Conceptul de flexibilitate

Conceptul de flexibilitate   

Cresterea diversitatii productiei are influenta asupra procesului de fabricatie sub aspect organizatoric si tehnologic tinand seama ca se cere o trecere mai frecventa de la realizarea unui tip de produs la altul.

Aceasta conduce la necesitatea realizarii unei mari flexibilitati a productiei sub aspect proiectiv si tehnologic.

Aceste cerinte apar in mod deosebit la productia de unicate, serie mica si mijlocie, productie care are dealtfel ponderea cea mai mare in cadrul industriei constructoare de masini, atingand pana la 80% din volumul productiei totale.

Pe de alta parte introducerea flexibilitatii ca si studiul conceptului in general de un producator sau beneficiar de sisteme flexibile trebuie sa tina seama de niste criterii obligatoriu a fi cercetate si anume:

- gradul de pregatire generala a productiei;

- gradul detaliat de experienta si pregatire in domeniul proiectarii, productiei si intretinerii unei celule sau sistem flexibil;

- gradul de automatizare al subsistemelor de productie si transport din componenta sistemelor flexibile;

- gradul de automatizare al metodei de proiectare si constructie;

- gradul de flexibilitate al producatorului si respectiv al beneficiarului in vederea adaptarii la un nou si rapid tip de productie.

Conceptul flexibilitatii implica studiul complet al procesului de fabricatie, ceea ce se poate face numai pornind de la considerentele unui sistem complet format din:

- indicatori care definesc activitatea economica a producatorului (sortimente si tipo-dimensiuni, caracteristici tehnice, fluxuri de productie etc.);

- nivelul tehnic de dezvoltare al utilajelor d.p.d.v al gradului de automatizare, posibilitati de reglare etc.;

- nivelul tehnic al sistemelor de transport;

- nivelul experientei de proiectare a sistemelor;

- nivelul de organizare si experienta in exploatarea sistemelor;

- eficienta economica a investitiei.

Prin urmare, la nivelul sistemului de productie industrial, "flexibilitatea este acea calitate a sistemului de a se adapta cu cheltuieli minime la sarcini de productie variabile astfel incat intr-o perioada mai lunga sistemul sa functioneze economic cu schimbari minime in structura sa".

Flexibilitatea unui sistem de productie poate fi definita ca fiind "abilitatea de a raspunde in mod eficent la schimbari".

Flexibilitatea sistemului este determinata de flexibilitatea fiecarui element din sistem cit si de modul de integrare , al tuturor elementelor din cadrul sistemului, de relatiile dintre acestea.

Termenul de "flexibilitate" provine din latinescul "flexibilis", initial cu semnificatia de maleabil, nestabil si ulterior cu cea de " suplu", "capabil de modificari".

In mod particular, in problematica productiei industriale termenul apare relativ recent in legatura cu automatizarea fabricatiei, ca trasatura ce defineste un sistem automat de fabricatie, bazat pe masini cu comanda numerica utilizate in procesul de prelucrare, roboti, robocare si manipulatoare, utilizati in transportul si manipularea materialelor. Ulterior termenul de flexibilitate este utilizat cu referire la capacitatea unui sistem de a trece la fabricatia produselor de un alt tip, avind semnificatia de elasticitate tehnologica. Extinderi sunt practicate cu referire la conceptul de productie: "elasticitatea " productiei este caracterizata de elasticitatea structurilor tehnice ( inclusiv elasticitatea produselor SOFT) si elasticitatea comerciala (elasticitatea fata de piata)

In raport cu aceste extinderi, termenul de flexibilitate in domeniul sistemelor de productie este folosit pentru a exprima elasticitatea propriu-zisa a structurilor SOFT si tehnice, respectiv capacitatea de functionare a acestora, in vederea derularii procesului de prelucrare prin adaptarea la noile sarcini in mod automat.

In conceptia sistemelor cibernetico-industriale, "flexibilitatea este capacitatea unui sistem de productie de a raspunde optimal (cu eforturi minime) la variatia sarcinilor de productie si de a functiona, pe perioade mari de timp in conditii de eficenta".

Flexibilitatea in cadrul unei intreprinderi poate lua forme variate.

Flexibilitatea muncii;

Flexibilitatea tehnica;

Flexibilitatea productiei;

Flexibilitatea structurala.

Termenul de flexibilitate in conditiile sistemelor de productie actuale este relativ recent si in legatura cu automatizarea fabricatiei , 'ca trasatura ce defineste un sistem automat de fabricatie bazat pe masini transformabile', atat pentru procesele de prelucrare cat si pentru cele logistice.

Din punct de vedere al sistemului de productie automatizat, prin flexibilitate se intelege capacitatea de modificare a sistemelor tehnice si a conditiilor organizatorice ale unui proces de fabricatie, in vederea adaptarii sale la noi sarcini de fabricatie, in mod automat. Sistemele de fabricatie automatizate flexibile sunt diferite de cele rigide, concepute, de la inceput, pentru realizarea unei singure sarcini de fabricatie. Sistemele flexibile automatizate sunt concepute pentru a se putea transforma in vederea realizarii mai multor sarcini diferite de fabrictie. Un numar mare de sisteme de fabricatie reale pot fi satisfacute de sisteme cu "flexibilitate structural tehnica si organizatorica marita', fara a ajunge la nivelul de autostructurare marita. La un anumit nivel de dezvoltare a fortelor de productie, caracterizat prin raportul cost/perfomanta a mijloacelor disponibile, pentru diferitele cazuri ale fabricatei de serie, intre solutiile bazate pe sisteme automate rigide si cele automate flexibile va exista un numar insemnat de solutii viabile economic, reprezentate de sisteme de fabricatie intermediare, cu flexibilitate generala marita. Aceste sisteme de productie 'flexibile' se vor baza pe combinatii, justificate economic, ale unor dispozitive automatizate, cu dispozitive mecanizate si operatori. Conceptul de flexibilitate este utilizat pentru caracterizarea unor solutii tehnice diferite, incepand de la linia de transfer, adaptata la cateva variatii ale sarcinii de productie, si de la centrul de fabricatie cu control numeric, si terminand cu linia de fabricatie cu control numeric si cu sistemele integrate de masini-unelte, precum si cu instalatii logistice comandate de catre structuri ierarhizate de calculatoare (tabelul 3 ).

Tabelul 3 Acceptiuni ale conceptului de flexibilitate cu referire la masinile de lucru

In tabelul 4 este prezentata o clasificare generala a sistemelor de fabricatie precum si punerea in evidenta a raporturilor acestora cu conceptul de flexibilitate.

Tabelul 4 Clasificarea generala a sistemelor de fabricatie in raport cu

conceptul de flexibilitate.

In acceptiunea formularii principiilor flexibilitatii sistemelor de productie mai sus enuntate, se poate 'defini flexibilitatea ca acea proprietate care permite automatizarea fabricatiei de serie datorita faptului ca mijloacele de productie dispun de calitatea de integrabilitate, poseda adaptabilitate fata de un domeniu de operatii, sunt adecvate tehnic si economic fiecarei operatii in parte .si sunt construite in baza conceptiei dinamice."

Sistemele de productie flexibile sunt abordate de catre specialisti intr-o multitudine de modalitati. O definitie care credem ca reuneste mai multe puncte de vedere este urmatoarea.

'Un sistem de productie este flexibil daca este capabil sa proceseze un numar de piese diferite simultan si in mod automatizat, masinile unelte din sistem fiind capabile sa accepte operatiile executate in orice succesiune. Pentru aceasta, la terminarea operatiunii, masinile din sistem si sculele trebuie sa se disponibilizeze pentru urmatoarea piesa, iar schimbarea sculelor si schimbarea pieselor prelucrate sa aibe loc pe baza instructiunilor, totul desfasurindu-se fara interventie manuala '.

2. Postulatele flexibilitatii

Se spune despre un sistem de fabricatie ca este flexibil daca el raspunde urmatoarelor postulate

calitatii de integrabilitate;

adaptabilitatii;

adecvarii;

conceperii dinamice;

Astfel, ca proprietate a sistemului de fabricatie, se va intelege prin flexibilitate, acea proprietate care permite automatizarea fabricatiei datorita faptului ca, structura sistemului dispune de calitatea de integrabilitate, poseda adaptabilitate fata de un domeniu de sarcini, este adecvabil tehnic si economic fiecarei sarcini in parte si este construit pe baza unei conceptii dinamice (fig.1.1.) Calitatea de integrabilitate deriva din faptul ca intr-un sistem de fabricatie automatizat, destinat mai multor tipuri de sarcini exista un numar important de subsisteme principale ce trebuiesc integrate fizic.

Caracteristica de integrabilitate implica o corelare crescuta intre diferitele subsisteme partiale, corelare ce trebuie avuta in vedere inca de la conceperea acestora ca o caracteristica calitativa specifica.

Cerinta de adaptabilitate deriva din caracteristicile specifice ale fabricatiei de serie, respectiv din faptul ca aceleasi mijloace de fabricatie urmeaza a fi utilizate pentru realizarea unor sarcini diferite, necesitand operatii diferite. Gradul de adaptabilitate va fi proportional cu gradul de diversificare tehnologica, precum si cu viteza cu care adaptarea va trebui sa se produca. Adaptabilitatea este deci caracteristica prin care sistemele de fabricare automatizata pot genera (materializa) succesiv diferite variante tehnologice dintr-un spectru de posibilitati potentiale, prin modificarea structurii cu sau fara ajutorul unor dispozitive auxiliare.

Adecvarea deriva din necesitatea ca mijlocul de fabricare sa fie maximal adecvat operatiei pe care o realizeaza la un anumit moment dat. Aceasta inseamna ca, dupa ce pe baza adaptabilitatii a fost se1ectionata o posibilitate de 1ucru, pentru realizarea unei operatii, mijlocul de fabricare trebuie sa fie adecvat maximal, tehnic si economic pentru realizarea acestuia.

Conceptia dinamica se refera la faptul ca structura unui sistem flexibil automatizat va trebui astfel conceput incit acesta sa se poata modifica in timp, ca urmare a interventiei unor noi sarcini de productie. Un anume sistem de fabricare flexibil va fi compus din elemente modulare care, la randul lor vor face parte din familii de module. Conceptia dinamica va permite restructurarea unui astfel de sistem prin inlocuirea unor module in vederea obtinerii adecvarii si adaptarii, inlocuirea fiind posibila pe baza postulatului calitatii de integrabilitate.

3. Criterii de flexibilitate ale sistemelor flexibile de productie

Flexibilitatea in cadrul unui sistem de productie poate lua forme variate, identificindu-se mai multe tipuri pe diferite nivele ierarhice, avind influente diferite asupra performantelor sistemelor de productie si fiind in strinsa legatura unele cu celelalte. Aceasta clasificare a flexibilitatii sistemelor de productie sa realizat, pe tipuri si nivele ierarhice pentru a putea intelege mai bine conceptul de flexibilitate si pentru a permite ulterior detrminarea unor modalitati de masurare a acestora si identificare a nivelului economic si a modului de realizare a acestuia. In tabelul urmator este prezentata o asemenea clasificare a flexibilitatii pe nivele ierarhice, fara insa de a avea pretentia ca este completa si incercindu-se doar o prezentare cit mai detaliata a acesteia.

- Flexibilitatea strategica

Flexibilitatea strategica este o caracteristica a sistemului de productie reprezentata prin numarul de strategii pe care le poate adopta daca ar dori sa le inlocuiasca sau sa le extinda pe cele vechi. Pentru a atinge flexibilitatea strategica sistemul de productie trebuie sa mentina si sa mareasca inmod continuu setul sau decompetente.

- Flexibilitatea comerciala

Flexibilitatea comerciala se refera la capacitatea unei organizatii de a se adapta din punct de vedere comercial unui mediu turbulent. Reprezinta capacitatea sistemului de productie de a intra si a parasi piata si de a se pozitona in cadrul unor piete existente sau noi. Scopul este de a atinge aceste nivele astfel incit organizatia sa fi competitiva. Organizatiile care au dezvoltat acest tip de flexibilitate cistiga avantaje competitive ca rezultat al capacitatii sale de a se reporzitiona rapid pe piata.

- Flexibiliatea financiara

Flexibilitatea financiara este capacitatea unei organizatii de a avea un nivel acceptabil al lichiditatilor si de a realiza schimbarea cu usurinta a acestui nivel.

- Flexibilitatea cercetarii dezvoltarii

Flexibilitatea cercetarii dezvoltarii reprezinta capacitatea unei organizatii de a realiza proiectarea constructiva si tehnologica, simularea modului de functionaere a produselor, in timp real.

- Flexibilitatea fabricatiei

Aceasta defineste numarul de produse diferite ce pot fi fabricate de catre SFF fara sa fie necesara achizitionarea de noi masini-unelte, sau altfel spus, flexibilitatea productiei descrie sortimentul de produse ce pot fi fabricate de catre SFF fara a fi necesara executarea de investitii suplimentare. Ea creste odata cu cresterea nivelului tehnologiei si a gradului de universalitate a masinilor unelte.

- Flexibilitatea de produs

Flexibilitatea de produs reprezinta capacitatea sistemului de a limita costul introducerii in fabricatie a unui produs utilizand resursele avute deja la dispozitie, altfel spus ofera posibilitatea sistemului de fabricatie sa realizeze o varietate de piese cu aceleasi echipamente. Pe termen scurt aceasta inseamna ca sistemul are posibilitatea utilizarii de loturi de marimi mici pentru a se adapta cererilor de produse diferite. Pe termen lung aceasta inseamna ca sistemul poate fi folosit pentru mai multe cicluri de viata a produsului crescand astfel eficienta investitiei.

Flexibilitatea de volum

Flexibilitatea de volum masoara capacitatea sistemului de a limita efectele economice ale modificarii cererii pietei, altfel spus, abilitatea de a opera profitabil un sistem flexibil de productie la diferite volume ale productiei. Un nivel inalt de automatizare creste flexibilitatea, in parte, ca un rezultat al unor costuri fixe planificate mai mici si a unor costuri variabile mai mici, cum ar fi costurile cu munca directa.

Flexibilitatea procesului

Flexibilitatea procesului reprezinta totalitatea operatiilor "slujbelor" pe care le poate executa un sistem, altfel spus se refera la posibilitatea de a produce un ansamblu de operatii combinate. O flexibilitate ridicata a procesului da posibilitatea sistemului sa produca o cat mai mare gama de piese. Flexibilitatea procesului poate fi atinsa prin flexibilitatea masinilor unelte.

Flexibilitatea de dezvoltare

Ea reprezinta capacitatea utilizatorului de a extinde sistemul de fabricatie flexibil cu costuri limitate, cat mai usor si modular, pentru a face fata situatiei in care cererea depaseste capacitatea sistemului. Flexibilitatea de dezvoltare este masurata cu ajutorul unui vector ale carui componente reprezinta costul investitiei aditionale necesare introducerii unui nou tip de masini unelte, timpul de punere in functiune a noilor capacitati de productie, altfel spus poate fi masurata tinand cont de cat de mare poate deveni un sistem. Flexibilitatea de dezvoltare limiteaza necesarul de investitii suplimentare cerute de dezvoltarea sistemului.

Flexibilitatea operatiei (tehnologica)

Aceasta se defineste ca fiind capacitatea sistemului de a executa noi operatii cu un cost redus. Se refera la posibilitatea de a realiza un set de produse utilizand diferite masini, materiale, operatii si secvente de operatii cu costuri cat mai mici. Rezulta din flexibilitatea proceselor individuale si a masinilor, flexibilitatea proiectarii produsului si flexibilitatea structurii a insusi sistemului de fabricatie. Reprezinta abilitatea sistemului de a mentine un nivel satisfacator al productiei chiar atunci cand masinile se defecteaza sau lipseste factorul uman.

Flexibilitatea data de extensia fabricatiei nesupravegheate

Flexibilitatea data de extensia fabricatiei nesupravegheate poate fi definita ca fiind capacitatea utilizatorului de a extinde durata timpului de lucru a sistemului flexibil, fara extinderea duratei de munca pentru operatori.

- Flexibilitatea traseelor de executie

Flexibilitatea traseelor de executie (FTE) se refera la posibilitatea de schimbare a traseelor, in cazul in care este necesar. Ea reprezinta capacitatea sistemului de a admite diferite trasee tehnologice, pentru prelucrarea diferitelor sarcini de productie de catre mijloacele de productie existente. Aceasta are si rolul de a asigura functionarea sistemului in cazul unor avarii accidentale ale anumitor utilaje din sistem, prin modificari in dirijarea pieselor.

- Flexibilitatea resursei individuale

Flexibilitatea resursei individuale se refera la flexibilitatea fortei demunca si a masinilor unelte. De asemenea tot in aceasta categorie putem intrduce si flexibilitatea de manevrare a materialelor.

- Flexibilitatea masinii unelte (echipamentului)

Flexibilitatea masinii reprezinta usurinta cu care se fac schimbarile necesare pentru a produce alte operatii respectiv piese. Aceasta flexibilitate este necesara altor tipuri de flexibilitati, deoarece masinile unelte care o poseda pot realiza piese din punct de vedere economic, in loturi mici (timpii de pregatire incheire si costul unei ore de pregatire incheiere fiind mic), au un grad de utilizare marit scurtind durata de fabricare a produsului si confera o calitate ridicata piesei.

- Flexibilitatea de manevrare a materialelor

Flexibilitatea de manevrare a materialelor reprezinta posibilitatea de a muta diverse piese in pozitia ceruta pentru a putea fi prelucrate in timpul procesului de productie. Acest tip de flexibilitate sporeste accesarea si utilizarea masinilor reducind timpii morti. Este o flexibilitate pe care o putem incadra atit la nivelul resurselor individuale cit si la nivelul procesului de productie.

- Flexibilitatea fortei de munca

Flexibilitatea fortei de munca poate fi definita prin capacitatea utilizatorului de a coordona din punct de vedere tehnic un numar de angajati, in scopul desfasurarii procesului de fabricatie cu ajutorul sistemului de productie flexibil. Aceasta flexibilitate se poate masura prin:

numarul de operatori din sistemul flexibil de fabricatie;

pregatirea tehnica a personalului;

venitul mediu care poate fi obtinut pe fiecare angajat;

Aceste flexibilitati elementare de la nivelul sistemului de fabricatie au fost astfel puse in corelatie cu anumite tipuri specifice de schimbari ale ambiantului. Punand in legatura cele doua tipuri ale perturbatiei cu marimea acestora vor rezulta patru tipuri de perturbatie posibile ce corespund celor sase flexibilitati elementare asa cum se arata in figura 1.3..

Fig.1.3. Tipologia flexibilitatii in functie de gradul de turbulenta sub aspect calitativ si cantitativ

Aceste patru tipuri de flexibilitate se regasesc in [3]:

flexibilitatea ca scop in sine se refera la gama de produse incluzand si gradul de satisfacere a cererii clientilor;

flexibilitatea ca viteza de raspuns la solicitarea pietei se refera la rapiditatea cu care un sistem de productie poate livra produse solicitate, la rapiditatea de adaptare a procesului de fabricatie la schimbarea tipului si a volumului de produse.

Cercetarile recente in domeniul flexibilitatii sistemelor de productie sugereaza faptul ca flexibilitatea ca scop si flexibilitatea ca viteza de raspuns la nevoile pietei, sporesc abilitatea productie de auto-organizare, care permite coordonarea activitatilor de productie prin sisteme fara niveluri ierarhice si prin localizarea initiativei la nivel de echipa [12].

Eliminarea mecanismului organizational ierarhizat de luare a deciziilor permite raspunsul rapid la cerintele pietei si la schimbarile tehnologice, sistemul de productie auto - organizat fiind deci mai flexibil, intrucat raspunde provocarilor privind viteza de raspuns si varietatea gamei de produse, la costuri scazute.

In acceptiunea generala a specialistilor, sistemele de productie, pentru a fi flexibile, trebuie sa fie automatizate. Este adevarat ca flexibilitatea fortei de munca coexista, in celulele flexibile, cu flexibilitatea masinilor, dar nu poate fi vorba de sisteme de productie care raspund promt nevoilor pietei, fara ca acestea sa posede si caracteristica de flexibilitate a volumului de produse, caracteristica indeplinita cu succes doar de flexibilitatea masinilor.

Pe durata exploatarii, flexibilitatea sistemului de fabricatie flexibil va fi caracterizata prin :

flexibilitatea masinii, data de numarul de stari de lucru diferite pe care mijlocul de productiv il poate lua in mod automat (reprezinta probabilitatea ca o sarcina de productie sa poata fi realizata de sistemul respectiv de fabricatie);

flexibilitatea de adaptare( flexibilitatea procesului), data de abilitatea de a produce un set de produse in mai multe moduri. Flexibilitatea de adaptare este masurata prin consumul de timp si de resurse exprimate direct sau sub forma baneasca, necesare trecerii sistemului dintr-o stare de lucru definita, in alta stare de lucru definit

(modificarea starii sistemului se realizeaza prin transformare, modificare, reglare).

Buzacott 1982 numeste asta" flexibilitatea postului", ceea ce arata totalitatea "slujbelor" pe care un sistem le poate procesa .

Caracterizarea sistemelor de productie din punctul de vedere al flexibilitatii este prezentata in figura... Sistemele de productie cu flexibilitatea cea mai mare sunt, la ora actuala, sistemele de productie integrate pe calculator (CIM -Computer Integrated Manufacturing), in care flexibilitatea fabricatiei este data de sistemele flexibile de fabricatie (FMS.- Flexible Manufacturing Systems).

Fig... Caracterizare sistemelor de productie din punct de vedere al flexibilitatii

FA - flexibilitatea de adaptare; FU - flexibilitatea de utilizare; SPS - PR = sisteme de productie specializate produse sau repere (linii de transfer rigide, masini unelte agregat); SPS-FP = sisteme de productie specializate pe familii de produse (linii de transfer flexibile, celule de fabricatie); SP - MUCP = sisteme de productie cu masini unelte cu comanda program; SP - MUCN + OU = sisteme de productie cu masini unelte cu control numeric cu operator uman: SP - MUST = sisteme de productie cu masini universale organizate pe principiul specializarii tehnologice; SP - MUCN + CP = sisteme de productie cu masini-unelte cu control numeric, si comanda program; SPF = sisteme de productie flexibile, integrate cu ajutorul calculatorului (FMS, CIM).

Sistemele de productie flexibile sunt cunoscute in literatura de specialitate si sub denumirea de 'sisteme avansate de productie' '(AMT - 'Advanced Manufacturing Systems'). Acestea variaza, ca si complexitate, de la masinile cu control numeric (NC) si masinile cu control numeric cu calculator (CNC), pana la celulele de fabricatie automatizate, sistemele de fabricatie flexibile (FMS) si sistemele de productie integrate prin intermediul calculatorului (CIM).

ROI ( return on investment)

ROI = eficacitate operationala x sensibilitatea strategica

Primul factor este functie de:

Ec = f ( eficienta functiei de marketing x eficienta functiei de fabricatie)

Al doilea factor este o functie de:

Ss = f ( atractivitatea pietelor pe care organizatia este activa x

sensibilitatea produselor la cerintele consumatorilor)

Studiu de caz

Ionescu T. se plimba ganditor prin biroul sau, fredonand un cantec pentru a se destinde. Se simtea ca un strain de cand, cu patru saptamani in urma fusese angajat ca manager al Departamentului Asigurarea calitatii.

In ultima saptamana plecase intr-o deplasare pentru a participa la un seminar foarte interesant intitulat 'Calitate 99', organizat de manageri din firme productive.

Nu se gandise pana acum ce presupune o astfel de functie, intr-o unitate care isi fabrica produsele cu ajutorul a 1.200 salariati.

La intoarcerea de la seminar 'se lovise nas in nas' cu Popescu I. subordonatul sau imediat, intrebandu-l cum au mers treburile, cat a lipsit din unitate. Raspunsul a fost: 'Oh, bine' - urmat de un zambet larg.

Ionescu nu-l cunostea foarte bine pe interlocutorul sau, de aceea nu a stiut daca acest raspuns ar trebui sa-l linisteasca sau daca trebuia sa continue discutia. Nu stia prea bine cum ar trebui sa-si abordeze colegul pentru a crea o relatie de buna colaborare, in conditiile in care venirea lui pe actualul post, ii oprise celuilalt posibilitatea de a promova.

Este adevarat insa ca nu el dorise inlaturarea celuilalt a carui evaluare a fost de genul: 'cunostinte tehnice si practice excelente in domeniul calitatii, calitati manageriale mediocre'.

Ionescu T. a decis sa insiste si l-a rugat pe Popescu sa-i povesteasca ce s-a intamplat in mod exact. Raspunsul lui Popescu a fost urmatorul:

'Oh, o problema curenta legata de functionarea liniei de asamblare. A fost depistata o zona, unde presiunea inregistrata de-a lungul liniei a fost mai mare sau chiar foarte mare, comparativ cu ce ar fi trebuit sa fie. Dar, problema a fost rezolvata imediat. Am avut si pana acum probleme cu noul echipament, in sensul ca am gasit din cand in cand, zone cu presiuni mai ridicate decat cer standardele. Vasilescu A., inspectorul liniei a sustinut ca ar trebui oprita linia, pentru a face o verificare a acesteia si a depista problemele. Insa, Gheorghiu O. maistrul din zona cu pricina, i‑a explicat ca sarcinile de productie sunt mult prea mari, pentru a risca oprirea productiei, chiar si in cazul unei rate mai mari a rebuturilor.

Dupa ce ne-am sfatuit, am hotarat ca este preferabil sa trimitem un specialist, care sa regleze linia in timpul functionarii ei, decat sa sistam fabricatia'.

Ionescu nu a reactionat in nici un fel, deoarece nu stia daca este o problema grava sau nu, nefiind inca familiarizat cu tehnologia de fabricatie, dar, in acelasi timp, s-a gandit la ce discutase cu directorul general la angajare. Acesta ii atrasese atentia, in mod direct asupra problemei calitatii, si asupra atitudinii existente in cadrul firmei.

Cuvintele directorului au fost: 'Trebuie sa imbunatatim calitatea, deoarece costul noncalitatii este foarte mare si ai intregul meu sprijin pentru a gasi o solutie!

Vreau sa te ocupi personal de aceste probleme deoarece vreau sa stopez cercul vicios, calitate - productivitate - fluctuatie de personal'.

Isi dadea seama foarte bine ca departamentul de asigurare a calitatii era tratat cu prea putina consideratie, in special de catre personalul productiv.

Simtea ca era timpul sa ia masuri, dar nici n-ar fi vrut sa riste 'un razboi' cu cei din departamentul productie.

Fiind ingrijorat de toate aceste probleme, Ionescu si-a amanat alte intalniri, pentru a discuta cu cateva persoane si a lua o hotarare.

In urma discutiilor avute a tras urmatoarele concluzii:

1) De la Compartimentul Resurse Umane a aflat ca operatorul care se ocupa de functionarea liniei, tocmai fusese transferat de la Compartimentul Transport Intern, neavand o calificare propriu-zisa, fiind invatat de maistru sa puna linia in functiune si sa o supravegheze. Cand mecanicul sef a testat presiunea liniei, operatorul nu a fost de gasit, problema respectiva fiindu-i prezentata de catre maistru, care i-a aratat si materialele rebutate.

2)De la compartimentul de intretinere si reparatii, a aflat ca actualul echipament, care crea probleme privind presiunea, fusese achizitionat cu doi ani in urma, pentru a fi folosit la fabricarea altui produs. Linia de fabricatie a fost adaptata pentru acest produs prin reglari succesive, timp de sase luni.

Echipamentul fusese adaptat de personalul de la intretinere si reparatii, desi initial nu fusese conceput pentru produsele curente.

Pentru aceasta, cei de la intretinere si reparatii au fost nevoiti sa proiecteze o piesa speciala.

Nu exista nici un fel de programare a interventiilor tehnice pentru aceasta piesa, iar componentele acesteia fusesera inlocuite in ultimele sase luni, de trei ori.

Timpul de nefunctionare al acestei piese a ajuns la 15 % din timpul disponibil al liniei.

3)De la compartimentul aprovizionare desfacere, a aflat ca dispozitivul care permitea fixarea etansa a piesei, a fost obtinut intr-un interval record, din cauza comenzii date in ultimul moment.

Specialistii firmei gasisera o solutie pentru a evita fisurarea prea rapida a dispozitivului, dar nu reusisera solutionarea problemei in totalitate. Angajatii de la aprovizionare ii spusesera lui Ionescu ca aveau de gand sa discute aceasta problema cu furnizorul care le proiectase produsul, la urmatoarea intalnire.

4)De la serviciul de proiectare a produselor, a aflat ca linia, cu toate deficientele semnalate, era considerata un pas important in cresterea volumului productiei si deci un avantaj in fata concurentilor.

5)De la managerul compartimentului productie a aflat ca problemele liniei erau cunoscute, inclusiv maistrului care coordona linia. Functionarea liniei cu 'asa-zisele' probleme a permis obtinerea unui volum de productie record, care a sporit prestigiul compartimentului, maistrul liniei depasind si sarcinile asumate.

In momentul in care Ionescu discuta cu managerul productiei, acesta i-a aratat decizia de promovare a maistrului liniei de asamblare.

Desi aflat sub presiune, datorita cerintelor managerului general, care dorea o permanenta imbunatatire a costurilor si a termenelor de livrare (pentru a crea un avantaj competitiv) directorul productiei i-a marturisit lui Ionescu ca-i impartaseste temerile in ceea ce priveste utilizarea acestui gen de improvizatie la linie.

Managerul compartimentului de marketing, i-a spus ca punerea in functiune a liniei, a ajutat la lasarea in urma a competitorilor principali.

In prezent a fost lansata o puternica campanie promotionala pentru a mari increderea clientilor potentiali si actuali in produsele firmei.

Ca rezultat al acestei campanii, competitorul avea de facut fata unei avalanse de cereri. Linia trebuia sa functioneze in aceste conditii, mai mult ca oricand, chiar daca nivelul de calitate al produselor obtinute pe aceasta linie, nu se ridica la nivelul calitativ al altor linii.

'Avem nevoie de o patrundere mult mai masiva pe piata produselor de inalta tehnologie'.

In urma acestor discutii, Ionescu a inceput sa-si puna o serie de intrebari. Ceea ce il ingrijora cel mai mult era siguranta liniei. Nu-si putea da seama cat fusese hazard pana acum in functionarea liniei fara probleme si cat reusise maistrul sa elimine 'caderile'.

Stia de la Compartimentul Productie ca testele facute aratau ca presiunea inregistrata de-a lungul liniei nu era periculoasa, dar specialistii recunoscusera ca nu utilizasera metode de testare complexe, ci doar simple verificari.

'Am putea lasa totul ca pana acum, sperand ca nu erau decat probleme inerente procesului de productie'. In timp ce-si lua micul dejun se gandea la evenimentele diminetii.

Saptamana trecuta la seminar se vorbise despre 'rolul calitatii, productivitate si calitate, realizarea unei noi atitudini', dar nu-i spusese nimeni ce are de facut in astfel de situatii.

Renuntase la o slujba foarte buna, pentru a lucra in aceasta unitate, gandindu-se ca firma acorda o importanta deosebita calitatii si acceptase aceasta provocare.

Ceruse si un salariu egal cu cel al managerului Compartimentului de Productie, Marketing, Proiectare Produse si era direct subordonat managerului general.

Deocamdata nu stia cum e mai bine sa reactioneze, ce era mai bine sa faca.

Intrebari:

1) Ce probleme apar in domeniul calitatii in cadrul unitatii ?

2) Ce ar trebui facut pentru imbunatatirea managementului calitatii ?

3) Ce ar trebui sa faca Ionescu ?