PRETUL

PRETUL

Pretul, in sens general, exprima cantitatea de moneda ce trebuie platita pentru achizitionarea (cumpararea) unor bunuri materiale si servicii in cadrul tranzactiilor bilaterale de piata.

Pretul constituie, in ultima instanta, rezultatul confruntarii intereselor economice ale purtatorilor cererii si ofertei, interese formate sub influenta semnalelor transmise de evolutia conditiilor productiei si ale pietei.

Preturile indeplinesc urmatoarele functii:

1. Functia de stimulare a producatorilor in directia adaptarii permanente a nivelului calitativ si a structurilor productiei la cerintele reale ale pietei.

2. Functia de transmitere a informatiei privind evolutia cerintelor pietei. Preturile "constituie reteaua de informatii a sistemului economic. Ele semnaleaza firmelor producatoare schimbarile ce intervin in dezideratele consumatorilor". Pe de alta parte ele "il informeaza pe consumator despre schimbarile intervenite in cheltuielile de productie si prin aceasta despre noile oportunitati care ii stau la dispozitie" (J.M. Galbraith).

3. Functia de recuperare a costurilor si de recompensare a intreprinzatorilor, presupune ca, prin nivelul lor, preturile sa asigure agentilor economici compensarea cheltuielilor si obtinerea unui anumit profit.

4. Functia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor consta in aceea ca prin intermediul preturilor capata expresie baneasca indicatorii ce caracterizeaza activitatea economico-sociala.

5. Functia de redistribuire a veniturilor. Venitul individual depinde de diferenta dintre preturile primite pentru bunurile materiale sau serviciile vandute si preturile platite pentru procurarea factorilor de productie. Intrucat insa, acelasi produs are costuri diferite - in functie de preturile de aprovizionare si de conditiile de desfasurare a activitatii - si se valorifica in mod diferentiat pe piata, prin intermediul preturilor se realizeaza o distribuire/redistribuire a veniturilor producatorilor.

Formarea pretului este determinata de doua categorii de factori: interni si exogeni pietei.

1. Factori interni pietei

Dinspre cererea consumatorilor: utilitatea bunului ce urmeaza a fi achizitionat de cumparator;    capacitatea de plata a cumparatorului; costul cumpararii din alta parte (de pe alta piata) a bunului respectiv; structura cererii formate pe baza unor comportamente sociale.

Dinspre oferta producatorului: costul de productie; preturile bunului respectiv practicate pe alte piete.

Amploarea si intensitatea influentelor exercitate de modificarea cererii si ofertei asupra preturilor sunt diferite in timp. Astfel, pe termen scurt, deoarece productia (oferta) nu se poate modifica, cererea constituie factorul principal al formarii pretului. Pe termen lung oferta reprezinta factorul predominant al evolutiei preturilor.

2. Factori exogeni pietei:

- interventia indirecta a guvernelor in sensul stimularii sau reducerii ofertei si cererii;

- politicile guvernamentale adoptate pentru mentinerea unor echilibre economice (pe piata muncii, piata agricola, etc.)

- comportamentul unor mari organizatii cu tenta monopolista.

Pe baza actiunii emergente a factorilor aratati, a influentei unora in detrimentul altora, s-au conturat urmatoarele tipuri de preturi:

1. Preturi libere - se formeaza in conditiile concurentei deschise in care agentii economici existenti pe acea piata nu pot influenta sau decide unilateral nivelul si dinamica preturilor.

2. Preturi administrate - se formeaza si se modifica sub influenta firmelor cu o pozitie cheie sau a statului.

3. Preturi mixte - se formeaza pe baza tuturor factorilor interni si externi pietei.

Pe langa aceste categorii, tabloul general al preturilor mai cuprinde: preturi unice, al caror nivel este fix; preturi cu limite de variatie stabilite; preturi formate pe baza unor reglementari, dar al caror nivel nu este prestabilit.

Din punct de vedere al naturii si obiectului pietei, exista preturi ale bunurilor materiale si serviciilor, preturi ale factorilor de productie si preturi (cursuri) ale hartiilor de valoare, "preturi" ale banilor (corespunzator pietei titlurilor financiare si monetare).

Paleta categoriilor de preturi existente in tarile cu economie de piata cuprinde si: preturi industriale, agricole, tarife pentru servicii, etc. (dupa natura obiectului schimbului); preturi cu ridicata, preturi cu amanuntul (dupa stadiul schimbului) etc.