INFORMATIA - RESURSA STRATEGICA IN SOCIETATEA CUNOASTERII

INFORMATIA - RESURSA STRATEGICA IN SOCIETATEA CUNOASTERII

Ca urmare a amplificarii si diversificarii nevoii sociale, in economia contemporana se observa ca firmele obtin din ce in ce mai putin venit din resursele traditionale (munca, pamant, capital), fiind tot mai mult influentate de actiunea unor factori de productie netraditionali, numiti neofactori: tehnologiile, progresul stiintific si tehnic, managementul, marketingul, informatia, abilitatea intreprinzatorului, capitalul uman.     Practic, toti acesti neofactori de productie se dezvolta ca urmare a acumularii si utilizarii corespunzatoare a informatiilor si cunostintelor. Se considera ca organizatiile dispun astazi de trei resurse de baza: capitalul, personalul si informatia.

Pe plan stiintific, literatura de specialitate incearca sa elaboreze o teorie economica noua, o teorie a neofactorilor de productie, care sa puna cunostintele in centrul procesului de producere a prosperitatii.

Informatia este un bun economic, deoarece prezinta utilitate ca resursa pentru folosirea ei de catre factorul uman in scopuri de cunoastere, decizie sau actiune, iar obtinerea ei presupune efort uman si cheltuieli. In plus, informatia devine nu numai o materie prima, un capital circulant, ci si un capital fix, deoarece cheltuielile ce ii sunt consacrate trebuie sa fie amortizate in timp.

Resursele informationale au statut de active intangibile (invizibile) si fata de bunurile corporale prezinta o serie de particularitati:

costuri inalte pentru producere, dar relativ reduse pentru inregistrare si reproducere;

caracter perisabil accentuat, fiind supuse rapid uzurii morale;

inepuizabila, nelimitata, spre deosebire de produsele si serviciile care se consuma pe masura utilizarii lor;

copiabila - mutarea bunurilor din punctul A in punctul B reprezinta transferul fizic al acestora intre cele doua puncte, in timp ce transferul electronic al informatiei intre punctele A si B permite existenta acesteia in ambele pozitii;

indivizibila, informatia nu poate fi divizata, ci trebuie tratata ca un tot unitar;

cumulativa - acumularea bunurilor are loc doar atunci cand acestea nu sunt consumate in masura in care sunt produse. Deoarece informatia este nelimitata si este copiabila, noile informatii se adauga totdeauna bazei de informatii acumulate anterior.

In realitatea sociala au loc schimbari fundamentale provocate de tranzitia de la societatea industrializata la societatea cunoasterii. Societatea cunoasterii, ale carei elemente au inceput sa apara in ultimul deceniu al secolului XX, implica un nou mod de productie si de functionare a relatiilor sociale determinate de reorganizarea radicala a cunoasterii. Cunoasterea insasi devine o resursa economica - cea mai eficienta - in productia de bunuri si servicii, dar si o marfa ce poate fi comercializata sub forma rezultatelor cercetarii-dezvoltarii, informatiilor de piata, consultantei, formarii profesionale.