Impactul otelului asupra dezvoltarii societatii , economiei si politicii

-Impactul otelului asupra dezvoltarii societatii , economiei si politicii

Conform dexului otelul este un aliaj de fier si carbon, caracterizat prin rezistenta,duritate si elasticitate si avand o larga intrebuintare in tehnica.Un element comun al vietii noastre cotidiene ,otelul poate fi definit mai mult sau mai putin exact de oricare dintre noi.Repercursiunile pe care le-a avut asupra procesului de dezvoltare a omenirii sunt indubitabile.Actionand vital in plan social, economic si politic efectele sale au fost prepondrent benefice. Aparut pe scara larga o data cu procesul de industrializare o parte din efectele sale se autoidentifica cu cele ale acestui amplu fenomen.Grupandule pe doua mari categorii efecte dircte si efecte indirecte procesul de identificare a lor poate fi anost sau facil.

Obtinerea otelului reprezinta unul din obiectele de activitate ale industriei siderurgice.Dar pana a se ajunge la acest stadiu,al unei industrii bine individualizate, etapele parcurse au fost indelungate si dificile.Topirea fierului prin tehnici primitive dateaza inca din mileniu IVi.h..Fierul era prelucrat de chinezi ,egiteni,armeni,si,celti din mileniul III i.h.,iar mai tarziu de greci si romani.In Evul Mediu,intr-o serie de tari din     Europa ( Marea Britanie,Franta,Germania,Spania,Rusia) mestesugul fierului cunoaste tehnici noi ,prin utilizarea apei ,mangalului(carbunele de lemn).Marea Britanie utilizeaza pentru prima data ,din anul 1735,cocsul pentru topirea fierului si prin extinderea acestei tehnologii devine prima producatoare mondiala de otel,pana la inceputl sec.xx.Preocupari privind prelucrarea fierului sunt mentionate pe teritoriul Romaniei inca din epoca fierului (atestarile arheologice din centralele Teliucului Inferior,Cugir,Baia de Fier).Prima mina datand din 1790 a fost sapata la Staerdof in Banat ,iar primele cuptoare de preluare a minereului de fier au functionat la Bocsa si Oravita.

Industria siderurgica a cunoscut o mare expansiune pe glob ,actualmente ea reprezentand 75% din valoarea intregii industrii metalurgice.Siderurgia utilizeaza minereu de fier ,fierul vechi,cocsul,gazele naturale,fondanti(calcar,dolomite).Otelul se obtine in otelarii electrice(oteluri superioare ),in cuptoare Siemens-Martin sau in convertizoare cu insuflare directa a oxigenului.

Exista diferite criterii de amplasare a unitatilor industriei siderurgice:

• in apropierea surselor de materii prime si a pietelor (cazul siderurgiei din zona Marilor Lacuri - din S.U.A, Muntii Ural-Rusia regiunea Donbas-UCRAINA, Ruhr - Germania, Silezia Superioara - Polonia)
• localizarea in porturi pentru tarile care se aprovizioneaza cu materii prime din import.(exemple ITALIA, JAPONIA, COREEA de SUD)
• apropierea de sursele de energie electrica ieftina, pentru dezvoltarea electrosiderurgiei:centrele siderurgice de pe     Nipru(UCRAINA) TENNESSEE(S.U.A)ALPII FRANCEZI

Aparitia acestor unitati siderurgice a afectat in mod ireversibil respectivele regiuni.In general combinatele siderurgice fiind adevarati colosi industriali ele au angrenat considerabile resurse umane ,naturale si economice.Intregul habitaclu a fost zdruncinat din temelii.Din punct de vedere al populatiei principalul efect ce poate fi consemnat este migratia fortei de munca spre aceste zone..Se creaza in structura societatii o patura muncitoreasca bine definita cu studii preponderent medii ,unic calificati care devin dependenti de aceste centre siderurgice.Econamia acestor zone este completata doar de activitati industriale complementare celei siderurgice sau de activitati de comert sau prestari sevicii specifice acestor centre urbane.Impactul negativ pe care il produc centrele siderurgice asupra mediului a fost catalogat de-a lungul timpului ca un rau necesar.Metodele de protectie au evoluat o data cu tehnica dar totusi ele sunt insuficente.Folosirea irationala uneori a resurselor naturale devenite materii prime se bifeaza tot ca un efect negativ.Industria siderurgica se concentreaza in cateva regiuni mari,ca Europa si C.S.I.,America de Nord, estul Asiei (Japonia si R.P. Chineza), care produc 4/5 din productia mondiala de fonta si otel.

C.S.I.(ex. U.R.S.S.) a fost prima producatoare de fonta si otel de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, pana in deceniul 9 al sec. XX, iar in anul 1997 s-a situate pe locul patru, in ierarhia mondiala.

Industria siderurgica este concentrata in:

Ucraina de sud-est, avand ponderea cea mai importanta, de aproape 40%, din productia C.S.I. uzinele fiind aprovizionate cu huila din bazinul Donetk (Donbass), cu energia electrica de la hidrocentralele de pe Nipru, cu mangan de la Nicopole si cu minereu de fier din peninsula Kerci si de la Krivoi Rog, unde este cel mai puternic dintre combinatele siderurgice;

Muntii Ural, care furnizeaza peste 30% din productia C.S.I., prin uzinele amplasate in partea centrala si sudica, bazate pe carbunele din bazinele Kuznetk (Kuzbass) si Karaganda, gazelle din Siberia de vest si minereul de fier local.Centrele siderurgice principale sunt la Nijni Taghil, Sverdlovsk, Celeabinsk si Magnitogorsk, cel mai mare din C.S.I.;

Regiunea central-europeana, cu industria siderurgica in curs de modernizare, utilizand ca materii prime, carbunele din bazinul Peciora si minereul de fier de la Kursk si din peninsula Kola.combinatele siderurgice de la Tula, Lipetk, Cerepovet aprovizioneaza unitatile industriei metalurgice din Moscova si Sankt Petersburg;

Siberia centrala, cu centrul principal la Novokuznetk, care consuma carbunele si minereul de fier din zacamintele locale;

Regiunea central-asiatica, cu cele mai importante combinate siderurgice la Taiset(recent construit) si de la Temir Tau, supranumit "Magnitogorskul kazah".

In Germania, industria siderurgica, are o veche traditie, fiind reprezentata de marile furnale si otelarii huilifere Ruhr si Saar, din regiunea litorala a Marii Nordului, Marii Baltice, si de cele din estul tarii.Unitati siderurgice importante sunt la Duisburg, Hamburg, Bremen, Lubeck, Kiel, Salzgitter, Brandenburg, Eisenhuttenstadt etc.Alaturi de carbunele autohton, este folosit si cocsul din Polonia , Cehia si C.S.I., iar minereul de fier este importat, in intregime, din Suedia, Canada, Venezuela, C.S.I. etc.

In Italia, complexele siderurgice mari, cu ciclu complet de fabricatie, sunt amplasate in porturile mari (Genova, Taranto, Neapole), datorita dependentei totale de carbunele si minereul de fier din import.Unitatile siderurgice, care intrebuinteaza fierul vechi si deseurile metalice, functioneaza pe langa centrele mari ale industriei constructoare de masini Milano, Torino etc.

Industria siderugica din Franta este atat pe rezervele proprii de materii prime (carbunele), cat sip e importul acestora.Lorena, regiune cu traditie in domeniul minier si siderurgie, furnizeaza prin centrele de la Nancy, Metz, Thionville, cca din cantitatea totala de fonta si otel.Regiunea Nord-Pas de Calais, detine ponderea cea mai importanta in siderurgia franceza (45% din productia nationala), avand centrele principale la Valennciennes si Dunqerque.Industria siderurgica s-a dezvoltat si in porturile prin care se importa material prima: Le Havre, St. Nazaire, Fos (langa Marsilia) etc.O serie de unitati siderurgice sunt in regiunea Parisului si in Masivul Central Francez, la St. Etienne, Le Creusot etc.

In Marea Britanie industria siderurgica s-a dezvoltat puternic, inca din sec. XVIII, bneneficiind de conditiile favorabile ale amplasarii zacamintelor de fier din apropierea bazinelor huilifere bogate.In present se manifesta tendinta de deplasare a centrelor siderurgice spre marile porturi, deoarece intreaga cantitate de minereu de fier este importata din Suedia, Canada, Africa, si din tarile Americii Latine.

In nord-estul tarii principalele unitati siderurgice sunt la Middlesbrough si Newcastle, in Scotia, la Glasgow, pe axa industriala Londra-Liverpool, la Manchester, Birmingham si Leicester, in districtul Yorrkshire, la Sheffield, iar in sudul Tarii Galilor, la Cardiff, Swansea etc.

Suedia este o producatoare importanta de oteluri speciale, cu industria siderurgica concentrate in nordul Laponiei, in centrele de la Bergeslagen, Lulea, Oxelosund.

Asia este prima regiune furnizoare de otel, cu aproape 2/5 din cantitatea totala, produsa pe Glob.

R.P.Chineza a ocupat primul loc in productia de fonta si de otel din anul 1997.

Anshan este cel mai important centru al industriei siderurgice chineze, existenta aici, inca de la inceputul sec. XX.Unitatile metalurgiei grele sunt raspandite in toate orasele mari din regiunea industriala a Chinei de nord-est: Harbin, Changchun, Shenyang, Furshun etc.

In bazinul mjlociu si inferior al fluviului Huanghe exista combinate siderurgice mari la Baotou, (alimentat cu minereu de fier din Mongolia interioara), Taiyuan, Tianjin, Beijing etc.

In bazinul fluviului Chang Jiang (Yang Tze) industria siderurgica este reprezentata prin centre importante ca: Chongqing, Wuhan, Shanghai, iar in China de Sud, Guangzhou.

Capacitatea industriei siderurgice din India este relative redusa in comparative cu bogatia tarii in minereuri de fier, cele exploatate fiind in cea mai mare parte destinate exportului.Principalele centre siderurgice sunt in nord-est, in valea Damodarului, la Asansol si Jamshedpur si in partea central-estica a tarii, la Bhilai.

Japonia a fost a doua producatoare mondiala de otel si de fonta in anul 1997. Unitatile siderurgice japoneze, mari si relativ recente, poseda o tehnologie moderna, si produc un otel de calitate, mai ieftin decat in tarile concurente. Industria siderurgica, dezvoltata inca de la inceputul secolului XX, este organizata in unitati litorale integrate, aprovizionate cu carbunele si minereul de fier transportate pe mare. In nordul insulei Kyushu, megalopolisul Kitakyushu se impune prin furnalele si otelariile moderne, de mari proportii, ca cele de la Yawata si Tobata.

In sudul insulei Honshu, pe litoralul marii interioare, functioneaza unitati siderurgice mari la Hiroshima, Fukuyama Okayama, Kobe si Osaka, iar in est, la Tokyo si Yokohama. In perimetrul zacamintelor de fier, cu importanta locala, din nordul insulei Honshu, se afla vechiul centru siderurgic de la Kamaishi.

La Muroran, in sudul insulei Hokkaido, siderurgia est aprovizionata de carbunele autohton extras in nord, la Ishikari.

Huila, consumata de industria siderurgica japoneza, provine in cea mai mare parte din Australia si S.U.A. si de asemenea, din Afric de Sud si India. Minereul de fier este importat in intregime: jumatate din cantitate provenind din Australia, iar restul din Africa de Suc India, Brazilia, Canada, Chile etc.

Coreea de Sud a intrat relativ recent in randul marilor state producatoare de otel si fonta de pe Glob. Industria siderurgica s-a dezvoltat din deceniul 7 al sec, XX la Seul, Inchon etc. Progresul industriei navale si a automobilelor, a dus la extinderea complexelor siderurgice de la Pohang si Kwangiang.

Carbunele si minereul de fier, necesare industriei siderurgice sud-coreene, sunt livrate aproape in intregime de marile state exportatoare Australia, Brazilia, Africa de Sud.

S.U.A. au detinut suprematia pe plan mondial, in primul si al doilea razboi mondial (cu cea 1/2 din productia siderurgica de pe Glob), desi aceasta industrie s-a dezvoltat tarziu, in a doua jumatate a sec. XIX. In anul 1997, S.U.A s-a situat pe locul trei la    productia mondiala de otel.

Productia siderurgica s-a restrans dupa al doilea razboi mondial, datorita concurentei marilor producatori de fonta si otel (in special a Japoniei), a reducerii constructiei navale si a consumului unor mari cantitati de fier vechi, provenit de pe piata interna. Cea mai mare parte din productia siderurgica americana este data de centrele traditionale situate in vecinatatea Muntilor Appalachi( Pittsburg, Bethlehem, Birmingham) sau pe tarmul Marilor Lacuri( Buffalo Detroit, Chicago, Duluth).

O alta generatie de centre siderurgice este amplasata in marile porturi (Philadelphia, Baltimore, Huston, Seattle, Los Angeles), beneficiind de minereul de fier importat din Venezuela, Brazilia, Australia etc.

Industria siderurgica din Canada este in prelungirea celei americane. Principalele uzine siderurgice sunt la Sydney, in provincia Noua Scotie, la Toronto si Hamilton, pe tarmul lacului Ontario, la Winnipeg, in provincia Manitoba, la Vancouver, in extremitatea vestica a tarii.

America Latina este o importanta producatoare de minereu de fier, dar cu o industrie siderurgica slab dezvoltata.

In Brazilia, regiunea miniera din sud-est, bogata in zacaminte de fier, concentreaza si principalele complexe siderurgice de la Itabira, Guvernador, Valadares, Sabava, Tubarao, Volta Redonde (cel mai mare din tara). Industria siderurgica braziliana consuma minereul de fier din bogatele zacaminte autohtone si carbunele cocsificabil din import.

In comertul mondial cu produse siderurgice, cei mai mari exportatori sunt Japonia, tarile Europei de vest si C.S.I, jumatate din importul mondial apartinand tarilor in curs de dezvoltare din Asia, Africa, America Latina, Europa centrala si estica.

In Romania vestigiile arheologice, care confirma inceputurile exploatarii zacamintelor feroase si a le dezvoltarii metalurgiei fierului, dateaza din secolele X-IX I.H.. in secolele V-III i.H. cuptoarele pentru reducerea minereurilor de fier erau deja raspandite pe tot teritoriul tarii noastre. Marturie a activitatii extractive si de prelucrare a fierului din timpul dacilor, sta cuptorul stravechi din sec. I I.H., descoperit in apropierea localitatii Ghelari (jud. Hunedoara).

De la sfarsitul sec.XVIII, sunt mentiuni documentare despre existenta la Hunedoara, a cinci cuptoare pentru topit fierul , actionate hidraulic.

Primul furnal pentru fonta din tara noastra, care folosea mangalul, a fost construit in anul 1718 la Oravita-jud. Caras-Severin, iar in anul 1719 s-au dat in functiune, in acelasi judet, la Bocsa, alte doua furnale asemanatoare. Primele cuptoare Martin, intra in activitate in anul 1876, la Resita. Cel mai mare furnal din tara, cu volumul util de 1700 mc incepe sa produca, din anul 1968, la Combinatul siderurgic de la Galati ( Sidex).

Zacamintele de fier din tara noastra, au rezerve mici si un continut redus de fier (21%-38%) fiind valorificate in Muntii Poiana Rusca (la Teliuc, Ghelar, Ruschita), in Muntii Dognecea (la Ocna de Fier-in curs de epuizare ), in estul Muntilor Apuseni (la Baisoara) si in sud-vestul Muntilor Harghita (la Lueta).

Cele mai importante exploatari de minereu de mangan sunt in Muntii Bistritei (la Carlibaba, lacobeni, Sarul Dornei, Brosteni, Borc etc). Alte zacaminte de mangan se intalnesc alaturi de fier in Munti Banatului (la Delinesti, Bania-Urset etc.), in Muntii Poiana Rusca ( la Aranies ), Muntii Metaliferi ( la Soimus, Tamasesti etc.), Munti Apuseni (la Moneasa-Vascau) etc.

Cromul se extrage din apropierea Dunarii, in Munti Almajului.

Molibdenul se gaseste intalnit in Muntii Giurgeu, Munti Banatului, Muntii Metaliferi, Muntii Apuseni .

Cea mai mare cantitate de minereu de fier consumata de industria siderurgica romaneasca, provine din import. Productia nationala de minereu de fier a atins un maxim de aproape 2,5 mii t, in anul 1989, dupa care s-a redus, ajungand la aproape 760 mii t. in anul 1997.

Cea mai mare unitate a industriei siderurgice este Combinatul 'Sidex' de la Galati, care functioneaza din anul 1966 si dispune de 6 furnale cu capacitatea de 3500 mc si de o uzina cocsochimica, fiind specializat in productia de otel, fonta, tabla groasa, benzi laminate la cald si rece, profile cu forme si dimensiuni diverse.

Alte combinate siderurgice mari sunt la Resita, Hunedoara si Calarasi. La Resita au fost construite, intre anii 1769-1776, primele ateliere de prelucrare a fierului din tara noastra, intrate in productie cu 2 furnale pentru fonta din anul 1771. In judetul Hunedoara, primele 5 cuptoare pentru topit fierul, actionate hidraulic, care prelucrau fierul de la Ghelar si Teliuc, sunt atestate documentar din anii 1681-1682. Ii prezent, Combinatul siderurgic de la Hunedoara dispune de furnale, otelarii, turnatorii, laminoare, instalatii de forja. La Calarasi Combinatul siderurgic functioneaza partial, avand in componenta furnale, o uzina cocsochimica, otelarii.

Combinatele de la Resita si Hunedoara furnizeaza fonta pentn producerea otelului si laminatelor la Otelu Rosu si Calan.

Feroaliajele sunt produse la Tulcea, iar otelul si laminatele la Bucuresti, Targoviste, Iasi, Roman, Braila, Focsani, Zimnicea, Drobeta-Turnu-Severin, Campia Turzii, Beclean si intr-o serie de unitati ale industriei constructoare de masini.

In anul 1989 s-a obtinut cea mai ridicata productie de otel din industria siderurgiei romanesti, de peste 14,4 mil t. Productia de fonta de peste 9 mil. t si cea de laminate de otel, de peste 10 mil t, au fost apropiate de valorile maxime inregistrate de asemenea in deceniul 9, insa anterior anului 1989.

Datorita procesului de restructurare si de adaptare a industriei siderurgice la cerintele economiei de piata, productia s-a redus, inregistrand in anul 1997 cea 6,7 mil. t, la otel, cca 4,6 mil. t, la fonta si 4,8 mil. t. la laminate.

Productia mondiala de fonta si otel a crescut accentuat ,dupa al doilea razboi mondial,pana la primul soc petrolier,din anul 1974. Dupa acest an .cresterea a fost mai lenta si mai sinuoasa ,datorita diminuarii productiei siderurgice in principalele tari producatoare. S.U.A, JAPONIA, GERMANIA, FRANTA, MAREA, BRITANIE. O puternica scadere a productiei de otel s-a in C.S.I.la sfarsitul deceniului 9 al secolului XX,in conditiile impuse de tranzitia economica.In ultimii ani s-a inregistrat o scadere a productiei,indeosebi la otel (de la 786 mil.tone in 1989 la 724 mil. Tone in 1994),spre sfarsitul deceniului productia crescand din nou spre 790 mmil.tone(1998).

Dinamica productiei mondiale de fonta si otel

Din tabel rezulta ca productia in intervalul 1938 -1998,a crescut de peste 6,5 ori la fonta ,cat si la otel.In ceea ce priveste repartizarea teritoriala a productiei siderurgice, se constata o concentrare in numai cateva zone ale planetei:Europa,C.S.I,America de Nord anglo-saxona si Japonia ,care impreuna, concentreaza cca. 80%din totalul mondial.insa in ultimii 10-15 ani se observa ca,exceptand cateva state,intre care si Marea Britanie,tarile avansate din punct de vedere economic au procedat la stagnarea sau micsorarea productiei siderurgice,aceasta crescand mai ales in tarile in curs de dezvoltare(Brazila,China)de altfel ,un grup de tari in curs de dezvoltare si-au elaborate proiecte pentru realizarea unor obiective siderurgice,iar altele pentru marirea capacitatilor de productie pe care le au : Brazilia, India, Algeria, Nigeria, Venezuela, Chile, Mexic, Iran, Arabia Saudita .

Fig.1 Cantitatea de otel realizata de primele zece tari producatoare in anul 1997

In ceea ce priveste productia de otel autohtona edificatoare sunt datele din urmatorul table

Productia de otel in perioada 1965- 1995 in Romania

Procesul de tranzitie prin care trece Romania a afectat inevitabil si aceasta industrie a siderurgiei.Se oserva ca dupa '89 productia scade vertiginos.Faptul ca pietele de desfacere s-au diminuat o data cu iesirea Romaniei din blocul comunist s-a dovedit a fi o lovitura decisiva si pentru siderurgie.Dezvoltarea excesiva a acestei industrii in tari fara o traditie semnificativa in acest domeniu cum ar fi Turcia, Taiwan, Iran, Indonezia, Arabia Saudita a fost un alt impediment in calea siderurgiei autohtone. Lipsa de investitii in tehnologie nu a putut fi compensata decat prin existenta unei maini de lucru calificate.Sa nu uitam ca organigrama acestor combinate era realizata pe scheletul arhicunoscut al mamutilor industriali de tip sovietic.Eficienta nu era unul din criteriile primordiale pe care le urmareau aceste intreprinderi.Impactul cu economia de piata a fost unul dureros care le-a determinat sa intre intr-un amplu proces de recesiuneDatorita impactului social pe care il implica restructurarile guvernele ce

s-au succedat la Palatul Victoria si-au plasat responsabilitatea unul altuia.Deci iata un exemplu concret in Romania contemporana cum otelul a actionat atat pe plan social, politic si economic. Neactionand la momentul oportun guvernul nu a facut decat sa prelungesca starea de convulsie.Personalul ce trebuia disponibilizat insemna insa o masina de voturi pe care nimeni nu era dispus sa o piarda.Astfel prin masuri populiste s-a intarziat reforma care a avut repercursiuni pe plan economic.Prin liderii lor sindicali muncitorii au dus un santaj electoral care s-a dovedit a avea efecte nu tocmai benefice.Reesalonarile de care s-au bucurat aceste combinate le-au acordat un statut special de privilegiati care este incompatibil cu ceea ce presupune o economie de piata.Cu toate acestea s-a dovedit ca nici privatizarea facuta in pripa nu este o solutie viabila.Cel mai elocvent exemplu este cel al privatizarii de la Resita unde investitorul american nu si-a respectat obligatiile contractuale iar combinatul a intrat in colaps fiind necesara interventia statului.Totusi ramanand pe plan intern putem semnala si o semi-reusita in cazul celui mai mare combinat siderurgig autohton.Transformanduse in ISPAT SIDEX dupa preluarea sa de catre un consortiu indian el este supus unui vast proces de rentabilizare.Insa efectele pe care le-a avut aceasta privatizare asupra bugetului statului nu pot fi considerate inca pozitive.

Un alt element demn de remarcat in cazul acestei privatizari este amestecul politicului si inca la cel mai inalt nivel.Este de notorietate scandalul care a izbucnit in mass-media si care a fost alimentat de presupuneri ca insusi prim -ministrul britanic Tony Blair ar fi intervenit in favoarea concernului Indian,in joc fiind o importanta suma de bani carea venea pentru sprijinul financiar al partidului de guvernamant britanic..

Amploarea pe care o presupune siderurgia fac inevitabila "imixtiunea" otelului in politica.Un alt exemplu elocvent il putem gasi in Rusia,unde oligarhii ,cum sunt numiti multimiliardarii rusi, exercita o influenta deosebita asupra clasei politice.Aceasta clasa a oligarhilor este alcatuita in marea ei parte de oameni de afaceri care au afaceri si in industria siderurgica.Profitand de cadru legal permisiv si de instabilitatea de pe plan politic ei au reusit sa creeze sau sa-si insuseasca adevarate imperii siderurgice.Oameni de afaceri gen ROMAN ABRAMOVICI sunt invidiati si de magnatii vest europeni.Sumele vehiculate in aceaste industrie sunt imense.Pentru a ne crea o imagine de ansamblu ne putem referi la cea mai recenta fuziune din acest domeniu care a fost garantata de patru mari banci printre care ABN AMRO si DEUTCSHE BANK .

Producatorii de otel pentru a-si reprezenta mai bine drepturile si interesele s-au grupat in patronate.Acestea sunt un alt mod de influenta la cel mai inalt nivel.

Prin importanta sa siderurgia este un indicator principal al nivelului de dezvoltare al unei economii.Orice regres sau boom iregistrat in aceasta ramura se va rasfrange asupra intregii economii.Cuvantul care ar caracteriza-o cel mai bine este impresionant.Pentru a asigura resursele necesare se dezvolta concomitent si alte sectoare adiacente cum ar fi cel al transportului;al energiei al eliminarilor ecologice a rezidurilor.Amortizarea investitiilor este foarte lenta chiar daca beneficiile sunt immense.Este motivul pentru care capitalul bancar este mai rar atras in acest domeniu statul implicandu-se direct de cele mai multe ori in creearea ,extinderea sau ajustarea bazei siderurgice.Suprafetele necesare infrastructurii industriale(instalatii,depozite,triaje)sunt foarte mari impunerea in peisaj fiind marcanta.Din acest motiv cam toata economia zonala graviteaza in jurul acestor colosi.

Din punct de vedere social impactul marcant este reprezentat de crearea locurilor de munca. Populatia zonei respective este preponderent salariata la aceste combinate. Ea este reprezentata de o masa de oameni relativ omogena,compacta cu venituri apropiate.Dezvoltarea acestor zone este indubitabil legata de dezvoltarea sectorului siderurgic. Dependenta lor de combinate este ingrijoratoare dar nu poate fi evitata.

Bibliografie

1. Cresterea economica si mediu natural - Valentin Soroceanu

2. Geografie economica - Corneliu Iatu, Ionel Muntele

3. Elemente de geografie , economica mondiala - Ion Florin Mihailescu, Vasile Micoara

4. Geografie economica mondiala - Florina Bran , Tamara Simion

5.Geografie economica mondiala - Dumitru Alexandru, Bogdan Suditu