Fluctuatiile activitatii economice. Ciclurile economice - cauza a intreruperii periodice a cresterii economice

Fluctuatiile activitatii economice. Ciclurile economice - cauza a intreruperii periodice a cresterii economice

S-a constatat in evolutia multor decenii de economie de piata ca procesul cresterii economice la nivel macroeconomic nu are o evolutie liniara ci una fluctuanta. Cresterea economica este periodic intrerupta de o serie de fluctuatii. Aceste fluctuatii sunt de mai multe tipuri:

Fluctuatii sezoniere se manifesta indeosebi in agricultura, turism, constructii, in limitele unui orizont de timp dat (un an economic) pe baza unor conditii climaterice, a unor obiceiuri si traditii statornicite intr-o tara sau alta.

Fluctuatii intamplatoare, accidentale, sunt cauzate de cataclisme naturale, de evenimente politice neasteptate, de deciziile derutante ale unor factori economici influenti.

Fluctuatiile ciclice sunt cauzate de factori interni ai economiei, de interdependentele dintre diferitele laturi ale acesteia. In cadrul unor anumite marje, acestea se produc cu o anumita regularitate, la intervale de timp relativ egale.

In activitatea economica prezinta o importanta deosebita fluctuatiile ciclice.

Ciclicitatea activitatilor economice este un mod specific de evolutie a fenomenelor si proceselor economice, caracterizat prin alternanta intr-o anumita succesiune a fazelor de expansiune (de crestere, dezvoltare) si de contractie (stagnare, scadere, regres) a afacerilor dintr-un areal geografic si economic.

Unitatea de masura a timpului in care se succed ciclurile activitatii economice reprezinta ciclul economic.

Pe baza datelor statistice au fost identificate trei tipuri de cicluri economice care se intrepatrund si se interinfluenteaza:

Ciclurile pe termen lung, seculare sau Kondratief;

Ciclurile pe termen mediu, comerciale, decenale sau Juglar;

Ciclurile pe termen scurt, conjuncturale sau Kitchin.

1. Ciclurile economice pe termen lung

Evolutia generala a economiei (pe baza datelor privitoare la tarile avansate) demonstreaza ca fortele productive ale tarilor se desfasoara sub forma unor cicluri lungi de 50 - 60 ani. Perioada respectiva este dominata de un anumit mod tehnic de productie, de anumite tehnologii de fabricatie.

In intervalul unui ciclu economic pe termen lung se disting doua faze:

Faza ascendenta - perioada de 25 - 30 ani

In aceasta faza are loc implementarea si functionarea normala a noului mod tehnicde productie, activitatile economice desfasurandu-se cu eficienta sporita.

Caracteristicile fazei ascendente sunt:

preponderenta anilor de prosperitate;

ritmuri relativ inalte de crestere economica fata de media generala;

ridicarea nivelului de trai;

mecanismele pietei libere isi manifesta din plin favorabilitatile.

In aceasta faza are loc un proces investitional sustinut si eficient pe baza descoperirilor stiintifice din faza anterioara (faza descendenta), cercetarea cunoaste o scadere in intensitate.

Faza descendenta - incepe sa se manifeste atunci cand in economie apar semne ce atesta epuizarea valentelor favorizante ale factorilor de crestere.

Caracteristicile fazei descendente sunt in principal:

tendinta de scadere a eficientei economice;

tendinta de scadere a ratei profitului.

Acum se manifesta criza specifica tranzitiei de la un tip de tehnologii la altul, de la un stadiu al progresului tehnico-social si tehnico-stiintific la altul.

In aceasta situatie se cauta solutii tehnico-economice dinamizatoare, trecandu-se intr-o noua faza ascendenta. Acest moment de trecere este cunoscut sub numele de revolutie industriala, revolutie tehnico-stiintifica.

De-a lungul timpului, astfel de momente de trecere din faza descendenta in cea ascendenta a ciclului secular au fost considerate:

1845 - s-a trecut de la modul de productie specific industriei textile si masinilor cu aburi la industria siderurgica si feroviara;

1895 - a inceput sa ia amploare industria chimica, industria automobilelor, utilizarea electricitatii;

1945 - este momentul trecerii spre industria aviatica, electronica, robotica, utilizarea intensiva a resurselor de petrol. Dupa acest moment, economia mondiala a intrat in faza descendenta a unui nou ciclu lung la mijlocul anilor '70, ca urmare a socului petrolier ce s-a repetat la inceputul anilor '80.

1990 (2000) - are loc un nou moment de cotitura in economia mondiala prin nasterea si extinderea tehnologiilor informationale. Prin anul 2010, se considera ca revolutia micro-chip-urilor va ajunge la maturitate si economia va fi in varful fazei ascendente a ciclului de 50 - 60 de ani. Prin urmare, ritmurile de crestere vor incepe sa se reduca, economia intrand apoi in faza sa descendenta. Prin anii 2020 - 2030 economia se va apropia din nou de ocriza structurala care va apare in anii 2030. Din nou vor aparea noi tehnologii, care vor ajuta economia mondiala sa depaseasca criza structurala doar prin 2040.

2. Ciclul economic pe termen mediu

Ciclul economic pe termen mediu s-a bucurat si se bucura de cea mai mare atentie din partea specialistilor. Modelul ideal al ciclului pe termen mediu este analizat concret prin fazele lui, respectiv prin caracteristicile acestora. Denumirile, termenii folositi pentru desemnarea fazelor ciclului economic decenal difera de la un autor la altul.

Desi i se spune decenal, totusi acest ciclu se extinde pe intervale variind intre 8 si 12 ani, in functie de perioada istorica, de faza ciclului economic pe termen lung in care se incadreaza, de politicile promovate in una sau alta dintre tari.

Ciclul economic pe termen mediu este o fluctuatie a nivelului activitatilor economice agregate, masurat de regula prin venitul national, careia ii corespunde, pe ansamblu, o expansiune a activitatii, urmata de o contractie, succedata de o expansiune a activitatii economice. Asemenea cicluri se produc pe fundalul unui ciclu pe termen lung.

Depresiunea - reprezinta acea faza a ciclului economic mediu care se caracterizeaza prin reducerea de durata sau stagnarea ratelor de crestere a productiei nationale. In unele perioade si in unele tari, evolutia negativa a activitatilor economice dintr-o tara se poate manifesta prin reducerea absoluta si de durata, in termeni reali, a P.I.B.

Perioada de inviorare - semnifica perioada de reluare a cresterii economice, ca urmare a efectului conjugat a doua procese relativ independente unul de altul:

a)     procesul investitional, favorizat de asteptarile agentilor economici de a-si spori venitul in viitor;

b)     politica monetara expansiva, adica reducerea ratei dobanzii si ridicarea restrictiilor legate de creditare.

Ca urmare a acestor masuri guvernamentale firmele si menajele isi sporesc investitiile si cheltuielile de consum.

Expansiunea - preia toate tendintele favorabile din faza anterioara si le duce mai departe, le potenteaza: agentii economici consumatori achizitioneaza mai multe marfuri, firmele isi sporesc investitiile, creste cererea de forta de munca, se inregistreaza sporuri de crestere economica. Procesele expansiunii ating insa un punct cind incepe sa fie pusa sub semnul intrebarii posibilitatea continuarii ei cu aceeasi intensitate (facilitatile de creditare depasesc limita prudentei, are loc incetinirea reinnoirii si modernizarii capitalului fix, autoritatile monetare iau masuri de franare a cererii globale).

Criza ciclica - este o continuare fireasca, in conditiile date, a evolutiilor anterioare. In aceasta faza apar fenomenele care marcheaza inversarea conjuncturii, a evolutiei economice; epuizarea efectelor de antrenare din faza anterioara duce la aparitia unor dezechilibre puternice intre cererea si oferta de bunuri, etc.

Ciclurile pe termen scurt

Au o durata de 3 - 3,5 ani si exprima o usoara relansare in faza depresiunii sau o inrautatire a miscarii pozitive, a expansiunii, in cadrul ciclului pe termen mediu.

3. Politici anticiclice

Politicile anticiclice, adica masurile adoptate de guverne pentru atenuarea fluctuatiilor ciclice si reducerea efectelor negative ale acestora, se pot grupa in doua categorii: influentarea cererii agregate si influentarea ofertei agregate.

A) Politici anticiclice avand ca obiectiv influentarea cererii agregate - pornesc de la teoria conform careia cuza principala a fluctuatiilor activitatii economice rezida in modificarile nedorite ale cererii agregate. Asemenea masuri pot fi grupate in trei mari categorii:

1) Politica cheltuielilor publice - in faza de recesiune cheltuielile publice favorizeaza cererea globala prin intermediul achizitiilor de stat, investitii cu caracter social-cultural si in sectorul public. Aceste cheltuieli au rolul de a stimula productia in vederea trecerii la faza de expansiune.

2) Politica monetara si de credit - are ca principale instrument rata dobanzii, creditul si masa monetara. In faza de boom prelungit, se procedeaza, de regula, la sporirea ratei dobanzii si la promulgarea unor restrictii in acordarea de credite, pentru a evita accentuarea ritmului inflatiei prin franarea investitiilor si pe aceasta baza a activitatii economice, toate acestea cu pretul cresterii somajului si a gradului de nefolosire a altor factori de productie. In faza de recesiune se poate actiona in sensul reducerii ratei dobanzii, acordarii de facilitati pentru sporirea creditului, cresterii masei monetare, rezultatul fiind stimularea consumului, relansarea investitiilor, cresterea productiei si gradului de ocupare a fortei de munca.

3) Politica fiscala - consta in utilizarea sitemului de impozite si taxe in scopuri anticiclice. In conditii de recesiune se poate avea in vedere o reducere a fiscalitatii, ceea ce va avea ca efect incurajarea cererii pentru bunuri de consum si investitionale. In conditii de expansiune se procedeaza, de regula, la majorarea fiscalitatii, pentru a frana cererea pentru bunuri de consum si investitiile, chiar inflatia. Acum se asigura si incasari suplimentare la buget menite sa acopere deficitele acumulate in faza de recesiune.

Cele trei tipuri de masuri anticiclice se aplica in mod corelat si in raport cu situatia concreta a altor variabile si interdependente din economie.

B) Politici anticiclice bazate pe oferta - pornesc de la teoria conform careia pentru a depasi situatiile economice nefavorabile este esentiala ameliorarea stimulentelor pentru a-i incita pe producatori sa mareasca oferta agregata. Astfel, se pot avea in vedere, cel putin doua mari categorii de politic:

1) Asigurarea unei bune functionari a pietei libere prin masuri avand ca scop extinderea concurentei si a preturilor libere.

2) Folosirea unor parghii economice ecare sa imbunatateasca perspectivele de profit ale producatorilor, stimulandu-i astfel sa-si mentina sau chiar sa-si sporeasca oferta de bunuri.