CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
Importanta calitatii florilor pe filiera producator-comercializator-consumator
1. Notiuni de fiziologie a florilor taiate
Raspandirea plantelor decorative a fost asa cum era si firesc, in mare masura opera botanistilor, care au cercetat si au clasificat cu rabdare pe fiecare "cetatean" al lumii verzi colectionat de ei.
Fireste, merituoasa ramane in continuare activitatea unor amatori de flori asa cum a fost Robert Fortune caruia ii datoram de pilda, crizantema si cele mai importante trasaturi ale culturii ei uniflora.
Initial multe din noile venite, fiind originare din regiunile tropicale si subtropicale nu puteau fi tinute iarna afara. De aceea nu si-au facut aparitia de la inceput in gradini, ci in adaposturi speciale numite oranjerii (primele adaposturi de acest fel, de fapt niste sere reci, au fost folosite pentru citrice, de unde si denumirea lor oranger care in limba franceza inseamna portocal) - construite pe langa casele nobililor amatori de horticultura. Ele continuau sa se cultive in conditii de clima aspra plante tropicale care incepeau sa-i pasioneze pe colectionari.
Dar serele destinate in exclusivitate conservarii si cultivarii plantelor aduse din tarile calde nu au fost construite decat in 1599 la Leyda, in 1646 la Grand si cam tot atunci la Amsterdam. In Franta rasfatata de o clima mai blanda ele nu-si fac aparitia decat pe la 1714 cand o astfel de constructie se infiinteaza in gradina regelui in mod special pentru arbustul de cafea primit de Ludovic al XIV-lea de la primarul Amsterdamului.
Pastrarea florilor taiate cat mai mult timp a constituit din totdeauna o problema atat pentru producatori si comercianti, cat si pentru consumatori. Dificultatile erau cu atat mai mari cu cat in trecut nu se cunosteau bine morfologia si fiziologia plantelor sau rolul diferitelor elemente chimice.
Florile taiate sunt organisme vii cu activitate metabolica foarte intensa, supuse aceluiasi proces de imbatranire ca si plantele intregi. Florile sunt organe cu activitate metabolica mai intensa, alcatuite din mai multe unitati morfologice. Fiecare din aceste elemente ale florii difera foarte mult nu numai din punct de vedere morfologic, dar si fiziologic. Intre flori, frunze si tije exista o relatie foarte stransa. Astfel glucidele din frunze si tije, ca si cele care se administreaza florilor prin solutii conservante, trec in inflorescenta. Blocarea vaselor conducatoare ale tijelor florale e unul din factorii care limiteaza durata de pastrare a florilor taiate.
Natura complexa a florilor cere o atentie deosebita. De exemplu concentratia de glucide si alte substante folosite la realizarea solutiilor pentru fortificarea florilor inainte de livrare si pentru deschiderea bobocilor la unele specii, e determinata de sensibilitatea frunzele la aceste ingrediente si nu de efectul optim asupra florilor si duratei lor de viata.
In fiziologia florilor taiate se pot distinge doua faze:
prima faza este cea de crestere si dezvoltare a bobocilor dupa recoltare pana la deschiderea completa
a doua este faza de maturare, imbatranire si ofilire.
Metodele folosite pentru pastrarea florilor care contribuie la prelungirea duratei de mentinere a calitatii lor trebuie sa indeplineasca scopuri diferite in functie de faza in care se aplica: astfel, in prima faza trebuie sa se asigure conditii pentru cresterea si dezvoltarea florilor, iar in a doua faza trebuie sa se intarzie procesele metabolice care duc la imbatranire.
Absorbtia si circulatia apei prin vasele conducatoare ale tijelor este conditionata de mai multi factori:
cel mai important s-a dovedit a fi prezenta microorganismelor, acestea optureaza vasele la baza tijei florale fie direct, fie prin substantele pe care le emit.
substante de natura pectinica, componente din produse ale peretilor celulari distrusi prin intermediul enzimelor pectolitice.
Pentru inlaturarea efectelor negative ale acestor doua fenomene se face improspatarea zilnica a sectiunii de la baza tijei si schimbarea apei. Acelasi efect il are si un pH scazut al solutiei, care inhiba activitatea microbiana si a enzimelor pectolitice.
substantele eliberate de tija independent de prezenta microorganismelor (crisanteme, gerbera, trandafir, liliac), polifenoli oxidanti care intoxica celulele si blocheaza vasele conducatoare. Pentru eliminarea acestui efect se pot elimina frunzele de la baza.
Unul din factorii care determina intreruperea coloanei de apa din vasele conducatoare il constituie si bulele de aer formate in timpul recoltarii. Acestea avanseaza pe traiectul vascular si in timpul manipularii si pastrarii, iar la introducerea tijelor in apa absorbtia si circulatia este impiedicata. Pentru a elimina acest efect, improspatarea sectiunii se face sub jet de apa calda, fara bule de aer, care reduc si oxidarea polifenolilor degajati de unele specii.
Procedeul de oparire a bazei tijelor aplicat la speciile cu tije lemnificate si la cele care secreta latex, are acelasi scop.
Deficitul de apa este influentat si de intensitatea transpiratiei care este legata de prezenta frunzelor pe tija si gradul de deschidere a stomatelor, consumul de apa de catre frunze corelat cu intensitatea absorbtiei si a circulatiei apei.
Pierderea apei din tesuturi depinde de factorii externi. In conditii de temperatura scazuta si umiditate relativa ridicata, florile pierd mai putina apa. Intensitatea transpiratiei se reduce in cazul pastrarii florilor la intuneric fata de pastrarea alternativa: 12 ore la lumina, 12 ore la intuneric. (cu pana la 80% la trandafiri)
Deficitul de apa depinde si de capacitatea de retinere a apei de catre flori. Aceasta se schimba pe masura ce florile imbatranesc, deoarece membrana celulara isi modifica permeabilitatea pentru apa si se produce deshidratarea tesuturilor. Glucidele intarzie acest fenomen pentru ca intretin metabolismul celular si integritatea membranelor.
Petalele reprezinta partea componenta a florii in care au loc cele mai multe modificari in timpul pastrarii iar continutul de glucide din petale influenteaza durata de mentinere a calitatii florilor. Principalele constituente din petale sunt glucidele reducatoare (glucoza si fructoza).
Momentul de recoltare este foarte important. Intensitatea respiratiei la multe flori care se recolteaza inainte de deschiderea completa creste pana la un maxim cand florile incep sa se deschida, apoi se reduce cand florile devin mature dupa care creste foarte mult intr-o perioada relativ scurta si in final are loc declinul. Al doilea maxim respirator indica stadiul final al imbatranirii petalelor. De exemplu, la trandafir, prin descompunerea proteinelor si aminoacizilor in faza de declin a respiratiei, creste continutul in amoniu liber precum si cel in asparagina si glutamina, determinand in final cresterea pH-ului celular si modificarea culorilor petalelor de la rosu spre albastru.
2. Factorii care influenteaza durata de mentinere a florilor taiate
Specia si soiul
Factorii mediului de cultura si tehnologia de cultura aplicata de catre producator
Modul si momentul de recoltare
Operatii la care sunt supuse florile dupa recoltare si conditii de mediu realizate in timpul pastrarii
Specia si soiul
Unele specii isi mentin calitatea in apa la temperatura mediului ambiant timp de 2-3 saptamani: crizanteme, strelizia, anthurium, altele 1-2 saptamani, garoafa, gladiola, altele 5-6 zile: frezie, lalea, trandafir, iar altele o perioada si mai scurta: mac, iris, narcisa.
In cadrul aceleiasi specii, durata difera cu soiul. De exemplu: la trandafir, soiul Golden Wawe, se ofileste mai repede; in general multe soiuri cu petalele galbene au o perioada mai scurta de mentinere a calitatii deoarece au ca genitor trandafirul Soleil d`or care a transmis si acest caracter de imbatranire a petalelor.
Si la Gerbera durata de mentinere a unor soiuri e diferita.
In sortimentul de flori taiate gerbera ocupa un loc important datorita solicitarii din ce in ce mai mari pe piata de flori, determinata de valoarea decorativa a florilor, insa cercetarile referitoare la mentinerea calitatii florilor taiate de gerbera sunt putine si relativ recente, comparativ cu alte specii de flori cum ar fi garoafele sau trandafirii.
S-au facut experiente la cateva soiuri de gerbera la care s-a analizat durata lor de pastrare functie de locul din care provin.
Pe parcursul efectuarii a noi cercetari in acest scop s-au folosit diverse soiuri obtinute in principalele unitati care cultiva gerbera, constatand ca durata de viata a florii difera nu numai in functie de soi si de mod de pastrare, ci si functie de provenienta. Pentru aceasta s-a organizat o experienta de 8 soiuri de gerbera cu pondere in cultura la trei unitati care cultiva aceasta specie: Brasov, Comaico, I.C.D.V.P.H.
Recoltarea florilor s-a facut in jurul orelor 8-9 dimineata. Soiurile cercetate au fost: Rebeca, Athena, Flame, Cerise, Marleen, Tamara, Tzigana si Mint. Media a fost:
11, 9 zile pentru cele de la Brasov
11,06 zile pentru cele de la Comaico
10,19 zile pentru cele de la I.C.D.V.P.H.
Rezultatele au fost influentate de conditiile de cultura si de calitatea materialului biologic, continutul de zahar in ligule in momentul recoltarii. Aceste date obtinute le confirma si pe cele obtinute de Rogers in 1973 si Staby si colaboratorii in 1975, care sustin ca plantele cu un continut mic de glucide produc flori cu longevitate redusa. (Hortinform iunie 1998, dr. ing. Constanta Alexe, I.C.D.V.P.H.)
Zambilele degenereaza foarte repede in afara tarilor de origine si la mai mult de trei ani de cultura produc inflorescente reduse si colorit sters. (Hortinform, nov. 1999)
Factorii de mediu
Florile pe intreaga lor durata de viata sufera influenta numerosilor factori externi, al caror rezultat final este anumita stare fiziologica a florii la recoltare.
Se apreciaza ca din durata de mentinere a calitatii florilor taiate a circa 35% pana la 70% este influentata de factorii mediului de cultura, restul depinzand de conditiile care se realizeaza dupa recoltare.
Unul din factorii determinanti ai mentinerii calitatii dupa recoltare il reprezinta lumina. Astfel: garoafele, crizantemele cultivate in sere obtinute in perioade cu o intensitate luminoasa mai slaba au durata de mentinerii calitatii mai mica fata de cele obtinute in conditii cu intensitate luminoasa mai mare.
Lungimea zilei este si ea importanta: in conditii de zi lunga florile au posibilitatea sa acumuleze mai multe glucide necesare mentinerii calitatii lor dupa recoltare.
Un alt factor extrem de important este temperatura. Atat temperatura prea mare cat si prea mica influenteaza negativ durata calitatii de mentinere a florilor. Se apreciaza ca temperatura mica duce la cresterea continutului de compusi fenolici din frunze care determina reducerea duratei de viata De asemenea determina cresterea continutului in antociani si brunificarea petalelor la soiurile de culoare rosie.
Lumina si temperatura nu actioneaza izolat, ci in stransa interdependenta cu alti factori: dioxidul de carbon, regimul de nutritie si regimul de irigare. Prin aplicarea CO2 in sere in conditii de lumina slaba si in timpul cresterii bobocilor, se intensifica culoarea petalelor si se evita aparitia fenomenului de albastrire mai ales la soiurile rosii.
Nutritia minerala: carenta in potasiu, bor, calciu din sol, excesul de calciu, reduc durata de mentinere a calitatii florilor de garoafa; la trandafir se accentueaza fenomenul de "aplecare a gatului". In general florile cu carente in potasiu au in general peretii subtiri si pierd multa apa. Azotul in exces, in special in ultima parte a perioadei de crestere reduce durata de mentinere a calitatii florilor. Azotul nitric asigura o durata mai lunga comparativ cu azotul amoniacal si ureea.
Regimul de irigare in general trebuie sa fie putin mai redus decat cerintele plantelor pentru a asigura o mai buna pastrare (in special la garoafe).
Un factor deosebit il constituie bolile si daunatorii. Dintre acestea, bolile vasculare sunt cele mai periculoase pentru ca impiedica absorbtia si circulatia apei, precum si virusurile ascunse care nu se manifesta vizibil pe planta sau manifestarile apar mai tarziu, dupa recoltare.
Modul si momentul de recoltare
Momentul de recoltare difera in functie de specie, soi, perioada de an, conditii de mediu, destinatie si cerintele beneficiarilor. Majoritatea speciilor se recolteaza intr-un stadiu mai timpuriu care sa asigure o deschidere completa la beneficiar. Recoltarea in stadiu de boboc se face la: trandafir, bujor, crin, gladiole, frezie, tuberoze, lalele, garoafe, etc., astfel incat sa se manipuleze mai usor, sa creasca rezistenta la conditiile nefavorabile de mediu din timpul transportului si pastrarii.
Daca recoltarea este prea timpurie, aceasta face ca florile sa nu se deschida, sau, daca se deschid, sa nu ajunga la dimensiunile la care trebuie si sa isi piarda rapid valoarea decorativa.
Prin recoltarea florilor in stadiu de boboc si deschiderea lor cu ajutorul solutiilor de deschidere, inainte de livrare, se obtin o serie de avantaje comparativ cu recoltarea in stadiu de floare deschisa.
rezistenta mai buna a bobocilor la socuri de temperatura, umiditate, gaze toxice (etilena) in timpul transportului si manipularii
crearea conditiilor de crestere pentru alte flori, obtinandu-se productii mai mari la unitatea de suprafata
posibilitatea recoltarii florilor la intervale mai mari de timp, ceea ce inseamna economie de forta de munca
posibilitatea efectuarii mecanizate a operatiilor de recoltare, sortare a bobocilor datorita rezistentei la vatamarile mecanice
reducerea riscului deprecierii florilor in culturile de camp datorita calamitatilor naturale (grindini, furtuni, brume si ingheturi timpurii de toamna)
reducerea cheltuielilor de transport, depozitare de circa 2,5 ori datorita volumului redus ocupat de boboci comparativ cu florile deschise
prelungirea duratei de pastrare la frig, dupa care durata de pastrare a florilor in vas e egala sau mai lunga decat a florilor pe planta
imbunatatirea calitatii, marimii, culorii si duratei de mentinere a calitatii, in special la florile cultivate in conditii de lumina slaba si temperatura ridicata.
Referitor la perioada din zi cea mai potrivita pentru recoltarea florilor, se apreciaza ca cel mai bine se face dupa-amiaza. Aceasta prelungeste perioada lor de viata datorita faptului ca in timpul zilei se acumuleaza cele mai multe glucide in procesul de fotosinteza. Aceasta concluzie este valabila pentru florile care au frunze pe tija. Recoltarea lor in aceasta perioada din zi se recomanda numai in acele perioade din an cu lumina slaba si temperatura scazuta.
In anotimpul cald cea mai buna perioada de recoltare este in primele ore ale diminetii, cand florile au continut maxim de apa in tesuturi si temperatura este mai scazuta.
MOMENTUL DE RECOLTARE RECOMANDAT PENTRU CATEVA DIN CELE MAI IMPORTANTE SPECII
Tabel nr. 15
Specia |
Momentul recoltarii |
|
Anthurium |
hipsofila aproape intinsa |
|
Bujor |
boboc inchis colorat |
|
Calla |
spata formeaza un cornet strans |
|
Crin |
bobocii de la baza inflorescentei colorati |
|
Crisantema |
inflorescenta deschisa cu petalele din centru de culoarea soiului |
|
boboc semideschis, pentru pastrare frigorifica |
||
Frezia |
1-2 boboci de la baza inflorescentei semideschisi colorati |
|
Garoafa |
floare deschisa cu petalele externe deschise |
|
boboc inchis cu petale alungite desprinse la varf pentru pastrare frigorifica |
||
Gerbera |
inflorescenta complet deschisa |
|
Gladiola |
1-2 boboci de la baza inflorescentei semideschisi, colorati |
|
Lalea |
boboc colorat |
|
Liliac |
60% din flori deschise |
|
Narcisa |
boboc colorat |
|
Calistephus |
inflorescenta complet deschisa |
|
Iris |
1-2 boboci de la baza deschisi |
|
Strelitzia |
floare deschisa |
|
Trandafir |
boboc inchis cu petale descprinse la varf |
|
Tuberoza |
2-3 flori de la baza deschise |
Tehnica recoltarii
Recoltarea se executa prin taiere cu un cutit foarte bine ascutit sau foarfeca speciala. Daca nu este ascutit corespunzator, atunci pe sectiune raman portiuni de tesuturi care blocheaza vasele conducatoare. La Gerbera, nu se foloseste cutitul, tijele se rasucesc si se desprind de pe plante.
Trebuie avut grija ca la recoltare sa se desprinda tijele cat mai lungi, dar in acelasi timp sa se asigure conditii pentru cresterea viitoarelor flori, lasand suficiente frunze pentru a hrani intreaga planta.
Dupa recoltare pentru a evita ofilirea plantelor, este necesar ca florile foarte sensibile (trandafirii, gerbera, florile de camp) sa se introduca in vase cu apa imediat dupa recoltare.
Operatii la care sunt supuse florile dupa recoltare
Pentru mentinerea calitatii florilor in procesul valorificarii este necesar ca perioada de la recoltare si pana la introducerea in conditii optime de pastrare sau pana la livrare sa fie cat mai scurta, iar operatiile de manipulare, sortare, ambalare si transport la care sunt supuse florile sa se execute cu grija si in conditii corespunzatoare.
Conditionarea presupune sortarea, calibrarea, numararea si legarea florilor in buchete. Florile se grupeaza in loturi omogene din punct de vedere al calitatilor corespunzator standardelor de calitate in vigoare. Aceasta operatie este obligatorie si necesara deoarece si preturile la care se livreaza florile de catre producator sunt diferite in functie de clasa de calitate.
Tabel nr. 16
Specia |
Calitatea Extra |
Calitatea I |
Calitatea aII-a |
Substas |
|
Strelitzia | |||||
Crizantema | |||||
Orhidee (cupe mici) | |||||
Garoafe | |||||
Gerbera | |||||
Frunze: |
Strelitzia Asparagus |
fir: 500 kg: 50.000 | |||
* Pretul include 22% TVA
In general conditionarea se efectueaza in sali unde temperatura este de 16-180C, pentru a evita deprecierea florilor si a realiza un climat propice pentru muncitori. La sortare se tine seama de:
marimea florii, lungimea si grosimea tijei, forma si culoarea florilor si frunzelor
starea de prospetime, integritatea caliciului, elasticitatea tijei, parfum
starea de sanatate, prezenta unor urme de substante chimice folosite la tratamente
destinatia florilor
Florile taiate se livreaza in patru clase de calitate: EXTRA, I, II, si SUBSTAS.
Conditiile generale de calitate
florile sa fie taiate cu grija, in momentul in care au atins gradul de dezvoltare corespunzator
florile si bobocii (din toate calitatile) trebuie sa fie sub rezerva tolerantei admise, intregi, proaspete si sanatoase
stadiu de dezvoltare al florilor trebuie sa fie astfel incat sa le permita sa suporte transportul si manipularea si sa ajunga la locul de destinatie in stare buna.
Pentru calitatea EXTRA, conditiile de calitate sunt:
fara deprecieri provocate de paraziti de origine vegetala sau animala
fara materii straine vizibile
fara vatamari, fara defecte de crestere
tije rigide, suficient de rezistente pentru a purta floarea (inflorescenta)
Se admit maxim 3% flori care pot prezenta usoare defecte, cu conditia omogenitatea florilor intr-o unitate de ambalaj sa nu fie afectata.
Pentru calitatea I, se cer aceleasi conditii ca in cazul calitatii EXTRA, dar cu precizarea ca se admit maxim 5 % flori cu usoare defecte.
Pentru calitatea a II-a - in aceasta categorie intra flori taiate care nu corespund calitatilor EXTRA si I, dar care corespund conditiilor generale de calitate.
Florile pot prezenta urmatoarele defecte:
usoare deprecieri datorita bolilor, atacului de paraziti, produselor folosite pentru tratamente fitosanitare;
usoare materii straine vizibile, usoare vatamari
tije mai putin rezistente
Defectele admise nu trebuie sa compromita tinuta, aspectul si buna utilizare a florilor.
La calitatea a II-a, se admit maxim 10 % flori taiate care nu corespund acestor cerinte.
In tara noastra sortarea florilor se executa manual la aproape toate speciile de flori in toate unitatile producatoare.
Numarul de fire cuprins intr-un buchet variaza in functie de specie de la 5 pana la 25-50 de fire. Florile se pot lega in buchete sub forma de umbrela la care toate tijele sunt taiate la aceeasi lungime (garoafe, trandafiri), sau sub forma de evantai la care florile sunt asezate pe 4-6 planuri. La buchetele sub forma de umbrela desi se leaga mai usor exista riscul de rupere a florilor, sifonare in timpul transportului, de asemenea se aseaza si mai greu in ambalaje.
Inainte de livrare (daca nu se face imediat dupa recoltare), pentru mentinerea calitatii florilor sunt necesare unele operatii de pregatire. Una dintre cele mai importante este preracirea care urmareste o scadere rapida a temperaturii florilor proaspat recoltate, in vederea incetinirii proceselor vitale si a prelungirii duratei de mentinere a vietii. Este necesara aceasta operatie, mai ales pentru florile care se transporta pe distante mari.
3. Ambalarea si transportul florilor in magazinele de desfacere
Ambalarea este o operatie foarte importanta de care depinde mentinerea calitatii florilor in timpul transportului si durata vietii de decor la consumator.
La asezarea florilor in ambalaj si la manipularea acestora trebuie respectate cateva reguli:
buchetele se aseaza cu florile spre capetele lazilor cat mai aproape unele de altele, astfel incat in timpul transportului sa nu aiba joc in ambalaj ceea ce ar provoca deprecierea lor fizica
florile nu se indeasa in ambalaj, nu se supraincarca ambalajul cu flori, astfel incat la asezarea capacului sa nu se preseze prea tare.
Problemele specifice transportului de flori taiate sunt legate de perisabilitatea lor, de aceea le sunt necesare cateva conditii minime in timpul transportului.
Temperatura de transport difera foarte mult in functie de zona lor de origine. In general speciilor din zona temperata li se asigura o temperatura intre 2-40C, iar celor din zonele mai calde, de la 80 C pana la 120-150C. Umiditatea relativa a aerului variaza intre 85-95%.
Este necesar ca inainte de transport, unele flori sa fie mentinute in apa, in conditii de frig cateva ore pentru a-si umple tesuturile cu apa. E cazul la trandafiri, crisanteme, gerbere, garoafe miniatur, si altele.
De asemenea este necesar ca in momentul in care florile ajung la magazinele de desfacere, sa fie scoase din ambalaje pentru a se aerisi si apoi sa se faca conditionarea lor in vederea vanzarii.
Mentinerea calitatii florilor la beneficiar
Asupra duratei vietii de vas a florilor la consumator actioneaza mai multi factori.
Temperatura spatiului unde florile sunt expuse pentru a-l decora, la majoritatea speciilor este intre 18-200C.
Umiditatea relativa a aerului este un alt factor important. Trebuie sa atinga valori de 40-60%. Compozitia aerului are un rol aparte. Dintre componentele aerului, etilena acumulata, chiar si in cantitati foarte mic, scurteaza sensibil viata florilor (in general la cele in faza de boboc intredeschis). Deci este necesara o buna circulatie a aerului.
Lumina are rol in procesele de fotosinteza si implicit in sinteza glucidelor care prelungesc durata de mentinere a calitatii florilor.
Durata de iluminare (naturala sau artificiala), trebuie sa ajunga la 12 ore pe zi.
Un alt factor foarte important este calitatea apei, folosita pentru pastrarea florilor sau pentru prepararea solutiilor conservante, in special la beneficiar.
Solutii conservante
Solutiile conservante sunt larg utilizate in toate tarile mari producatoare de flori pentru a ajuta la mentinerea calitatii si prelungirea duratei vietii de decor.
Sunt solutii alcatuite in principal din glucide, care servesc ca substrat energetic florilor si din substante antimicrobiene care impiedica dezvoltarea microorganismelor la baza tijelor in apa de pastrare. Unele solutii contin elemente minerale, substante modificatoare de pH, regulator de crestere, etc., care contribuie la nutritia florilor, imbunatatesc absorbtia apei si intarzie procesele de imbatranire.
Compozitia solutiilor conservante difera de la o specie la alta in functie de sensibilitatea florilor la anumite substante. De asemenea concentratiile glucidelor, dar si a celorlalte elemente care intra in alcatuirea solutiei conservante pentru o anumita specie de flori este diferita functie de destinatia solutiei.
Solutiile conservante pot fi folosite pentru fortifierea sau intarirea florilor dupa ce acestea au suferit din cauza lipsei de apa pentru impulsionarea sau incarcarea tijelor cu glucide si substante antimicrobiene inainte de transport sau pastrare frigorifica, pentru deschiderea bobocilor, pentru pastrare in magazine sau la consumator.
Tratamente de fortificare sau intarire
Aceste tratamente au ca scop refacerea turgescentei tesuturilor dupa ce florile au suferit din cauza lipsei de apa din timpul manipularii. Fortificarea se face cu apa calda in care se introduc florile dupa improspatarea sectiunii de la baza tijelor. Daca florile sunt ofilite se poate recastiga turgescenta prin introducerea intregii flori in apa timp de o ora Solutia conservanta pentru fortificare nu contine glucide si trebuie sa fie usor acidifiata.
Tratamente de impulsionare sau incarcare a florilor
Acest tip de tratament se face cu solutii de glucide si substante antimicrobiene, este de scurta durata si se aplica inainte de transport.
In tarile mari producatoare de flori au fost elaborate solutii pentru impulsionarea anumitor specii si chiar soiuri de flori care se folosesc de catre producator inainte de livrare. Principalul component al solutiilor pentru acest tratament este zaharoza folosita in concentratii mai mari decat la pastrare, variabil in functie de specie. De exemplu: la gladiola si gerbera, 20%; garoafe, strelitzia, gipsophyla, 10%; trandafiri, crisanteme, datorita frunzisului bogat, numai 2-5%.
Tratamentul de impulsionare al florilor este de mare importanta in prelungirea duratei de mentinere a calitatii florilor, deschiderea bobocilor, imbunatatirea culorii, cresterea petalelor la unele specii (gladiole, garoafe, crisanteme, trandafiri).
Tratarea florilor taiate pentru impregnarea sau incarcarea bazei cu azotat de argint in concentratii relativ ridicate de 0,1% sau alte saruri de argint, timp de cateva minute, prelungeste durata de mentinere a calitatii a unor specii ca: garoafe, crisanteme, gladiole, gerbera, aster. Argintul actioneaza ca bactericid Tratamentul poate fi urmat de o impulsionare cu zaharoza imediat sau la interval de cateva zile.
Tratarea florilor cu clorura de nichel la alte specii da rezultate mai bune decat azotatul de argint.
Tratarea florilor cu tiosulfat de argint la garoafe este mai eficienta decat azotatul de argint, actionand atat ca bactericid cat si ca antagonist al etilenei (ionii de argint ai tiosulfatului impiedica sinteza acestui gaz).
Tratamente folosite pentru deschiderea bobocilor
Anumite solutii sunt utilizate pentru deschiderea fortata a florilor care au fost recoltate intr-un stadiu mult mai timpuriu decat cel recomandat ca normal. Solutiile se aseamana cu cele pentru impulsionare dar concentratia zaharozei este mai scazuta. Daca este mai mare determina deshidratarea frunzelor sensibile la anumite specii pentru ca se intensifica transpiratia. In general tratamentul trebuie sa se efectueze la temperaturi ridicate.
Deschiderea bobocilor la unele specii de arbusti decorativi (forsithia, liliac, prun decorativ), are o perioada mai lunga, dupa ce plantele au fost trecute printr-o perioada de repaus in conditii naturale sau prin pastrare la frig.
Dintre speciile care au rezultate foarte bune in cazul recoltarii in faza de boboc si deschiderea lor cu ajutorul solutiilor de zaharoza, amintim: garoafele din grupa Sim, garoafele Elegance, crisanteme, gladiole, floarea miresii, si strelitzia.
Solutii folosite pentru pastrarea florilor
In tara noastra pastrarea florilor la producator, in magazinele de desfacere si la consumator se face fie in apa simpla, fie in solutii conservante cu glucide in concentratie redusa.
Daca pastrarea florilor se face in apa devine obligatorie realizarea unor operatii minime de ingrijire: spalarea si dezinfectarea vaselor, improspatarea sectiunii de la baza tijei, indepartarea frunzelor din treimea inferioara a tijei, precum si schimbarea zilnica a apei.
Pe pietele unor tari cu traditie in cultura si valorificarea florilor, circula solutii cu diferite denumiri comerciale: Chrysal; Zwetin, Florallife; Petalife, Bloomlife, Everbloom, Sevaflor; Otawa, Marousky, etc.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1467
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved