MECANISMUL DE FORMARE A PRETULUI PE DIFERITE PIETE

MECANISMUL DE FORMARE A PRETULUI PE DIFERITE PIETE

Formarea pretului pe piata cu concurenta perfecta

Pe o piata cu concurenta perfecta, pretul se formeaza la nivelul punctului de echilibru dintre curbele cererii si ale ofertei, situatie in care cantitatile cerute sunt egale cu cele oferite: O(p) = C(p). In conditiile unei asemenea piete, producatorul este un "primitor de pret", el neputand influenta pretul; orice producator isi poate vinde toate marfurile la pretul initial al pietei intrucat se presupune ca cererea este perfect elastica.

Pretul de echilibru este acel pret care se formeaza in conditiile in care:

cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare;

cererea si oferta acestui bun se realizeaza pentru cel mai mare volum al tranzactiilor pe piata.

Un exemplu va facilita intelegerea mecanismului de formare al pretului de echilibru:

Grafic aceasta situatie se prezinta astfel:

Pret (p)

C O

Pe = 60

0

Q_e = 150 Q

Observatii:

pretul de echilibru (P_e) se formeaza pentru Q_e = 150 buc; P_e = 60 u.m./buc. In aceasta situatie volumul valoric al tranzactiilor este Q_e x P_e = 9.000 u.m.;

cantitatea ceruta (C), pentru valori ale pretului cuprinse intre 10 si 50 u.m./buc. este mai mare decat cantitatea oferita (O); este situatia in care exista un exces de cerere, ceea ce va conduce la cresterea pretului;

cantitatea oferita (O) pentru valori ale pretului cuprinse intre 70 si 100 u.m./buc. este mai mare decat cantitatea ceruta; este situatia in care exista un exces de oferta, ceea ce va duce la diminuarea pretului.

Coincidenta dintre cerere si oferta este un punct spre care tinde piata in baza presiunii vanzatorilor si cumparatorilor. In realitate pe piata exista fie o situatie de penurie fie una de surplus.

Analiza formarii pretului de echilibru se face si in raport de factorul timp, aparand unele particularitati in urmatoarele situatii temporale: perioada scurta si perioada lunga de timp.

Perioada scurta de timp se caracterizeaza prin faptul ca producatorii pot modifica numai volumul factorului munca, neputand actiona asupra capitalului fix.

In aceasta situatie, echilibrul firmei aflate in concurenta perfecta, se stabileste in urmatoarele conditii:

Costul marginal = venitul marginal (C_m = V_m) si

Pretul unitar pe termen scurt Costul variabil mediu pe termen scurt

(P_us CVM_s)

Pe termen scurt, cererea se constituie in principalul factor al formarii pretului.

Modul de formare al pretului pe piata cu concurenta perfecta este pus in evidenta prin urmatorul exemplu:

In exemplul de mai inainte notatiile sunt urmatoarele:

Q buc - cantitatea ceruta; CF-costuri fixe; CV -costuri variabile; CT-costuri totale; CTM-costuri totale medii; Cmg-costuri marginale; Pu-preturi unitare; VT-venituri totale (incasari); Vmg-venituri marginale

Atat timp cat pretul de vanzare va fi mai mare decat costul marginal, intreprinderea va avea interesul sa creasca productia (pana cand venitul marginal devine egal cu costul marginal), pentru a-si majora profitul. Dupa trecerea punctului de maxim, profitul va deveni descrescator (pe tot intervalul de variatie in care costul marginal este mai mare decat pretul de vanzare unitar). Diminuarea profitului se datoreaza cheltuielilor ocazionate de ultimul lot de produse, cheltuieli care sunt superioare pretului de vanzare.

Deci, in cazul prezentat, daca produce si desface 900 buc., producatorul obtine profit maxim (Pr = 4100 u.m.), deoarece:

C_mg = V_m = 15 u.m. si P_us = 15 > CTM_s = 10,44.

In exemplul nostru am mers pe ipoteza ca Pu nu se schimba in aceasta perioada.

Perioada lunga de timp se caracterizeza prin faptul ca producatorii pot modifica oferta luand in calcul si schimbarea capitalului fix, ca urmare a investitiilor efectuate. Conditia de echilibru pe termen lung a firmei aflate in concurenta perfecta este:

Costul marginal = Venitul marginal si

Pretul unitar pe termen lung Costul total mediu pe termen lung

Pe termen lung oferta se constituie in factorul principal al formarii pretului.

Modul de formare al pretului de echilibru poate fi explicat prin analogie cu situatia anterioara, deosebirea fiind ca, de data aceasta costurile fixe nu mai sunt constante.

Pentru ca fiecare bun se produce la un cost minim, economistii sunt in general de acord cu afirmatia ca piata perfect concurentiala se caracterizeza printr-o eficienta economica maxima. Eficienta este maxima sub doua aspecte, si anume:

sub aspectul producerii bunului, maximul eficientei rezulta din minimul costului mediu pe termen lung, care indica exploatarea la maximum a tuturor resurselor, inclusiv a celor informationale si tehnologice;

sub aspectul alocarii, maximul eficientei este reflectat de egalitatea intre pret si costul marginal.

Mecanismul de formare a pretului pe pietele de monopol

In conditiile monopolului, pretul nu mai constituie un factor exogen firmei, aceasta fixandu-i nivelul in functie de o serie de factori cum sunt: evolutia cererii si a costului de productie, raza de actiune a diferitelor forme de monopol, posibilitatile de substituire a marfurilor.

Desi calauzite de mobilul speculatiei, preturile de monopol nu se pot sustrage totusi, integral, legitatii costurilor.

Pentru a intelege mai usor procesul formarii pretului de monopol, vom folosi urmatoarele date ipotetice:

Profitul maxim se obtine la o productie de 6 unitati, productie la care, ca si in concurenta perfecta, costul marginal este egal cu venitul marginal. Venitul marginal nu mai este insa egal cu pretul, ci mai mic.

V_m = C_m si V_m < Pretul

Datorita diminuarii preturilor bunurilor vandute, la un moment dat, venitul total (VT = Pret x Q) va descreste, iar venitul marginal va inregistra valori negative desi volumul vanzarilor creste. Evolutia venitului marginal este legata de elasticitatea cererii: cand venitul marginal este pozitiv, cererea este elastica, cheltuielile pentru consum crescand ca urmare a reducerii pretului; cand venitul marginal este negativ, cererea este inelastica.

In conditiile monopolului nu exista diferenta intre pozitiile de echilibru pe termen scurt si pe termen lung, neexistand constrangeri legate de patrunderea altor concurenti in domeniul respectiv.

Puterea unui monopol este invers proportionala cu elasticitatea cererii.

Cu cat gama de produse oferite este mai mica in raport cu cererea cu atat puterea monopolului este mai mare. Monopolistul fixeaza un anumit nivel al pretului pornind de la marimea pretului normal. Diferenta dintre pretul fixat prin reducerea elasticitatii produselor substituibile si pretul normal format in conditiile pietei libere constituie profitul suplimentar.

Mecanismul de formare a pretului pe pietele cu concurenta monopolistica

Concurenta monopolistica este un fel de hibrid intre concurenta perfecta si monopol. Diferenta fundamentala dintre concurenta perfecta si cea monopolistica este ca produsele sunt diferentiate, ceea ce confera firmei o oarecare putere asupra pretului.

Firma monopolista nu poate vinde o cantitate nelimitata de produse la pretul pietei - ca in cazul concurentei perfecte - , producatorii confruntandu-se cu o cerere care nu este perfect elastica. Din aceasta cauza pretul nu mai este egal cu venitul marginal; fiecare unitate suplimentara vanduta asigura un spor de venit total mai mic fata de cel adus de unitatea anterioara, venitul marginal fiind mai mic decat pretul.

Mecanismul de formare a pretului pe pietele cu concurenta de oligopol

Comportamentul firmelor care opereaza pe o piata de oligopol, este unul strategic in sensul ca fiecare firma isi concepe actiunile in functie de comportamentul celorlalte. Nu exista un comportament tipic de oligopol, asemanator celorlalte forme de concurenta, nici macar la nivel teoretic.

Cu toate acestea, studiile empirice pun in evidenta urmatoarele aspecte:

preturile de oligopol sunt putin flexibile intr-o economie stabila;

modificarea preturilor este o decizie comuna firmelor oligopoliste.

a)     Oligopolul cooperant (cartelul)

In aceasta situatie se realizeaza intelegerea formala intre firme cu privire la pret si la impartirea pietelor. Pornind de la interesul lor comun, firmele vor alege nivelul pretului si volumul general al productiei, astfel incat sa-si maximizeze profitul total. Cel mai mare profit total se va obtine in punctul in care C_m = V_m si V_m < Pretul.

Pericolul prabusirii cartelurilor vine din doua directii:

tentatia de a concura este atat de puternica incat, mai devreme sau mai tarziu, unul sau altul dintre parteneri nu va mai actiona corespunzator intelegerilor convenite cu privire la pret sau la cantitatea produsa. Dorinta firmelor de a-si spori productia va duce la reducerea pretului.

pentru a beneficia de unele avantaje create de cartel, concurentii din afara acestuia vor dori sa se asocieze, subrezind coeziunea dintre partenerii initiali.

b)    Oligopolul necooperant

In aceasta situatie, fiecare firma incearca, pe cont propriu, independent de celelalte, sa-si maximizeze profitul, urmand ca echilibrul pietei sa se realizeze fie dinspre cantitatile de bunuri create, fie dinspre preturi. Astfel, firma "regleaza" fie volumul productiei, fie pretul, miscarea celuilalt element fiind lasata la latitudinea pietei.

Strategia cantitatii se caracterizeaza prin aceea ca fiecare firma porneste de la volumul productiei celorlalti si de la ipoteza ca acesta nu se modifica. Ea isi stabileste propria cantitate de produse la acel nivel care ii maximizeza profitul, urmand ca pretul sa fie determinat de piata.

Strategia pretului porneste de la preturile practicate de firmele rivale si de la premisa ca ele nu se vor modifica. Ca urmare, ea isi stabileste pretul ce-i maximizeaza profitul, urmand ca volumul productiei sa fie determinat de piata.

Intrucat produsele realizate de firmele oligopoliste sunt asemanatoare, fiecare concurent urmareste sa reduca pretul pentru a castiga mai multi clienti. Daca solicita un pret mai mare decat cel mediu, firma risca sa nu vanda nimic, iar daca livreaza bunurile la un pret mai mic decat cel minim, volumul vanzarilor creste sensibil. Este vorba despre particularitatile cererii pentru produsele firmei oligopoliste : cand pretul creste peste un anumit nivel ea devine foarte elastica; in situatia in care pretul scade, cererea devine mai putin elastica deoarece cumparatorii se asteapta ca si celelalte firme sa recurga la reduceri de preturi. In situatia in care firma apeleaza la "arma" preturilor, reducerea nivelului acestora are loc pana la punctul in care pretul marginal devine egal cu costul marginal.