MICROECONOMIE - Piete , Concurenta , Preturi

INGINER. ECONOMICA - ANUL 2

MICROECONOMIE

Piete , Concurenta , Preturi

Structura pietei si concurenta

Piata, ca realitate economica cu un continut complex, constituie cel mai bun mechanism de reglare economica cunoscut pana in prezent.

Reprezinta o categorie specifica economiei de schimb, care exprima ansamblul relatiilor generate de actele de vanzare - cumparare, impreuna cu fenomenele legate de manifestarea cererii si ofertei si in conexiune cu spatial si timpul in care se desfasoara.

Piata a aparut atunci cand functia consumului s-a separat de functia productiei, ea fiind in trecut, ca si astazi, o consecinta inevitabila a acestui process.

De-a lungul timpului, piata s-a dezvoltat, atat in largime, cat si in adancime, devenind o realitate tot mai complexa.

Neindoielnic, saltul calitativ in evolutia procesului istoric de dezvoltare a pietei a avut loc odata afirmarea sistemului economiei capitaliste.

Caracteristicile acestui system este existenta unei ample retele de piete inter- relationate si care in unitatea lor, alcatuiesc mecanismul economiei concurentiale de piata.

In acest context, definirea pietei contemporane este dificila si chiar inoperanta, datorita marii complexitati si diversitati a structurilor sale,

Toate punctele de vedere exprimate au insa un element comun : relatiile dintre vanzatori si cumparatori, respectiv cadrul in care se manifesta cererea si oferta.

Asadar, piata este considerata, inainte de toate, drept spatiu economic in care se intalnesc cererea si oferta de marfuri, ai caror actori sunt cumparatorii si vanzatorii de bunuri si servicii.

Pe o anumita piata, cererea si oferta se gasesc, una fata de alta, intr-un anumit raport de marime, in functie de care se formeaza si evolueaza preturile la care se vand si se cumpara marfurile.

Nivelul si evolutia preturilor determina comportamentul agentilor economici, orietandu-i ce si cat sa cumpere sau sa ofere pe piata.

Agentii economici care actioneaza pe aceeasi piata intra, astfel, in relatii de concurenta sau de competitie, fiecare urmarind sa-si realizeze obiectivele.

Piata functioneaza astfel ca un mecanism cu autoreglare, al carui regulator este concurenta.

Elementele evidentiate mai sus definesc in esenta piata, institutia centrala in jurul careia graviteaza viata economica.

Intr-o economie de piata concurentiala, mecanismul pietei este acea forta impersonala care coordoneaza alegerile si actiunile tuturor agentilor economici si care, in ultima instanta, regleaza viata economica de ansamblu.

Structura pietei privita in ansamblu, piata reprezinta un sistem deosebit de complex, format dintr-o multitudine de segmente, forme si tipuru de piete care se gasesc intr-o stransa interdependenta.

Evolutia preturilor pe o anumita piata influenteaza nivelul preturilor practicate pe alte piete.

Exista numeroase alte structuri ale pietei, a caror analiza pune in evidenta complexitatea acesteia in economia contemporana.

Astfel, orice piata se caracterizeaza prin :

obiect, respective natura bunurilor care fac obiectul tranzactiilor de piata;

potentialul si volumul tranzactiilor;

numarul participantilor si forta economica a acestora;

aria geografica;

modul de organizare;

institutiile aferente etc.

Clasificarea pietelor se poate face dupa o serie de criterii :

dupa bunurile care formeaza obiectul tranzactiilor de piata : piata bunurilor de consum ; piata muncii ; piata de capital ; piata activelor financiare ; piata valutara ; piata informatiilor ; piata resurselor naturale etc.

dupa spatiul economic de provenienta a agentilor cererii si ofertei : piete locale, piete regionale, piata nationala, piata mondiala.

dupa volumul tranzactiilor derulate : piete dispersate, descentralizate, unde bunurile se vand in catitati mici unor cumparatori atomatizati ; piete concentrate, centralizate, unde tranzactiile se fac in partizi mari.

in functie de gradul de informare a agentilor economici : piete transparente, al caror mecanism de functionare este bine cunoscut de participanti, si piete opace, in care participantii nu detin informatii suficiente ;

dupa modul de acces pe piata : piete libere, in care orice vanzator si orice cumparator are acces ; piete reglemetare, in care agentii cererii si ofertei au acces numai daca indeplinesc anumite conditii ; piete intermediate, unde au acces doar persoanele autorizate.

dupa forta economica a participantilor : piete automatizate, piete molecularizate.

in raport cu respectarea legislatiei si a normelor de derulare a tranzactiilor si concurentei : piete cu concurenta loiala, piete cu concurenta neloiala.

in raport cu factorul timp : piete la vedere, piete la termen.

Alaturi de cerere, oferta si pret, o caracteristica fundamentala a unei piete este concurenta sau competitia, care se reflecta nu numai in procesul de formare a preturilor, ci si in comportamentul participantilor la schimburi.

Atunci cand se formeaza si evolueaza in mod liber, pe baza conditiilor pietei, acestea se numesc preturi libere.

Preturile care sunt rezultatul deciziilor si actiunilor statului, precum si marilor firme sunt numite preturi administrative.

Preturile rezultate in baza unor reglementari ale administratiei publice ( taxe si impozite indirecte, stabilirea unir plafoane de prt ) se numesc preturi reglementare.

Legile cererii si ofertei

Schimbarile in raportul cerere - oferta datorate modificarii conditiilor cererii si ofertei reprezinta continutul legii cererii si ofertei, reflectata de urmatoarele situatii :

a)               o crestere a cererii in conditiile unei oferte nemodificate, sau o reducere a ofertei in conditiile unei cereri stabilite determina cresterea pretului ;

b)              reducerea cererii la o oferta constanta, sau o crestere a ofertei in conditiile unei cereri constante determina reducerea pretului.

Concurenta imperfecta reprezinta acea situatie de piata in care agentii economici, in confruntarea dintre ei, sunt capabili prin actiunile lor unilaterale sau concertate sa influenteze raportul dintre cerere si oferta, ca si pretul bunurilor si serviciilor, in scopul obtinerii unui profit cat mai ridicat.