UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea de Management Financiar Contabil

SINTEZA

Disciplina: PIETE DE CAPITAL SI BURSE DE VALORI

Precizari si recomandari

privind desfasurarea activitatilor in anul universitar 2007-2008

Codul cursului:

Denumirea cursului: Piete de capital si burse de valori

Tip curs: obligatoriu

Durata cursului/Nr. credite:

Manuale recomandate: Victor Stoica, Ion Corbu si Ioana Murariu - "Sistemul bursier international", Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006; Victor Stoica si Adriana-Irina Gruia - "Piete de capital si produse bursiere", Editura Universitara, Bucuresti, 2006; Gabriela Anghelache si Ovidiu Stoica, Piete de capital si tranzactii bursiere, editura Sedcom Libris, Iasi, 2002, 222 pagini, ISBN 973-8028-94-9,

Obiectivul principal al cursului: Cursul de "Piete de capital si burse de valori" are drept scop pregatirea studentilor in domeniul pietelor de capital ca substructura a pietelor financiare si a burselor de valori ca piata secundara de capital, operatiunilor de bursa si comportamentului operatorilor pe pietele de capital, asigurand studentilor atat cunostintr teoretice in domeniu, cat si formarea deprinderilor in utilizarea practica a instrumentelor si operatiunilor bursiere.

Cunostintele dobandite prin pregatirea temeinica de catre studenti a tematicii cursului pot constitui elementele de baza pentru calificarea, prin continuarea studiului la un centru de specializare autorizat de C.N.V.M., intr-o profesiune incitanta, aceea de trader, broker, dealer, formator de piata (market-maker) sau specialist la Comisia Nationala de Valori Mobiliare ori intr-un loc de munca din infrastructura pietei de capital.

Modul de stabilire a notei finale:

pentru formele de invatamant la distanta si cu frecventa redusa - nota de pe calculator;

pentru studentii de la invatamantul de zi se poate acorda maxim un punct in plus in functie de contributia la seminarii si la sesiunea de comunicari stiintifice.

Adrese e-mail responsabil pentru contactul cu studentii:

Titularul cursului: prof. univ. dr.Gheorghe Manolescu

Asistent: Ioana Murariu

2. Continutul tematic al cursului

1 - Teoria eficientei pietelor financiare;

1.1-Contributii teoretice;

1.2-Conceptul de eficienta a pietelor financiare;

2 - Structura pietei financiare;

2.1-Tipurile si caracteristicile pietei de capital;

2.2-Cele doua tipuri de piete de titluri de valoare;

2.3-Interdependenta dintre piata financiara primara si piata financiara secundara;

2.4-Rolul pietelor de capital in finantarea economiei;

2.5-Pietele financiare internationale;

3 - Instrumentele financiare;

3.1-Notiuni, clasificare si caracteristici;

3.2-Clasificarea valorilor mobiliare;

4 - Indicii bursieri;

4.1-Clasificarea indicilor bursieri

5 - Piata bursiera din Romania

5.1-Organizarea BVB;

5.2-Functiile BVB;

5.3-Structura BVB;

5.4-Membri BVB:

5.5-Ordinele bursiere.

3. Bibliografie minima obligatorie

Stoica Victor, Corbu Ion si Murariu Ioana - Sistemul bursier international, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006;

StoicaVictor si Gruia Adriana Iulia- Piata de capital si produse bursiere, Editura Universitara, Bucuresti, 2006.

4. Bibliografie facultativa

Anghelache Gabriela, si Stoica Ovidiu, Piete de capital si tranzactii bursiere, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2002, 222 pagini, ISBN 973-8028-94-9;

Fatu, Simona, Piata romaneasca de capital privita din interior, Editura Vox, Bucuresti.

Manolescu Gheorghe, Moneda si politicile monetare, capitolul V, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2006.

Stoica Victor, Ionescu Eduard, Negru Titel- Piata de capital, gestiunea portofoliului si piata asigurarilor, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006.

TEORIA EFICIENTEI PIETELE FINANCIARE

1.1. Introducere. Contributii teoretice

Relatiile de natura financiara, de credit si monetare s-au amplificat pe plan international, consolidandu-se prin formarea economiei mondiale in cadrul careia are loc miscarea valorii intre natiuni sub forma fondurilor financiare, de credit si al creantelor mijlocite de semnele monetare. In relatiile economice dintre natiuni, legaturile economice de export cunosc trei procese: 1) procesul de evaluare; 2) procesul de repartitie 3) procesul de plata. Prin urmare, activitatea financiar-monetara internationala cuprinde actiuni de evaluare, de repartitie si de credit si actiuni de plata ce au loc intre tari.

Piata financiara joaca un rol important in atingerea si mentinerea echilibrului economic national prin alocarea eficienta a economiilor in investitii private si publice, interne sau externe
folosindu-se de "intermediarii financiari": bancile comerciale, pe piata monetara si valutara;
societatile de servicii de investitii financiare, pe piata de capital; societatile de asigurari, pe piata asigurarilor sau folosindu-se de investitorii institutionali (banci comerciale, societati de economii, de asigurare, de investitii, fonduri mutuale), prin intermediul titlurilor lor indirecte (certificate de depozit, carnete de economii, polite de asigurare, certificate de investitor etc.).

Dereglementarea

Miscarea internationala de dereglementare a demarat in Statele Unite, ca urmare a ideilor si politicii economice ale presedintelui Reagan. Ea a condus, incepand cu anul 1981, la crearea a numeroase produse si tehnici, in special, in domeniul bancar si financiar, propagandu-se in toate tarile industrializate unde, in fata acerbei concurente internationale, a condus la modernizarea structurilor rigide: au fost reformate bursele; au fost autorizate produse financiare existente mai inainte pe europiata, dar interzise in Marea Britanie, Franta, Germania si Japonia; au fost introduse obligatiunile cu rata variabila; s-au creat peste tot piete de financial futures (piete la termen de instrumente financiare) si optiuni.

Mondializarea

Datorate probabil dereglementarii, finantele devin mondiale - fara frontiere. Dereglementarea - eliminarea progresiva a controlului schimburilor - permite miscarea capitalurilor catre locurile cele mai avantajoase, cu riscul de a face rapid arbitraje daca ele se schimba. De exemplu, mondializarea a permis utilizarea foarte larga a swapsurilor de catre intreprinderi sau, ca in cazul Statelor Unite, gestionarea fondurilor de pensii prin investitii in afara tarii. Pietele financiare au inceput sa functioneze 24 de ore pe zi astfel ca, un european, poate trata seara cu New York-ul si dimineata cu Tokyo.

Globalizarea

Globalizarea este un fenomen care denota o integrare completa, in acelasi timp temporala si spatiala, a diverselor componente ale sistemului financiar international: intre operatiuni pe termen scurt si operatiuni pe termen lung, intre operatiuni sigure si cele conditio-nate, intre piete interne si internationale. Globalizarea se bazeaza, in mare masura, pe un proces foarte complicat de dezintegrare si de recombinare sau de redistributie a principalilor parametri caracteristici activelor financiare.

Inovarea permanenta

Inovatiile financiare, desi nu intotdeauna justificate, se datoreaza unor ratiuni comerciale si prac-tice. Inovatia permanenta se afla si la originea unor reale sofisticari, facand, din ce in ce mai necesara, recurgerea la specialisti in finante, in general, si in multiple specializari ale acesteia, in special (specialisti in optiuni, finantari, futures).

In principal, doua consecinte decurg din inovatia permanenta: evolutia indispensabila a manierelor de a proceda si a strategiilor de adoptat de catre institutiile bancare si financiare pentru a-si mentine activitatea si emergenta a noi riscuri micro si macroeconomice care conduc, uneori, la adoptarea de reglementari prudentiale, diminuand fenomenul de dereglementare.

a. Titrizarea este traducerea expresiei americane securitisation; security inseamna valoare mobiliara. Ea consta in inlocuirea vanzarii de credite prin emisiunea si plasarea titlurilor negociabile.

b. Dezintermedierea bancara in circuitul finantarii, consecinta directa a titrizarii, este opusa intermedierii, care facea din banci singura legatura posibila intre detinatorii de resurse (imprumutantii) si cei care au nevoie de aceste resurse (imprumutatii), care recurg la credite.

Inovatia financiara a aparut:

a) Ca o necesitate Dupa cum am mai aratat, de-a lungul primelor trei sferturi ale secolului al XX-lea, inovatia financiara era aproape interzisa in cea mai mare parte a tarilor, produsele financiare facand obiectul unor reglementari stricte. Dereglementarea s-a produs in doua etape:

- anii '70, in care s-au produs mutatii importante in ordinea economica: abandonarea cheltuielilor fixe in favoarea celor flotante (intrata in vigoare in 1973 si oficializata prin acordul din Jamaica, in ianuarie 1976); dezvoltarea dezechilibrelor balantelor de plati, ca urmare a socurilor petroliere din perioada 1973-1979;

- anii '80, in care sunt transformate pietele financiare prin deschiderea lor catre investitorii straini, pentru a permis o mobilitate internationala a capitalurilor, autorizandu-se concurenta si libera creatie - s-a produs reforma in structuri;

b) Ca o tendinta de extindere in toate tarile puternic industrializate. Controlul schimburilor a fost progresiv suprimat in intreaga lume. In SUA, Legea Bancara din 1980 si Legea Garn Saint Germaine din 1982 au servit ca model pentru mutatiile financiare ce s-au succedat in Europa si Asia. Marea Britanie, Franta, Italia, Belgia au fost primele tari in care s-a produs reforma. Le-au urmat, mult mai tarziu, Germania, Elvetia si Japonia, care au cautat, timp indelungat, sa se fereasca de concu-renta straina;

c) Ca o inovatie ce priveste intreaga gama de produse financiare In fapt, inovatia financiara se manifesta prin:

- reforme ale pietelor de valori mobiliare;

- crearea, in numeroase tari, a titlurilor de creanta negociabile (commercial paper) si mutatiile pietelor monetare;

- aparitia produselor de acoperire a riscurilor (hedging) si a produselor de gestiune colectiva (OPCVM - Organisme de Plasament Colectiv in Valori Mobiliare).

1.2. Teoria eficientei pietelor financiare

Incepand cu 1970, prin studiile lui Eugene Fama, carora le-a urmat o sinteza in 1991, prin cele ale lui Jensen din 1978, ale lui Grossman si Stiglitz din 1980 s.a. a fost adusa in dezbaterea teoretica tema eficientei pietelor financiare, formulandu-se problema daca pietele financiare au propria lor "inteligenta". In aceasta privinta pot fi identificate trei mari tendinte in randul celor care incearca sa analizeze comportamentele pietelor financiare: a) teoria unei piete a hazardului (random walk theory), potrivit careia intreaga fluctuatie a pietelor financiare este aleatorie; b) teoria scolii "fundamen-taliste" potrivit careia orice fluctuatie este rezultatul unui ansamblu inteligibil, in baza caruia se pot face evaluari; c) analiza tehnica si cartografica ai caror sustinatori adopta o pozitie intermediara, pe care o putem numi diagnostic si care, respingand cercetarea factorilor explicativi ai evaluarii cursului activelor financiare, considera ca orice activ nu are alta valoare posibila decat pretul stabilit de piata.

O teorie particulara este cea a "rationalitatii mimate", elaborata de Andr Orlans care, deosebit de autorii neoclasici, considera ca imitatia sau mima este, in anumite conditii, un comportament rational.

Tipurile de eficienta formulate pana in prezent sunt:

a) eficienta alocarilor, formulata in cadrul teoriei neoclasice a echilibrului general si apartinand lui Vilfredo Pareto, potrivit careia piata eficienta este piata in care pretul constituie un semnal fiabil pentru alocarea resurselor si care se formeaza astfel incat sa egalizeze randamentul marginal pentru toate alocarile de fonduri;

b) eficienta operationala (competitionala potrivit careia concurenta in conditii de atomicitate a agentilor economici (se adopta si alte ipoteze restrictive) este cea care realizeaza cea mai eficienta alocare a resurselor;

c) eficienta informationala, elaborata de Eugne Fama, potrivit careia pretul reflecta din plin toate informatiile disponibile cu privire la un eveniment. S-ar putea spune ca o piata este eficienta (in sensul informational al termenului) din momentul in care preturile pe aceasta piata integreaza instantaneu ansamblul informatiilor pertinente si necesare evaluarii activelor financiare. Aceasta teorie a eficientei priveste atat piata bursiera, cat si pe cea valutara. Pretul reflecta o eficienta slaba atunci cand inglobeaza toate informatiile trecute, o eficienta semiforte atunci cand adauga informatiilor trecute si pe cele prezente (publicabile in mod curent) si o eficienta forte atunci cand inglobeaza si informatiile cu caracter privat, privilegiat sau confidential disponibile numai decidentilor din firma, celor initiati (insider trading). In ipoteza de piata eficienta investitorii au incredere in pretul de piata, deoarece reflecta valoarea justa si ofera conditii echivalente in procesul de tranzactionare a titlurilor financiare.

2. STUCTURA PIETELOR FINANCIARE

2.1. Caracterizare si clasificare

Pietele financiare faciliteaza imprumutarea fondurilor de catre cei care economisesc acelora care doresc sa investeasca, pentru aceasta cei care investesc vand instrumente financiare celor care economisesc.

Instrumentele financiare, care se numesc titluri de valoare, ofera celor care imprumuta economiile lor venituri viitoare, furnizate de catre cei imprumutati, care investesc fondurile in bunuri de capital..

Functionarea corecta a pietelor financiare necesita existenta informatiilor adecvate referitoare la caracteristicile instrumentelor si fluxurilor financiare potentiale, la participantii pe piata si la performantelor acestora etc, permitand diseminarea informatiilor pe piete si utilizarea libera a acestora.

Pietele financiare contribuie la gestiunea riscurilor celor care economisesc, prin diversificarea portofoliilor, oferind prime de risc acestora, si totodata diminueaza costurile imprumuturilor, prin distribuirea si preluarea riscurilor potentiale ale acestor imprumuturi

Pietele financiare pot fi clasificate conform a doua criterii, si anume:

Conform momentului emisiunii instrumentelor, sunt piete primare, pe care sunt emise noile titluri, si piete secundare, pe care sunt tranzactionate titluri deja emise;

Conform maturitatii instrumentelor sunt: piete monetare, pe care sunt tranzactionate titluri cu maturitati sub 1 an si piete de capital, pe care sunt tranzactionate titluri cu maturitati peste 1 an.

Piata primara este piata pe care noile emisiuni de titluri sunt vandute si cumparate.

Cele mai multe titluri emise pe piata primara au maturitati diferentiate, de la cateva luni la mai multi ani, existand posibilitatea ca cumparatorul initial al titlului sa nu doreasca sa-l tina pana la maturizarea acestuia, putand sa il vanda pe piata secundara.

Piata secundara contribuie la functionarea eficienta a pietei primare, deoarece creste lichiditatea instrumentelor financiare, care pot fi vandute inainte de maturitate daca detinatorul are nevoie de bani sau este nemultumit de performantele firmei emitente.

Pietele secundare se delimiteaza in functie de natura instrumentelor tranzactionate, existand piete ale actiuniunilor, ale obligatiuniunilor, ale titlurilor municipale etc. De asemenea, exista piete secundare pentru obligatiuni de credit de consum si pentru firme, pentru ipoteci, pentru imprumuturi de consum ale institutiilor financiare, pentru imprumuturi pe carduri etc.

Daca bancile de investitii faciliteaza functionarea pietei primare, brokerii, care reprezinta institutii financiare, contribuie la intalnirea vanzatorilor si cumparatorilor pe piata secundara.

Instrumentele financiare exista intr-o diversitate de maturitati, maturitati care influienteaza randamentul instrumentelor, ale caror tranzactionari se realizeza pe piete financiare diferite.

Piata monetara, componenta a pietei financiare, tranzactioneaza instrumente cu maturitate sub 1 an, precum titluri de trezorerie pe termen scurt, certificate bancare de depozit pe 6 luni, aranjamente de rascumparare (unele ditre acestea pe 1 zi).

Pietele monetere sunt piete banesti en-gros (cu ridicata), pe care se tranzactioneaza cantitati mari de lichiditati, ratele dobanzii pe aceste piete fiind influentate de : oferta si cererea de lichiditati;

rata inflatiei, care poate devansa rata dobanzii; interventiile Bancii centrale prin politica monetara.

Din punctul de vedere al participantilor piata monetara se segmenteza in:

piata interbancara, pe care opereaza bancile, care-si schimba excedentele si deficitele in moneda centrala;

piata titlurilor de creanta, reunind cererea si oferta de de lichiditati (fonduri) pe termen scurt, piata deschisa si altor agenti economici care dispun de volume mari de lichiditati.

2.2. Piata de capital

Aceasta piata tranzactioneaza instrumente cu maturitati peste un an, utilizate pentru finantarea proiectelor de investitii in bunuri de capital.

Daca pana in anii 80 era posibila examinarea performantelor recente si viitoare ale pietelor financiare interne ale fiecarei tari, luandu-se putin in considerare conditiile de pe alte piete externe, in prezent pietele se confrunta cu o mobilitate ridicata a capitalului, care se refera la capacitatea de a schimba fonduri dincolo de frontiere pentru a cumpara instrumente financiare emise in alte tari, cei care dispun de fonduri putand sa le transfere peste granita in scopul de a obtine venituri mai inalte , insa in conditiile cresterii riscurilor potentiale.

Instrumentele pietei de capita sunt: actiunile care sunt parti de proprietate, ele putand fi ordinare si preferentiale; obligatiuniunile, care sunt instrumente de debit pe termen lung, in functie de modul de plata a dobanzii, obligatiunile pt fi: cu cupon si fara cupon; biletele si obligatiunile de Trezorerie; titlurile emise de catre Agentii de stat specializate; obligatiunile municipale; imprumuturile ipotecare etc;

In scopul gestionarii expunerii firmelor financiare la riscuri prin imprumuturile acordate, acestea utilizeza derivativele financiare, care reprezinta instrumente financiare sub forma contractelor de livrare viitoare, a caror existenta si valoare depind de activele la care se refera (titluri, aur, valute, bunuri), derivativele financiare fiind contracte la termen sau contracte de optiuni, avand urmatoarele forme: contracte forward, contracte futures, contractele de optiuni, contractele swap.

Tranzactiile cu derivative s-au amplificat substantial in ultimii ani, datorita utilitatii acestora pentru trezoreriile companiilor si managerii de fonduri de investitii, ca modalitati de protejare (hedge) impotriva riscurilor de flucuatie a valorii titlurilor financiare.

Evolutia preturilor, a cursurilor de piata, a cotatiilor titlurilor este evidentiata prin indicii bursieri, care reprezinta preturile unor produse sintetice, constituite dintr-un ansamblu de titluri luate in considerare la construirea indicelui, acesti indici fiind indicatori care reflecta dinamica preturilor pe pietele financiare.

2.3. Tranzactionarea electronica

Noile tehnologii au modificat modul cum oamenii tranzactioneaza instrumentele financiare, rezultatul fiind internationalizarea tranzactiilor financiare.

Comertul electronic ofera urmatoarele avantaje:

o     costuri mai mici, de cca 10-15 ori mai reduse decat brokerajul traditional;

o     mai mare rapiditate in realizarea tranzactiilor;

o     obtinerea operativa a unor informatii referitoare la piata si performantele emitentilor titlurilor, la portofoliul si la capitalizarea acestora etc.

o     favorizeaza firmele de brokeraj, reducind costurile de operare pentru serviciile oferite, diminuand personalul necesar, reclamand mai putine compartimente, multiplicand posibilitatile de comunicare si informare cu clientii.

Multe firme emit acum titluri de valoare catre cei care economisesc prin servicii interactive directe, eventualii cumparatori putand vedea pe ecran emitentul, maturitatea titlului, data lichidarii, randamentul, precum si instructiunile de tranzactionare.

Comertul electronic international dispune de programe precum CORES, MATIF si CATS.

Fiecare sistem automatizat de tranzactionare are caracteristici specifice, insa in general comerciantul conectat la calculator utilizeaza un program soft specific pentru a accesa informatia disponibila, in conditiile curente ale pietei, referitoare la un numar de instrumente financiare.

Globalizarea pietelor financiare produsa de comertul electronic a ridicat doua probleme pentru formatorii de piata:

prima se refera la modul cum regulile nationale variate privind tranzactionarea titlurilor pot fi adaptate noului mediu al comertului global;

a doua se refera la posibilitatea ca tranzactiile electronice sa exacerbeze crizele financiare locale dincolo de frontiere, in spatiul international.

Comertul electronic poate creste viteza cu care se realoca fondurile intre natiuni, si totodata, prin transferul instrumentelor financiare comerciantii localizati foarte departe, pot raspunde rapid la incertitudinile financiare dintr-o regiune sau tara, aceste posibilitati, adesea avantajoase pentru comerciantii individuali, pot fi dezavantaje pentru tarile care se confrunta cu asemenea incertitudini.

3. INSTRUMENTELE FINANCIARE

3.1. Clasificarea instrumentelor financiare

Sursa: Bursa de Valori Bucuresti, Suport de curs pentru reatestarea agentilor pentru valori mobiliare ca agenti pentru servicii de investitii financiare, p. 14.

Instrumentele tipice emise pe pietele de datorie cu venituri fixe sunt cunoscute sub denumirea de obligatiuni (bonds) si certificate (notes). Instrumentele emise pe piata titlurilor de valoare sunt, de regula, denumite actiuni (stocks sau shares).

3.2. Clasificarea valorilor mobiliare

Valorile mobiliare sunt de trei categorii: primare, derivate si sintetice. Valorile primare sau titlurile financiare, in sens restrans, sunt emise de utilizatorii de fonduri si sunt destinate cresterii capitalului propriu, reprezentand instrumente de proprietate (equit instruments) concretizate in actiuni, precum si atragerii capitalului de imprumut, reprezentand instrumente de datorie (debt instruments) concretizate in obligatiuni.

Utilizarea valorilor primare permite mobilizarea de capital pe termen lung pentru utilizatorii de fonduri si da detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete (cash flow) ale emitentului. In acest mod, investitorii si utilizatorii de fonduri sunt asociati nemijlocit la profitul si riscul afacerilor pe care le intreprind utilizatorii de fonduri.

3.3. Piata instrumentelor financiare

Componentele pietei capitalurilor, dupa categoria instrumentelor financiare, sunt urmatoarele:

piata actiunilor;

piata obligatiunilor;

piata titlurilor de stat;

tranzactiile repo si reverse repo;

piata produselor derivate;

piata instrumentelor financiare sinetice.

A. Piata actiunilor

Definitie si clasificare

Actiunea este o hartie de valoare, valoare care este o parte din capitalul social al societatii pe actiuni emitente. Actiunile intra in posesia unor persoane denumite actionari si le confera acestora anumite drepturi si obligatii, respectiv participarea la beneficiul societatii sau obligatia de a suporta o parte din pierderea acesteia. Astfel, daca un actionar detine a% din numarul de actiuni ale unei societati, indiferent de pretul sau de calea prin care le-a obtinut, atunci el are: dreptul la vot; dreptul la informare; dreptul la dividende; reptul asupra activelor

Clasificarea actiunilor este urmatoarea:

actiuni nominative, care pot fi: nominative administrate; nominative pure;

actiuni la purtator;

actiuni ordinare;

actiuni privilegiate;

actiuni preferentiale pot fi: cumulative non-cumulative; participante; non-participante; cu dividend variabil; prioritare; convertibile; revocabile; certificate de investitii.

Rentabilitatea si riscul actiunilor

Rentabilitatea unei actiuni este determinata de dividendul net pe care il aduce detinatorului si de valoarea sa de piata, care se analizeaza in functie de pretul de cumparare, intrucat investitorul este interesat de plusul de valoare pe care il poate obtine prin vanzarea titlului detinut. Rentabilitatea unei actiuni poate fi analizata atat pe o perioada, cat si de-a lungul a mai multor perioade, in conditiile unui mediu economic fluctuant. Analiza rentabilitatii se poate extinde de la o singura actiune la un portofoliu care reuneste un ansamblu mai mult sau mai putin eterogen de actiuni, ceea ce implica estimarea rentabilitatii fiecarui titlu din portofoliu si, apoi, analiza globala a portofoliului in functie de proportia titlurilor grupate din punctul de vedere al rentabilitatii.

Riscul unei actiuni reprezinta producerea unor evenimente, care pot duce la pierderea avantajelor pe care detinerea actiunilor le asigura posesorilor, si anume: falimentul societatii emitente, scaderea profitului ca urmare a activitatii societatii, diluarea profitului si a puterii decizionale prin emisiunea de noi actiuni, scaderea cursului actiunii pe piata financiara.

Aprecierea riscului nu se poate opri la analiza riscului unei actiuni, ci aceasta trebuie extinsa la nivelul portofoliului, vizand deci structura acestuia si influenta diversificarii actiunilor care il formeaza asupra aparitiei si evolutiei riscului, in scopul determinarii structurii portofoliului optim care sa contribuie la garantarea plasamentului investitorului impotriva producerii diferitelor forme de risc.

Masurarea riscului si a rentabilitatii titlurilor individuale

Riscul este o dimensiune a incertitudinii si masoara eficienta viitoare a investitiilor, anume: cu cat riscul asumat este mai mare, cu atat rentabilitatea estimata si ceruta este mai mare. Principalii indicatori de estimare a rentabilitatii asteptate de investitori sunt:

a. Rentabilitatea asteptata (sperata)

=

b. Abaterea standard () ca dimensiune a riscului:

=

c. Varianta ():

=

Manipularea actiunilor

Termenul "manipulare" este intalnit atat la bursele de marfuri, cat si la cele de valori. Ori de cate ori are loc o crestere brusca sau o scadere brusca a preturilor, se banuieste ca ar fi vorba despre manipulare. Manipularea poate fi definita drept orice activitate intreprinsa de o persoana sau de un grup de persoane, destinata sa determine ca preturile sa aiba o comportare deviata, alta decat cea fireasca in conditii de cerere si oferta necontrolate sau neinspirate. Manipularea se face in conditii de piata "bull" si de piata "bear". Ea implica totdeauna utilizarea unei puteri speciale si a unor metode ingenioase de dirijare a pietei pentru actiunea manipulata.

B. Piata obligatiunilor

Definirea si clasificarea obligatiunilor

Obligatiunea este valoarea mobiliara emisa cu dobanda (sau cu discount, in cazul obligatiunilor cu cupon zero) prin care emitentul se obliga sa plateasca proprietarului, la anumite intervale de timp, o suma de bani, numita cupon, precum si sa restituie, la scadenta, valoarea integrala sau ramasa a principalului.

Caracteristicile generale ale obligatiunilor:

o   reprezinta o fractiune dintr-un imprumut;

o   detinatorul are calitatea de creditor (in raport cu emitentul);

o   nu confera drept de vot in adunarile generale ale emitentului;

o   asigura un venit fix, sub forma de cupon;

o   durata de viata este limitata (pana la scadenta obligatiunii).

Imprumutul se poate realiza in moneda nationala, caz in care este vorba despre un imprumut intern, sau intr-o moneda straina, caz in care este vorba despre un imprumut extern.

Obligatiunile se pot clasifica:

► Dupa personalizarea lor:

a) obligatiuni nominale, in cazul in care creditorul este mentionat in cuprinsul titlului;

b) obligatiuni la purtator, in cazul in care detinatorul lor este nespecificat.

► Dupa trasaturile lor specifice:

a)      obligatiunile convertibile;

b)      obligatiunile cu warrant.

Statul, principalul emitent de titluri financiare obligatare, poate emite urmatoarele tipuri de obligatiuni:

a) rente perpetue;

b) obligatiuni amortizabile sau rambursabile;

c) obligatiuni asimilate trezoreriei;

d) obligatiuni indexate.

► In functie de tipul emitentului avem: obligatiuni de stat, obligatiuni municipale, obligatiuni corporatiste etc.

► Din punct de vedere al maturitatii si al clauzelor specificate in prospectul de emisiune avem:

a) obligatiuni care au o singura scadenta => term bonds;

b) obligatiuni ce contin clauze si dau dreptul emitentului sa rascumpere integral sau partial obligatiunile anterior datei scadentei => aceste clauze se numesc call provisions (callable bonds);

c) obligatiuni care contin clauze si permit investitorilor sa vanda emitentului obligatiunile detinute, la anumite date prestabilite => aceste clauze se numesc put provisions (putable bonds);

d) obligatiuni care contin clauze si permit emitentului sa rascumpere inainte de scadenta o parte substantiala din obligatiunile emise in baza unui program prestabilit, de exemplu obligatiunile emise de companii din sectorul industrial si al utilitatilor => aceste clauze se numesc sinking-fund provisions;

e) emisiuni de obligatiuni care cuprind pachete de obligatiuni cu maturitati diferite (obligatiuni seriale) => serial bonds;

f) obligatiuni convertibile in actiuni sau alte obligatiuni (o emisiune de obligatiuni care pot fi preschimbate intr-un anumit numar prestabilit de actiuni comune ale emitentului) => convertible bonds.

► Din punct de vedere al cuponului, se remarca urmatoarele tipuri de obligatiuni:

a) obligatiuni la purtator (bearer bonds);

b) obligatiuni dematerializate (registered bonds);

c) obligatiuni care permit emitentului sa omita sau sa intarzie plata dobanzii in cazul in care veniturile acestuia sunt prea mici (income/deferrable bonds);

d) obligatiuni emise fara cupon (zero-coupon bonds);

e) obligatiuni ale caror plati ale cupoanelor sunt legate de indicele inflatiei (inflation-indexed bonds);

f) obligatiuni a caror rata a cuponului se actualizeaza in functie de un indice (indexed bonds);

g) obligatiuni a caror rata a cuponului creste de-a lungul perioadei de viata (step-up notes).

h) obligatiuni cu rata fixa a cuponului (fixed coupon rate);

i) obligatiuni cu rata variabila a cuponului (floating-rate bonds, variable-rate / adjustable-rate bonds);

j) obligatiuni care sunt emise la un pret mult mai mic decat valoarea nominala, dar a carei rata a cuponului este stabilita intentionat la nivel mai mic decat rata curenta din piata (original-issue discount bonds or "OIDs").

► Din punct de vedere al principalului, se remarca obligatiunile ale caror plati ale cupoanelor include si o cota-parte - din principal .

Obligatiunile corporative

Emitentii de obligatiuni corporative sunt societatile comerciale pe actiuni, constituite in conformitate cu Legea nr. 31/1990, care trebuie sa respecte urmatoarele prevederi referitoare la emisiunea de obligatiuni corporative:

decizia de emitere a obligatiunilor corporative revine Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor;

valoarea maxima a emisiunii de obligatiuni corporative trebuie sa reprezinte trei patrimi din capitalul varsat si existent, conform celui din urma bilant contabil aprobat al societatii;

valoarea nominala a unei obligatiuni nu poate fi mai mica de 2,5 RON;

obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare egala si acorda posesorilor lor drepturi egale;

obligatiunile pot fi emise in forma materiala, pe suport hartie sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont;

o societate emitenta de obligatiuni nu va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate in contul actiunilor, decat in proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate.

Euroobligatiunile

Euroobligatiunile sunt titluri de creanta care se emit de catre sindicate bancare internationale pe alte piete decat piata tarii imprumutatoare.

Tipurile de euroobligatiuni sunt:

a) euroobligatiuni ordinare sau clasice;

b) euroobligatiunile convertibile;

c) euroobligatiuni cu warant.

C. Piata titlurilor de stat

Potrivit Legii nr. 81∕1999 a datoriei publice, titlurile de stat sunt inscrisuri emise de Ministerul Finantelor Publice care atesta datoria publica sub forma de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare ce se constituie in imprumuturi ale statului in moneda nationala si/sau in valuta de la populatie si persoane juridice, pe termen scurt, mediu si lung. Aceste imprumuturi, cunoscute sub numele de datorie interna a statului, pot fi emise in forma materializata sau dematerializata, nominative sau la purtator, negociabile sau nenegociabile si sunt folosite, in principal, pentru: finantarea deficitului bugetar (acoperirea diferentei dintre veniturile si cheltuielile statului); refinantarea datoriei publice; sustinerea balantei de plati si consolidarea rezervei valutare a statului; finantarea proiectelor de investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei etc.

Titlurile de stat sunt de doua categorii:

a) cu discount;

b) purtatoare de dobanda.

Certificatele de trezorerie pot fi plasate prin licitatie, subscriptie publica sau subscriptie publica garantata. Titlurile de stat sunt emise in forma dematerializata, cu valori nominale, conform prevederilor prospectului fiecarei emisiuni.

Piata secundara de tranzactionare a titlurilor de stat este in curs de organizare prin sistemele bursei de valori. De asemenea, accesul societatilor de servicii de investitii financiare pe aceasta piata va fi destul de restrictive.

D. Tranzactiile repo si reverse repo

Tranzactiile repo au, in general, la baza instrumente financiare lichide, cum sunt titlurile de stat, dar pot fi utilizate si alte titluri, cum sunt: actiuni, obligatiuni municipale si corporative etc. Utilizarea acestor tipuri de tranzactii este foarte populara in randul bancilor si a clientilor acestora, ca urmare a randamentelor atractive si a sigurantei conferite de structura acestor contracte.

Prezentare generala

Termenii repurchase agreement (repo sau RP) si reverse repurchase agreement (reverse repo sau reverse RP) se refera la un anumit tip de contract prin care un participant la piata obtine fonduri care sunt disponibile imediat prin vanzarea de titluri, luandu-si, in acelasi timp, angajamentul de a rascumpara titlurile respective sau titluri echivalente de la cumparator, la o anumita data convenita si la un pret specificat care include, in general, dobanda.

In functie de cele doua parti ale contractului, o astfel de tranzactie este denumita:

tranzactie repo;

tranzactie reverse repo.

Participanti ai pietei repo sunt:

Dealerii. Ca urmare a faptului ca tranzactiile repo pot fi utilizate de catre dealeri pentru finantarea pozitiilor long si acoperirea pozitiilor short, piata repo a devenit unul dintre cele mai importante segmente ale pietei monetare.

Brokerii repo. Un alt participant al pietei repo este brokerul repo (repo broker).

Caracteristicile contractelor repo

Colateralul - in teorie, pentru incheierea unei tranzactii repo poate fi utilizat drept colateral orice instrument financiar negociabil.

Maturitatea - contractele repo sunt, in general, incheiate pe termen foarte scurt (o zi - overnight repo sau pe cateva zile).

Valoarea principalului

Randamentul partea care imprumuta fondurile (creditorul - lender, si anume cumparatorul titlurilor) este indreptatita sa fie compensata de catre contraparte (imprumutatul - borrower, si anume vanzatorul titlurilor) pentru utilizarea sumelor banesti respective.

Calculul venitului rezultat (dobanda) dintr-un contract repo (RP return

Trebuie facuta distinctia intre contractele repo generale (general collateral repo) si contractele repo speciale (special repo).

Riscul tranzactiilor repo si reverse repo

Desi majoritatea tranzactiilor repo si reverse repo au la baza transferul de titluri foarte lichide si/sau fara risc sau cu risc redus, cum sunt titlurile emise de stat si de agentiile federale sau titlurile garantate de guvern etc, ambele parti sunt expuse riscului. In cazul contractelor repo pe termen mai lung, apare atat riscul de rata a dobanzii, cat si cel de credit.

Evaluarea colateralului si ajustarea principalului

In prezent, tranzactiile repo sunt mai atent structurate pentru a se reduce expunerea la riscul de credit. Suma imprumutata este mai mica decat valoarea de piata a titlurilor incluse in colateral, astfel incat sa permita creditorului o marja de manevra in situatia in care pretul in piata al titlurilor scade. Diferenta cu care valoarea de piata a colateralului excede valoarea imprumutului este denumita marja, reducandu-se astfel riscul creditorului, si anume al cumparatorului titlurilor. In general, titlurile utilizate drept colateral sunt evaluate astfel:

Colateral = Pret current titluri +Dobanda acumulata pana la scadenta contractului repo-Marja

E. Piata produselor derivate

Valorile mobiliare derivate reprezinta acele produse bursiere care rezulta din contractele dintre emitenti (vanzatori) si beneficiari (cumparatori) prin care se prevede ca acestora din urma li se confera drepturi asupra unor active (titluri financiare, valute, marfuri s.a.) ale emitentului la o scadenta viitoare, conform prevederilor contractului. De aici rezulta si deosebirea de valorile mobiliare primare, care privesc exclusiv venituri monetare, de unde si caracteristica de valori mobiliare derivate.

Un produs derivat este un contract financiar, intre doua sau mai multe parti, care deriva din valoarea viitoare a unui activ de referinta.

Sunt patru tipuri de produse derivate, si anume:

contractele forward;

contractele futures;

contractele de optiuni;

tranzactiile swap.

Pe pietele financiare se tranzactioneaza mai multe tipuri de active derivate ca: optiuni, contracte futures, warante s.a., a caror tipologie este in permanenta diversificare.

Contractul forward este o intelegere intre doua parti, emitent si detinator, convenita la momentul , prin care detinatorul se angajeaza sa cumpere un activ de baza la o data viitoare T data expirarii, numita si data de livrare, la pretul stabilit initial pret de livrare (delivery price), contract care se incheie pe pietele OTC.

Pretul la termen (forward) se determina prin preluarea pretului spot (la vedere) sau cash (numerar) din momentul tranzactiei si adaugarea la acesta a costului de derulare (cost of carry).

Pret foeward = pret la vedere (spot) sau de numerar (cash) +cost de derulare

Contractul futures reprezinta intelegerea dintre doua parti de a vinde sau de a cumpara un anumit activ (marfa, titlu financiar sau instrument monetar) la un pret si la o data prestabilite.

Caracteristicile care fac din acest contract un titlu financiar rezulta din urmatoarele:

obligatiile partilor se stipuleaza intr-un document standardizat - contractul - negociabil pe piata secundara sau la bursele care fac tranzactii futures.

creditorul obligatiei contractuale are de ales intre doua variante: a) la scadenta, sa accepte executarea in natura prin preluarea activului care reprezinta obiectul contractului; b) sa vanda contractul pana la scadenta. Debitorul are tot doua variante: a) sa-si onoreze obligatia in natura; b) sa-si anuleze pozitia de debitor prin cumpararea de la bursa a aceluiasi tip de contract.

contractele sunt cotate zilnic, facand ca valoarea lor de piata sa fluctueze in functie de raportul cerere/oferta.

Exista doua tipuri de active de referinta (suport) pentru care se incheie contracte futures, si anume:

1) contracte cu livrare la termen pentru marfuri (Commodity Futures);

2) contracte cu livrare la termen avand ca suport active financiare (Financial Futures).

Contractele futures financiare pot avea drept activ-suport:

- rate ale dobanzii (ex.: short selling);

- preturile obligatiunilor de stat (ex.: futures pentru titluri englezesti pe termen lung);

- cursuri de schimb valutar;

- indici bursieri ai actiunilor.

Atat contractele pentru marfuri, cat si cele financiare au urmatoarele caracteristici comune:

1) sunt standardizate;

2) sunt tranzactionate la o bursa;

3) sunt deschise, iar preturile sunt publicate;

4) sunt organizate de casele de compensare (clearing houses).

Contractele futures sunt "marcate la piata" (marked-to-market), pe o baza zilnica, aceasta insemnand ca valoarea contractului este calculata la inchiderea bursei unde este tranzactionat, in fiecare zi in care aceasta este deschisa.

Utilizatorii contractelor futures sunt:

Hedgerii, jucatori de pe piata care doresc sa protejeze pozitia detinuta pe un activ contra mis-carilor adverse viitoare ale preturilor.

Speculatorii, care accepta riscul pe care hedgerii doresc sa-l transfere. Speculatorii angajeaza anumite pozitii pe baza estimarilor lor cu privire la miscarile viitoare ale preturilor si cu scopul de a realiza un profit, in general, ei cumpari contracte futures - go long - atunci cand estimeaza ca preturile viitoare vor creste sau vand contracte futures - go short - atunci cand estimeaza ca preturile viitoare vor scadea.

Sunt trei tipuri de speculatori:

Speculatorii de profituri imediate (scalpers). care au cel mai limitat orizont de timp, in cadrul caruia planifica sa detina pozitii futures.

Traderii zilnici (day traders), care incearca sa profite de miscarile de pret ce pot surveni in cursul unei zile de tranzactionare.

Traderii de pozitie (position traders), care este un speculator care mentine pozitii pe piata futures de pe o zi pe alta, ei fiind de doua tipuri: traderi de pozitie completa (outright position) si traderi care detin spreaduri.

Arbitrajeurii, care sunt traderi si creatori de piata ce se ocupa de cumpararea si vanzarea de contracte futures, sperand sa obtina profit din diferentele de pret intre piete si/sau burse.

Otiunile

Elementele specifice ale contractului sunt urmatoarele:

- scadenta (expiry date), numita si termen de maturizare sau data expirarii;

- activul de baza;

- pretul de exercitiu;

- prima.

Prima unei optiuni este formata din doua elemente de baza: valoarea intrinseca si valoarea timp.

Clasificarea optiunilor

a Prima clasificare

Momentul optim de exercitare a unei optiuni este dat de relatia dintre pretul de exercitare (strike) si pretul activului de referinta.

Optiunea care are un pret de exercitare (strike) la acelasi nivel sau apropiat de pretul activului de referinta este cunoscut ca fiind At-The-Money (ATM).

O optiune al carei pret de exercitare (strike) este de asa natura incat, daca optiunea ar fi exercitata imediat, s-ar realiza un profit, este cunoscuta ca fiind In-The-Money (ITM).

a A doua clasificare

In functie de natura dreptului pe care vanzatorul il da, optiunile pot fi: de vanzare (put option), cand cumparatorul dobandeste dreptul de a vinde activul; de cumparare (call option), cand cumpara-torul dobandeste dreptul de a cumpara activul.

Situatia in care se gaseste detinatorul unei optiuni se numeste pozitie lunga (long position), in timp ce emitentul se spune ca se gaseste in pozitie scurta (short position).

a A treia clasificare

In functie de termenul de exercitiu, adica de momentul in care detinatorul unei optiuni isi exercita drepturile prevazute in contract, exista: optiuni europene, la care exercitarea se poate face numai la termenul de expirare; optiuni americane, la care exercitarea se poate face oricand, fara a depasi termenul de expirare.

Din combinarea primelor doua clasificari rezulta urmatoarele tipuri de optiuni: put europene; call europene; put americane si call americane.

a A patra clasificare

In functie de modul de stabilire a pretului de exercitiu, adica a sumei contra careia se tranzactioneaza activul de baza la exercitarea optiunii exista: optiuni vanilla si optiuni exotice.

In concluzie, o optiune se caracterizeaza prin:

un activ de referinta;

un anume tip - optiune de cumparare (call) sau optiune de vanzare (put);

un anume stil - american/european/asiatic;

un pret de exercitare (strike price);

un termen de expirare (scadenta).

Tranzactia swap reprezinta o cumparare si o vanzare simultane, avand ca obiect un activ de referinta similar sau o obligatie de o valoare echivalenta, prin care schimbarea aranjamentelor financiare confera ambelor parti la tranzactie conditii mai favorabile decat cele la care s-ar fi putut astepta altfel.

Sunt patru tipuri diferite de jucatori de pe piata, care sunt expusi riscurilor financiare, carora le corespund patru tipuri de swapuri, si anume:

o   swapuri pe rate ale dobanzii - Interest Rate Swaps (IRSs);

o   swapuri pe valute, swapuri valutare care nu sunt acelasi lucru cu FX swaps;

o   swapuri pe marfuri - commodity swaps;

o   swapuri pe actiuni - equity swaps.

Scopurile in care se apeleaza la operatiuni swap sunt:

pentru a proteja (hedge) expunerea pentru:

ratele dobanzii;

tranzactiile FX (valutare);

preturile marfurilor;

investitiile in actiuni si alte titluri de valoare;

orice alt tip de instrument de referinta;

pentru a specula, prin cumpararea sau vanzarea de contracte swap in scopul de a obtine profit.

Asadar, piata swapurilor consta din schimbarea unui avantaj financiar, pe care un jucator de pe piata il detine pe o piata, contra unui avantaj echivalent al unui alt jucator de pe piata, pe o piata diferita.

F. Piata insrumentelor financiare sintetice

Acestea rezulta din combinarea de contracte futures de vanzare si de cumparare, din combinarea de optiuni put si call, din combinatii intre diferite tipuri de futures si optiuni sau reprezinta titluri financiare de tip "cos" (exemplu: contractele pe indici de bursa).

INDICII BURSIERI

4.1. Necesitatea indicilor bursieri

Produsele sintetice ale pietei de capital se numesc indici bursieri. Introducerea indicilor bursieri a fost necesara deoarece nu exista un produs bursier prin care sa se poata urmari, in ansamblu, piata respectiva si care sa nu prezinte doar evolutia unui singur titlu cotat la bursa.

Astfel, principala functie a indicelui bursier este de a reflecta evolutia de ansamblu a pietei bursiere. Indicii bursieri reprezinta un suport important pentru tranzactiile cu contracte futures si options, realizate cu scopul obtinerii unui castig, cat si pentru acoperire impotriva unor posibile riscuri (hedging).

Indicii bursieri sunt un produs relativ recent pe piata din Romania si nu numai, insa au o lunga traditie in tarile in care pietele de capital au aparut cu mult timp in urma.

In evolutia lor, indicii bursieri s-au extins din planul unei singure piete de capital, aflata intr-o tara, in planul pietei financiare mondiale, prin aparitia indicilor mondiali.

In ceea ce priveste Romania, piata bursiera a functionat si in perioada interbelica si apoi, din nou, incepand cu 1995, primul indice bursier oficial aparand in septembrie 1997, numit indicele BET (Bucharest Exchange Trading) sau Indicele Bursei de Valori Bucuresti. Dupa acesta a fost lansat, in primavara anului 1998, indicele compozit BET-C, apoi la 1 august 1998 indicele oficial al pietei extrabursiere, RASDAQ-C.

Concluzionand, indicii bursieri reprezinta unul din cele mai interesante produse bursiere, prin prisma avantajelor pe care le ofera investitorilor pentru folosirea ca suport al tranzactiilor bursiere sub forma contractelor, cat si sub aspectul capacitatii de sintetizare a evolutiei pietei, in ansamblul sau.

4.2. Clasificarea indicilor bursieri

Indicii bursieri se clasifica dupa mai multe criterii, dupa cum urmeaza:

Dupa valorile mobiliare care constituie suportul indicelui se identifica urmatorii indici:

a.           Indici bursieri pentru actiuni;

b.          Indici bursieri pentru obligatiuni;

c.           Indici ai volatilitatii;

d.          Indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale si de alte institutii de acest fel .

Dupa modul de calcul indicii pentru actiuni sunt:

a.          Indici bursieri din prima generatie;

b. Indicii bursieri din generatia a doua.

Dupa gradul de cuprindere indicii se impart in:

a. Indici generali ai pietei;

b. Indici sectoriali;

Dupa intervalul la care sunt calculati, indicii bursieri pot fi:

a.           Indici calculati in timp real;

b.          Indici calculati doar la sfarsitul zilei de tranzactionare

Dupa numarul de piete financiare care intra in calculul indicelui acestia se impart in:

a.           Indici ce cuprind in portofoliul lor actiuni cotate pe o singura piata bursiera, fie actiunile unor firme autohtone, fie ale unor firme straine cotate si pe acea piata;

b.          Indici mondiali.

Dupa tipul pietei de capital pe care sunt calculati exista:

a.           Indici calculati pe piata bursiera (indicele BET)

b.          Indici ai pietei extrabursiere (indicele RASDAQ-C)

In functie de institutia care calculeaza indicele, exista:

a.           Indici oficiali, calculati de organismele pietei de capital respective (indicele BET in Romania).

b.          Indici calculati de aceste institutii in colaborare cu publicatii financiare;

c.           Indici calculati de diverse publicatii economico-financiare;

d.          Indici calculati de societati de valori mobiliare, firme de consultanta si alte institutii financiare.

4.3. Principiile folosite in determinarea indicilor bursieri

Bursa din Londra si ziarul "Financial Times" au definit aceste principii folosite la calculul indicilor de pe piata londoneza, dar aceste principii se regasesc in constructia tuturor indicilor bursieri. Aceste principii pot fi sintetizate astfel:

v     Indicii bursieri, statisticile si materialele referitoare la acestea sunt utilizate in mod primar in analiza strategiilor de investitii si ca masura a performantei portofoliilor pentru investitori sofisticati, cum sunt fondurile de pensii, fondurile mutuale, societatile de asigurari si alti investitori institutionali.

v     Metodele de calcul ale indicilor bursieri trebuie sa reflecte intotdeauna realitatea.

v     Utilizatorii indicilor trebuie sa aiba capacitatea sa replice indicii ori de cate ori este nevoie. In consecinta, metodele de calcul ale indicilor nu trebuie sa aiba o complexitate foarte mare, iar datele si informatiile folosite la determinarea indicilor trebuie sa fie disponibile oricui.

v     Informatiile utilizate la calculul indicilor trebuie sa fie obtinute din surse autorizate.

v     La calcularea indicilor trebuie sa se asigure intotdeauna continuitatea si comparabilitatea cu momentele anterioare.

v     Consistenta datelor si a metodelor trebuie mentinuta oriunde este posibil.

v     Brokerii, investitorii si ceilalti actori implicati in activitatea bursiera trebuie sa se manifeste activ in determinarea celor mai bune practici si metode care trebuie folosite in calculul indicilor bursieri si trebuie sa se asigure ca indicii satisfac continuu nevoia de informatii existenta pe piata bursiera si sa faca propuneri utile in acest sens.

Etapele constructiei unui indice bursier

Etapele utilizate in constructia unui indice bursier sunt urmatoarele:

a.       Selectarea actiunilor ce intra in portofoliul indicelui

Aceasta presupune respectarea unor conditii referitoare la capitalizarea bursiera, lichiditatea, provenienta, domeniul de activitate al emitentului sau alte criterii in legatura cu actiunile ce intra in componenta indicelui.

b.      Atribuirea unei anumite importante fiecarei actiuni

Exista mai multe posibilitati:

ponderi egale atribuite fiecarei actiuni;

ponderarea cu capitalizarea bursiera;

stabilirea constructiei indicelui fara atribuirea de ponderi.

c.       Alegerea datei de referinta, pentru care indicele se echivaleaza cu 100, 1.000 sau 10.000 de puncte.

Selectia valorilor mobiliare ce intra in componenta indicelui bursier

Selectia valorilor mobiliare ce intra in componenta indicelui bursier este o etapa deosebit de importanta. Criteriile utilizate pentru determinarea actiunilor, ce vor fi selectate, difera de la indice la indice.

v     Actiunile trebuie sa fie cotate la prima categorie a pietei bursiere respective. Criteriul mentionat se aplica la calculul celor mai importanti indici de pe piata respectiva, indici care contin actiunile considerate "blue chips" ale pietei de capital respective. De exemplu, pentru indicele Nikkei 225, retrogradarea unui titlu la categoria a doua a bursei duce la excluderea automata a titlului din componenta indicelui;

v     Cautarea actiunilor emise de firmele puternice, stabile, cu o crestere sustinuta a activitatii, ale caror indicatori economici le recomanda ca o buna investitie. Actiunile din componenta indicelui trebuie sa reprezinte cat mai bine piata bursiera respectiva, in cazul indicilor generali ai pietei, sau sectorul economic respectiv, in cazul indicilor sectoriali. In cadrul indicilor generali ai pietei se urmareste ca structura valorilor mobiliare ce compun indicele sa urmeze repartitia pe sectoare de activitate a titlurilor inscrise la Cota oficiala a bursei.

v     Lichiditatea definita ca volum al tranzactiilor efectuate cu un anumit titlu de valoare intr-o anumita perioada de timp, urmarindu-se ca aceasta sa fie cat mai mare. Lichiditatea poate fi si sub forma de procent al volumului tranzactiilor realizate cu actiunile ce intra in componenta indicelui din totalul tranzactiilor desfasurate pe o piata;

v     Capitalizarea bursiera a actiunii respective.

In opozitie cu acesti indici, care urmaresc doar evolutia companiilor dintr-o anumita tara sau listati doar la o anumita bursa, exista indici mondiali care iau in considerare actiuni cotate pe diverse piete si genereaza astfel noi criterii legate de selectia titlurilor componente, in sensul ca aceasta este precedata de o selectie a tarilor componente, respectiv a tarilor pe a caror piete de capital coteaza actiunile care vor fi luate in calculul indicelui.

In cazul indicilor care urmaresc si actiuni autohtone si straine, se poate intampla, ca pentru titlurile straine, sa fie stabilite si unele conditii speciale, diferite de cele impuse actiunilor emise de companiile autohtone.

Criteriul comun al multor indici se refera la tipul valorilor mobiliare luate in calculul indicelui, acesta difeind in functie de tipul indicelui, si in acest sens sunt impuse anumite conditii:

Astfel, pentru indicii actiunilor, actiunile luate in calcul trebuie sa fie actiuni comune sau actiuni preferentiale participative (actiuni care au dreptul la un dividend mai mare decat cel fix, stabilit prin prospectul de emisiune, dividend care devine egal cu acela care revine pe o actiune proportionala. Aceasta prevedere se aplica doar in cazul in care dividendul ce ramane pentru o actiune comuna, dupa deducerea celui fix, este mai mare decat dividendul fix). In calculul unor indici se includ doar actiunile comune, fara a fi luate in calcul cele preferentiale, iar actiunile preferentiale neparticipative nu se iau in calculul indicilo.

O alta conditie pentru determinarea componentei indicilor se refera la ponderea din totalul actiunilor emise care trebuie sa se afle pe piata, adica sa fie disponibile pentru tranzactionare.

Pentru ca o actiune sa fie inclusa in cadrul indicelui DAX-100 trebuie ca un procent de maximum 85% din totalul actiunilor emise sa se afle in "maini ferme".

O valoare minima de tranzactionare (curs bursier) a actiunilor respective (este cazul indicilor Frank Russell, unde nu se accepta actiuni cu o valoare mai mica de un dolar, dar si al altor indici);

tot in cadrul indicilor Frank Russell luarea in calcul a unei actiuni este legata de depunerea documentelor contabile de catre firma respectiva pana la data revizuirii anuale a indicelui.

Concluzionand, principalele criterii in functie de care se stabileste componenta indicilor bursieri se pot sintetiza astfel:

conditii privind capitalizarea bursiera;

conditii privind lichiditatea actiunilor;

conditii privind cotarea la prima categorie a pietei respective;

conditii privind domeniul de activitate al firmei emitente, in special in cadrul indicilor sectoriali;

conditii privind apartenenta sau nu la o anumita tara a emitentului;

conditii privind ponderea din totalul actiunilor care trebuie sa fie disponibile pe piata;

conditii privind necesitatea trecerii unui anumit interval de timp de la listare;

alte conditii specifice unor anumiti indici.

La aceste conditii se adauga conditiile necesare cotarii la bursa

Atribuirea de ponderi

Atribuirea de ponderi este o etapa importanta, desi nu se regaseste in constructia tuturor indicilor bursieri. De obicei, ponderile cu care sunt luate in calcul actiunile apar la indicii din a doua categorie. Atribuirea unor ponderi indicilor bursieri este justificata de necesitatea de a se evita situatia in care evolutia cursului unei anumite actiuni ar avea o influenta prea mare asupra indicelui.

Presupunem ca indicii sunt luati in calcul fara nici un fel de pondere, nivelul indicelui fiind determinat prin calculul mediei aritmetice a cursurilor actiunilor ce fac parte din portofoliul indicelui.

Formula de calcul va fi:

Pentru evitarea fenomenelor de tipul celui prezentat mai sus, indicii sunt construiti folosindu-se un sistem de ponderi. Exista doua alternative:

- ponderi egale atribuite fiecarei actiuni;

- ponderarea cu capitalizarea bursiera.

Daca, construim indicele tinand cont de capitalizarea bursiera a trei titluri vom avea:

Capitalizare bursiera totala = capitalizare actiune A + capitalizare actiune B + capitalizare actiune C

Formula de calcul a indicelui va fi:

unde: q_i = cursul actiunii la momentul i;

q₀ = cursul actiunii la momentul 0;

p_i = ponderea actiunii i.

Stabilirea datei de referinta

Data de referinta este o data cu o semnificatie deosebita pentru indicele bursier respectiv. Pentru acea data, indicele primeste, dupa caz, valoarea de 100, 1.000 sau 10.000 de puncte.

De multe ori, data de referinta este data de la care incepe calculul indicelui, cum este cazul indicelui BET, a carui data de referinta este 19 septembrie 1997, pentru care indicelui i s-a atribuit valoarea de 1.000 de puncte.

Data de referinta este folosita in cadrul analizei evolutiei indicilor, prin compararea valorii indicelui la o anumita data cu cea de la data de referinta. Indicele aferent oricarei alte perioade exprima intotdeauna o crestere sau o scadere fata de perioada de baza.

4.4. Metodologia de calcul

Metodologia de calcul este diferita in functie de tipul indicelui. In cazul indicilor din prima categorie, indicele se calculeaza ca o medie aritmetica a preturilor (cursurilor) actiunilor componente, ajustate cu un divizor a carui valoare se modifica periodic, in functie de modificarile petrecute cu actiunile componente.

Formula de calcul este:

In cazul indicilor ponderati se tine cont de capitalizarea bursiera, cursul actiunilor fiind inmultit cu numarul de actiuni.

Formula de calcul este:

unde: n = numarul actiunilor ce intra in componenta indicelui;

K_T = divizor;

p_io = pretul actiunii i la data de referinta;

q_io = numarul actiunilor companiei i la data de referinta;

p_it = cursul actiunii i la momentul t;

q_it = numarul actiunilor companiei i la momentul t;

c_it = factorul de corectie pentru actiunea t.

Modificari ale metodologiei de calcul

In determinarea indicilor bursieri apar momente in care metodologia de calcul a indicelui trebuie modificata datorita aparitiei unor diverse imprejurari. Aceste modificari se realizeaza, de fapt, in formula de calcul a indicelui si nu sunt schimbari in insusi continutul indicelui; de exemplu, trecerea de la ponderarea cu capitalizarea bursiera la calculul indicelui, fara a se folosi ponderi.

Evenimentele principale care genereaza ajustari ale formulei de calcul al indicelui sunt:

acordari de dividende;

cresteri de capital;

reduceri de capital;

conversii de actiuni preferentiale in actiuni comune;

modificari in valoarea nominala a titlurilor de valoare din componenta indicelui;

adaugari sau stergeri de firme in/din portofoliul indicelui;

fuziuni ale firmelor din structura indicelui.

Aceste modificari nu genereaza modificari in formula de calcul a tuturor indicilor bursieri pentru actiuni, ci numai in formula acelor indici care tin seama, la determinarea lor, de aceste evenimente. Trebuie retinut insa ca nu toti indicii bursieri suporta modificari.

Modificari determinate de acordarea de dividende

In cazul acordarii de dividende, c_i se va calcula astfel:

unde: p _i,t-1 = pretul actiunii respective in ziua anterioara acordarii de dividende;

D_i,t = valoarea dividendului respectiv acordat.

Aceste modificari nu sunt reflectate de catre toti indicii bursieri, ci numai de anumiti indici, care mai sunt denumiti si indici ai performantei actiunilor care se calculeaza, in special, in SUA si Germania.

Modificari determinate de cresteri de capital

In acest caz, coeficientul c_i va avea urmatoarea formula:

iar:

unde: p_i,t-1 = pretul actiunii respective in ziua anterioara acordarii de dividende;

BR _i,t-1 = valoarea drepturilor de subscriere;

p_B = pretul drepturilor de subscriere;

DN = dezavantajul dividendului;

BV = rata de subscriere.

In cazul cresterilor de capital prin incorporarea de rezerve, p_B este 0.

Si aceste modificari au loc doar in cazul indicilor performantei actiunilor.

Modificari determinate de reduceri de capital

In cazul reducerilor de capital, c_i se determina astfel:

unde: v_it = rata reducerii capitalului.

Aceste modificari sunt luate si in calculul indicilor neponderati sau a celor care au un singur factor de corectie general.

Modificari generate de schimbarea valorii nominale

In acest caz, se presupune ca pretul (cursul) actiunilor se va modifica in acelasi sens cu valoarea nominala. Aceasta presupunere se reflecta si in formula de calcul, prin modificarea coeficientului actiunii respective, astfel:

unde: N_i,t-1 = vechea valoare nominala a actiunii;

N_i,t = noua valoare nominala a actiunii.

Modificari generate de inlocuirea unor actiuni din portofoliul indicelui

Inlocuirea unei actiuni din structura indicilor bursieri sau eliminarea unei actiuni fara ca alt titlu sa intre in componenta indicelui se poate datora unor cauze multiple, cum ar fi:

compania in cauza este retrasa de la prima categorie;

indicatorii economici ai firmei respective nu mai corespund cerintelor de mentinere in portofoliul indicelui;

firma nu mai este considerata ca fiind potrivita pentru a fi inclusa in portofoliul indicelui;

compania respectiva este absorbita de alta prin fuziune;

este considerata necesara o "reimprospatare a indicelui" sau se doreste sa fie incluse compa-nii si din alte domenii de activitate decat cele traditionale (cazul indicelui Dow Jones).

Modificarea componentei indicelui, in toate aceste cazuri, va genera o modificare a formulei de calcul, divizorul fiind cel ce se modifica de obicei.

In cazul indicilor din prima categorie, noua formula va fi:

(Vechea suma a cursurilor actiunilor - Suma cursurilor actiunilor scoase din structura indicelui + Suma cursurilor actiunilor adaugate) / Valoarea ajustata a divizorului

In consecinta, valoarea indicelui va fi:

Modificari determinate de fuziuni

Apar urmatoarele cazuri:

Ambele firme sunt in componenta indicelui. In cazul acesta, firma absorbita prin fuziune este eliminata din calcul, iar pentru cealalta firma este modificata ponderea, respectiv numarul de actiuni, tinandu-se seama de raportul de conversie dintre actiunile celor doua firme.

Numai firma care isi consolideaza pozitia prin fuziune intra in componenta indicelui. Atunci ponderea cu care aceasta companie este luata in calcul se modifica, fie in momentul fuziunii, fie la prima ajustare periodica a indicelui.

Numai firma absorbita face parte din structura indicelui. In acest caz, firma respectiva este eliminata, iar divizorul indicelui se modifica.

Pe langa aceste modificari ale modului de calcul, generate de evenimente exceptionale, indicii bursieri sunt supusi si unor revizuiri periodice (trimestriale, semestriale sau anuale). In cadrul acestor revizuiri, firmele care nu mai indeplinesc criteriile de selectie sunt scoase automat din portofoliul indicelui, iar formula de calcul se modifica in consecinta.

4.5. Semnificatia indicilor bursieri

Exista mai multe acceptiuni pentru semnificatia indicilor bursieri. Ea poate fi data de constructia acestor indici.

Dupa cum am observat, indicii bursieri care au ca obiect actiunile se impart in doua categorii:

Indici bursieri din prima generatie, care cuprindeau initial numai actiunile unor emitenti dintr-un singur domeniu de activitate, prezinta o capacitate de informare limitata.

Indici bursieri din generatia a doua, care au o capacitate de informare mult mai puternica. Acestia, cuprinzand mai multe actiuni, reflecta evolutia unei parti mai mari din piata de capital respectiva, decat indicii din prima generatie care includ doar un esantion redus de titluri (desi, de cele mai multe ori, reprezentativ).

Indicii din generatia a doua ofera informatii mai bune si prin faptul ca includ actiuni din mai multe sectoare de activitate, spre deosebire de cei din prima generatie, de obicei indici "industriali".

O alta semnificatie se refera la interpretarea valorilor indicelui, de obicei luate prin comparatie cu valoarea de baza.

Astfel, daca la o anumita data indicele inregistreaza o valoare mai mica decat valoarea de la data de referinta, aceasta reflecta o scadere a cursului pentru toate actiunile din componenta indicelui sau pentru cele mai importante, din punctul de vedere al capitalizarii bursiere. Aceasta situatie poate avea drept cauza un recul general al unei economii aflate in stare de recesiune (economia unei anumite tari sau chiar economia mondiala in cazul indicilor mondiali). Insa, o scadere a indicilor, mai cu seama daca este temporara, poate avea drept cauza si anumiti factori speculativi.

In cazul unei cresteri a indicilor bursieri fata de valoarea de baza se poate spune acelasi lucru. In mod normal, intr-o economie care se afla in expansiune, creste cererea de produse, ca urmare va creste cifra de afaceri a firmelor. Deoarece profiturile se afla in relatie directa cu cifra de afaceri, acestea vor creste si ele. Crescand profiturile firmelor cotate pe piata, va creste automat si cursul actiunilor emise de aceste firme.

In concluzie, principala semnificatie a valorilor indicilor bursieri este ca poate da informatii cu privire la mersul economiei respective, o crestere sustinuta a indicilor pe o perioada mai lunga sau chiar medie de timp, insemnand, in mod normal, ca economia respectiva este in plina expansiune, in timp ce o scadere a indicilor semnaleaza o recesiune economica.

5. Piata bursiera din Romania

Fascinatiile pietei de bursiere sunt numeroase, fiecare participant urmarind realizarea unor aspecte importante in activitatea proprie:

Emitentii sunt interesati de tehnicile, dimensionarea si etapizarea procesului de finantare;

Investitorii sunt preocupati de strategiile moderne de gestionare a portofoliului;

Societatile de servicii de investitii financiare sunt preocupate de diversificarea obiectului de activitate, prin acoperirea unei game largi de configurare optima a front-office - ului si back-office - ului;

Institutiile de supraveghere urmaresc respectarea principiilor si reglementarilor generale ale pietei;

Creditorii si administratorii de piete sunt preocupati de aspecte mai putin vizibile publicului larg precum: tehnicile de tranzactionare, creditarea, garantarea, compensarea si decontarea operatiunilor.

5.1. Functiile si structura B.V.B.

B.V.B. este organizata si isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile O.U.G. 28/2002 si a actelor emise in aplicarea acesteia. Astfel, B.V.B. indeplineste urmatoarele functii:

este piata reglementata;

indeplineste si activitati conexe tranzactionarii;

realizeaza, administreaza si comercializeaza sisteme informatice specifice burselor de valori;

este organism de formare profesionala.

B.V.B. are o structura specifica, cuprinzand Asociatia B.V.B. si Comitetul B.V.B. Se poate observa ca si aceste doua entitati poarta in denumirea lor legala sintagma care le arata apartenenta la specie, respectiv substantivul "bursa" in cazul genitiv.

a). Asociatia BVB. Atributii specifice

In cadrul B.V.B. este instituita Asociatia B.V.B., entitate fara personalitate juridica, ce functioneaza potrivit prevederilor O.U.G. 28/2002 si ale Statutului adoptat in prima sa adunare generala, aprobat de C.N.V.M., cu modificarile si completarile ulterioare.

Asociatia B.V.B. are urmatoarele atributii:

adopta si modifica Statutul Asociatiei B.V.B., care se supune spre aprobare C.N.V.M.;

alege si revoca membrii Comitetului B.V.B.;

examineaza si aproba bugetul B.V.B. prezentat de catre Comitetul B.V.B.;

stabileste remuneratiile cuvenite Comitetului B.V.B., cenzorilor si auditorului financiar ai B.V.B., alesi de catre Adunarea Generala a Asociatiei B.V.B.;

examineaza si aproba executia bugetului B.V.B., bilantul B.V.B., inaintate de catre Comitetul B.V.B. si insotite de raportul de audit si de raportul cenzorilor;

numeste un auditor financiar, pentru un mandat de 3 ani, si doi cenzori, pentru un mandat de 5 ani;

numeste persoanele care urmeaza a fi inscrise pe lista de arbitri ai Camerei Arbitrale a B.V.B.;

inainteaza propuneri Comitetului B.V.B. privind modul de functionare a B.V.B.;

aproba Regulamentul de functionare a Comitetului B.V.B.;

ratifica dobandirea si incetarea calitatii de membru al Asociatiei B.V.B.;

adopta strategii si politici privind dezvoltarea B.V.B.

b). Comitetul BVB. Atributii specifice

Comitetul B.V.B. este organizat si isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile O.U.G. 28/2002 si ale regulamentului propriu de organizare si functionare aprobat de Asociatia B.V.B. si de C.N.V.M.

Comitetul B.V.B. indeplineste urmatoarele atributii:

numeste si demite Directorul General al B.V.B.;

adopta si modifica regulamentul de organizare si functionare a B.V.B. si regulamentul privind salarizarea personalului B.V.B;

adopta si modifica regulamentele privind operatiunile de bursa si instrumentele financiare care urmeaza sa fie tranzactionate

adopta proiectul de buget al B.V.B, pe care il supune aprobarii Asociatiei B.V.B.;

prezinta si supune aprobarii Asociatiei B.V.B. executia bugetului B.V.B. insotita de bilantul contabil si raportul cenzorilor;

stabileste categoriile, nivelurile si plafoanele comisioanelor si tarifelor practicate in B.V.B;

stabileste garantiile ce trebuie constituite de membrii Asociatiei B.V.B. si agentii lor, pentru a asigura lichidarea integrala si la scadenta a tranzactiilor cu valori mobiliare negociate in bursa, diferentiate dupa tipul de operatiune, precum si regimul de utilizare si reconstituire a respectivelor garantii;

vegheaza la respectarea de catre membrii Asociatiei B.V.B. si agentii lor si de intreg personalul B.V.B. a dispozitiilor O.U.G. 28/2002, reglementarilor C.N.V.M. si a regulamentelor B.V.B., dispunand masurile corespunzatoare;

infiinteaza comisii speciale, aproba regulamentul de organizare si functionare a acestora si desemneaza membrii titulari si supleanti ai acestora, in baza propunerilor inaintate de membrii Asociatiei B.V.B.;

solutioneaza contestatiile formulate impotriva deciziilor Directorului General al B.V.B., inclusiv cele indreptate impotriva deciziilor de sanctionare a agentilor de bursa si a societatilor de servicii de investitii financiare pentru savarsirea de fapte ilicite la regimul juridic bursier;

duce la indeplinire propunerile inaintate de Asociatia B.V.B.;

decide momentul reluarii tranzactionarii, in cazul opririi sedintei de tranzactionare pentru variatia procentuala negativa a indicelui BET de 15% fata de valoarea de inchidere a acestuia inregistrata in sedinta precedenta de tranzactionare.

In proiectul legii consolidate a pietei de capital se prevede transformarea actualului Comitet al B.V.B. in Consiliul de administratie al societatii care va administra piata bursiera.

c). Comisiile speciale

Comisiile Speciale sunt organe cu caracter decizional si consultativ cu o competenta expres determinata si raportata la un anumit domeniu al activitatii bursiere. Astfel, pe langa Bursa de Valori Bucuresti, denumita, in continuare, Bursa, functioneaza o serie de Comisii speciale guvernate de urmatoarele principii:

principiul autonomiei;

principiul obiectivitatii;

principiul protectiei investitorilor;

principiul promovarii dezvoltarii pietei bursiere;

principiul rolului activ.

Comisiile speciale ale Bursei sunt: Comisia de Inscriere la Cota; Comisia de Etica si Conduita; Comisia de Dezvoltare, Produse Noi.

d). Compartimentele bursei

Bursa de Valori Bucuresti are urmatoarele directii functionale:

5.2. Membrii bursei

a. Calitatea de membru al Asociatiei Bursei

Membrii Asociatiei Bursei sunt societatile de servicii de investitii financiare ce solicita si primesc din partea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare Autorizatia de Negociere in Bursa. Calitatea de membru al Asociatiei Bursei este dobandita la data inscrierii societatii de servicii de investitii financiare autorizate sa negocieze in Bursa in Registrul de Asociati. Inscrierea in Registrul de asociati se efectueaza de catre Secretariatul Asociatiei Bursei, la data adoptarii hotararii de admitere in Asociatie de catre Comitetul Bursei. Membrii Asociatiei Bursei se bucura in mod egal de toate drepturile conferite de calitatea de membru indiferent de data dobandirii acestei calitati. Ei sunt tinuti sa respecte Statutul Asociatiei Bursei, regulamentele, procedurile si orice alte reglementari emise de catre Bursa si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

b. Codul de Etica si Conduita

In desfasurarea activitatii lor, membrii Asociatiei Bursei vor respecta principiile si normele prevazute de Codul de Etica si Conduita, adoptat de Comitetul Bursei.

c. Cerinte privind activitatea membrilor Asociatiei Bursei

Admiterea in Asociatia Bursei si inscrierea membrilor in Registrul de Asociati

In scopul admiterii in Asociatia Bursei si inscrierii in Registrul de Asociati, membrii Asociatiei Bursei vor transmite Bursei documentele prevazute prin procedurile specifice.

Activitatea membrilor Asociatiei Bursei

In vederea inceperii si desfasurarii activitatii in cadrul Bursei, membrii Asociatiei Bursei vor transmite Bursei documentele prevazute prin procedurile specifice.

Conducerea membrilor Asociatiei Bursei. Agentii pentru valori mobiliare

Membrii conducerii si agentii pentru valori mobiliare: vor avea o buna reputatie civica si integritate morala si cunostinte si/sau practica profesionala in domeniile: economic, financiar, bancar, afaceri sau juridic.

Imprumuturile si garantiile

Membrii Asociatiei Bursei nu pot lua sau da cu imprumut fonduri si/sau nu pot emite obligatiuni sau alte valori mobiliare care evidentiaza o indatorare, decat in baza avizului sau a reglementarilor emise in acest sens de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Membrii Asociatiei Bursei nu pot garanta pentru datoriile vreunei persoane fizice sau juridice.

Notificarile catre Bursa

Membrii Asociatiei Bursei vor comunica Bursei, in scris, in termen de 48 de ore:

- orice modificari intervenite in informatiile furnizate prin documentele mentionate;

- orice modificari semnificative in ceea ce priveste structura organizatorica a societatii;

- deschiderea, inchiderea sau blocarea conturilor bancare;

- introducerea oricaror actiuni in justitie de catre societatea membra sau primirea citatiei, in cazul introducerii actiunilor de catre alte persoane fizice sau juridice impotriva societatii membre, a membrilor Consiliului de Administratie, a conducerii executive a oricarui angajat al societatii, al carei obiect vizeaza orice aspect al activitatii desfasurate de catre acestia;

- orice schimbari intervenite in conditiile initiale de autorizare ale societatii de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum si orice alte modificari ale contractului si statutului;

- orice modificari semnificative in regulamentele interne ale societatii;

- orice sanctiune aplicata personalului membrilor Asociatiei Bursei, referitoare la activitatea de intermediere de valori mobiliare.

Documentele justificative vor fi transmise Bursei pe masura legalizarii si/sau eliberarii de catre institutiile corespunzatoare (CNVM, etc.).

Contracte

Contractele ce vor fi incheiate de catre societatile membre ale Asociatiei Bursei in legatura cu activitatea de intermediere bursiera si pe care Bursa le considera necesare, vor fi standardizate de catre Bursa si vor fi asimilate de catre toti membrii Asociatiei Bursei.

Cenzori externi independenti

Situatiile financiare anuale ale societatilor membre vor fi verificate si certificate de cenzori externi independenti, inregistrati de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Un raport al acestora va fi prezentat Bursei odata cu prezentarea situatiilor financiare.

Confidentialitatea informatiilor

Membrii Asociatiei Bursei, precum si personalul acestora nu au dreptul sa valorifice informatiile confidentiale si sa le faca publice ori sa faciliteze publicitatea lor in avantaj propriu sau pentru terti. Ei sunt raspunzatori de pastrarea de catre personalul lor a confidentialitatii informatiilor.

Relatiile membrilor Asociatiei Bursei cu clientii lor si cu ceilalti membri ai Asociatiei Bursei

Membrii Asociatiei Bursei elaboreaza materiale informative destinate informarii clientilor in care vor enunta principiile ce stau la baza desfasurarii activitatii lor si vor prezenta metodologia de lucru cu clientii. Aceste materiale vor fi puse la dispozitia clientilor spre informare. Ei vor lua masurile necesare pentru ca reprezentantii si angajatii lor sa se abtina de la denigrarea publica a activitatii celorlalti membri ai Asociatiei Bursei.

d. Fuziunea si divizarea

Fuziunea si divizarea

Intentia de fuzionare a unei societati membre a Asociatiei Bursei cu o alta societate de servicii de investitii financiare membra sau nemembra, precum si intentia de divizare a unei societati membre in doua sau mai multe societati de servicii de investitii financiare vor fi notificate Bursei cu cel putin 10 zile inainte de data la care se va desfasura adunarea generala extraordinara a actionarilor societatii membre implicate in care are inscrisa pe ordinea de zi problema insarcinarii administratorilor societatii cu intocmirea proiectului de fuziune/divizare.

Calitatea de membru in cazul fuziunii sau divizarii

Societatea nou rezultata in urma fuziunii sau, dupa caz, societatea/societatile noi rezultate in urma divizarii pot fi admise ca societati membre ale Asociatiei Bursei numai daca satisfac conditiile legii si ale reglementarilor Bursei.

Efectele juridice ale fuziunii sau divizarii

De la data fuziunii sau a divizarii inceteaza, de drept, calitatea de membru al Asociatiei Bursei pentru societatea/societatile membre a caror existenta inceteaza, ca urmare a derularii acestui proces.

e) Activitatea de publicitate a membrilor Asociatiei Bursei

Limitele promovarii materialelor publicitare;

Interzicerea utilizarii materialelor publicitare.

f) Supravegherea activitatii membrilor Asociatiei Bursei

Competenta

Bursa vegheaza asupra activitatii membrilor Asociatiei Bursei, in baza Legii nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, cu modificarile si completarile ulterioare.

Situatiile financiare

Bursa va verifica indeplinirea de catre membrii Asociatiei Bursei a cerintelor privind situatiile financiare potrivit procedurilor specifice.

Informatii ce vor fi puse la dispozitia Bursei

Membrii Asociatiei Bursei vor pune la dispozitia Bursei, la solicitarea motivata a acesteia, documentele referitoare la activitatea pe care o desfasoara, precum si informatii referitoare la:

- membrii Consiliului de Administratie, ai conducerii executive si rudele acestora in sensul art.2 alin.1 lit. g) din Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, dupa caz;

- agentii pentru valori mobiliare;

- salariati;

- clienti.

Confidentialitatea informatiilor

Bursa va asigura confidentialitatea informatiilor pe care le detine cu acest titlu, aceasta fiind opozabila inclusiv membrilor Comitetului Bursei de Valori Bucuresti.

Rapoartele efectuate de catre Bursa

In cazul in care Bursa va constata nereguli in desfasurarea activitatii membrilor Asociatiei Bursei, ea va elabora un raport in cadrul caruia va mentiona neregulile constatate si va transmite acest raport Comisiei de Etica si Conduita. La randul ei, Comisia de Etica si Conduita va analiza situatiile, aplicand prevederile Regulamentului Comisiei de Etica si Conduita.

g) Cotizatii si comisioane

Cotizatia aferenta calitatii de membru al Asociatiei Bursei

Cuantumul cotizatiei de membru al Asociatiei Bursei pentru fiecare an calendaristic va fi stabilit in ultima Adunare Generala a Asociatiei Bursei din anul precedent anului pentru care se stabileste cotizatia.

Comisioane

Comitetul Bursei va stabili nivelurile si plafoanele comisioanelor si tarifelor care trebuie platite de catre membrii Asociatiei Bursei.

Modificarea cotizatiei si a comisioanelor

Competenta modificarii cuantumului cotizatiei apartine Adunarii Generale a Asociatiei Bursei.

Comitetul Bursei poate modifica comisioanele practicate de catre Bursa ori de cate ori considera necesar.

h) Incetarea calitatii de membru

Incetarea calitatii de membru

Calitatea de membru inceteaza conform prevederilor Statutului Asociatiei Bursei si ale procedurilor specifice ale Bursei.

5.3. Activitatea de intermediere

Intermediarii pe piata de capital sunt societatile de servicii de investitii financiare, care atrag capitalurile disponibile prin realizarea unei legaturi intre emitenti si investitori; genereaza un mecanism al preturilor pentru evaluarea investitiilor; realizeaza mecanismul de transformare a investitiilor in lichiditati si studiaza necesitatile clientilor furnizandu-le posibilitatile de investire.

Modalitati de intermediere

Intermedierile au la baza atat negocierea recomandata pentru emisiuni de actiuni si obligatiuni facute de societatile comerciale cat si licitatia utilizata in cazul emisiunilor de valori mobiliare realizate de organele administratiei publice centrale si locale.

Exista mai multe modalitati de intermediere, respectiv:

a)      Plasamentul garantat;

b)      Metoda celei mai bune executii;

c)      Metoda totul sau nimic;

d)      Metoda stand-by;

e)      Metoda plasamentului asigurat;

f)       Metoda licitatiei olandeze;

g)      Metoda licitatiei competitive.

Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (A.N.S.V.M.)

A.N.S.V.M. este o societate profesionala non-profit a intermediarilor de valori mobiliare din Romania. A fost constituita la 10 ianuarie 1995, cu personalitate juridica, avand initial 25 de membrii fondatori, cu scopul de a promova si reprezenta interesele comunitatii intermediarilor din piata de capital. La 7 martie 1995 a obtinut autorizarea de functionare din partea C.N.V.M.

5.4. Ordinele bursiere

Prin ordinele bursiere sunt initiate tranzactiile bursiere ale valorilor mobiliare.

Ordinul dat de investitor reprezinta o oferta ferma ce are ca obiect tranzactionarea unui anumit volum de valori mobiliare si contine urmatoarele informatii:

denumirea societatii de servicii de investitii financiare;

data si ora la care a fost primit ordinul de bursa si inregistrat in evidenta proprie de catre agentul de valori mobiliare;

natura ordinului (vanzare/cumparare);

simbolul si denumirea valorii mobiliare;

numele si contul clientului din Registrul B.V.B. (vanzator/cumparator);

tipul contului clientului;

daca contul este discretionar;

numarul ordinului din registrul de evidenta al societatii de servicii de investitii financiare;

tipul ordinului de bursa;

cantitatea (volumul) de valori mobiliare;

pretul, in functie de tipul ordinului; pretul ordinelor de bursa trebuie sa respecte pasii de pret predefiniti, corespunzatori intervalelor de pret stabilite de B.V.B.;

termenul de valabilitate al ordinului;

daca ordinul a fost plasat la initiativa clientului sau la recomandarea agentului;

daca ordinul de bursa va fi executat prin intermediul unui cont grup de vanzare / cumparare;

tipul de alocare al contului grup de cumparare FIFO/Egala/Proportionala.

Termenul de valabilitate a ordinelor de bursa

Agentul de bursa poate preciza in ordinul de bursa un termen de valabilitate in sistemul de tranzactionare al B.V.B. care poate fi:

Day - ordin valabil pana la sfarsitul zilei de tranzactionare curente;

GTD (Good Till Date) - ordin valabil pana la o data calendaristica specificata; acestui atribut i se poate atasa un moment de timp (in format "ora:minut");

GTW (Good Till Week) - ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a saptamanii curente;

GTM (Good Till Month) - ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a lunii curente;

Open - ordin valabil pana la executie, retragere sau anulare;

FOK ("Fill or Kill" sau "Executa sau Dispari") - ordin introdus in vederea executiei imediate, care in cazul executarii sale partiale sau a neexecutarii, este eliminat automat din sistem.

La implinirea termenului sau de valabilitate un ordin de bursa este eliminat automat din sistem.

Modificarea ordinelor de bursa

T Modificarea ordinelor de bursa este operatiunea prin care se schimba caracteristicile unui ordin de bursa existent in sistem.

T Ordinul de bursa modificat primeste o noua inregistrare de timp (time mark) daca:

este schimbat pretul;

este marita cantitatea (volumul);

este marita cantitatea (volumul) vizibila in cazul unui ordin hidden;

T Ordinul de bursa modificat nu primeste o noua inregistrare de timp daca:

este micsorata cantitatea (volumul);

este micsorata cantitatea (volumul) vizibila a unui ordin hidden;

este modificata cantitatea (volumul) totala a unui ordin hidden;

sunt modificate atributele de timp .

T Pentru schimbarea urmatoarelor caracteristici ordinul de bursa trebuie retras:

Piata;

Natura ordinului de bursa;

Tipul ordinului de bursa;

Simbol.

T In timpul operatiunii de modificare a unui ordin de bursa, acesta nu este suspendat din piata si astfel poate fi executat in paralel cu operatiunea de modificare, daca conditiile de executie sunt indeplinite.

T Daca pretul sau cantitatea (volumul) unui ordin de bursa s-au schimbat, ca urmare a unei executii partiale a acestuia in paralel cu operatiunea de modificare (intre cele doua faze ale editarii unei modificari), agentul de bursa trebuie sa reconfirme ca doreste sa continue efectuarea operatiunii de modificare.

Retragerea ordinelor de bursa

T Retragerea ordinelor de bursa este operatiunea prin care agentul de bursa elimina din sistem ordine de bursa.

T Pot fi retrase numai ordine de bursa existente in sistemul de tranzactionare al B.V.B..

T Un ordin care a fost executat nu mai poate fi retras.

T Daca agentul de bursa retrage un ordin de bursa, care intre timp a fost executat partial, este necesara o a doua confirmare pentru retragerea ordinului ramas in urma executiei partiale precedente.

T Prin procedura de retragere globala a ordinelor de bursa, acestea sunt eliminate din sistem, cate unul, pe baza prioritatii de pret si in cadrul acesteia de timp (FIFO : primul venit-primul servit).

Suspendarea si reintroducerea ordinelor de bursa

Suspendarea unui ordin de bursa este operatiunea prin care ordinul de bursa este eliminat din Registrul Ordinelor Comune, dar mentinut in sistem ca ordin suspendat. Operatiunea de suspendare a unui ordin poate fi efectuata de agentul de bursa, sau, dupa caz, de B.V.B.

Reintroducerea unui ordin de bursa este operatiunea prin care un ordin suspendat este introdus din nou in Registrul Ordinelor Comune.

Tipuri de Ordine de bursa

Sistemul de tranzactionare al B.V.B. admite spre executie urmatoarele tipuri de ordine de bursa:

- ordin limita;

- ordin la piata - MKT.

- ordin Take;

- ordin Hit;

- ordin Match;.

- ordin Hidden;

5.5. Inscrierea valorilor mobiliare la buesa

Stabilirea cursului valorilor mobiliare

Formarea cursului are la baza principiul determinarii starii de echilibru intre pretul valorilor mobiliare oferite si pretul valorilor mobiliare cerute. Concret, in cadrul sedintei de Bursa agentii de Bursa concentreaza ordinele de vanzare si pe cele de cumparare. Din confruntarea lor rezulta pretul ce exprima echilibrul dintre cererea si oferta de valori mobiliare. Deci pretul este constatat si nu oferit sau impus.

Inscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei

Procedura de admitere la cotatia oficiala presupune: intocmirea dosarului de admitere; asumarea de catre emitent a unor obligatii ce privesc punerea la dispozitia pietei a unui cuantum de valori mobiliare imediat cu introducerea in cotatia oficiala, mentinerea unei piete active cu valori mobiliare cotate, anuntarea imediata a evenimentelor ce afecteaza existenta juridica a societatii, publicarea trimestrial in presa a unor informatii privind activitatea economico-financiara a societatii emitente, emiterea inscrisurilor in conformitate cu normele impuse pe plan intern si international precum si examinarea si aprobarea cererii de catre organismul specializat.

T Pentru inscrierea la Cota Bursei sunt necesare urmatoarele documente:

o           documentul de prezentare a emitentului;

o           statutul si contractul de societate;

o           copii dupa certificatul de inmatriculare si codul fiscal;

o           prospectul de oferta publica;

o           ultima situatie financiar-contabila;

o           datele personale si cazierul membrilor conducerii si a persoanei de legatura;

o           decizia conducerii cu privire la inscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei;

o           dovada eliberata de C.N.V.M. privind inregistrarea valorilor mobiliare la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare;

o           angajamentul de inscriere si mentinere la Cota Bursei;

o           dovada platii comisionului de procesare;

o           declaratia de reprezentare a emitentului la Bursa de catre S.S.I.F. initiatoare in vederea indeplinirii procedurilor de inscriere la Cota.

T Pentru mentinerea la Cota Bursei emitentii valorilor mobiliare trebuie sa indeplineasca cerintele reglementarilor Bursei, Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare precum si Legii Valorilor Mobiliare si Burselor de Valori si actelor normative ce reglementeaza piata financiara din Romania; sa achite comisionul de mentinere si sa informeze permanent si pe deplin publicul despre evenimentele sau deciziile ce pot afecta pretul valorilor mobiliare.

Mentinerea in cadrul sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane.

Pentru mentinerea actiunilor la categoria plusului de transparenta emitentul trebuie sa prezinte, cel putin o data pe an, perspectivele si situatia financiara a societatii la intalniri publice organizate cu analisti financiari, consultanti de investitii, intermediari si cu publicul investitor. Cu ocazia acestor intalniri emitentii au obligatia sa transmita comunicate de presa privind data anticipata a organizarii intalnirii, cat si ulterior pentru prezentarea sintetica a desfasurarii intalnirii si concluziile desprinse.

T Bursa poate suspenda sau retrage de la Cota toate valorile mobiliare ale oricarui emitent daca acesta nu respecta conditiile angajamentului de inscriere si mentinere la Cota Bursei; nu se mai poate restabili piata ordonata pentru respectivele valori mobiliare; au loc fuziuni, reorganizari, diviziuni, consolidari, reclasificari; actionarii decid retragerea de la Cota; emitentul intarzie la plata vreunul din comisioanele datorate Bursei cu cel mult doua luni dupa data exigibilitatii comisionului; nu respecta cerintele formulate de Bursa privind furnizarea de informatii sau nu intocmeste rapoartele financiare in conformitate cu reglementarile in vigoare si alte cerinte solicitate de Bursa.

Tehnici de cotare

Tehnicile de cotare depind de sistemul de negociere adoptat, precum si de natura pietei bursiere. De-a lungul timpului tehnicile de cotare au evoluat de la "cotarea prin strigare" la "cotarea electronica".

Sunt cunoscute urmatoarele tehnici de cotare:

cotarea prin anuntare publica a ordinelor (tranzactionare in ring);

cotarea pe baza de carnet de ordine;

cotarea prin inscrierea pe tabla;

cotarea in groapa;

cotarea pe blocuri de titluri;

cotarea electronica.

5.6. Sistemul de tranzactionare al BVB

1. Sistemul de tranzactionare si executie automata (STEA)

Sistemul STEA a permis derularea a patru categorii de tranzactii:

1) Tranzactii in piata continua ce au ca obiect actiunile la care se inregistreaza un volum si o frecventa ridicata a ofertelor de vanzare si a cererilor de cumparare.

2) Tranzactii speciale

3) Tranzactii incrucisate (cross)

4) Tranzactii exceptate

Programul asistat de calculator folosit prima data de Bursa de Valori Bucuresti este denumit sistem de tranzactionare si executie automata (STEA), cu acces la piata intermitenta si la piata continua. Accesul la sistem se face de la terminalele din incinta salii de negociere sau de la calculatoarele conectate la sistem din sediul societatilor membre ale Asociatiei Bursei.

Segmentele pietei bursiere

In functie de tipurile simbolurilor tranzactionate la B.V.B., in cadrul bursei exista urmatoarele tipuri de piete:

T pentru valorile mobiliare inscrise la cota B.V.B.:

piata regular;

piata odd lot;

piata deal;

sectiunea de piata buy-in si sectiunea de piata sell-out.

Preturile tranzactiilor efectuate in pietele odd lot, deal, precum si ale celor efectuate in sectiunile de piata buy-in si sell-out nu participa la stabilirea pretului de referinta al unei valori mobiliare.

T pentru valori mobiliare care nu sunt inscrise la cota B.V.B., dar sunt tranzactionate prin sistemul de tranzactionare al B.V.B.:

piata unlisted.

T pentru valori mobiliare care fac obiectul ofertelor publice desfasurate prin B.V.B.:

piata oferte publice.

b) Utilizarea tipurilor de ordine de bursa in piete

In piata regular este permisa utilizarea tuturor tipurilor de ordine de bursa, respectiv: ordine limita, ordine la piata (ordine de tip "MKT" si ordine fara pret), cross, take, hit, match si hidden.

In piata odd lot este permisa numai utilizarea ordinelor limita, cu atribute FOK fill or kill pentru cumparare, respectiv a ordinelor AON (all or none) pentru vanzare.

In sectiunea de piata buy-in ordinul de cumparare de initiere introdus de serviciul de specialitate al B.V.B. este un ordin limita de tip SQ ("square-up"), iar ordinele de vanzare introduse de agentii de bursa sunt ordine limita si ordine la piata fara pret.

In sectiunea de piata sell-out ordinul de vanzare de initiere introdus de serviciul de specialitate al B.V.B. este un ordin limita de tip SQ ("square-up"), iar ordinele de cumparare introduse de agentii de bursa sunt ordine limita si ordine la piata fara pret;

In piata unlisted este permisa utilizarea tuturor tipurilor de ordine de bursa, cu exceptia ordinelor de tip Hidden respectiv: ordine limita, ordine la piata (ordine de tip "MKT"si ordine fara pret), cross, take, hit si match.

Starile pietei

Pietele pot avea urmatoarele stari: initiala, predeschidere, deschidere, deschisa, preinchisa, inchisa.

Suspendarea pietei

Suspendarea pietei poate interveni in starile predeschidere, deschidere, deschisa, preinchisa, inchisa.

Introducerea ordinelor de bursa

Agentii de bursa vor introduce ordine de bursa numai cand piata se afla intr-una dintre starile predeschidere, deschisa si preinchisa.

Particularitati ale duratei starilor pietei

Perioada starii deschisa a pietei odd lot este inclusa in cadrul perioadei starii deschisa corespunzatoare pietei principale (piata regular).

Simbol. Starile simbolurilor

Simbolul urmeaza in mod implicit starile pietei in care se tranzactioneaza, cu conditia ca acesta sa fie disponibil la tranzactionare.

Simbol-piata. Starile entitatilor simbol-piata

Starile simbolului la nivel de piata pot fi administrate de catre serviciul de specialitate al B.V.B. in mod independent de starile pietei din care face parte simbolul si de starile simbolului valabile pentru toate pietele din care acesta face parte.

Integritatea pietei

T Supravegherea pietei

T Variatia maxima de pret admisa pentru o sedinta de tranzactionare

T Suspendarea tranzactionarii

Comisionul de tranzactionare

B.V.B. percepe comision de tranzactionare atat pentru efectuarea tranzactiilor bursiere, cat si pentru corectarea erorilor tranzactiilor inregistrate in sistemul de tranzactionare al B.V.B..

2) Tranzactionarea in cadrul B.V.B. prin sistemul HORIZON

In anul 1999, ca o cerinta a perfectionarii activitatii bursiere, a fost introdus un nou sistem de tranzactionare HORIZON^TM, care a inlocuit treptat sistemul STEA. Acesta este un sistem electronic, care asigura efectuarea ordonata si transparenta a tranzactiilor cu valori mobiliare:

v         functioneaza in regim integrat cu sistemele electronice de compensare-decontare si inregistrare le B.V.B.;

v         agentii de bursa au posibilitatea sa tranzactioneze direct de la calculatorul propriu;

v         printr-un nucleu de tranzactionare se realizeaza controlul, administrarea si distribuirea informatiilor catre terminalele de tranzactionare, serviciile de cotare si sistemul de administrare a ordinelor;

v         sistemul permite diversificarea ordinelor bursiere si identificarea factorilor care influenteaza prioritatea de executie a ordinelor.

Componentele principale ale sistemului de tranzactionare sunt: bursa, piata, simbolul si entitatea simbol-piata.

a) Bursa. Starile bursei

Starile bursei au, de regula, urmatoarea succesiune: inactiva, pornire, pornita, incarcare, incarcata, salvare, salvata si din nou starea inactiva.

b) Piata. Starile pietei

Pietele pot avea urmatoarele stari: initiala, predeschidere, deschidere, deschisa, preinchisa, inchisa.

In functie de tipul pietei, aceasta poate accepta toate sau doar o parte din starile descrise la punctul a), respectand insa succesiunea acestora.

In situatii exceptionale, personalul din cadrul serviciului de specialitate al B.V.B. poate sa administreze ordine si tranzactii in toate starile pietei, cu exceptia starii deschidere.

Suspendarea starilor pietei

c) Simbolul. Starile simbolurilor

Starile simbolurilor la nivelul tuturor pietelor din cadrul bursei sunt urmatoarele: disponibil; amanat; oprit; suspendat.

3) Sistemul actual de tranzactionare ARENA

B.V.B. detine un sistem electronic care are la baza o solutie de administrare a valorilor mobiliare furnizata de firma EFA Software Services Ltd. (preluata de firma BEST 100 Capital Market) Canada. Acest sistem integrat in timp real contine urmatoarele componente, care impreuna formeaza o solutie completa de tranzactionare a valorilor mobiliare:

- HORIZON - sistemul de tranzactionare;

- EQUATOR - sistemul de Compensare - Decontare si Registru.

Elementul cheie care asigura succesul operatiunilor bursiere in cadrul B.V.B consta in capacitatea de a integra sistemele de mai sus, care completeaza un ciclu integral de tranzactionare, intr-un singur sistem electronic integrat.

Prin reglementarile si suportul tehnic de care dispune, B.V.B. pune la dispozitia emitentilor, intermediarilor si investitorilor mecanisme si tehnici de piata care se adapteaza continuu la cerintele specifice ale acestora.

Fluxul operatiilor desfasurate la BVB

Tranzactiile la B.V.B. se realizeaza "la vedere", printr-un mecanism care implica fluxul de transfer al banilor si fluxul de transfer al valorilor mobiliare prin transcrierea in Registru.

Derularea si finalizarea tranzactiilor se realizeaza la T+3. In acest timp au loc cele trei faze, respectiv: vanzare - cumparare; compensare - decontare si transferul dreptului de proprietate.

Pretul ultimei tranzactii pentru fiecare valoare mobiliara tranzactionata in ziua respectiva reprezinta pretul de inchidere.

Indicii bursieri

Indicii bursieri exprima evolutia agregata a cursurilor valorilor mobiliare pe o anumita piata si preferinta medie a detinatorilor de capital, din punct de vedere al angajarii sumelor de care dispun, in activitatea economica.

Ceea ce diferentiaza un indice de altul este modul de ponderare a preturilor titlurilor care intra in componenta esantionului (portofoliul indicelui).

Pentru a fi incluse in componenta unui indice, valorile mobiliare trebuie sa aiba un ridicat grad de capitalizare bursiera si de dispersie (difuzia mare a valorilor mobiliare in randul detinatorilor); cotarea valorilor mobiliare sa fie realizata in sistemul bursei informatizate; iar structura valorilor mobiliare ce compun indicele sa urmeze repartitia pe sectoare de activitate a titlurilor.

Indicii pietei bursiere din Romania

Indici ai Bursei de valori

Indicele bet

Este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera ce reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la B.V.B. Valoarea indicelui este ajustata cu un factor de corectie in cazul modificarii capitalului social sau a preturilor actiunilor ca urmare a divizarii acestora.

Formula de calcul este:

unde: f = factorul de corectie;

N = numarul actiunilor din portofoliul indicelui (zece actiuni);

P_i0 = pretul mediu ponderat la actiunii la momentul de referinta t = 0 (19 septembrie 1997);

P_it = pretul mediu ponderat la actiunii la momentul curent t;

wf_i0 = numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t = 0;

Indicele BET - C

Este al doilea indice oficial al B.V.B., construirea acestuia a fost justificata de necesitatea reprezentarii complete a evolutiei preturilor valorilor mobiliare tranzactionate la B.V.B.;

Indicele BET - C se calculeaza cu aceeasi formula ca si indicele BET, dar cu o reprezentare mai larga. Calculul se bazeaza pe media ponderata cu capitalizarea bursiera a preturilor actiunilor aflate in portofoliul indicelui, preturile folosite fiind preturi medii la data de referinta.

Indicele BET - FI

Este primul indice sectorial lansat de B.V.B. ce reflecta tendinta de ansamblu a preturilor fondurilor de investitii tranzactionate in cadrul B.V.B.

Metoda de calcul este identica cu cea aplicata pentru indicii BET si BET - C.

Indicii B.V.B.- piata RASDAQ

Sistemul de indici ai pietei RASDAQ are urmatoarele componente: indicele Rasdaq compozit, indicele RAQ-I, indicele RAQ-II.