Monopolul in economia de piata

MONOPOLUL

INTRODUCERE

In structura oricarei economii de piata, dupa cum s-a putut constata, pe langa concurenta, apare si monopolul, fie ca o replica la concurenta, fie ca o forma modificata a acesteia. In intelesul obisnuit luat ca o replica la concurenta o intreprindere are situatia de monopol atunci cand ea este unicul producator al unui produs omogen din ramura, in prezenta unui numar mare de cumparatori. Consecinta fundamentala este urmatoarea: pretul nu mai este stabilit, in mod exogen, prin jocul liber al fortelor pietei, ca in cazul concurentei perfecte, ci este fixat, impreuna cu volumul productiei, de insasi firma producatoare. Prin urmare, o firma pusa in situatia de a fi monopolista trebuie sa fie singura care ofera produse pe piata fara alti producatori concurenti (nationali sau straini), iar produsul sa nu fie substituibil.

SECTIUNEA 1.

Monopolul este antipodul concurentei intrucat libera concurenta este eliminata iar oferta pentru un produs este data de un singur producator, prin urmare gradul de satisfacere al cererii este unul mic, dar facut cu un pret mare, stabilit de vanzator.

Piata de monopol este definita prin faptul ca oferta unui bun este asigurata de un singur vanzator (producator), respectiv cererea este exprimata de un singur cumparator. Deci, dupa caz, pe o astfel de piata se manifesta fie dominanta producatorului (monopol) fie cea a consumatorului (monopson).

Monopolul poate fi caracterizat ca fiind acea situatie de piata pe care se ofera, se vinde un bun, care nu poate fi substituit rapid si in mare masura.

Aparitia monopolurilor are la baza mai multe cauze. Totodata, ele imbraca mai multe forme si au diferite roluri si functii intr-o economie nationala. De aceea apare necesitatea ca inca de la inceput sa se faca o clasificare a acestora, luand ca criterii principale formele monopolurilor si cauzele care le dau nastere si care contribuie la dezvoltatea lor. Punerea in evidenta a principalelor cauze ale aparitiei si mentinerii monopolurilor intr-o economie de piata poate consitui de altfel si o prima explicatie a aparitiei acestora, domeniilor in care ele se dezvolta, precum si formele pe care le imbraca.

In economiile de piata monopolurile imbraca diferite forme, printre care mentionam:

a.     Intelegerile secrete intre marile firme. Concentrarea productiei si capitalului prin acumulari si prin cumparari si fuziuni de intreprinderi si firme pe linie orizontala si pe linie verticala are ca rezultat reducerea numarului de firme concurente.

b.     Monopolul natural. Economia de scara realizata in anumite domenii contribuie la scaderea costurilor de productie intr-o masura atat de mare incat alte firme cu un volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performanta

c.      Monopolul legal. Exista anumite produse sau sectoare de interes strategic (apararea nationala) si de interes public care trebuie sa intre sub incidenta controlului public.

d.     Monopolul tehnologic. Generat in special de proprietatea asupra patentului de inventie si a dreptului de autor, ceea ce confera inventatorului sau autorului controlul exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii intreaga perioada prevazuta de lege (15-17 ani pentru patenteMonopolul asupra marcii comerciale. Cuprinde astazi un mare numar de produse ale industriei moderne. Imaginea produsului creata de originalitatea modelelor reinnoite la anumite intervale de timp, si garantia calitatii produselor sunt legate de marca comerciala care este unica, irepetanbila si recunoscuta prin investitia facuta in reclama insistenta, prin seriozitatea si promptitudinea cu care sunt serviti clientii.

e.     Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri. Cum sunt energia, unele minerale ca bauxita, cuprul, staniul etc. datorita in special raritatii acestora si proprietatii asupra unor zacaminte importane.

SECTIUNEA 2. Relatii intre concepte

a)Concurenta pura si perfecta

1.      Atomicitatea: un numar mare de firme identice care participa in calitate de ofertanti si de cumparatori de bunuri si servicii, fiecare din ele avand dimensiuni neglijabile in raport cu dimensiunea pietei, ceea ce face ca nici una din firme sa nu poata controla sau influenta piata (oferta si pretul).

2.      Omogenitatea produselor: toate firmele produc acelasi produs, fara a exista diferente de calitate sau alte caracteristici.

3.      Libertatea intrarii in ramura: nu exista nici o bariera tehnologica, economica, financiara, juridica etc. de intrare in ramura a noilor firme. De asemenea, sunt excluse restrictiile de a intra in ramura pentru profesii. Este exclusa existenta unor legislatii privind proprietatea industriala si drepturile de autor care sa interzica transferul acestora altor firme.

4.      Transparenta perfecta a pietei: toti agentii economici (ofertantii si cumparatorii) sunt perfect informati in legatura cu natura, calitatea si pretul produsului. Pretul constituie instrumentul de informare asupra penuriei sau abundentei de resurse si produse.

5.      Mobilitatea perfecta a factorilor de productie: munca si capitalul se deplaseaza rapid si fara restrictii sau frictiuni catre acele folosiri unde se pot obtine cele mai mari avantaje. Capitalul paraseste ramura unde se inregistreaza pierderi si se muta in ramurile unde se realizeaza profitul maxim sau alte avantaje, iar forta de munca paraseste locurile de munca si ramurile cu salariile cele mai mari si cu conditiile cele mai bune de munca.

6.      Mobilitatea perfecta a factorilor de productie: munca si capitalul se deplaseaza rapid si fara restrictii sau frictiuni catre acele folosiri unde se pot obtine cele mai mari avantaje. Capitalul paraseste ramura unde se inregistreaza pierderi si se muta in ramurile unde se realizeaza profitul maxim sau alte avantaje, iar forta de munca paraseste locurile de munca si ramurile cu salariile cele mai mari si cu conditiile cele mai bune de munca.

b)Monopolul

1.      Unicitate si gigantism: existenta unei firme sau a unui numar redus de firme mari si foarte mari care ocupa in exclusivitate sau o parte importanta a cantitatii productiei si vanzarii unui produs, fapt ce face posibila controlarea sau influentarea pietei (pretului si cantitatii produselor) ori impunerea unor conditii de vanzare.

2.      Produse diferentiate: desi intr-o ramura (produs) pot exista un numar mare de firme, fiecare produce insa un anumit tip, dimensiune sau calitate de produs pentru a deosebi de celelalte firme.

3.      Bariere de intrare: in special de natura tehnologica, comerciala, economica si financiara. O noua firma nu poate sa produca un produs competitiv daca in ramura exista intreprinderi monopoliste foarte mari ce realizeaza produsul respectiv cu costuri reduse, datorita avantajului oferit de economiade scara si de aplicarea stocului de cunostiinte acumulat de cercetarile proprii. Bariere constituie si legislatia privind proprietatea industriala.

4. Incompletitudinea informatiei asupra pretului, costului organizarii pietelor: fapt ce nu poate satisface toate cerintele curente si de viitor ale agentilor economici. Pretul nu constituie singura sursa de informatie. Riscul si incertitudinea afecteaza deciziile firmelor atat in domeniul cererii, cat si, mai ales, in cel al dezvoltarii sau al ofertei viitoare.

5. Prezenta fenomenului de inertie si de frictiune in domeniul factorilor de productie: aceasta constituind o discrepanta fata de fluiditatea cererii si ofertei din domeniul produselor si serviciilor. Caracterul specializat al capitalului fizic si al fortei de munca da rigiditate factorilor de productie. De exemplu, un laminor din siderurgie nu poate fi transferat in industria usoara sau in alta ramura, iau un otelar nu poate fi transferat direct pentru a face munca de tesator decat in urma reconversiei profesionale.

SECTIUNEA 3. Critici, avantaje detavantaje, slabiciuni

Daca in economia de piata nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degraba de elemente monopoliste care iau nastere si se dezvolta pe un fond general de concurenta, in Romania, in conditiile economiei centralizate, s-a format si consolidat un sistem monopolist atotcuprinzator, din care au fost eliminate aproape toate elementele generatoare de concurenta. De abia odata cu aparitia si dezvoltarea proprietatii private incep, pe fondul general al sistemului monopolist, sa apara si sa se dezvolte sistemul concurential.

Care sunt elementele sistemului monopolist din Romania ce vor continua sa stanjeneasca relatiile concurentiale in formare? In cele ce urmeaza vom mentiona pe cele mai importante.

1.       Mentinerea monopolului statului in calitatea lui de proprietar si de administrator asupra resurselor vitale ale economiei prin regiile autonome din sectorul extractiv (petrol, gaze, energie electrica), din industria prelucratoare, din sectoarele transporturi si telecomunicatii si prin mentinerea capitalului de stat in societatiile comerciale, prin pastrarea in administratia statului a cercetarii, invatamantului, sanatatii; de asemenea, mentinerea la proprietatea statului a unei cincimi din cele mai bune si mai fertile terenuri agricole, padurile, sistemele de irigatii; detinerea de catre stat a unor pachete de actiuni majoritare in societati comerciale din diferite ramuri industriale. In acest fel se perpetueaza monopolul statului asupra resurselor de baza. Deci, prin acest sistem vor fi controlate principalele inputuri din economie care nu vor stimula, ci vor continua sa anihilize concurenta.

2.       Mentinerea unor forme de organizare cooperatiste tipic monopoliste in sfera micii industrii, a atelierelor mestesugaresti si a desfacerii marfurilor industriale la sate (cooperativele de desfacere). Desi are un statut semiautomat fata de stat, sistemul cooperativ din aceste sectoare, prin formele de organizare, controleaza direct si indirect intreaga activitate a unitatilor componente si, in primul rand, nivelul preturilor si tarifelor, nivelul productiei, sortimentatia, calitatea produselor si serviciilor etc. tocmai pentru ca organizarea sistemului este de tip monopolist. Sub eticheta autonomiei, sectorul cooperatist nu este supus procesului de privatizare, ceea ce constituie un obstacol in calea extinderii sistemului concurential si un evident paradox tocmai sectorul din cadrul caruia ar trebui sa porneasca dezvoltarea relatiilor economiei de piata, precum si inviorarea concurentei, este cel mai conservator din acest punct de vedere. Acest sector, cu cea mai mare vocatie concurentiala, a devenit o frana in calea trecerii la o economie bazata pe libera concurenta. Mica productie de marfuri industriale, alaturi de cea agricola, poate contribui la inviorarea economiei de piata, cu conditia insa de a demonopoliza acest sector.

3.       Existenta in tara noastra a unui sistem industrial cu un grad mare de concentrare a productiei, aceasta avand ca unica motivatie superioritatea absoluta a economiei de scara. Dupa unele aprecieri, Romania se afla din punctul de vedere al marimii unitatilor industriale pe locul doi in lume, dupa Cehoslovacia. Dar, pentru a caracteriza gradul de monopolizare, nu marimea in sine a intreprinderilor este importanta, ci faptul ca numai asemenea intreprinderi mari reusesc sa fabrice un numar cat mai mare de exemplare din acelasi produs, in asa fel incat sa fie inlaturate paralelismele sau, cu alte cuvinte, sa existe cate un singur producator, fie la nivelul intregii tari, fie la nivelul unor zone geografice cat mai intinse, ceea ce exclude, de regula, in mod practic, concurenta intre producatori. De exemplu, in multe sectoare industriale (constructii de masini, electrotehnica, electronica, chimie, metalurgie etc.) productia este asigurata de cate un singur producator sau de un numar redus de producatori, motivul invocat fiind marimea minima a seriei de fabricatie, asigurarea specializarii, realizarea unor tehnologii de fabricatie moderne ce implica un anumit volum de productie s.a. Chiar si in domeniile unor materiale de constructii, unde cererea este mare si diversificata iar transportul materiilor prime si al produselor este costisitor exista, in mod frecvent, producatori unici la nivelul intregii tari. In aceasta privinta pot fi mentionate produsele: tapetul din P.V.C., placaj ceramic glazurat, cuve din fonta emailate, armaturi metalice neferoase pentru instalatii sanitare si interioare, cazi de baie din tabla, tuburi de scurgere si obiecte sanitare din fonta emailate etc.

Concentrarea productiei la un numar mare de produse, de regula, pe producatori singulari s-a extins pe scara atat de larga deoarece acesta practica se inscria perfect, pe de o parte, in sistemul de conducere centralizata de tip administrativ, iar pe de alta parte, in realizarea principiului specializarii unitatilor industriale cu avantajele economice cunoscute pentru producator. Astazi, asemenea stari de lucruri au devenit incompatibile cu cerintele trecerii la economia de piata intrucat in lipsa generatorilor concurentei, mecanismele pietei nu pot functiona sau functioneaza deformat. Anomalia vine de la faptul ca se pastreaza in continuare dictatura producatorului asupra consumatorului productiv si neproductiv, firma monopolista exercitand un control absolut asupra pretului produsului si volumului productiei in avantajul sau si in detrimentul consumatorului si al societatii in ansamblu.

O ignorare a acestei realitati, sau o subevaluare a acestui fenomen au creat si continua sa creeze mari dificultati in aplicarea unor masuri de trecere la economia de piata. De exemplu, trecerea la liberalizarea preturilor, in conditiile cand predomina monopolul producatorilor in aproape toate ramurile economice, precum si in conditiile unei penurii generale de produse, a declansat o crestere anarhica, discretionara a preturilor, agravand criza economica, cu pericolul de a compromite, insusi procesul de trecere la economia de piata in fata unei parti a populatiei.

4.       Existenta penuriei generale de produse si liberalizarea completa a stabilirii preturilor constituie premise favorabile de a accentua comportamentul monopolist al firmelor producatoare, ele actionand pe cont propriu si fara vreo restrictie creata de controlul public. Profitand de decalajul cronic dintre oferta si cerere, aceasta din urma fiind mult mai mare, firmele indiferent daca sunt sau nu producatori unici stabilesc preturi marite si pastreaza productia la un nivel scazut asa incat sa-si poata acoperi toate costurile si sa obtina si un supraprofit. Tendinta de a spori preturile si de a pastra scazut volumul productiei este limitata totusi de scaderea puterii de cumparare a populatiei. Daca nu ar exista revendicarile salariale foarte insistente s-ar ajunge treptat la un echilibru intre cerere si oferta, asigurat de cresterea preturilor iar actiunile monopoliste ale producatorilor s-ar atenua. Totusi, satisfacand cererile de sporire a salariilor prin indexare, se mentine decalajul dintre cerere si oferta, paralel cu o crestere a inflatiei monetare si cu o pastrare a comportamentului monopolist agresiv al producatorului fata de consumator.

Pe scurt, acestea sunt principalele cauze si consecinte ale monopolismului, precum si formele pe care le imbraca acest fenomen in cadrul economiilor de piata, ca si in cel al economiei tarii noastre.

In teoria si practica economica exista numeroase abordari si sunt emise solutii pe linia demonopolizarii sau a instaurarii concurentei. Adeseori este sustinuta ideea ca procesul de demonopolizare trebuie sa insoteasca pe cel de privatizare. Insa acestea doua privatizarea si demonopolizarea nu se confunda. Prin privatizare are loc doar demontarea monopolului statului asupra proprietatii. Monopolul producatorului se mentine mai departe si in conditiile proprietatii private. Instaurarea concurentei implica si alte demersuri in afara celui privind privatizarea, demersuri care sunt tot atat de complicate si de costisitoare. Este vorba, in principal, de trei categorii de actiuni mai importante.

Prima se refera la crearea sau/si reprofilarea unor unitati industriale pentru fabricarea unor produse similare sau substituibile. Fireste, procesul este de durata si necesita un mare efort de investitii si de organizare. El nu poate fi insa neglijat. Prilejul cel mai propice pentru realizarea unui asemenea proiect de anvergura este cel de pregatire a unitatilor economice pentru privatizare. In fapt, printre principalele obiective ale pregatirii unitatilot pentru privatizare trebuie sa se numere si pregatirea lor pentru functionarea in conditiile concurentiale, care sa aiba in vedere asa-numita spargere a sistemului de organizare bazat pe principiul de unic producator. A realiza privatizarea prin mentinerea in continuare a sistemelor de productie monopoliste, care sunt predominante in economia romaneasca, sistemul economic de ansamblu nu se transforma intr-o adevarata economie de piata concurentiala. Ea devine o economie adanc deformata, pusa nu in slujba consumatorului, ci in slujba unei oligarhii economico-financiare.

Cea de-a doua categorie de actiuni se refera la adoptarea unei politici curente antimonopoliste pe calea importurilor de produse similare celor fabricate de monopolurile autohtone. Printr-o politica activa de importuri concurentiale, poate fi anulata, in mod practic, tendinta firmelor monopoliste de a mai impune nivelul preturilor si de a manipula nivelul si calitatea productiei.

Cea de-a treia categorie de actiuni este cea a elaborarii unor acte normative antimonopoliste si de protejare a activitatii concurentiale. Elaborarea unei asemenea legislatii si crearea unui mecanism eficient de control al aplicarii sale prezinta o importanta deosebita pentru faza actuala a economiei romanesti. Actele normative trebuie sa fixeze cadrul limita al desfasurarii activitatii agentilor economici cum sunt: adoptarea unor intelegeri formale sau informale, formarea unor asociatii si a unor sisteme de organizare s.a. De exemplu, intelegerile dintre unitatile economice pentru a forma sistemele de organizare bazate pe principiile holdingurilor, desi par rationale din punct de vedere economic si al conducerii, din punct de vedere al principiilor economiei concurentiale ele pot fi contraproductive. Tocmai de aceea, in actele normative trebuie precizat acel cadru limita in care agentii economici au dreptul sa actioneze si sa se asocieze pentru a nu contraveni principiilor concurentiale.

Concluzii

Situatia de monopol apare atunci cand exista o singura firma ofertanta in prezenta unei multitudini de cumparatori ai unui produs care, de regula, nu poate fi substituit cu alte produse. Pentru a realiza un profit maxim firma monopolista este pusa in situatia de a alege (fixa) atat pretul, cat si cantitatea de produse, alegere compatibila cu conditiile cererii pentru produsul respectiv si cu curbele costului. Aceasta se deosebeste de situatia concurentei perfecte cand firma putea alege numai cantitatea.

Firma monopolista este singurul producator si furnizor al unui produs. De aceea, analiza nu se mai face pe cele doua planuri firma si ramura ,ci numai la nivelul ramurii. Acest lucru are importanta principala deoarece firma este aceea care controleaza atat cererea, cat si oferta in interesul sau si in detrimentul consumatorului.

In conditiile concurentei perfecte firma putea sa produca si sa vanda fara restrictii pentru a-si maximiza profitul la pretul impus de piata. Curba cererii la nivelul firmei individuale concurente este orizontala. Ea coincide cu curba venitului marginal V_m si este egala cu pretul p. Cu alte cuvinte, venitul suplimentar (aditional), care rezulta din productia unei unitati aditionale si vanduta pe piata, reprezinta venitul marginal. Acesta coincide cu curba cererii si este egal cu pretul de vanzare al produsului impus de piata. Pentru firma, curba cererii este infinit elastica sau perfect elastica

BIBLIOGRAFIE

Economie (Editia a sasea) Coralia Angelescu, Dumitru Ciucur, Dinu Marin, Ilie Gavrila, Paul Tanase Ghita, Constantin Popescu, Cornel Tarhoaca

Tratat de economie (vol 3) Aurel Iancu

Piata. Concurenta. Monopol

Piete si preturi Ilie Babaita, Alexandru Duta

Economia Politica Dobrota Nita