Obiectul, rolul si functiile controlului financiar

Obiectul, rolul si functiile controlului financiar

Controlul financiar cuprinde in sfera sa, sub aspect legal, teoretic si practic, problematica foarte complexa specifica domeniului economic si financiar in interactiunea si conditionarea sa reciproca cu domeniul tehnic- tehnologic, juridic etc. Controlul financiar cerceteaza viata economica la nivel micro si microeconomic, privita prin prisma corectitudinii operatiilor dar si a eficientei cu care sunt gospodarite, utilizate si cheltuite resursele materiale, financiare si umane. Gradul de dezvoltare economico-sociala, diversitatea de activitati si interrelatiile ce se stabilesc intre acestea determina, la nivel de concept, definesc continutul controlului care cuprinde in obiectul sau de activitate: modul de aplicare si indeplinire a directivelor stabilite, prevenirea si inlaturarea aspectelor negative, mediatizarea si consolidarea celor pozitive, astfel incat, in conditiile liberei initiative, concurentei loiale si legalitatatii, sa se asigure cresterea profitului.

Controlul financiar este o activitate de larg interes social, deosebit de utila si necesara pentru practica economica si sociala, care presupun nenumarate probleme teoretice, organizatorice si metodologice.

In acest context, obiectul controlului finadar consta in examinarea modului in care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului cum se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si evita in viitor.

In cadrul economiei de piata controlul are o sfera de actiune aproape nelimitata, fiind implicat in toate activitatile economico-sociale. El se manifesta ca functie a managementului, contribuind logic la imbinarea si reglarea intereselor individuale si sociale intr-un ansamblu unitar.

Importanta si necesitatea controlului financiar in conditiile economiei de piata sunt unanim recunoscute. El este considerat ca indispensabil desfasurarii activitatilor economico-sociale atat de factorii de conducere cat si de cei condusi.

Rolul controlului financiar reiese pregnant in evidenta, in toate fazele proceselor de productie, incepand de la activitatile de proiectare, contractare si pana la finalizarea acestora si inregistrarea rezultatelor obtinute.

In conditiile economiei de piata este necesara intarirea institutiei controlului financiar, atat sub aspectul modului de organizare cat si sub aspectul cuprinderii si extinderii acestuia in economie. De altfel, controlul financiar nu trebuie si nici nu poate sa scape procesului general de reforma, care se desfasoara in prezent in toate sistemele si subsistemele economice si in special in cele referitoare la buget, banci, fiscalitate, contabilitate etc.

De asemenea, rolul controlului financiar a crescut si a capatat noi valente, prin reevaluarea obiectului sau de activitate si al raspunderilor ee-i revin. in conditiile actualului proces de privatizare, determinat de sistemul nou de relatii, ce se stabilesc intre stat si agentii economici, privind interdependenta si autonomia acestora, a aportului decisiv al agentilor economici la deciziile cu caracter financiar, bugetar si fiscal pe care le adopta, legislatia specifica aparuta in domeniu, rolul controlului financiar dobandeste noi dimensiuni.

Ca functie a managementului, controlul financiar asigura realizarea unor functii specifice, care rezida din insasi continutul si natura sa.

Controlul financiar nu-si poate realiza scopul propus fara luarea in considerare a complexitatii interdependentelor diferitelor aspecte ale vietii agentului economic - firma, si implicit a multiplelor lui obiective. Privit din interior el constituie o latura distincta, de mare anvergura si raspundere a procesului managerial, iar, privit din afara, controlul reprezinta rigoarea pe care o pretinde comunitatea, agentului economic-firma, in respectarea obligatiilor sale fata de parteneri. Numai prin aceasta prisma, cu mai multe fatete, putem aprecia functiile controlului, de la cele aparent simple la cele mai complexe.

Dintre functiile specifice controlului financiar mentionam:

- functia de prevenire si functia de perfectionare, care se materializeaza in preintampinarea producerii unor deficiente sau pagube in desfasurarea activitatilor economico-financiare ceea ce presupune perfectionarea acestora. Prin prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectii, se asigura perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului, de organizare si de conducere a activitatii agentului economic, Aceste functii, deriva din faptul ca controlul are menirea de a orienta munca spre obiective majore, intr-o ordine de prioritati rationale si de perspectiva, care sa previna si sa inlature risipa de efort uman si material si sa asigure eficienta economica si sociala. Aceste functii au si un caracter previzional care consta in faptul ca abaterile semnalate in cursul actiunilor de control ca si cauzele care le-au determinat stau la baza fundamentarii deciziilor pentru perioadele viitoare;

functia de constatare a situatiei si functia de corectare, in cazul in care apar dereglari. Acestea presupun, ca prin control se urmareste modul in care se indeplinesc deciziile conducerii referitoare la functionarea firmei, adica se verifica si se asigura respectarea si apararea intereselor acesteia. insa si mai concret, prin control se urmareste modul in care se asigura echilibrul financiar intre venituri si cheltuieli si se influenteaza favorabil realizarea sarcinilor economice, care sa contribuie la cresterea eficientei tuturor activitatilor agentilor economici.

Aceste functii se realizeaza prin procedee si tehnici specifice controlului finaciar cu ajutorul carora se constata nereguli, deficiente si abateri si se valorifica constatarile prin corectarea si aducerea la parametri de normalitate si legalitate a situatilor constatate. Ele au un profund caracter coercitiv pentru acei agenti economici neloiali si ineficienti;

- functia de cunoastere si functia de evaluare a situatiei existente la un moment dat, a rezultatelor obtinute la sfarsitul unei perioade de gestiune, asupra modului de desfasurare a activitatii in conditii de normalitate, legalitate si eficienta, si totodata, de asigurare
a tuturor categoriilor de colaboratori de solvabilitatea respectivului agent economic.

Functia de cunoastere presupune o analiza riguroasa in vederea sesizarii operative a tuturor neregulilor si a eventualelor tendinte negative in activitatea agentilor economici. Ea se completeaza cu functia de evaluare a controlului financiar, care, in conditii de realitate si legalitate, stabileste, si in limita posibilitatilor individualizeaza consecintele gestionare, patrimoniale, financiare, bugetare, fiscale si sociale;

- functia educativa si functia stimulativa a tuturor participantilor la realizarea procesului de management.

Prin realizarea celorlalte functii ale controlului, dar mai ales prin cea de corectare, controlul financiar capata o functie educationala, pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor obtinute si a valorificarii acestora. Avand la baza principiul potrivit caruia " chiar si controlul poate fi controlat" controlul contribuie la stimularea tuturor factorilor ce iau parte la procesul managerial. in acelasi timp, controlul actioneaza ca forta pozitiva ce stimuleaza eforturile agentilor economici pentru depasirea situatiei critice si obtinerea unor rezultate superioare in viitor.

Prin aceste functii specifice, controlul contribuie la mentinerea agentilor economici-firme in cadrul programat, anticipat, printr-un reglaj optim asupra activitatii economice-financiare, efectuat prin depistarea abaterilor, a proportiilor lor si inlaturarea consecintelor economico - financiare ale acestora, realizand functia de reglare a sistemului, intrinsec legata de celelalte, receptand influenta factorilor interni si externi si fiind sensibil la multitudinea lor.

in acest context, functia de reglare a sistemului, a situatiei patrimoniale a agentilor economici-firme, pe baza rezultatelor controlului efectuat, urmareste eliminarea factorilor perturbatori, mentinerea echilibrului si asigurarea functionarii firmei la parametri preconizati, in vederea atingerii strategiei obiectivelor prestabilite. Aceasta functie implica, atat inlaturarea si recuperarea operativa a deficientelor, a pagubelor constatate, a disfunctionalitatilor ce apar, cat si generalizarea aspectelor pozitive din viata firmei.

Functiile specifice ale controlului financiar sunt operative, reale si practice si coexista intr-un cadru unitar, interconditionandu-se si completandu-se reciproc.

In acelasi timp, controlul financiar mai indeplineste si o serie de functii particulare, care reies din obiectivele si natura acestuia, cum ar fi:

-functia de masurare a posteriorii a ecarturilor (abaterilor planificate anticipat);

functia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor simptomatice care afecteaza sau ameninta activitatea agentului economic;

functia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare pe baza diagnosticului financiar constatat;

functia de a interveni in cadrul competentelor date pentru redresarea sau solutionarea problemelor firmei;

functia de reglementare a activitatii firmei, prin asigurarea

coerentei actiunii de control in raport cu obiectivele firmei, focalizandu-se asupra activitatilor in curs de desfasurare;

functia de pregatire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza rezultatelor controlului a priorii;

functia de invatare si autoinvatare a realitatilor pe care controlul le ridica in permanenta, prin actiunea sa coercitiva, asupra pertinentei cadrului si normelor legale folosite.

Aceste functii apar tot mai frecvent in nomenclatorul functiilor controlului financiar, in literatura de specialitate.

Gratie acestor functii controlul nu mai este un scop in sine, ci este mai mult un mijloc, o maniera de a creste supletea si eficacitatea sistemului in care functioneaza.

In practica, specialistii in domeniu, recomanda sa se puna un accent mai insemnat pe functia de prevenire cu caracterul ei previzional si mai putin pe cele cu caracter coercitiv, deoarece acestea contribuie la realizarea unor insemnate economii.