LEASINGUL.   

CONTINUT JURIDIC SI ECONOMIC

Analiza conceptului de leasing din punct de vedere economic

Nu exista o definitie unanim acceptata in literatura si practica economica pentru notiunea de leasing. Incercarile realizate in acest sens au esuat, in principal, datorita complexitatii formelor de afaceri care se deruleaza sub aceasta denumire. Totusi, in scopul intelegerii acestei notiuni din ce in ce mai utilizate in viata sociala contemporana, este necesara studierea aspectelor economice si juridice specifice.

Termenul de leasing provine din cuvantul englezesc "lease", care intr-o traducere mai simplista inseamna "inchiriere, arendare". Dar, in economia actuala, lesingul este mai mult decat o inchiriere, situandu-se undeva la granita dintre operatiunea de inchiriere si operatiunea de cumparare.

In tara noastra leasingul este definit de Ordonanta nr. 51/28.08.1997 ca fiind "operatiunea prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract."

Obiectul operatiunilor de leasing pot fi bunurile imobile, bunurile mobile de folosinta indelungata aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.

Bunurile imobile se pot defini in relatie cu caracteristicile acestora si anume: legatura directa de un amplasament, stabilitatea, durabilitatea, spatiu inchis contra influentelor atmosferice, conditii de protectie pentru persoanele care se afla in spatiile lor. Exemple de astfel de bunuri sunt cladirile de birou si administrative, constructiile pentru magazine, halele de montaj, halele pentru depozitare.

Bunurile mobile de folosinta indelungata aflate in circuitul civil sunt considerate acele bunuri care din punct de vedere al incadrarii juridice sunt imobiliare si din punct de vedere fiscal sunt supuse prevederilor specifice leasingului de bunuri mobile. Exemple de astfel de bunuri sunt masinile si instalatiile de la centralele electrice, masinile si instalatiile de la statiile de epurare.

2. Formele contractelor de leasing

Leasingul imbraca in prezent doua forme de baza:

a) leasing financiar (locatie-finantare)

b) leasing operational (locatie-exploatare)

a) Leasingul financiar este operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe din urmatoarele conditii:

- riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing.

- partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului.

- utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata.

- perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat.

b) Leasingul operational este operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una dintre cale patru conditii de mai sus.

Valoarea totala reprezinta suma ratelor de leasing si a valorii reziduale.

Valoarea reziduala reprezinta valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre utilizator.

Valoarea de intrare reprezinta valoarea la care a fost achizitionat bunul de catre finantator, respectiv costul de achizitie.

Rata de leasing reprezinta:

- in cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing. Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata.

- in cazul leasingului operational, cota de amortizare a bunului si un beneficiu stabilit de partile contractante.

3. Participantii si etapele derularii operatiunilor de leasing

Furnizorul: poate fi producatorul bunului sau o societate care l-a achizitionat de la producator.

Finantatorul: poate fi o companie financiara, un holding, o banca de investitii sau comerciala, o societate de asigurare, o societate de leasing sau chiar furnizorul. Sunt situatii in care acesta atrage si alte companii la finantarea operatiunii daca valoarea bunului este ridicata (in cazul avioanelor sau a instalatiilor complexe).

Utilizatorul: de regula, este unic. Doar in anumite situatii, stipulate prin contract, este posibila exploatarea bunului in asociere cu alt utilizator.

Societatea de asigurare: este cea care incheie contractul de asigurare cu proprietarul bunului, emite polita de asigurare, achita contravaloarea politei in caz de necesitate.

Operatiunea de leasing este declansata, de regula, de utilizator. Acesta, in functie de optiunea sa de dotare cu un anumit echipament, va prospecta piata, va solicita oferte de la producatori si va selecta cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere al raportului performante-pret de livrare. Daca oferta nu va cuprinde detalii relative la conditiile de livrare, instalare, garantie si service post-garantie, utilizatorul va solicita direct de la ofertanti aceste informatii. Acesta va emite cereri de oferte complete (scrisori de intentie) cerand astfel toate informatiile necesare selectarii celei mai bune oferte.

Dupa alegerea unei variante de dotare este posibil ca utilizatorul sa-l contacteze direct pe furnizor pentru a-i explica intentia sa de a achizitiona bunul in sistem leasing si a-i solicita un termen mai mare de valabilitate a ofertei (suficient pentru a gasi o societate de leasing dispusa sa-l finanteze).

In continuare, utilizatorul va aborda piata societatilor de leasing in vederea cunoasterii conditiilor de finantare oferite si a alegerii societatii cu conditiile cele mai avantajoase. In acest sens, el va emite cereri de inchiriere de echipamente catre anumite societati de leasing in care va specifica intentia sa de a lua in leasing bunul respectiv, destinatia si caracteristicile bunului, informatii despre furnizor, pretul de livrare, data estimata a livrarii. Cererea va fi insotita si de un dosar referitor la activitatea firmei utilizatorului si de un plan de afaceri. Dosarul va contine documente cum sunt balanta de verificare a ultimei luni calendaristice, bilantul contabil pe ultimii 2-3 ani, situatia patrimoniului, situatia creditelor si a angajamentelor de plata, fluxul de numerar previzionat pe durata leasingului.

Societatea de leasing va studia aceste documente obtinand astfel informatii despre bonitatea firmei (lichiditate, solvabilitate,etc) si fezabilitatea proiectului de finantare. Foarte importanta este evaluarea tuturor riscurilor ce pot apare in cazul acceptarii tranzactiei si a posibilitatilor de diminuare a efectelor lor. Dupa aceasta analiza riguroasa finantatorul va trimite utilizatorului acceptul sau de principiu sau refuzul.

In ipoteza acceptului de principiu al cererii de inchiriere, societatea de leasing pregateste contractarea bunului si inchirierea acestuia. In acest sens remite utilizatorului un proiect de contract (nu cel definitiv) care va cuprinde promisiunea unilaterala de vanzare a bunului la sfarsitul perioadei de leasing daca acesta isi va manifesta intentia de cumparare. Societatea de leasing va mandata utilizatorul sa negocieze cu furnizorul clauzele contractului de vanzare-cumparare a bunului referitoare la caracteristicile, livrarea, instalarea, garantarea si intretinera acestuia.

In urma negocierilor dintre utilizator si furnizor, acesta din urma va emite oferta ferma iar societatea de leasing va lansa catre el o comanda ferma care va fi suportul contractului dintre cele doua parti. Furnizorul va confirma primirea comenzii si eventual va solicita un acont.

Urmatorul pas il reprezinta elaborarea contractului de vanzare-cumparare dintre furnizor si societatea de leasing precum si a contractului de leasing dintre societatea de leasing si utilizator.

Furnizorul va emite factura, garantia, contractul de service catre finantator, care va efectua plata in conformitate cu clauzele din contract. La livrarea bunului se va efectua receptia de catre utilizator, eventual si finantator, confirmandu-se in procesul verbal de receptie indeplinirea de catre bun a conditiilor de calitate si a celorlalte conditii prevazute in contract.

In paralel, pe baza contractului de leasing incheiat intre locator si locatar, acesta din urma va efectua plata primei redevente.

Pentru a preveni pierderile cauzate de degradarea, distrugerea sau furtul bunului si pierderile datorate incapacitatii de plata a utilizatorului se va face o asigurare generala a tranzactiilor printr-un contract cu o societate specializata.

Pe perioada derularii contractului de leasing locatarul va efectua plata ratelor catre societatea de leasing, iar la final, poate opta pentru cumpararea bunului (caz in care va plati si pretul rezidual), pentru prelungirea contractului sau pentru restituirea bunului catre locator.

4. Analiza conceptului de leasing din punct de vedere juridic

"Leasingul s-a conturat mult mai clar ca o realitate economica decat ca o entitate juridica. pentru cei chemati sa-i descifreze esenta juridica el pare o problema insolubila."[1]

In tara noastra leasingul este definit de Ordonanta nr. 51/28.08.1997 ca fiind "operatiunea prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing". Prin aceasta definitie se precizeaza clar ca dreptul de folosinta a bunului apartine utilizatorului si se subintelege, in acelasi timp, ca dreptul de posesie nu revine acestuia.

De asemenea, Ordonanta precizeaza faptul ca "la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract." Din text se desprinde in mod evident dreptul locatarului de a opta si, in contrapartida, obligatia locatorului de a respecta aceasta optiune. Acest aspect este unul specific contractelor de leasing.

Legislatia face distinctie intre leasingul operational si leasingul financiar. Aceasta prezinta conditii a caror indeplinire, separata sau cumulativa, conduce la incadrarea unui contract in categoria lesingului financiar si mentioneaza ca orice alt contract de leasing, in afara acestuia, este contract de leasing operational.

Calitatea de finantator o poate avea o societate de leasing persoana juridica romana sau straina iar cea de utilizator poate fi dobandita atat de o persoana fizica romana sau straina cat si de o persoana juridica romana sau straina.

Apelarea la finantarea prin leasing presupune incheierea unor contracte intre participanti:

un contract de vanzare-cumparare intre furnizor si locator prin care se achizitioneaza bunul solicitat de utilizator.

un contract de mandat intre locator si locatar prin care acesta din urma este investit sa urmareasca la furnizor caracteristicile tehnico-economice si pretul bunului.

un contract de leasing intre locator si locatar prin care acesta din urma se obliga sa plateasca primului redevente pe o durata de timp stabilita.

o promisiune unilaterala de vanzare facuta de finantator utilizatorului.

In aceste conditii se poate aprecia ca "leasingul este un contract propriu de finantare fiind o fuziune de tehnici juridice".

Contractul de leasing se grefeaza pe contractul de vanzare-cumparare. Utilizatorul trateaza afacerea cu furnizorul inainte de orice interventie a societatii de leasing si stabileste obiectul, caracteristicile si exigentele tehnice si calitative ale acestuia. Locatarul negociaza, de asemenea, si pretul deoarece in final el este cel care il plateste sub forma redeventelor si a valorii reziduale daca opteaza pentru cumpararea bunului. Toate aceste drepturi au la baza mandatul pe care il acorda societatea de leasing utilizatorului.

Contractul de vanzare-cumparare privind obiectul solicitat de utilizator se incheie intre furnizor si societatea de leasing care finanteaza intreaga operatiune si care devine proprietara bunului.

Procesul verbal de receptie incheiat intre furnizor si utilizator poate indeplini rolul in executarea contractului de vanzare-cumparare (desi utilizatorul, semnatarul procesului verbal alaturi de furnizor, nu este parte din procesul de vanzare-cumparare deoarece din momentul receptiei societatea de leasing este proprietara bunului si datoreaza pretul). Evident, aceasta situatie se presupune preexistenta unui contract intre utilizator si finantatorul interesat sa se implice in aceasta operatiune din ratiuni financiare legate de maximizarea profitului.