CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
Continutul rezultatelor macroeconomice
Intre categoriile economice de maxima importanta pentru caracterizarea nivelului dezvoltarii unei tari sunt: avutia nationala, produsul national, produsul intern si venitul national, in legatura cu acestea fiind apreciate bunastarea materiala si spirituala a natiunii. Totodata, venitul national reflecta cel mai bine structura si calitatea activitatii economice. Rezultatele activitatii umane pot fi relevate prin indicatori de trei categorii:
- micro
mezo ca expresii cantitative exprimate in unitati
macroeconomice fizice sau valorice.
Pe langa masurarea si evidentierea rezultatelor microeconomice obtinute de diferitii agenti economici, este necesar sa apreciem si activitatea agentilor economici agregati sub forma rezultatelor macroeconomice.
Acestea sunt puncte de plecare pentru luarea deciziilor la nivel national si pentru comparatii internationale. Masurarea acestor rezultate are la baza doua conceptii teoretice:
a) teoria muncii productive, potrivit careia numai munca creeaza bunuri economice, deci si veniturile. De aici rezulta sistemul metodologic al productiei materiale (SPM).
b) teoria factorilor de productie potrivit careia participantii la activitatea economica sunt recompensati in functie de serviciile aduse, si de aici rezulta sistemul metodologic al conturilor nationale (SCN).
Ambele sisteme au urmatoarele functii:
- instrument de evidenta statistica;
- instrument de cunoastere si analiza economica;
- instrument de fundamentare a deciziilor pentru politica economica de perspectiva sau curenta.
Deosebirea esentiala intre cele doua sisteme e faptul ca sfera muncii productive nu e determinata la fel in diferite tari. Cele supercentralizate, nu iau in considerare parti importante ale serviciilor: asistenta medicala, invatamant, cercetare, fapt care nu e doar o lacuna, dar si o denaturare in ierarhia valorica dintre ramuri. Sfera neproductiva: invatam., cultura, arta, asistenta sociala, cultura fizica (sport), activitatea institutiilor financiare si de credit, administratia de stat, apararea si securitatea si activitatile organizatiilor politice si sociale.
Treptat si in Romania s-a trecut la SCN.
Analiza avutiei nationale beneficiaza de o abordare istorica. Insasi obiectul de studiu al economiei ca stiinta s-a constituit sub imperativul cercetarii 'naturii si cauzelor avutiei natiunilor'. Pentru clasicii economiei, studierea posibilitatilor de marire a bogatiei materiale a unui popor era socotita sarcina principala. Apoi, insemnatatea acestei categorii (A.N.) l-a determinat pe Marx sa-si inceapa lucrarea 'Capitalul', cu definirea avutiei. Intre ganditorii romani, de problema avutiei nationale s-au ocupat P. Martian, Ion Ionescu de la Brad, P.S. Aurelian, N. Angelescu, V. Madgearu, N. Georgescu-Roegen.
In sens larg, avutia nationala reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale de care dispune un popor la un moment dat, constituite in cadrul unui complex national, rezultate ale muncii mai multor generatii, bogatii naturale si experienta de productie.
In statisticile internationale sfera de cuprindere a avutiei nationale difera. In tara noastra se socoteste ca din ea fac parte:
avutia nationala acumulata:
a. bunuri ca mijloace de productie si bunuri de consum;
b. mijloace valutare (rezerve in valuta), soldul balantei de plati si rezerva de metale pretioase;
c. investitii in curs.
resurse naturale utilizate sau utilizabile:
a. fondul funciar si forestier;
b. bogatiile solului, subsolului si apelor;
c. resursele de energie, clima, factorii de mediu si calitatea lor.
resursele umane, populatia ca numar si structura socio-profesionala
4. potentialul de cercetare, invatamant, cultura, potentialul creativ, experienta de productie, opere de arta, inventii.
Avutia nationala difera de la o tara la alta, atat ca amploare, cat si ca eficacitate a folosirii ei: Japonia, tarile africane, S.U.A. constituie suficiente surse de comparatii. Deci, existenta unei avutii fizice nu garanteaza - doar favorizeaza - un nivel de viata ridicat, Numai daca exista o populatie intreprinzatoare are loc o interactiune eficienta, avutia nationala fiind o parghie pentru bunastarea populatiei.
Intre cele doua sisteme de evidenta economica exista deosebiri concretizate in indicatori sintetici specifici. Deosebirea majora consta in delimitarea sferei producatoare de venit national.
In sistemul productiei materiale (SPM) se considera ca venitul national se creeaza numai in sfera productiei; pentru calcularea VN se porneste de la produsul social (PS): el reprezinta totalitatea valorilor de intrebuintare create intr-o tara de catre lucratorii din sfera productiva, in decursul unei perioade de timp, de obicei 1 an.
Structura produsului social
a) Din punct de vedere material, cuprinde mijloace de productie si bunuri de consum, ca valori de intrebuintare in stadiu de prelucrare primar, intermediar sau final. Ele genereaza PS global si PS final.
PSF = PSG - consumuri intermediare (Ci)
b) Din punct de vedere valoric, cuprinde pe de o parte cheltuieli materiale de productie si valoarea mijloacelor de productie, pe de alta parte cuprinde valoarea bunurilor de consum.
VN reprezinta valoarea nou creata la nivelul societatii. Se calculeaza scazand din PS global cheltuielile materiale de productie.
VN = PSG - cheltuieli materiale de productie
a) Din punct de vedere material, cuprinde: mijloace de productie peste cantitatea necesara inlocuirii celor consumate si mai cuprinde bunuri de consum;
b) Din punct de vedere valoric, cuprinde valoarea noua, creata de munca pentru sine (v) si de munca prestata pentru societate (p).
In sistemul conturilor nationale (SCN) se considera ca venitul national se creeaza in toate sectoarele, prin toate activitatile remunerate, chiar si in cadrul productiei nemateriale. Sistemul conturilor nationale se caracterizeaza prin existenta a trei elemente de baza:
1. agentii economici grupati in 4 categorii:
- unitati producatoare de marfuri;
- producatori de servicii guvernamentale;
- producatori de servicii casnice;
- institutii avand caracter nelucrativ.
2. operatiunile, care se refera la fluxurile materiale si financiare efectuate;
3. conturile, care evidentiaza aceste fluxuri si acestea sunt:
- pentru productie;
- pentru consum;
- pentru acumulare;
- pentru schimburi cu strainatatea.
Se utilizeaza doua grupe de indicatori:
Produsul intern, realizat si consumat de agentii economici din interiorul tarii;
Produsul national, realizat si consumat de agentii economici in functie de cetatenia sau apartenenta lor statala.
Pornim de la produsul global brut (PGB), care cuprinde valoarea tuturor bunurilor si serviciilor produse de toti agentii economici intr-o perioada de timp, de obicei un an.
In calculul PGB intra o serie de inregistrari repetate si anume, acelea ale valorii bunurilor si serviciilor primite de la alti producatori si folosite pentru producerea de noi bunuri.
Daca din indicatorul produsului global brut scadem valoarea consumului intermediar, vom obtine o serie de indicatori avand caracter semi-net: produsul intern brut (PIB), produsul national brut (PNB) s.a.
Produsul intern:
brut (PIB) exprima marimea valorii adaugate brute a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, produse in interiorul unei tari de catre agentii economici nationali si straini intr-o anumita perioada, de regula un an.
Formula de calcul a produsului intern brut este:
PIB = PGB - Ci
unde: Ci este valoarea bunurilor si serviciilor realizate si consumate in scopul producerii de noi bunuri si servicii (cu exceptia amortizarii);
net (PIN) exprima marimea valorii adaugate nete a bunurilor economice destinate consumului final, care au fost produse in interiorul granitelor nationale de catre agentii economici nationali si straini, in decursul unui an:
PIN = PIB - A
A - amortizare = consum de capital fix.
Produsul national: realizat de toti agentii nationali.
- brut (PNB) - expresia valorica bruta, curenta de piata, a bunurilor si serviciilor finale, produse de agentii economici nationali in decurs de 1 an. Se calculeaza astfel:
PNB = PIB + activitatea agentilor nationali in strainatate - activitatea agentilor straini in tara
- net (PNN) reflecta marimea valorii adaugate nete a bunurilor economice destinate consumului final, obtinute de agentii economici autohtoni in interiorul tarii si in afara acesteia, pe perioada unui an.
PNN = PNB - A
Produsul national net exprimat in preturile factorilor de productie se numeste si venit national (VN). Acesta se calculeaza prin scaderea din PNN a impozitelor indirecte.
Indicatorii cu caracter brut |
Indicatorii cu caracter semi-net |
Indicatorii cu caracter net |
Produsul Global Brut (Gross Output) |
Produsul Intern Brut (Gross Domestic Product) |
Produsul Intern Net (Net Domestic Product) |
Produsul National Brut (Gross National Product) |
Produsul National Net (Net National Product) |
In SPM existand o economie dirijata, se realiza repartizarea centralizata a VN, in urmatoarele etape:
o distribuire a V.N. din care rezulta venituri primare
ale lucratorilor din sfera productiva;
ale unitatilor productive;
ale statului ca agent economic si organizator al vietii economice.
- o redistribuire de unde rezulta venituri derivate:
- ale lucratorilor din sfera neproductiva;
- ale intreprinderilor prestatoare de servicii;
- ale statului.
Parghiile pentru obtinerea acestor venituri folosesc:
- politica fiscala si de credite;
- plata serviciilor;
- politica preturilor.
Ca rezultat a distribuirii si redistribuirii se formeaza fondurile finale, sau utilizarea finala, rezultand veniturile finale. In S.P.M. impartirea acestor fonduri finale se realiza la nivel central, in mod dirijat, cam 30% pentru acumulare.
- fondul de consum - partea din VN cu destinatia de a satisface necesitatile materiale si spirituale directe ale membrilor societatii, prin bunuri de consum si servicii;
- fondul de acumulare - partea din venitul national destinata reproductiei largite, motiv pentru care se numeste si fond de dezvoltare.
Acumularea apare ca un consum amanat, viitor. Ea este baza de plecare pentru cresterea si diversificarea productiei si implicit pentru ridicarea nivelului de trai. Efectele acumularii depind de marimea ei, de calitatea resurselor acumulate si eficienta folosirii lor.
Rata acumularii e raportul procentual dintre acumulare si VN:
Ra = Ac / VN ∙100
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1806
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved