Inflatia

Inflatia

1.Natura si cauzele inflatiei

Prin natura ei, inflatia reprezinta un fenomen economic complex,    disfunctional cu profunde consecinte asupra activitatii economice si calitatii vietii.

Inflatia reflecta o stare economica de dereglare profunda a pietei monetare in sensul ca oferta de moneda este mai mare decat cererea de bani.

Aceasta disfunctie structurala de natura monetar-materiala a mecanismului pietei se concretizeaza in existenta unei mase monetare ce depaseste nevoile reale ale economiei.

Efectul unui asemenea fenomen consta in deprecierea valorii banilor, respectiv scaderea puterii lor de cumparare si implicit a veniturilor populatiei.

Sub aspectul intensitatii inflatiei, aceasta poate fi:

inflatie "taratoare", cu o rata lunara pana la 3%;

inflatie moderata, intre 3-6%;

inflatie rapida cu o rata medie lunara intre 6-10%;

inflatie galopanta denumita hiperinflatie cu o rata mai mare de 10%.

In economia contemporana, inflatia se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

cresterea generalizata a preturilor bunurilor de consum si a tarifelor pentru servicii;

evolutia masei monetare se indeparteaza de cea a circulatiei marfurilor;

factorii psihologici modifica comportamentul agentilor economici in directia utilizarii economiilor ca investitii in activitati speculative generatoare de profituri imediate;

are consecinte negative asupra majoritatii populatiei prin degradarea calitatii vietii si accentuarea pauperizarii unor categorii sociale.

Evaluarea intensitatii fenomenului inflationist are o mare relevanta pentru analiza comparata a nivelului ratei inflatiei cu evolutia ritmului productiei la nivel national.

Pe acest cosiderent metodologic, inflatia are doua forme de manifestare:

stagflatia caracterizata prin inflatie rapida si stagnarea cresterii productiei;

stumpflatia definita prin inflatie rapida sau galopanta si scaderea productiei. Un asemenea fenomen a caracterizat economia tarii noastre in primii 10 ani ai tranzitiei.

Explicarea naturii inflatiei necesita tratarea celor doua tendinte ce definesc acest fenomen.

Prima tendinta consta in cresterea generalizata a preturilor de consum. Ea se poate comensura cu ajutorul indicelui general al preturilor.

Rata inflatiei se calculeaza ca diferenta intre indicele general si 100%. De exemplu: daca intr-o perioada de timp indicele general al preturilor a fost 125%, rata inflatiei este de 25% pentru perioada respectiva.

A doua tendinta majora a procesului inflationist o reprezinta scaderea puterii de cumparare a banilor, in acelasi timp cu cresterea generalizata a preturilor.

Ca urmare a reducerii puterii de cumparare a banilor, volumul bunurilor economice de consum ce se cumpara scade continuu, comparativ cu masa monetara si nivelul preturilor.

Pentru evaluarea obiectiva a inflatiei o importanta deosebita o are cunoasterea mecanismului sau de declansare. Aceasta permite stabilirea modalitatilor de contracarare atat a cauzelor, cat si a efectelor inflatiei.

Momentul declansarii inflatiei il reprezinta existenta dezechilibrului intre masa monetara excedentara comparativ cu volumul valoric al bunurilor si serviciilor pe piata.

In realitate, excedentul de masa monetara de care dispun agentii economici semnifica o cerere de bunuri si servicii nesatisfacuta.

Referitor la cauzele care declanseaza si intretin inflatia, literatura economica abordeaza diferite puncte de vedere, cum sunt:

emisiunea excesiva de masa baneasca, denumita inflatia prin moneda;

excesul de cerere solvabila care determina inflatia prin cerere de marfuri;

o oferta insuficienta de bunuri si servicii in conditiile sporirii salariilor si veniturilor nominale fara a acoperi cresterea productiei de bunuri economice. Aceasta este denumita inflatia prin oferta;

cresterea salariilor intr-o proportie mai mare decat sporul productivitatii muncii genereaza asa zisa inflatie prin costuri;

cresterea preturilor pe piata mondiala pentru materii prime, combustibili si energie determina inflatia prin import.

Diferitele forme ale fenomenului inflationist sunt consecinta unei multitudini de factori economici, financiari, sociali si politici.

Inflatia, ca orice fenomen complex, este generata de cauze multiple cum sunt:

cresterea excesiva a creditului;

acoperirea deficitelor bugetare si ale balantelor de plati externe;

cresterea costurilor;

cresterea salariilor fara acoperire in sporirea productivitatii muncii;

scaderea productiei de bunuri materiale si servicii.

Procesul inflationist nu mai poate fi abordat doar sub aspectul determinarii lui strict economice. Astfel, cresterea exponentiala a costurilor pentru asigurarea echilibrului social este o cauza imanenta a mentinerii si cresterii inflatiei. Dupa expresia lui Alvin Toffler, pentru a mentine "homeostaza sociala", respectiv functionarea sistemului social, proportia din PIB cheltuita pentru medierea conflictelor sociale, controlarea infractionalitatii si economiei subterane, protectia consumatorilor si a mediului natural creste exponential.

Acoperirea unor asemenea cheltuieli conduce la cresterea vitezei de circulatie a banilor sau altfel spus la "o velocitate financiara", care actioneaza in sensul cresterii masei monetare.

2. Consecintele social-economice ale inflatiei

In functie de intensitatea ei, inflatia, cu deosebire, hiperinflatia, genereaza o serie de efecte dereglatoare si destructurante in planul vietii social-economice.

In economie aceste consecinte negative se refera la:

reducerea resurselor acumulate din cauza devalorizarii banilor;

diminuarea volumului investitiilor si plasarea capitalului banesc in actiuni speculative. In acest scop, agentii economici isi convertesc disponibilitatile banesti in valute, iar dupa un anumit timp le transforma in moneda nationala. Astfel, ei obtin un castig fara efort sau risc prin diferenta dintre rata inflatiei interne, mult mai mare si rata inflatiei a monedei straine, mult mai mica;

reducerea substantiala a economiilor populatiei cu venituri fixe si ale intreprizatorilor mici si mijlocii;

restructurarea raportului dintre factorii de productie consumati si nevoia de bunuri economice.

In plan social, consecintele inflatiei se reflecta in scaderea puterii de cumparare a majoritatii populatiei, in reducerea consumului, precum si in degradarea calitatii vietii.

Impactul negativ al inflatiei consta in:

saracirea persoanelor si familiilor cu venituri mici si fixe. Ele suporta consecintele inflatiei prin asumarea unor costuri sociale tot mai ridicate.

Costurile inflatiei se manifesta prin incetinirea ritmurilor de crestere economica; marirea costului in bani a traiului oamenilor, ca urmare a scumpirii bunurilor si serviciilor; redistribuiea arbitrara de venituri, de avutii; pierderi de venituri de catre producatori; agravarea somajului etc;

redistribuirea veniturilor in beneficiul marilor detinatori de capital si al corporatiilor internationale;

adancirea procesului de polarizare sociala si cresterea discrepantei dintre bogati si saraci.

Politici antiinflationiste

Preocuparile guvernamentale pentru temporizarea si contracararea cauzelor si consecintelor economico-sociale ale inflatiei se regasesc in adoptarea unui complex de masuri antiinflationiste grupate astfel:

masuri de protectie sociala a populatiei si agentilor economici impotriva cresterii preturilor si scaderii puterii de cumparare a banilor ce se concretizeaza in:

indexarea salariilor, pensiilor si indemnizatiei de somaj.

Gradul de indexare a veniturilor se stabileste prin negocieri intre guvern, patronate, sindicate si asociatiile de pensionari.

Indexarea poate acoperi integral sau partial cresterea preturilor, respectiv rata inflatiei. De exemplu, rata inflatiei pentru un trimestru este 21%, iar gradul de indexare negociat este de 60%. In aceasta situatie, cresterea veniturilor nominale va fi de 12,6%, determinata prin inmultirea RI de 21% cu gradul de indexare de 60%.

Prin aceasta metodologie, indexarea salariilor si pensiilor determina o crestere a costurilor sociale, deoarece indexarea se aplica dupa doua luni in cazul indexarii lunare si dupa patru luni pentru indexarea trimestriala de la cresterea preturilor si acopera retroactiv si doar partial rata inflatiei;

cresterea ratei dobanzii pentru economiile plasate in banci si alte institutii financiare;

acordarea de compensatii in sume fixe de cate stat si societati comerciale pentru salariati, pensionari si alte categorii ale populatiei;

subventionarea de catre stat a preturilor unor produse de stringenta necesitate (alimente, medicamente);

masuri pentru diminuarea masei monetare prin:

cresterea ratei dobanzii pentru creditele acordate de banci in scopul diminuarii cantitatii de bani scripturali pe piata;

cresterea rezervelor monetare obligatorii ale bancilor;

limitarea si plafonarea creditelor;

limitarea creditului de consum, respectiv a vanzarii marfurilor in rate catre populatie;

mentinerea salariilor si preturilor la acelasi nivel prin "inghetarea" acestora;

echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe.

masuri pentru cresterea cantitatii de bunuri economice pe piata

cresterea de bunuri si servicii in scopul maririi ofertei de marfuri si implicit a cererii de moneda;

dezvoltarea productiei de noi bunuri economice pentru a stimula absorbtia pietei;

modificarea si adaptarea structurii productiei in vederea optimizarii raportului dintre cererea si oferta de marfuri.