OBIECTUL DE STUDIU AL ECONOMIEI

OBIECTUL DE STUDIU AL ECONOMIEI. TENSIUNEA DINTRE NEVOILE UMANE SI RESURSELE ECONOMICE

Pentru a putea surprinde cat mai exact obiectul de studiu al economiei vom prezenta cateva din definitiile date stiintei economice moderne in unele din lucrarile de referinta.

Astfel, Lionel Robbins, considera ca "economia reprezinta stiinta despre activitatea omeneasca determinata de caracterul limitat al resurselor (de raritatea bunurilor) si caracterul nelimitat al trebuintelor, satisfacerea carora este scopul acestei activitati".

Profesorii K. E. Case si R.F. Fair definesc stiinta economica drept "studiul modului in care indivizii si societatile opteaza pentru a utiliza resursele rare date de natura si de generatiile anterioare".

Profesorii R.E. Amacher si H. Ulbrich arata ca stiinta economica este "studiul modului in care oamenii si institutiile iau decizii referitoare la productie si consum si a modului in care se confrunta cu problema raritatii ".

Intr-un mod foarte concis, Raymond Barre afirma ca, "stiinta economica studiaza comportamentul uman impotriva raritatii".

In esenta, indiferent de nivelul de dezvoltare, de sistemul economic sau forma de guvernamant, oamenii se confrunta cu aceiasi problema economica centrala: nevoile fiecaruia dintre noi sunt practic nelimitate, in timp ce resursele pe care le avem la dispozitie pentru a le satisface sunt limitate (rare).

Astfel se poate afirma ca ecuatia economiei, este:

Nevoile umane reprezinta ansamblul cerintelor care se manifesta ca dorinte subiective ale omului de a-si insusi bunuri, acestea devenind efective (reale) in functie de gradul de dezvoltare economica al societatii la un moment dat (conditionare obiectiva) precum si de nivelul de cultura si civilizatie al indivizilor (conditionare subiectiva).

De fapt, nevoile umane reprezinta motorul, mobilul intregii activitati economice. Transformate in mobiluri ale activitatii economico-sociale, nevoile devin interese economice.

Interesele economice reprezinta acele nevoi umane constientizate de oameni si devenite mobiluri ale acestora in activitatile economico-sociale in urma carora ei dobandesc bunuri in vederea satisfacerii nevoilor.

Caracteristicile fundamentale ale nevoilor sunt:

a)     nevoile sunt dinamice si nelimitate ca numar;

b)     nevoile umane sunt limitate in capacitate - semnifica faptul ca satisfacerea unei nevoi presupune consumarea unei cantitati determinate dintr-un bun sau serviciu;

c)     nevoile sunt concurente - nevoile se inlocuiesc unele pe altele, deoarece unele nevoi se extind in detrimentul altora;

d)     nevoile sunt complementare - exista nevoi care se determina unele pe altele, evoluand, astfel, in sensuri identice;

e)     orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere, urmand ca dupa o anumita perioada de timp sa renasca si sa se transforme in obiceiuri de consum.

Satisfacerea nevoilor se realizeaza pe baza utilizarii de resurse specifice in cantitati determinate si de calitate adecvata.

Resursele economice constau in totalitatea bunurilor oferite de natura sau produse de om care pot fi utilizate sau sunt efectiv utilizate de acesta in productia de bunuri si servicii cu scopul satisfacerii nevoilor.

Principala caracteristica a nevoilor este caracterul lor limitat in raport cu caracterul nelimitat al nevoilor, ceea ce determina aparitia unei tensiuni intre nevoi si resurse sub actiunea legii raritatii.

Legea raritatii resurselor consta in aceea ca volumul, structura si calitatea resurselor se modifica mult mai incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor umane.

Raritatea nu trebuie confundata cu saracia sau cu deficitul de oferta.

Raritatea poate fi considerata a fi "incapacitatea de a satisface toate dorintele, deoarece ele depasesc ceea ce noi putem produce cu resursele noastre disponibile". Profesorul R. Le Roy Miller afirma ca "raritatea este un fapt al vietii ca si gravitatia si, asa cum fizicienii nu au inventat gravitatia, nici economistii nu au inventat raritatea. Ea a existat inainte de a exista primul economist".

Actiunea acestei legi a raritatii determina necesitatea alegerii dintre multiplele posibilitati de folosire a resurselor rare pe cea care permite maximizarea efectelor utile concomitent cu minimizarea consumului de resurse.

In esenta, aceasta este problema fundamentala (generala) a organizarii oricarei economii. Rezolvarea acestei probleme reprezinta, practic, ratiunea pentru care economia exista si are sens.    Concret, rezolvarea consta in raspunsurile care trebuie date la trei intrebari fundamentale :

Economia este abordata si cercetata urmarindu-se cele doua mari subdiviziuni majore ale acesteia: microeconomia si macroeconomia.

In limba greaca micro (mikros) este prefixul pentru mic, in timp ce macro (makros) este prefixul pentru mare.

Microeconomia consta in studiul proceselor, faptelor, actelor si comportamentelor agentilor economici individuali si al interactiunii acestora; aceasta include teoria consumatorului, producatorului si pietele in care sunt implicati acestia.

Macroeconomia consta in studiul acelorasi procese si fapte, dar referindu-se la marimile si variabilele agregate ale intrarilor si iesirilor (volumul total al productiei, indicele general al preturilor, consumul total, etc.), acestea degajate de comportamentele individuale ale participantilor la economie.

Din punct de vedere practic, insa, diferentierea dintre microeconomie si macroeconomie este mai putin clara.