Crearea sistemului monetar national

Crearea sistemului monetar national

Bazele legale ale sistemului monetar modern roamnesc au fost puse in aprilie 1867 cand Pralamentul a votat Legea pentru infiintarea noului sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale.Legea monetara,cu aplicare de la 1 ianuarie 1868, intemeiata pe bimetallism (aur si argint), a statuat ca unitate monetara leul(nou),divizat in 100 de bani.etalonul monetary fiind determinat din 5 grame de argint cu titlul de 0,835 sau 0,3226 grame de aur cu titlul de 0,900.Leul, care pana atunci ,era numai moneda de calcul,a devenit moneda reala ,avand o valoare egala cu 2 lei vechi si 28 parale.

Legea prevedea emiterea de moneda de aur(5, 10, 20 lei), argint(50 de bani,1 leu,2 lei), arama(1,2,5 si 10 bani).Prin acelasi act juridic se recunostea existenta Uniunii Monetare Latine ,dispunandu-se ca pana la emiterea de moneda proprie,monedele fabricate dupa acelasi sistem monetar sa se primeasca in circulatie la fel ca si moneda nationala.

Primele monede romanesti, batute chiar in anul 1867, eu fost cele din arama,in valoare de 4 milioane de lei.Pana la 1877,s-a emis numai simbolic moneda principala de aur .

Dupa dobandirea independentei, Banca Nationala, create in 1880, a devenit institut de emisiune monetara, atributiile baterii monedei si regrementarii circulatiei monetare fiind transferate de la Ministerul de Finante catre aceasta institutie.

Pentru o lunga perioada de timp, de la crearea sistemului pana la primul razboi mondial,leul a fost convertibil, cursul de schimb mentinandu-se relativ constant ,cu mici variatii conjunctuale.Acest interval de timp (1867-1916) constituie cea mai lunga perioada de stabilitate din istoria monetara a Romaniei.Inflatia nu se manifesta,variatiile de preturi fiind cauzate nu atat de factori monetar,cat de cei de politica comerciala.

Circulatia monetara a sporit pe masura nevoilor pietei interne,determinate de amplificarea productiei si schimbului,cresterea activitatii economice in domeniul importului si exportului,de la 59 milioane lei in 1881,la 480 milioane lei in 1914.

Evolutia monedei

Procesul de deteriorizare a sistemului monetar declansat in anii primului razboi mondial a continuat si dupa incheierea pacii, intr-un sir de ani din perioada interbelica moneda nationala nefiind in masura sa deserveasca interesele si nevoile economice romanesti .

Spre deosebire de perioada antebelica, sistemul monetar nu a mai avut rolul de factor pozitiv si stabilizator in economia romaneasca.In conditii pe care le-am prezentat anterior,acesta a indus efecte negative in mecanismul economiei nationale,accentuand

repercursiunile pietei mondiale de marfuri si valori asupra lui.

Cresterea vertiginoasa a cantitatii de semen monetare in circulatie fara acoperire in aur,in conditiile in care pe piata romaneasca exista o acuta lipsa de marfuri,a provocat o depreciere a leului,pana in anul 1920, de 11,9 ori.In acel an,statul roman a realizat unificarea monetara, apeland la un nou imprumut de la B.N.R. in valoare de peste 7,5 miliarde lei .

Imprumuturile mari facute de stat la Banca Nationala s Romaniei pentru finantarea razboiului si acoperirea deficitelor bugetare(vezi tabelul urmator), asigurate prin emisiune monetara fara acoperire ,au determinat cresterea vertiginoasa a inflatiei din primii ani postbelici.Ca si in alte state din zona, guvernul roman a apelat la deprecierea sistematica a monedei nationale pentru rezolvarea dificultatilor refacerii postbelice.

Ponderea datoriei statului in circulatia monetara (1917-1922)

Sursa: Intocmit dupa Victor Slavescu, Istoricul Bancii Nationale a Romaniei(1880-1924), Bucuresti, 1925; Victor Axenciuc,Evolutia economica a Romaniei Vol.III, Moneda,Credit, Comert,Finante Publice,pag. 25.

Catre finele anului 1927, politica de revalorizare a leului a fost parasita,fiind inlocuita prin politica de mentinere a leului la cursul din mijlocul anuluin1927,facandu-se abstractie ca acel curs era datorat unor imprejurari trecatoare si avea un caracter artificial.

In anii 1927-1928,ca urmare a cresterii economice(au fost ani cu balanta comerciala excedentara rezultata dintr-un masiv export de cereale) si a politicii B.N.R. de sustinere a cursului pe piata interna prin cumpararea de lei cu valuta, moneda nationala s-a intarit intr-o oarecare masura, in 1928 coeficientul de depreciere fata de anul 1913 coborand la valoarea 31,58 .

In anul 1929 s-a efectuat stabilizarea oficiala a leului la nivelul cursului din luna februarie.Mentinand monometalismul, Legea monetara din 7 februarie 1929 a fixat leului o valoare aur de 32,26 ori mai redusa decat in 1890- greutatea in aur a etalonului fiind de numai 0.010 grame fata de -0,3226 grame in secolul trecut - consacrand astfel deprecierea pe care o suferise moneda natioanala.Legea monetara mai prevedea:

• Mentinerea acelorasi semen monetare si a volumului circulatiei banesti;
• Eliminarea din circulatie a monedelor de metal nobil si inlocuirea lor cu moneda de hartie a B.N.R.;
• Inlocuirea etalonului aur cu etalonul aur-devize, din care era constituita si acoperirea monetara;
• Restabilirea convertabilitatii(suspendata in timpul razboiului) pentru sume ce depaseau 100.000 lei;in mod practice, aceasta nu realize in aur,ci in devize,solicitate pentru schimburile/platile externe;
• Modificarea statutelor B.N.R (sporirea capitalului de la 100 la 600 milioane lei,reducerea participarii statului de la 33% la 10%).
• Cursul oficial al leului in raport cu principalele valute.

Reforma monetara din 1929s-a putut realize in urma contractarii unor imprumuturi de pe piata externa(imprumutul de stabilizare ) de peste 100 milioane dolari S.U.A. Aportul de devize realizat prin acest imprumut extern si stocul de aur reevaluat al Bancii de emisiune au marit gradul de acoperire( de la 33,42% in februarie 1929, la 52,16% la 30 decembrie 1929),asigurandu-se astfel convertabilitatea biletelor emise si cotarea leului la bursa libera de devize, pe baza cererii si ofertei.Ca urmare a acestor masuri, la sfarsitul anului 1929,pozitia leului era destul de solida.

Soldul excedentar al balantei comerciale din anii 1930 si 1931,realizat printr-o crestere cantitativa a exportului si prin masuri de reducere a importului, a sprijinit intr-o masura insuficienta piata monetara,moneda nationala neputand fi sprijinita decat cu ajutorul unor noi imprumuturi contractate de stat(imprumutul de consolidare din anul 1931 prin care s-a refacut stocul de devize al B.N.R. si fondul de rulment al datoriei publice).In ianuarie 1932, ca urmare a scaderii gradului de acoperire a menedei survenita pe parcursul anului anterior (de la 44,75% la 36,14%).Banca Nationala a Romaniei a fost nevoita sa contracteze un credit de 250 milioane franci la Banca Frantei.