Competitivitatea - motor al eficientei si progresului economic. Rolul competitiei.

Competitivitatea - motor al eficientei si progresului economic. Rolul competitiei. Competitia este un fenomen, obiective, natural, prezent din totdeauna in lumea inconjuratoare. Competitia nu caracterizeaza numai viata economica, ci se manifesta ti in sfera economicului, adica in cea a socialului. Intalnim competitie in politica, cultura, in pozitia sociala, satisfacerea nevoilor de comunicare, de exprimare, recunoastere sociala. Largind sfera de cuprindere constatam ca si in sfera antropologicului (stiintele despre om) se manifesta fenomenul concurential, intilnind competitie intre indivizi, asupra res mat de existenta, asupra oportunitatilor de reproducere. Largind sfera de cuprindere, constatam, ca si in sfera biologicului, competitia este reprez pe scara larga. Competitiei intraspecifice pentru res si reproducere, multiplicata de milioane de ori dupa nr speciilor animale si vegetale i se adauga si concurenta interspecifica. Obiectivul nostru este ca prin studiul competitiei sa distingem regulile competitivitatii. In cadrul fenom eco, adica acela care il face pe competitor sa fie intr-o pozitie favorabila in cadrul fenom concurential. Asadar, competitia este o trasatura a lumii vii legata de o caracteristica esentiala a acesteia: adaptabilitatea. Fiind un dat natural, nu se poate aborda decit in judecati de existenta, nu si de valoare. Nu putem spune despre ea ca este, in sine, buna sau rea si nici nu ne-ar servi la nimic emiterea de enunturi axiologice intrucat nu putem face nimic ca sa o cream sau sa o impiedicam a exista. Formele in care concurenta se manifesta pot fi influentate de comportamentul uman individual, dar si colectiv, iar aceste influente pot fi caracterizate cel putin pe termen scurt sau mediu in termeni axiologici. Cineva ar putea obiecta la afirmatiile anterioare spunand ca in domeniul politic, in comunism, nu a existat competitie economica. In mod normal, abia acum, indreptandu-ne catre o societate concurentiala. Competitia mascata, dar acerba, intre fostele tari comuniste, considerentele eco, erau subordonate, de fapt concurentei politice, intr-un sistem egemanist. Angajarea intregului sist comunist era o comp cu cel capitalist. Se poate afirma, fara greseala, ca in comunism nu existau competitii la nivelul productiei, existand, de fapt, o competitie acerba la nivelul consumului. Prin similitudine cu legea fizicii care ne spune ca materia nu se creeaza si nu se distruge, ci doar se transforma, putem spune ca si competitia neputand fi nici creata, nici distrusa, ea doar se transforma, si daca dispare dintr-o anumita zona a vietii eco, ea apare in chip logic, necesar, in aceeasi cantitate in alta zona, in zona consumului. Un alt adevar fundamental despre competitie este exprimat printr-o sentinta clasica din gandirea eco. Anglo-saxona: "Comp este un punct intre bine si rau". De aici rezulta ca daca in sine, comp nu e nici buna, nici rea, efectele sale vor fi bune pentru unii si rele pentru altii. Comp poate deveni adesea buna pentru insusi, in masura in care ii determina sa invete din propriile greseli inspirandu-se din metode de succes ale adversarului si este uneori rea pentru invingatori in masura in care ii deter sa inceteze lupta pentru a inova, a se adapta, a tine pasul, cu noul in evolutia tehnica si tehnologica. In contextul acestor afirmatii putem discuta despre caracterul loial sau neloial al competitiei. Facand o analiza in timp a sensurilor multiple ale cuvantului "fair" vom vedea ca evolutia naturala a limbii in multiple planuri tradeaza anumite conexiuni ascunse intre sensuri care sustin anumite concluzii teoretice. Cuvantul "fair" poate insemna: 1. Corect, echitabil; 2. Targ sau piata; 3. Deschis la culoare, luminos; 4. Frumos. Amestecand aceste sensuri, partial sau total, observam ca ele pot descrie un set de reguli ale comp loiale si ale mecanismelor sale, cele 4 sensuri ale cuvantului fair sugerand afirmatiile: 1. Piata este singurul loc al concurentei corecte; 2. Concurenta corecta este cea care se desfa la lumina zilei (transparent); 3. Concurenta desfasurata in aceste conditii de piata, transparenta si corectitudine este un atribut moral de frumusete, adica loiala. Prin urmare, o afacere fair este o afacere facuta luminos, transparent si in deplina liberate de optiune a partilor, ca la targ/piata, iar a derula o astfel de afacere este o atitudine moralmente frumoasa. De fapt, libertatea de optiune, mai sus mentionata presupune libertatea de informare, asociata transparentei, dar si libertatea de actiune, adica libertatea de a vinde si cumpara la pretul consumabil. Prin numarul mare de participanti si caracterul deschis al spatiului de derulare, piata, in sensul original, are rolul de a elimina tranzactiile neconsensuale, fortate, intrucat marea majoritate a celor prezenti au interesul si vegheaza sa mentina spatiul respectiv ca un spatiu al liberelor tranzactii. Dpdv microeco competitivitatea se poate definii drept capacit unei structuri microeco, unitate-firma etc. de a castiga sau de a apara un seg de piata. In perspectiva medie si lunga ceilalti parametrii care se asociaza de regula succesul eco (profitul) sunt subsumati parametrului segment de piata. Pe o piata matura, stabila in continua dezvoltare are automat profituri pozitive stabile, o tehnologie moderna, precum si o organizare corecta a prod si a desfacerii. De remarcat faptul ca fiecare industrie are rolul si regulile proprii de competitie, precum si propria ierarhie a factorilor care contribuie cel mai mult sau cel mai putin la pozitia competitiva si avantajul competitional. Dpdv macroeco competitia se poate defini drept capacitatea unei structuri macroeco de a castiga sau de a apara parti din piata interioara sau din piata exterioara. Modalitatile de sporire a competitivitatii microeco fac in primul rand obiectul preocuparilor intreprinzatorului privat desi nici cei care gestioneaza treburile publice cum ar fi guvernul, parlamentul, primariile nu se pot dezinteresa de abordarea acestei probleme intr-un cadru global. De retinut faptul ca generarea competitivitatii se face la nivel micro, iar sustinerea si consolidarea acesteia se face la niv macro. Modalitatile de sporire a competitivitatii macroeco fac in egala masura obiectul interesului asociatiilor patronale si al adm publice locale; acesteia din urma revenindu-i rolul decident si executiv privind masurile concrete. Aceste masuri au ca tinta in principal balanta comerciala si de plati. Clasificarile competitiei economice. Clasificarea competitiilor economice se poate face dupa o serie intreaga de criterii: se propune abordarea problemei din perspectiva criteriilor ce urmeaza pentru a se oferi o acoperire mai larga a unghiurilor de abordare. I. Dupa tipurile de competitie putem defini ca avem de a face cu compet deschisa sau cu compet inchisa. Numim compet deschisa acea compet care se desfa in mod direct cu mediul si doar indirect cu competitorii. Dintre toti competitorii plasati in acelasi mediu castiga acela care obtine o mai buna perform raportat la un parametru sau la un complex de param in conditiile in care actiunile fiecarui concurent nu influenteaza actiunile altui concurent. O compet inchisa este aceea in care fiecare competitor este angajat direct impotriva celorlalti in care de fapt un castig al unuia reprez o pierdere a celorlalti. Caracterul mai deschis sau mai inchis al competitiei este dat de gradul de restrictie sau de constrangere care defineste mediul competitional. Gradul de constrangere a unui mediu competitional matur tinde sa fie ridicat pentru ca atunci cand nu exista restrictii naturale apare restrictia artificiala asupra aglomerarii care il mentine ridicat. Oscilatia intre caracterul inchis si deschis al compet eco constituie de fapt unul dintre motoarele progresului economic prezent sistematic in istorie. Un alt criteriu de clasificare al concurentei este cel dupa obiectiv. Putem distinge urmatoarele obiective ale compet: obiectivul de a produce specific tarilor socialiste si comuniste care se aflau intr-o stare de deficit cronic al multor produse in special din categ celor de consum; obiectivul de a vinde tipic societatilor capitaliste care creeaza o tendinta permanenta; obiectivul de a consuma. Un alt criteriu al tipurilor de competitie este stabilirea fondului eco: competitie tactica; competitie strategica. Dupa crit continuitatii avem: competitie cu acumulari; competitie cu investitii. Dupa etapa de maturizare: comp initiativelor; comp realizarilor; comp asumarii rezultatelor. Dupa raportarea la concurent: comp distructiva; comp nedistructiva. Dupa dimensiune, avem: comp la nivel microeco; comp la nivel macroeco. Dupa criteriul de timp: comp pe termen scurt; comp pe termen mediu; comp de termen lung. Dupa criteriul gradului de competitie: comp perfecta; comp monopolista; oligopolul; monopolul.

Competitie si norma. Principiile si legile competitiei. Competitia eco se desfa de regula, intr-un mediu restrictiv. Restrictiile reprez conditiile limitative impuse de natura ori societ activitatii ori competitiei eco. Principiile competitiei: 1. Nevoia de reguli. Restrictia este bine sa se manifeste intr-o forma transparenta si regularizata, decat sa se deruleze intr-un cadru anarhic si spontan. 2. Nevoia de libertate in cadrul regulilor. Acest principiu se poate formula mai bine prin sintagma "orice nu este interzis prin lege este permis". Regulile trebuie concepute a.i. sa stimuleze viata eco, iar in particular sa stimuleze viata particulara si concurenta loiala. Acest principiu poate fi explicat astfel: orice este permis in materie de competitie a fi de sa fie analizat in teorie, testat in simulare si in final, in practica competitiei. 3. Nevoia de adaptare dinamica a regulilor. Spre deosebire de principii care sunt trecatoare, normele si regulile trebuie sa se adapteze evolutiei situatiei eco si soc generale. Principiul poate fi reformulat astfel: nici o regula nu trebuie sa supravietuiasca perioadei sale de oportunitate. 4. Nevoia de adaptare oportuna a regulilor poate fi expr si in urmat forma: nici o regula nu trebuie abrogata inaintea epuizarii per sale de oportunitate. 5.Nevoia de reguli morale. Orice nu este interzis de lege sau de morala este permis. Legile competitiei: L1: Legea conservarii competitiei: concurenta nu poate fi creata sau distrusa prin vointa umana. Ea poate sa se transforme dintr-o forma in alta. L2: Legea discriminarii: competitia este un joc cu invingatori sau invinsi. L3: Legea cooperarii: concurenta loiala este o forma intrinseca de cooperare. L4: Legea restrictiei/constrangerii: competitia este generata de restrictii si genereaza restrictii. Actiunea umana constienta poate avea efect numai asupra restrictiilor formale (legi, norme, reglementari) si poate transf restrictiile materiale orientate arbitrar in restrictii nationale orientate pozitiv sau negativ.

Competitie si competitivitate la nivel micro. Competitia bine sau rau? Pe termen scurt dpdv al competitorilor, prin existenta competitiei profiturile si sectorul de piata al unui competitor scad. Dpdv al soc/mediului in care se desf competitia, preturile scad, calitatea creste, existand un grad ridicat de ocupare a fortei de munca. Pe termen mediu, pp ca unii castiga si altii pierd, se constata dpdv al competitorilor, cei care raman pe piata au profituri si sectoare de piata mai mari; cei care ies de pe piata, fie intra in faliment, fie trebuie sa suporte costuri ridicate de intrare pe alta piata. Dpdv al societ preturile cresc, calitatea scade, soc este obligata sa-si asume protectia sociala a disponibilizat rezultati in urma falimentarii. Se creeaza conditii si motivatie pentru aparitia de noi competitori. Pe termen lung dpdv al competitorilor, invinsii de ieri pot invata din propriile greseli si din metodele adversarilor si pot reveni pe piata. Invingatorii de ieri au tendinta de a abandona eforturile de innoire si adaptare. Dpdv al societ competitia conduce la cuceriri ireversibile in cunoastere, in special in domeniul manag si al tehnologiilor utilizate. Aceste cunostinte pot fi folosite contrar interesului soc sau pot fi scapate de sub control. Criterii generale de apreciere a competitivitatii. Componentele majore ale competitivitatii de piata sunt: pretul si calitatea. Din acest punct de vedere pozitia competitiva a diferitelor firme comporta o reprezentare tridimensionala, astfel:

Se obs ca numai zona II este o zona stabila si activa intrucat firmele care s-ar plasa in zonele I sau III nu pot functiona decat pentru o perioada scurta de timp. Fortele concurentiale vor tinde sa disloce firmele situate in zona I, fie impingandu-le in zona II obligandu-le sa-si micsoreze pretul ori sa-si ridice calitatea produselor fie impingandu-le in afara competitiei. Exista posibilit ca prin actionarea legii maximizarii profitului, firmele situate in zona III sa fie impinse in zona II, determinandu-le astfel sa-si mareasca pretul de vanzare ori sa-si reduca costurile o data cu .. In conditiile unei piete puternic fluctuante, zona activa va tinde sa se largeasca, ea acceptand, cel putin temporar, si firme care se abat de la rap pret-calitate pentru piata respectiva. Competitia cea mai acerba se deruleaza cu firmele plasate cel mai aproape una de alta. De aceea stabilirea exacta a pozitiei in care ne aflam ne permite fie sa stim care ne sunt principalii competitori, fie sa ne det o alta zona a planului unde ne vom deplasa daca dorim sa ne det pozitia in favoarea altei firme. Reprezentarea bidimensionala poate disimula o serie de factori ascunsi de care trebuie sa tinem seama. In privinta pretului, acestia sunt destul de putini. Pretul, in sens larg, poate sa difere de pretul nominal doar in masura in care o firma ofera facilitati de plata mai avantajoase decat alta. Calitatea, in sens larg contine multi factori, implicati pe langa indicele de calitate al produsului respectiv. Printre acestia se numara: calit livrarii sau accesibilit produsului, calit serviciilor post-vanzare ori specificitatea prod referindu-ne la calit prod de a satisface nevoi cat mai specifice cumparatorului. Tot in randul factorilor ascunsi care asigura competitivitatea    unei firme, putem considera si factorii de relatie, altfel spus capacit de a influenta pe cai neeconomice mediul eco. Se face referire de fapt la asa-zisa activit de "lobby". Un factor de care trebuie sa tinem seama este informatia. Informatia poate sa se refere in perspectiva statica sau dinamica la: 1. mediul competitiv, respectiv la: consumatori (nevoile acestora) dorintele, gusturile, demografia; competitori (pozitia competitiva, intentiile competitorilor, punctele forte si slabe ale competitorilor); produs (tehnologii de productie, potentialul de sporire a atractivitatii prod, potentialul de substituire al prod); piata resurselor materiale si de forta de munca (schimbari semnificative in raport cerere-oferta de materii prime, energie, produse, suport schimbari semnificative in raport cerere-oferta de forta de munca); cadrul normativ. 2. Mediul intern al firmei, referindu-se la pozitia competitiva reala a firmei, resursele neutilizate, punctele forte ale firmei, punctele slabe ale firmei, gradul de utilizare a potentialului uman. Prin aparitia fenom globalizarii si accesul la diferite sisteme de informatii apare tendinta de informizare si regularizare a fluxurilor principale de informatie, de egalizare a sanselor competitive ale concurentei. Este de asteptat in viitor ca fenom globalizarii sa mute accentul de pe capacit de informare si acumulare pe capacitatea de prelucrare si interpretare a acesteia realizand astfel departajarea pozitiilor in mediul eco a diversilor competitori. Un rol aparte in randul informatiilor il au cele relative la tehnologii. Este evident ca plasarea cat mai sus pe scara tehnologiilor avansate confera de facto unei firme o pozitie competitiva favorabila. Sunt multe situatii cand acest criteriu este considerat un criteriu de evaluare a competitivitatii unei firme. Un alt factor capital al competitivitatii este managementul. Acesta trebuie sa indeplineasca simultan si armonios doua functiuni importante: conducerea tactica si conducerea strategica.

Viziunea asupra competitivitatii. Distingem 4 viziuni principale: 1. Viziunea traditionala are la baza reducerea costurilor folosind ca tactica mutarea productiei in tari cu mana de lucru ieftina. 2. Viziunea clasica imbina abordarea traditionala cu elemente oferite din activitatea de marketing. 3. Viziunea moderna porneste nu de la posibilitatea ca cerintele pietei sa se schimbe sensibil in viitorul previzibil, ci de la certitudinea ca acest lucru se va intampla. De aceea, aceasta viziune are la baza minimizarea timpului de adaptare a productiei la cerintele de schimbare rapida a pietei.

Tipuri de baza ale concurentei economice. Functia cerere. Cererea pe piata dintr-un anumit produs depinde de regula pe 4 variabile principale: 1. pretul produsului; 2. pretul celorlalte produse; 3. Venitul total al consumatorului; 4. Factori sociologici, culturali, etc. Ultima categorie de variabile care sunt greu cuantificabili contine elemente precum: locul de resedinta al consumatorului; situatia familiala; factori climaterici; traditiile comunitatii; gusturile consumatorului, etc. Dependenta functionala este expr printr-o functie de mai multe variabile denumita functia cerere care este data de relatia q_n=D(P:P₁P_n+1YS) unde q_n=cantit ceruta din prod n; P_n=pretul prod; P_1..P_n+1=preturile tuturor celorlalte prod pe piata; Y=venitul consumatorului; S=influenta factorilor sociologici sau de alta natura. Functia oferta. Asa cum cerere este deter de motivatia consumatorului de maximizare a utilitatii oferta este deter de motivatia producatorului , de maximizare a profitului. Oferta in sensul cantitatii de produs oferita spre vanzare pe piata depinde de 3 variabile: pretul prod; pretul factorilor de productie sau ale costurilor producatorului; obiectivele firmelor producatoare. De remarcat ca nu numai obiectivele firmelor prod includ factorii greu cuantificabil numeric, dar si costurile de productie depind de astfel de factori: amintim starea tehnologiei. Dependenta functionala poate fi exprimata tot printr-o functie de mai multe variabile denumita functia oferta data de relatia q=S(P, C, F) unde q=cantit oferita din prod in discutie; P=pretul prod; C=costurile producatorului; F=factorii greu cuantificabili. Determinarea pretului. Reprezentand in acelasi plan curba cererii si curba ofertei putem distinge 3 situatii: 1. situatia de echilibru corespunzatoare intersectiei celor doua curbe, respectiv situatia in care cumparatorii vor sa cumpere exact cantitatea de produs pe care ofertantii vor s-o vanda. Pretul corespunzator acestei situatii este pretul de echilibru, iar oferta este oferta de echilibru; 2. situatia excesului de cerere corespunzatoare preturilor mai mici decat pretul de echilibru. Diferenta pe abscisa intre cerere si oferta cores unui anumit pret se numeste exces de oferta si este in acest caz pozitiva; 3. situatia excesului de oferta este situatia in care preturile oferite sunt mai mari decat pretul de echilibru. Pe o piata concurentiala au loc urmatoarele fenomene: 1. toate curbele cererii au pante negative pe intreg graficul; 2. toate curbele oferite au pante pozitive pe intreg graficul; 3. preturile se modifica numai daca exista exces de cerere. In acest caz preturile cresc. Aceasta afirmatie este sustinuta si de faptul ca daca exista un exces de cerere cumparatorii nu vor putea sa cumpere intreaga cantitate pe care o doresc fapt ce va determina cresterea preturilor in timp ce daca exista un exces de oferta vanzatorii nu vor putea vinde intreaga cantitate de produse ceea ce va determina scaderea preturilor. Consecintele celor afirmate mai sus sunt urmatoarele: 1. exista un singur pret la care cantitatea ceruta egaleaza cantitatea oferita adica pretul de echilibru care in acest caz este unic pentru intreg produsul; 2. doar la pretul de echilibru pretul de tranzactionare al pietei va fi stabil; 3. daca fie curba cererii, fie curba ofertei se deplaseaza pretul si cantitatea de echilibru se vor modifica. Din studiul deplasarii curbei cererii respectiv a ofertei se pot deduce legile cererii si ofertei. O deplasare spre dreapta a curbei cererii va duce in mod automat la cresterea acesteia. Acestei deplasari ii va corespunde un nou punct de echilibru care de aceasta data este diferit fata de punctul E. In cazul scaderii cererii se constata o noua modificare a pretului de echilibru. Deplasand spre dreapta curba cererii ofertei se constata o crestere a acesteia. Din toate aceste situatii rezulta cele 4 legi ale cererii si ofertei: 1. o crestere a cererii pentru un produs deter o crestere atat a pretului de tranzactionare cat si a cantitatii tranzactionate; 2. o scadere a cererii pentru un produs deter o scadere atat a pretului de tranzactionare cat si a cantitatii tranzactionate; 3. o crestere a ofertei unui produs determina o scadere a pretului de tranzactionare si o crestere a cantitatii tranzactionate; 4. o scadere a ofertei unui prod deter o crestere a pretului de tranzactionare si o scadere a cantitatii tranzactionate. In teoria pretului de cate ori vorbim despre o modificare a pretului unui produs ne referim de fapt la o modificare comparativ cu pretul general.

Functia productie. Termenul scurt, mediu si lung. Functia productie coreleaza de fapt intr-o organizatie de productie intrarile cu iesirile. Acesta este tot o functie de mai multe variabile q=q(f₁.f_n). Intru-cat productia este o activitate continua denumita si flux pentru a avea o semnificatie economica concreta variabilele sunt date ca rate de variatii a unor marimi pe unit de timp. Astfel q=cantit produsa dintr-un bun sau serviciu intr-un timp dat; f₁f_n=cantitatile consumate intr-un timp dat din diferite intrari. Factorii f₁f_n pot fi foarte diferiti dar cei care au efectul cel mai puternic si cel mai rapid asupra variabilei dependente q sunt forta de munca (L) si capitalul (K). Capitalul include atat capit fizic, fix cat si capit banesc circulant q=q(L; K). Dupa cum se remarca esentiala dpdv al analizei este rapiditatea cu care un anumit factor se reflecta asupra productiei. Dpdv al factorului de decizie (al managerului) acesta poate lua in functie de parametrul rapiditate a reflectarii 3 tipuri de decizie: 1. cum sa utilizeze cel mai bine utilajele si echipamentele existente; 2. ce noi utilaje sau echipamente sa achizitioneze pentru a produce in conditiile tehnologiei existente; 3. cum sa dezvolte tehnologiile utilizate. Abordarea dpdv al primului tip de decizie defineste termenul scurt. Acesta este un interval de timp in care anumiti factori numiti factori ficsi nu pot fi modificati. De regula acest factor constant este un elem de capit fix si dependenta functionala ia forma q=q(L). Durata efectiva a ceea ce numim termen scurt variaza in mod semnificativ de la o ramura la alta. Ea poate fi de ordinul anilor in domenii precum siderurgie, energetica, minerit etc. si de ordinul lunilor in sectorul prest de servicii sau a productiei bunurilor de larg consum. Al doilea tip de decizie defineste termenul mediu care este intervalul de timp suficient pentru ca intrarile tuturor factorilor de productie sa fie modificate dar nu atat de lung ca tehnologia fundamentala de productie sa poata suferi modificari. Al treilea tip de decizie defineste termenul lung in care se pot schimba tehnologiile si produsele firmei. Cele 3 viziuni temporale pot suporta abordari diferite dpdv al timpului de concurenta eco.

Tipuri exemplare de piata. Concurenta perfecta si monopolul. Structura unei piete deter caracterul competitiei pe acea piata. O piata pe care actioneaza multi ofertanti mici de putere aprox egala este o piata in care nici unul din ofertanti nu-si poate impune interesele in primul rand. O piata dominata de putini giganti eco e una in care comportamentul unuia dintre acestia poate influenta pretul sau conditiile de vanzare. Cu cat o firma individuala are mai putina putere de influenta piata pe care vinde va deveni o piata mai competitiva. Daca o firma are un segment de piata de 40% si mareste pretul in cantitati rezonabile ceilalti competitori nu sunt motivati sa faca investitii masive pentru a i se substitui existand oricand posibilitatea reversarii politicii firmei in discutii cu pierderea investitiilor in favoarea competitorilor. Mici competitori de pe o piata perfecta au o atitudine pasiva oferindu-si marfa la pretul pietii sperand ca aceasta va fi cumparata in timp ce marii competitori de pe o piata oligopolara sunt indemnati catre o atitudine concurentiala activa. Asadar, putem vorbi de 4 structuri teoretice ale pietei concurentiale: 1. concurenta perfecta; 2. monopolul; 3. concurenta monopolista; 4. oligopolul. Piata concurentiala perfecta se bazeaza pe urmatoarele ipoteze: 1. toate firmele dintr-o industrie vand un produs identic sau cu alte cuvinte oferta este omogena; 2. clientii cunosc natura produsului vandut precum si preturile cerute de fiecare firma; 3. nivelul productiei optime al unei firme este mic fata de productia totala a ramurii cu alte cuvinte pe piata nu exista firme dominante; 4. firma este in pozitia pretului de echilibru, ea decizand cantit vanduta in functie de pretul pietei pe care de fapt nu-l poate influenta; 5. ramura eco este libera la intrare si la iesire, adica nu exista bariere in calea intrarii unei firme noi pe piata sau a iesirii celor existente corespunzator notiunilor de costuri totale, medii si marginale rezulta ca vom avea venituri marginale. Daca pretul pietei nu este afectat de variatiile productiei firmei atunci curba cererii firmei, a venitului sau mediu si a celui marginal vor coincide aflandu-se pe aceiasi linie orizontala cu alte cuvinte se poate spune ca pentru o firma aflata in concurenta perfecta venitul marginal este egal cu pretul pietei. Avand in vedere necesitatea mentinerii echilibrului pe termen scurt si maximizarea profitului o firma trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli: 1. o firma nu ar trebui sa produca un anumit produs daca pentru nivelurile de productie costul total variabil al producerii acelei productii depaseste venitul total obtinut din vanzarea si sau echivalent, daca acest cost mediu variabil al producerii ei depaseste pretul de vanzare; 2. presupunand ca merita ca firma sa produca ea ar trebui sa produca productia la care venitul marginal este egal cu costul marginal; 3. pentru ca o productie la care costurile marginale egaleaza veniturile marginale sa fie una de maximizare a profitului trebuie ca la mici variatii in sensul reducerii productiei costurile marginale sa devina mai mici decat veniturile marginale, iar la mici variabile in sensul cresterii productiei costurile marginale sa devina mai mari decat veniturile marginale. De regula, o firma care opereaza pe o piata cu concurenta perfecta va produce acea productie care va permite egalarea costurilor sale marginale de productie cu preturile de piata. Daca firma si-a maximizat profitul ea nu are nici un interes sa-si modifice productia. Prin urmare ea situandu-se intr-o pozitie de echilibru. Desi toate firmele functioneaza in pozitia punctului de echilibru, se poate intampla ca unele dintre ele sa aiba pretul de echilibru al pietei acesta fiind asociat unei situatii in care optimul sa corespunda unui profit negativ. In cazul in care pretul depaseste costul variabil mediu nu insa si pe cel total firma va continua sa produca pe termen scurt intrucat oprirea productiei genereaza pierderi mai mari egale cu costurile fixe. In acest caz firma nu va putea sa inlocuiasca o parte din capital pe masura ce se uzeaza si nu va putea supravietui pe termen mediu. Echilibrul pe termen mediu. Acesta se realizeaza prin intrari si iesiri de pe piata. Daca toate firmele se afla in situatia de a obtine profit atunci noi firme vor fi atrase in acea ramura industriala care ofera profitul. Aparitia de noi concurenti deplaseaza curba ofertei, iar prin aceasta deplasare pretul de echilibru este dat in jos. Prin aceasta unele firme pot inreg pierderi si vor avea tendinta sa iasa de pe piata intr-o industrie competitiva profiturile sunt un semn pentru intrarea pe piata a noi firme, ramura se va extinde impingand pretul in jos pana cand profiturile scad la zero sau devin negative. Pe de alta parte pierderile intr-o ramura competitiva sunt un semnal pentru iesirea firmelor, ramura se va restrange, pretul va fi impins in sus pana cand firmele care raman pe piata isi acopera costurile totale. Prin urmare, echilibrul pe termen mediu al unei industrii competitive apare atunci cand firmele au un profit care tinde catre zero. Pretul corespunzator acestei situatii se numeste pret de supravietuire si este pretul la care toate costurile sunt acoperite.

Monopolul. O situatie aflata la extrema cealalta fata de concurenta perfecta este piata de monopol, adica acea piata in care productia unei singure ramuri eco este produsa de o singura firma, numita monopol. De regula, o firma monopol isi poate fixa singura pretul pe piata, dar nu inseamna ca ea poate face ce vrea pe piata, deoarece curba cererii reprez ceva obiectiv care este exterior sferei de influenta a monopolului. Studiul teoretic comporta 2 cazuri: 1. monopolul pur cu pret unic; 2. monopolul cu preturi multiple care este un monopol real, disimulat sub aparenta unei diversitati de preturi si produse. 1. monopolul cu pret unic. Spre deosebire de curba cererii, pentru o firma in cond unei piete cu concurenta perfecta - curba cererii pentru un monopol se confunda cu curba cererii pietei. Prin urmare avem de-a face cu o curba descendenta, unde vanzarile pot fi crescute doar daca pretul este redus. In ipoteza monopolului cu pret unic, cand firma monopol practica acelasi pret pentru toate produsele vandute, venitul sau mediu pe unitatea de produs va coincide cu acel pret unic. Prin urmare curba cererii pe piata va coincide cu cea a venitului mediu. In ceea ce priveste venitul marginal, deoarece curba cererii are o panta negativa, daca firma va dori sa vanda un produs suplimentar, atunci ea va trebui sa reduca pretul pentru toate produsele de pe piata. Prin urmare venitul marginal al firmei monopol este mai mic decat pretul la care isi vinde productia. In schimb, pentru monopol nu exista o curba a ofertei care sa descrie comportam de maximizare a profitului. De aceea, pentru o firma monopol nu poate exista o relatie intre pretul pietei si cantit de produse oferita. Pe termen mediu, pentru ca profiturile unei firme de monopol sa persiste, trebuie prevenita intrarea pe piata a unor firme noi prin apelarea la barierele eficiente de intrare. Barierele pot fi de 2 tipuri: naturale si artificiale. Cele naturale sunt determinate de regula de economiile de scara. Pe portiunile de panta negativa ale curbei costului mediu pe termen mediu, firmele mari prezinta costuri medii semnificativ mai scazute decat firmele mici. Un monopol natural apare atunci cand, data fiind tehnologia curenta a ramurii, conditiile cererii nu permit ca mai mult de o firma sa acopere costurile, in timp ce aceasta produce la un minim al costurilor pe termen mediu. Intr-un monopol natural nu exista un pret la care 2 firme sa poata vinde destul astfel incat sa-si acopere costurile totale. un alt tip de bariera naturala este costul de instalare, care poate fi prohibitiv de mare astfel incat o firma care ar putea concura un monopol daca ar fi aruncata pe piata, sa nu-si poata compensa din profit costurile instalarii pe piata. Barierele artificiale sunt, de regula, de natura politica si pot corespunde unor scopuri politice declarate sau nu. Ex. legislatia privind protectia proprietatii intelectuale previne intrarea nedetinatorilor de brevete si constituie o bariera cu scopul declarat de a proteja, rasplati si stimula creatia. De aceea, tarile dezvoltate dpdv eco si tehnologic au o legislatie severa privind proprietatea intelectuala, pe care cauta sa o impuna si tarilor slab dezvoltate. Acestea au insa interesul sa mentina o legislatie mai putin protectiva, care sa le permita sa realiz produse noi mai competitive, evitand astfel plata profiturilor de monopol detinatorilor brevetului. Tot de natura barierelor artificiale sunt legate legile care impun licente de functionare, cote, baremuri sau alte conditii favorizante pentru unele firme si defavorizante pentru altele. In fapt, se pot concluziona 3 aspecte de ordin general: profiturile atrag intrari, iar intrarile erodeaza profiturile; barierele puse pentru a stavili intrarile opresc mecanismul de ajustare, care altfel ar impinge profiturile spre zero pe termen mediu; barierele de intrare nu au fost niciodata un impediment serios pe termen lung. 2. monopolul cu mai multe preturi. Practicarea de preturi diferentiate sau discriminarea prin preturi este o modalitate pentru o firma monopol de a eluda restrictiile impuse de factorii pe care nu-i poate controla si de a-si mari profitul. Discriminarea prin pret este o situatie in care un producator cere preturi diferite pentru unitati din acelasi prod din motive care nu sunt legate de diferenta de cost. Nu toate diferentele de pret reprez discriminari. Discoun-urile de cantitate, reducerile de sezon, diferenta intre pretul cu ridicata si cel cu amanuntul nu reprez discriminari. In mod clasic, discriminarile sunt bazate pe evaluari asupra profitului cumparatorului, in mod special asupra puterii lui de cumparare. Discriminarea prin preturi presupune capacit vanzatorului de a face distinctie intre diversele categorii de consumatori sub raportul capacitatii lor de plata si a atractiei fata de produs. O modalitate frecventa de discriminare este cea intre piete cu caractere diferite si pe care se practica preturi de monopol diferite. Un caz particular este discriminarea intre piata interna si externa. Un producator poate fi unicul vanzator pe o piata interna cu tarife protejate si poate, in acelasi timp, sa vanda pe o piata externa concurentiala in calitate de producator cu pretul de echilibru. In acest caz firma ar putea egala costul sau marginal cu pretul de pe piata externa, dar si cu venitul marginal pe piata interna. Ca urmare, ar cere un pret mai mare la produsele de pe piata interna, decat la cele de pe piata externa. In concluzie, putem afirma: 1. posibilitatea de a cere preturi multiple confera vanzatorului oportunitatea de a capta o parte din surplusul consumatorului; 2. discriminarea prin pret este posibila daca vanzatorul poate, fie sa distinga intre cumparatori pe criteriul    posibilitatii si dorinta de a cumpara un anumit produs, fie sa separeu cumparatorii in categorii cu caracteristici diferite.

Consecintele discriminarii. Pentru orice nivel dat al productiei cel mai profitabil sist de preturi discriminatorii va oferi firmei un venit total mai mare decat pretul unic corespunzator situatie de maximizare a profitului. In conditiile discriminarii prin preturi, productia va tinde sa fie mai mare decat in conditia unui monopol cu pret unic. De observat ca o eco monopolista cu pret unic tinde sa fie o eco de penurie deoarece cond maximizarii profitului deter firma monopol la o productie care poate sa nu satisfaca intreaga cerere de produs, dar sporirea productiei fara discriminarea preturilor ar eroda profitul. Prin contrast, o eco concurentiala satisface toate cererile, cu inconvenientul ca risca sa lase la o parte productia nevanduta, aceasta pierdere fiind suportata prin diminuarea profitului. O eco monopolista cu discriminare de preturi se situeaza intre aceste doua extreme, fiind stimulata la un exces de productie in comparatie cu monopolul cu pret unic atata vreme cat desfacerea acestui exces este asigurata de un surplus de venituri la o parte din cumparatori, surplus care poate fi atras de vanzator. Trebuie mentionat cazul in care o piata sa fie caract prin prezenta mai multor firme, dar ea sa ramana totusi o piata de monopol real prin cooperarea acestor firme de asa maniera incat sa aiba un comportament mono-bloc. Astfel de firme asociate in carteluri extinse la scara intregii ramuri eco pot cadea de acord intre ele sa-si restranga productia totala la un nivel care sa le permita maximizarea profiturilor reunite. In esenta, cartelizarea cota mai mica din productia totala a ramurii decat in cazul concurentei perfecte, dar vinde aceasta prod la un pret mai mare. Apare insa tendinta ca unul sau mai multi dintre participanti sa triseze si sa-si mareasca pe ascuns cota, vanzand-o la un pret ridicat de monopol. Evident, daca majoritatea sau chiar toti participantii la cartel triseaza, piata se intoarce la conditiile de pret concurential. O alta problema a unui cartel este prevenirea intrarii pe piata de noi competitori atrasi de profiturile cartelurilor. Un cartel are succes doar atunci cand poate impune respectarea cotelor alocate fiecarei firme, inclusiv ca o firma care nu are cota alocata sa nu poate produce.

Concurenta imperfecta. Cele mai multe firme actioneaza pe niste structuri intermediare de piata, ele aflandu-se intr-o concurenta activa unele cu altele, putandu-se spune ca nu se afla nici in situatia lipsei de concurenta specifica monopolului, nici in cea a concurentei pasive, caract pietei concurentiale perfecte. Din alt pdv aceste structuri intermediare de piata sunt caracterizate printr-un nr de firme mai mare sau cel putin egal cu 2, dar suficient de mic astfel incat aceste firme sa nu functioneze in zona punctului de pret de echilibru. O astfel de situatie poarta numele de concurenta imperfecta. Distingem doua cazuri: 1. concurenta monopolista, asemanatoare cu concurenta perfecta, cu diferenta majora ca firmele nu mai vand de aceasta data un produs omogen; oligopolul mai apropiat de situatia de monopol prin aceea ca nr de firme e foarte redus, iar dimensiunea lor foarte mare. Un parametru determinant pentru structura pietei il reprez gradul de concentrare al ramurii eco. Acesta reprezinta proportia dintre vanzarile pe piata respectiva controlata de primii producatori ai ramurii. Modelele de comportament eco pentru concurenta imperfecta au urmatoarele caracteristici: a) firma isi selecteaza produsele: cel mai bun ex este cel al industriei de soft, in care firma nu poate intra pe piata oferind programe identice cu cele aflate deja in productie, ci va trebui sa decida caracteristicile programelor pe care le va oferi. Pe o piata cu concurenta imperfecta firmele vand de regula produse diferentiate, adica un grup de produse destul de asemanatoare pentru a fi considerate variante ale prod genetic, dar destul de diferite pentru a putea fi vandute la preturi diferite. Majoritatea firmelor din structura pietei imperfect competitive vand produse diferentiate. Firma are posibilit de a decide ea insasi asupra caracteristicilor produsului; b) firmele isi aleg pretul: acesta este o consecinta a faptului ca produsele firmelor nu se pot substitui perfect unul altuia, de aceea intr-o anumita plaja de preturi specifice prod generic, o firma isi poate stabili un pret pentru un produs diferentiat. Din pretul de echilibru, firma devine astfel pretul fabricat, adica practica preturi impuse, pretul fiind fixat printr-o decizie constienta a firmei, decizie care este influentata de fortele existente pe piata, dar nu deter in mod unilateral de acestea. In cadrul structurilor de piata, altele decat concurenta perfecta, firmele isi fixeaza preturile si lasa apoi cererea sa deter vanzarile. Modificarile conditiilor de piata sunt semnalate firmei prin schimbarea cantit pe care o firma o va vinde la pretul sau curent administrat. Modif preturilor este intotdeauna influentata de modif conditiilor existente pe piata; c) preturile sunt relativ stabile pe termen scurt: tendinta de stabilitate este data si de complexitatea indusa de diferentiere avand in vedere faptul ca o firma poate avea o suma de produse distincte pe listele de preturi, ceea ce implica costuri suplimentare ale schimbarii de putere, precum si dereglarea raporturilor cu clientii sau detailistii in cazul modificarilor de pret prea dese. Ca si in cazul caracteristicilor produsului sau pretului, frecventa si momentul schimbarii preturilor sunt decizii care apartin in mod constient firmei; d) alte aspecte: concurenta care nu se mai bazeaza pe pret si economiile neexploatate.