PROBLEMELE GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE

PROBLEMELE GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE

1. Globalizarea problemelor omenirii

Problemele omenirii sunt acele aspecte (laturi) fundamentale ale vietii fara de solutionarea carora nu sunt posibile progresul si bunastarea tuturor popoarelor.

Dintre aceste probleme, cele grave (urgente) sunt cele care, prin consecintele lor previzibile, pun in pericol insasi existenta oamenilor.

Pentru a fi solutionate, problemele omenirii trebuie :

- descoperite;

- localizate in timp si spatiu;

- formulate corect;

- integrate intr-o strategie realista.

Avand in vedere rolul pe care il are stiinta in aceasta directie, specialisti considera ca sprijinirea dezvoltarii stiintei si punerea cuceririlor ei in slujba imbunatatirii vietii oamenilor reprezinta prima dintre problemele urgente si permanente ale omenirii.

Celelalte probleme presante sunt:

- criza alimentara si subdezvoltarea;

- degradarea mediului natural;

- cresterea rapida a populatiei;

- energia si materiile prime;

- marile cheltuieli militare;

- folosirea oceanului planetar si a cosmosului pentru progresului popoarelor;

- inflatia si crizele financiar - monetare si economice;

- extinderea necontrolata a urbanizarilor;

- tranzitia la economia de piata a fostelor tari comuniste.

Caracterul global al acestor probleme se intemeiaza pe :

- unicitatea economiei mondiale;

- manifestarea lor in aproape toate tarile;

- elementele comune pe care le contin sub aspect:

* tehnic;

* social - economic;

* politic;

* ecologic;

- interactiunea lor permanenta si tot mai puternica;

- propagarea in lant a efectelor;

- necesitatea unor eforturi conjugale pentru rezolvarea lor.

Intrucat au un caracter mondial, aceste probleme trebuie considerata la dimensiuni cat mai mari.

Studiile efectuate pe plan international releva tendinta :

- de crestere a :

* populatiei globului;

* productiei de armament;

* poluarii;

* industrializarii;

- de scadere (epuizare) a resurselor neregenerabile.

Conditia esentiala pentru elaborarea unor strategii adecvatein vedereasolutionarii acestor probleme grave ale omenirii este cunoasterea lor, indeosebi a :

- cauzelor;

- efectelor directe si propagate.

Criza alimentara si subdezvoltarea

Criza alimentara reprezinta o lipsa acuta de alimente pentru o mare a populatiei globului.

Ea se intalneste in economiile subdezvoltate caracterizate prin :

- productivitatea scazuta in agricultura;

- grad redus de inzestrare tehnica;

- eficienta slaba a factorilor de productie.

Forme de manifestare a crizei alimentare :

- productia mondiala agricola desi creste, productia de alimente in tarile slab dezvoltate abia se mentine constanta;

- nu se asigura necesarul de proteine si calorii in majoritatea regiunilorglobului;

- circa o treime din populatia globului nu se alimenteaza corespunzator;

- circa 1/2 din suprafata arabila a globului nu este cultivata (din lipsa de capital).

Factorii care franeaa cresterea productiei alimentare pe locuitor :

a) costul lucrarii terenurilor este foarte mare in unele zone;

b) necesitatea unor pasuni permanente, in regiunile secetoase;

c) pierderea unor suprafete de teren arabil prin constructii industriale, drumuri etc.;

d) cresterea mai rapida a populatiei decat productia agricola;

e) randamente agricole foarte scazute in tarile subdezvoltate;

f) disponibilul de apa dulce redus;

g) alocarea unor resurse (capitaluri) reduse pentru productia alimentara.

Depasirea (inlaturarea) crizei alimentare se poate realiza prin actiuni nationale si internationale, efectuand :

- sporirea productiei alimentare in tarile subdezvoltate;

- infaptuirea 'revolutiei verzi' (prin tehnici agricole noi);

- pregatirea de specialisti pentru agricultura;

- repartizarea unor venituri (capitaluri) suficiente pentru agricultura;

- marirea randamentelor factorilor de productie in agricultura;

- reducerea pierderilor de teren arabil.

3. Poluarea

Poluarea este o stare negativa a relatiei dintre mediul creat de om si mediul natural, caracterizata prin deprecierea ciclurilor normale de viata biogeochimica, ca urmare a actiunii unor factori poluanti.

Poluarea este expresia crizei aparute in relatiile omului cu mediu ambiant. Aceasta criza este determinata de:

- cresterea rapida a nevoilor;

- dezvoltarea si diversificarea activitatilor umane;

- cresterea productiei militare;

- dezvoltarea stiintei si tehnicii;

- sporirea nivelului de civilizatie;

- folosirea intensiva a resurselor.

Procesele din mediul natural au caracter ciclic, ceea ce inseamna ca efectele (rezultatele consumului) pe care le presupune existenta unei specii sunt reintroduse in circuitul natural prin utilizarea lor ca sursa de hrana pentru alte specii.

In cazul activitatii umane, efectele negative depasesc capacitatea mediului de a le anihila, neintroducandu-le in circuitul natural intr-un ritm adecvat celui de producere, ceea ce genereaza poluarea.

Principalii factori poluanti:

A) Poluanti generali de consumul de energie

Consumul crescand de energie, datorat civilizatiei, determina o poluare complexa :

- chimica;

- termica;

- radioactiva.

Consecintele mai importante pentru omenire decurg din efectul de sera care:

- este produs de arderea combustibililor fosili pentru producerea energiei industriale;

- din cele 20 mld tone de CO₂ emise prin aceasta ardere, jumatate sunt absorbite de apele raurilor si oceanelor;

- cealalta jumatate ajunge in atmosfera, formand un strat care lasa sa treaca razele solare, dar nu permite disiparea excesului de caldura in sens invers, producand 'efectul de sera';

- se produce astfel incalzirea atmosferei (cresterea cu 1,5 - 4,5, grade a temperaturii medii), care va determina :

- valuri de seceta in regiuni fertile;

- ploi torentiale in zonele desertice;

- topirea ghetarilor;

- ridicare cu cca. 2 m. a nivelului marilor;

- inundarea zonelor joase de litoral;

- 'insule' de caldura urbane.

Utilizarea energiei nucleare evita astfel de efecte, dar provoaca radiatii care pun in pericol viata oamenilor, inclusiv prin posibilitatea unor accidente sau conflicte militare.

B) Fluorocarburile clorurate au ca efect reducerea continutului de ozon al stratosferei, ozon care formeaza un invelis de protectie pentru om impotriva razelor ultraviolete (care produc efecte precum cataracta, cancer al pielii etc.). Rapoarte stiintifice publicate in 1985 au atestat prezenta unui 'gol' in stratul de ozon in dreptul Polului Sud. Pentru a evita (diminua) un asemenea fenomen, tarile industrializate au convenit sa limiteze productia de fluorocarburi clorurate.

C) Metalele toxice - plumbul si mercurul - provoaca o poluare chimica, fiind evacuate in cursurile de apa si in atmosfera de :

- automobile;

- crematorii;

- pesticide agricole;

- procesele industriale.

Gravitatea poluarii si diminuarea ei

Gravitatea poluarii este legata de urmatoarele aspecte :

- nu se cunosc limitele superioare ale poluarii, adica pana unde se poate dezechilibra balanta ecologica naturala fara a avea consecinte ireversibile pentru omenire;

- existenta unui decalaj intre evacuarea unui poluant in mediu si aparitia efectelor lui negative, care determina un decalaj direct proportional intre momentul initierii masurilor de depoluare si cel al scarilor efectelor daunatoare;

- raspandirea factorilor poluanti in intreaga lume (ex. cresterea cantitatii de plumb in Groenlanda);

2) Diminuarea poluarii. Poluarea este un efect colateral nedorit, dar ireversibil, al activitatii productive si uneori al consumului. Nimeni nu a reusit inca sa utilizeze energia fara aparitia unor efecte poluante nedorite, cum ar fi gaze otravitoare in atmosfera si substante chimice in hrana. Prin urmare, daca ideea de a trai intr-un mediu perfect curat, fara poluare, este utopica, problema care se pune pentru omenire este de a diminua poluarea pana la limite rezonabile. Experienta si logica atesta faptul ca este mai usor si mai ieftin de realizat prevenirea poluarii decat inlaturarea efectelor ei. In vederea asigurarii acestui deziderat, se impun urmatoarele :

- legislatia nationala si internationala in acest sens;

- organismele si miscarile ecologiste;

- realizarea unor tehnologii nepoluante;

- oprirea cursei inarmarilor;

- realizarea dezarmarii nucleare si generale;

- triumful stiintei, intelegerii si ratiunii.