Necesitatea testarii credibilitatii agentilor economici

Necesitatea testarii credibilitatii agentilor economici

Procurarea resurselor materiale in conditiile economiei de piata are loc, asa cum s-a aratat, prin contact direct intre parteneri, (intre consumatori si furnizori). In multe situatii partenerii se cunosc (au mai avut relatii comerciale de vanzare-cumparare, au mai purtat tratative pe parcursul functionarii lor ca agenti economici) insa, elementele negociabile pentru conlucrare in viitor sunt cu totul noi. In aceste conditii, fiecare negociere presupune adunarea unui pachet de informatii, de date cu privire la partenerul de afaceri; aceasta pentru faptul ca fiecare afacere implica un anumit risc ce poate influenta profitul intreprinderii, daca nu chiar existenta ei. Un aforism spune: 'cand faci afaceri increderea trece prin suspiciune'; aceasta inseamna ca intreprinderile, managerii acestora, trebuie sa ia preventiv toate masurile care sa diminueze sau sa elimine pericolele generate de risc.

Aspectul apare firesc daca avem in vedere ca si raporturile dintre oameni presupun anumite masuri de precautie, anumite garantii atunci cand este vorba de un imprumut, de utilizarea temporara a unui bun, de un serviciu fata de un tert. Daca cineva iti solicita cu imprumut o suma mare de bani, fie el chiar prieten, imediat in subconstient se pun in functiune circuitele care analizeaza situatia solicitantului in vedere luarii unei decizii si anume: daca solicitantul are posibilitatea restituirii imprumutului, punctualitatea sa, garantiile de care poate dispune din punct de vedere al veniturilor proprii, al sprijinului din partea familiei sau a cunoscutilor, modul in care s-a comportat anterior in situatii similare etc. Pe baza acestor informatii se poate lua una din deciziile urmatoare:

    acordarea imprumutului, cu convingerea ca solicitantul prezinta toate garantiile care elimina riscurile;

    acordarea imprumutului, dar cu asumarea de catre cel solicitat a tuturor riscurilor; in acest caz, imprumutul se acorda pe baza de obligatii fata de solicitant, ca urmare a unor legaturi morale, sentimentale, paternale etc., care pot sa transfere riscul in domeniul acceptabilului si sa scoata pe cel care l-a provocat in afara raspunderilor fata de creditor;

    respingerea acordarii imprumutului, datorita gradului mare de risc si lipsei de garantii pentru protectie.

Asemenea situatii se intalnesc si in desfasurarea relatiilor comerciale privind procurarea resurselor materiale pentru consumul productiv. In testarea credibilitatii, partenerii actioneaza in 2 sensuri: in amonte, in raport cu furnizorii cu care se stabilesc relatii de aproviz^re, si in aval cu clientii cu care se stabilesc relatii de desfacere, de vanzare a produselor fabricate. Desigur, elem^le ce dau credibilitate sunt uneori diferite in functie de furnizori si clienti, alte ori sunt insa comune, mai ales cele referitoare la testarea privind solvabilitatea fin^ra.

Factorii care determina necesitatea testarii partenerilor inaintea pornirii unei afaceri sunt:

In primul rand, numarul mare de agenti economici care actioneaza pe piata, aparitia, transformarea sau disparitia frecventa a unor firme (ceea ce determina masuri obligatorii de protectie, in general, fata de partenerii necunoscuti in special, cu privire la conditiile perfectarii unor afaceri). Date cu privire la Germania, de exemplu, releva ca anual se infiinteaza intre 45000-55000 firme, din care circa 4% dispar in primul an de existenta, iar un numar de circa 10000 firme devin anual insolvabile. In Statele Unite ale Americii, numarul firmelor nou infiintate anual este de ordinal sutelor de mii, iar al firmelor lichidate, fuzionate sau declarate in stare de faliment, cam de acelasi ordin de marime. Desigur, regulile generale din economia de piata cu privire la 'miscarea naturala' in randurile agentilor economici se manifesta si in Romania, aspect care implica evident masuri preventive de reducere a riscurilor in tranzactii. Pentru tara noastra, necesitatea testarii riguroase a credibilitatii partenerilor de afaceri, a furnizorilor si clientilor, este mai necesara pentru ca multi agenti economici sunt noi, nu au trecut 'istoric', nu au date de referinta asupra activitatii lor anterioare, obiectul activitatii este, in general, in schimbare, legaturile cu eventualii parteneri abia se consolideaza etc.

In al doilea rand, necesitatea testarii credibilitatii partenerilor este dictata de fluctuatia situatiei economico-financiare a firmelor, chiar si a celor mai mari si mai solide, care constituie un fenomen frecvent. Agentii comerciali cu o situatie foarte solida, solvabili, platnici la termen, pot evolua rapid spre o stare de insolvanta, dupa cum si fluxul invers este deseori intalnit. Ca urmare, chiar si in cazul unor relatii traditionale (de durata) cu parteneri cunoscuti, apare necesitatea verificarii credibilitatii lor inaintea incheierii unor afaceri.

In al treilea rand, insolvabilitatea se propaga foarte usor in lant, intocmai ca un lichid in vasele comunicante. In economia de piata, insolvabilitatea este reala, aceasta nu poate fi 'deblocata' prin masuri decise de administratie, ducand astfel la lichidare sau faliment. Acest pericol, al propagarii in lant a insolvabilitatii, accentueaza foarte mult importanta testarii credibilitatii partenerilor de afaceri.

Toate aceste argumente scot in evidenta necesitatea institutionalizarii in economia romaneasca a unor practici specifice de protectie a intreprinderilor impotriva riscului, atat in afacerile realizate cu parteneri din tara cat si cu parteneri din strainatate.