Concurenta perfecta - Preferintele consumatorului

Concurenta perfecta

Preferintele consumatorului
In general se considera ca o piata opereaza in conditii de concurenta perfecta daca sunt indeplinite urmatoarele conditii
1. Piata are numerosi subiecti ai vietii economice. Fiecare subiect al acesteia actioneaza ca o micropiata. Fiecare determina proportional cu aportul sau rezultatul pietei finale.
2. Omogenitatea productiei. Oferta este in asemenea masura asemanatoare incat nu se pune problema influentarii consumatorului din perspectiva psihologica.
3. Libertatea deplina de intrare si de iesire pe piata.
4. Informarea perfecta. Fiecare subiect cunoaste productia si preturile practicate de concurenta si invers.
Chestiunea cu gradul cel mai inalt de critic in analiza de piata cu concurenta perfecta poate fi retoric pusa astfel: ce sa produci pentru a acapara domeniile cele mai profitabile? Acest gen de abordare presupune implicit studierea comportamentului consumatorului. Studiu presupune cel putin: constanta optiunilor consumatorului pentru o perioada data, faptul ca are un buget limitat, faptul ca reprezinta numai un esantion din masa cumparatorilor, faptul ca se cunosc preturile, care nu variaza semnificativ si in sfarsit ca orice cumparator actioneaza rational.
Natura alegerii pe piata presupune in primul rand existenta unei oferte cu mai multe optiuni, iar in al doilea rand construirea unei scari de preferinte. In aceasta scara trebuie sa integreze toate marfurile de achizitionat pe piata si fireste sa se faca acest lucru in deplina cunoastere a resurselor disponibile. Numai astfel este posibila interpretarea si analiza din perspectiva utilitatii (marginale, la modul ideal). Sa mai adaugam si faptul ca in teoria comportamentului consumatorului se include si stabilirea echilibrului, moment ce permite reajustarea in vederea redeschiderii ciclului economic (mecanism de tip feed-back).
Practica consemneaza conceperea curbei cererii de piata pentru toate produsele si serviciile disponibile in toate ramurile de productie. De cele mai multe ori se iau in calcul diversi parametri ce trec dincolo de sfera strict economica (ca de exemplu gusturile specifice in anumite locuri si momente).

Elasticitatea in raport cu cererea
Preferintele consumatorului se clasifica in functie de probabil cel mai important concept legat de cerere si anume elasticitatea acesteia. Exista doua categorii mari de elasticitate: in raport cu preturile si in raport cu veniturile. In ceea ce urmeaza vom detalia doar elasticitatea cererii in raport cu preturile.
Elasticitatea masoara reactia de piata la actiunea factorilor sai de mediu. Elasticitatea cererii in raport cu preturile reprezinta proportia in care se modifica cererea pentru o cantitatea de marfa pe o piata, ca urmare a modificarii intr-o proportie determinata ( de regula 1%) a pretului acesteia.
Problema elasticitatatii cererii este cruciala cel putin in urmatoarele situatii
1. Determinarea categoriei cererii. Produsele de stricta necesitate (alimentele, imbracamintea, locuinta, etc.) au coeficientul cel mai mic de elasticitate (sunt inelastice). La cealalta extremitate sunt produsele de lux al caror coeficient de elastiticitate tinde spre maxim. Calculul coeficientilor de elasticitate ai produselor si serviciilor determina interpretarea dinamicii previzibile a unor piete. Se poate evidentia tot pe aceasta cale si fractiunea de venituri ce va fi absorbita pe piata in urma procesului de vanzare-cumparare.
2. Determinarea marfurilor substitut. Calitatile asemanatoare ale unor marfuri genereaza situatia ca in momente de criza (de productie, comerciala, politica avand consecinte de natura embargoului, etc.) unele dintre acestea sa fie inlocuite de altele. Implicatia se refera la faptul ca pentru a se putea efectua substituirea, substituentul trebuie sa aiba elasticitatea corespunzatoare categoriei de cerere careia i-se adreseaza.
3. Determinarea tendintei cererii pe termen lung. Cererea fiind mai elatica pe termen lung decat pe termen scurt, ajustarile intre grupe de produse cu elasticitati diferite au relevanta numai daca orizontul de calcul este suficient de indepartat pentru a le feri de influente conjuncturale.
Elasticitate presupune si tratarea din asa numita perspectiva a complementaritatii, perspectiva opusa substitutiei. Doua produse sunt complementare in situatia ca cresterea pretului unui produs determina micsorarea cantitatii vandute din celalalt (de exemplu cresterea pretului benzinei determina scaderea vanzarilor de automobile). Exista un gen de elasticitate in masura sa indice situatia in care se afla doua produse, de substituire respectiv complementaritate. Aceasta este elasticitatea incrucisata a cererii.
Elasticitatea incrucisata pentru produsul X (modificarea cantitatii vandute) in raport cu produsul Y (modificarea pretului acestuia din urma) se refera la proportia schimbarii procentuale a cantitatii cerute de produs X in raport cu schimbarea procentuala a pretului produsului Y. Calculul elasticitatii incrucisate ne conduce la urmatoarea concluzie: daca 2 produse sunt substituibile, o crestere in pretul unuia implica cresterea cererii pentru celalalt produs; elasticitatile incrucisate sunt in general pozitive; daca produsele sunt complementare, cresterea pretului unuia dintre ele implica descresterea cererii pentru celalalt, elasticitatile incrucisate fiind in mod normal negative.

Comportamentul producatorului
Oferta competitiva pe piata reprezinta testul producatorului. Daca el raspunde pozitiv rezulta ca se pliaza in mod fericit pe cererea solvabila si obtine astfel profit. Dar piata este compusa din ansamblul agregat al ofertantilor. Intr-o masura mai sensibila decat cererea, unde exista variatii notabile, oferta prezinta particularitatea de a aparea intr-o masura substantiala prin aportul altor producatori decat cei aparent vizati.
La fel ca si in situatia cererii, oferta are reguli precise, axiomatic preturile mai mari stimuland producatorii sa umple piata de produse. Aceasta va genera automat un prag de saturatie de unde procesul se reia invers. Fireste putem atasa acestui gen de analiza si conceptul de elasticitate a ofertei, drept proportia cresterii cantitative a marfii X raportata la proportia modificarii pretului marfii X, in sensul cresterii.
Judecata conexa a elasticitatilor cererii si ofertei implica determinarea echilibrelor identificabile in orizonturi diferite de timp. Se pot determina trei genuri de echilibre
1. Echilibrul de moment cand oferta este fixa, pretul trebuind sa urce rapid pentru a rationaliza oferta limitata de produs X. Echilibrul a fost restabilit dar multi cumparatori nu si-au satisfacut trebuintele.
2. Echilibrul pe termen scurt presupune cresterea cantitatii oferite ca urmare a influentelor favorizante de pret
3. Echilibrul pe termen lung - conduce la cresterea cantitatii oferite in conditiile modificarilor minimale de pret (pret normal).