesand in egala masura dezvoltarea pe baze eficiente a sectiilor si atelierelor de productie, a societatii comerciale in ansamblul ei, a fiecarei ramuri economice in parte si, in final, a intregii economii nationale. Problematica investitiilor si a impactului asupra modernizarii activitatii economice este departe de a se rezuma la cele cateva aspecte expuse mai sus si de aceea corelatia dintre investitii si modernizare va fi reluata si adancita in unul din capitolele viitoare, cand se va analiza cu precadere eficienta economica a investitiilor.