Interdependente specifice intre inflatie si procesele macroeconomice reale

Interdependente specifice intre inflatie si procesele macroeconomice reale

Prin masurile pe care le adopta in sfera economiei simbolice (prin intermediul cererii si ofertei de moneda), autoritatile urmaresc de fapt sa influenteze economia reala (productia, somajul etc.). Bineinteles ca exista numeroase controverse privind rolul jucat de bani in economie, incepand chiar cu celebra dihotomie clasica, ce sustinea ca banii nu ar fi decat "un val" ce acopera economie reala. Totusi, in prezent majoritatea economistilor accepta faptul ca masa monetara exercita, cel putin, pe termen scurt influente asupra celorlalte variabile economice reale. In stiinta economica exista chiar numeroase teorii ce sustin ca intre inflatie si somaj sau productia globala sunt interdependete, iar faptul ca inflatia este cea care determina efectiv salariul real, este deja cunoscut. Produsul Intern Brut reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor nou create intr-o economie, in decursul unei anumite perioade de timp (de regula relatia dintre PIB si inflatie ne este relevata de rata de sacrificiu). Atunci cand se doreste scaderea ratei inflatiei, se provoaca o recesiune al carui rezultat final este reducerea productiei. Rata de sacrificiu este egala cu raportul dintre reducerea procentuala cumulativa a PIB si reducerea ratei inflatiei. De exemplu sa presupunem ca atunci cand reducem inflatia de la 30% la 20%, PIB scade cu 15%. Rezulta, deci, ca rata de sacrificiu este egala cu 1,5 (obtinuta prin raportarea ratei de scaderea a PIB = 15%, la rata dezinflatiei (30%-20%)= 10%). Cu alte cuvinte, pentru fiecare procent de reducere a ratei inflatiei, va trebui sa renuntam al 1,5% din PIB.

Dinamica PIB din Romania

Dupa cum se observa din tabel, in anumiti ani cresterea ratei inflatiei a fost insotita de reducerea PIB, iar in alti ani reducerea ratei inflatiei a fost insotita de cresterea PIB.Mai mult chiar, se pare ca intre rata inflatiei si PIB s-a manifestat o legatura inversa, in sensul ca la o crestere a inflatiei, PIB a scazut. Anul 2006, a marcat al 6 lea an consecutiv de expansiune economica, Produsul Intern Brut (PIB) urcand cu 7,7%, in conditiile in care in anul 2005 cresterea PIB-ului a fost ceva mai modesta (+4,1%). Conform estimarilor realizate de Comisia Nationala de Prognoza , procesul de crestere economica va continua si in anii urmatori ,astfel incat decalajul intre economia nationala si economiile celorlalte state membre ale Uniunii Europene sa se reduca. Intr-o economie de piata puternic concurentiala, serviciile si industria reprezinta principalele motoare de crestere, cu o pondere de peste 73% in PIB in anul 2006. In acelasi timp, sectorul agricol isi diminueaza contributia la formarea PIB-ului, fiind suplinit cu succes de cresterea importanta din sectorul constructiilor.

Deoarece PIB este determinat de populatia ocupata vom analiza in cadrul acestui capitol si relatia dintre inflatie si somaj - numarul populatiei active care nu munceste. Plecand de la definitia somerului ca fiind "acea persoana in varsta de munca, apta de munca, care nu munceste, este disponibil pentru munca si solicita un loc de munca"[1], se observa ca intre PIB si somaj este o relatie directa, negativa, adica, atunci cand numarul de someri creste productia nationala va scadea si reciproc, cand se reduce numarul somerilor va creste PIB. De altfel, datele si graficul din anexe (cu datele statistice din Romania) intaresc aceasta teorie, observandu-se cu usurinta legatura directa, negativa, dintre cele doua variabile macroeconomice.

Deoarece somajul este un fenomen negativ, cu repercusiuni extrem de puternice asupra indivizilor, guvernantii cauta sa restranga cat mai mult posibil acest fenomen, dar efectele asupra productiei se dovedesc a fi uneori contrare celor dorite. Astfel, o solutie de atenuare a somajului ar consta in cresterea generalizata a timpului liber , in special prin reducerea timpului de munca. Aceasta metoda s-a folosit si in tara noastra in 1990, cand durata legala a saptamanii de lucru a fost redusa de la 46 ore la 40 ore. Pericolul ce apare ca urmare a adoptarii unei astfel de masuri este dat de faptul ca salariile raman constante, datorita rigiditatii in jos a acestora. Va rezulta deci, o crestere a costului salarial pe unitatea de produs, aparand riscul inflationist si, chiar, cel stagflationist. Asta deoarece, atunci cand se confrunta cu o crestere a costului cu mana de lucru, intreprinderile vor cauta sa mentina constant costul total, scazand deci volumul investitiilor, fapt ce va incetini cresterea economica, va scadea competitivitatea si productia, intr-un cuvant aparand stagflatia.

Inflatia si somajul - Curba Phillips

Phillips a fost primul economist ce a studiat relatia dintre cei doi indicatori pe cazul Marii Britanii, descoperind ca intre acestia exista o relatie directa, negativa. Studiile recente au infirmat partial aceasta legatura, sustinand ca ea se verifica doar pe termen scurt pentru ca pe termen lung rata inflatiei va fluctua in jurul ratei naturale a somajului. Conform teoriei economice curba Phillips pe termen lung capata forma unei bucle, in care punctele par sa se succeda in sensul acelor de ceasornic, cu o oarecare tendinta spre exterior si apoi spre interior . Observarea rotirii curbei Phillips in sensul acelor unui ceasornic a determinat punerea in discutie a relatiei negative pe termen lung dintre inflatie si somaj. In acest spirit, studiile realizate de Edmund Phelps si Milton Friedman au relevat faptul ca exista o distinctie intre curba Phillips, despre care cei doi sustin ca exista numai pe termen scurt si "bucla Phillips" ce apare atunci cand studiem relatia dintre inflatie si somaj pe termen lung. Curba Phillips apare datorita faptului ca pe termen scurt intre inflatie si somaj exista o legatura negativa, adica este posibila o reducere a ratei somajului cu unele costuri in ceea ce priveste accelerarea inflatiei. Insa, pe termen lung se constata disparitia acestei relatii, inflatia si somajul putand sa creasca sau sa scada concomitent, lucru de neconceput pana in anii '70. Ca o anecdota trebuie mentionat faptul ca seful consilierilor economici ai presedintelui Eisenhower era atat de sigur in legatura cu aceasta, incat a si afirmat ca daca inflatia si somajul cresc impreuna in acelasi an este gata sa-si manance palaria .

De fapt, se constata ca pe termen lung exista o singura rata a somajului compatibila cu inflatia stabila, numita NAIRU (Non-Accelerating Inflation Rate of Unemployment - Rata somajului care nu accelereaza inflatia), sau "rata naturala a somajului". Ea reprezinta cea nivelul minim pana la care se poate reduce somajul fara a aparea alte efecte economice si/sau sociale negative. Vom incerca acum cu ajutorul datelor statistice sa aplicam aceste aspecte teoretice si asupra economiei Romaniei.

Evolutia ratei somajului si a inflatiei din Romania

Dupa cum era de asteptat, analizand datele referitoare la Romania, observam ca teoria monetarista se verifica, graficul redand fidel celebra "bucla Phillips" in care inflatia fluctueaza in jurul unei rate naturale a somajului. Mai mult putem observa si ca ecartul initial al punctelor are o tendinta spre exterior, pentru ca dupa anul 1996, punctele curbei sa tinda spre interior, conform teoriei monetariste.

Curba Phillips pentru Romania

Inflatia fluctueaza in jurul unei rate a somajului de 9%.Totusi, aceasta rata trebuie privita cu circumspectie in privinta posibilitatii sa fi fost rata naturala a somajul in tara noastra, deoarece putemvorbi de rata naturala a somajului atunci cand economia se afla in echilibru si rata inflatie este 0. Ori, in cazul Romaniei rata inflatiei a fluctuat extrem de mult.

Inflatia si salariul

Cea de-a treia interdependenta analizata in cadrul acestui paragraf este cea dintre salariu. Teoriile economice sustin ca intre cele doua variabile exista relatii bidirectionale. Astfel, inflatia actioneaza asupra salariilor prin reducerea valorii reala a acestora, iar salariile influenteaza nivelul general al preturilor prin celebra spirala inflationista "salarii - preturi". Salariul nominal reprezinta suma de bani pe care o incaseaza un salariat ca urmare a activitatii prestate intr-o unitate economica. Salariul real ne arata cantitatea de bunuri si servicii pe care o putem cumpara cu salariul nominal si se determina raportand salariul nominal la Indicele Preturilor de Consum (IPC).

Dinamica salariului din Romania

In 2001, castigul salarial nominal mediu net lunar a fost de 3 053 558 lei, cu 40,5 la suta mai mare decat in 2000; in termeni reali, acesta a crescut cu 4,5 la suta. Politica in domeniul veniturilor a fost mai relaxata in prima jumatate a anului, cand si cresterea preturilor a fost mai moderata; spre sfarsitul perioadei de referinta, politicile salariale mai prudente si accentuarea inflatiei au facut ca tendinta sa se inverseze, astfel ca in decembrie 2001 castigul salarial in termeni reali a fost mai mic decat in anul 2000 atat la nivelul economiei (cu 3,5 la suta), cat si in majoritatea domeniilor de activitate. Exceptie au facut cateva sectoare dominate de structuri monopoliste (de exemplu, industria de prelucrare a titeiului, de cocsificare a carbunelui si tratare a combustibililor nucleari, posta si telecomunicatiile) in care castigurile salariale au crescut in termeni reali cu 9 pana la 11 la suta.

Desi cresteri salariale de 4-5 la suta in termeni reali pot parea destabilizatoare in contextul unor economii dezvoltate, ele trebuie judecate prin prisma procesului de convergenta in care este angajata economia Romaniei si comparate cu indicatorul productivitatii muncii. De fapt, corelatia macroeconomica pe care orice economie trebuie sa o respecte in vederea pastrarii competitivitatii externe a produselor sale este ca rata de crestere a productivitatii muncii sa devanseze suma dintre majorarea salariului real si aprecierea reala a monedei nationale. Pentru industria Romaniei (care contribuie cu peste 95 la suta in totalul exporturilor) corelatia de mai sus s-a verificat pe tot parcursul anului 2001: ratei de crestere a salariului real, de 5,5 procente, si ratei de apreciere reala a leului in raport cu dolarul SUA, de 5,7 la suta (cu efect cumulat de 11,5 procente), le-a corespuns o rata de crestere a productivitatii muncii in industrie variind de la 22,7 procente in ianuarie la 11,7 procente in decembrie .

Evolutia productivitatii muncii la nivelul intregii industrii ascunde totusi discrepante mari intre sectoarele industriale si intre societati din cadrul aceleiasi ramuri. Astfel, productivitatea muncii din industria extractiva a crescut in cursul anului 2001 in ritmuri cuprinse intre 3,9 si 6,5 la suta, in timp ce productivitatea muncii din industria prelucratoare s-a majorat cu valori cuprinse intre 12,3 si 28 la suta. La fel de mari au fost discrepantele intre societati industriale cu acelasi profil, demonstrand faptul ca politicile de restructurare a sectorului real au ramas si in anul 2001 in urma celorlalte politici. Salariul mediu brut pe economie a crescut in termeni nominali cu 18,9% in anul 2006 ajungand la aprox 1140 lei.

In ultimii ani, ca urmare a rezultatelor pozitive ale dezinflatiei precum si a cresterii productivitatii muncii, salariul real a cunoscut si rate pozitive de crestere de 4,9% in 2002 si, respectiv, 8,8% in 2003. Asadar, in viitor trebuie aplicata o politica salariala liberala, curatata de decizii discretionare, iar cresterile salariale trebuie sa aiba la baza o sporire a productivitatii muncii, chiar daca aceasta presupune si unele concedieri.