PROFITUL

PROFITUL

A. Profitul - rezultat al actiunii economice

Rationalizarea activitatii economice este exprimata de profit, numit si beneficiu, care reprezinta castigul banesc realizat dintr-o activitate economica oarecare.

Profitul se determina ca diferenta intre ceea ce se incaseaza si ce se plateste intr-o activitate economica sau ca diferenta intre pretul de vanzare si costul produsului (serviciului) provenit dintr-o activitate.

Daca pretul de vanzare este egal cu costul, nu se obtine profit, iar daca pretul este mai mic decat costul se inregistreaza pierderi. Actiunea economica este conditia obtinerii de profit, iar lipsa profitului face imposibila continuarea activitatii respective. Profitul este motivatia obiectiva a intreprinderilor si proprietarilor de capital. Maximizarea profitului este criteriul major al eficientei unitatilor economice. Profitul este dovada utilitatii unei activitati, iar marimea lui este masura acestei utilitati.

Profitul indeplineste doua functii :

- stimuleaza initiativa si acceptarea riscului;

- incita (stimuleaza) sporirea rationalitatii (eficientei), cultivand spiritul de economie.

Pe seama profitului se asigura functionarea unor activitati neeconomice, dar necesare societatii.

Marimea profitului se evidentieaza cu 2 indicatori :

- masa profitului, respectiv suma profitului unui agent economic, ca diferenta intre venituri si cheltuieli;

- rata profitului, calculata ca raport procentual intre masa profitului si capitalul folosit sau cifra de afaceri, dupa formulele : Rata pr = P/C x 100 sau P/CA x 100, unde P este masa profitului; C - capitalul folosit si CA - cifra de afaceri (totalul incasarilor unei firme). Uneori rata profitului se calculeaza si ca raport procentual intre masa profitului si costul productiei (P/CT x 100), numit rata a rentabilitatii, aratand gradul de rentabilitate pe produs, pe unitate economica, pe ramura sau pentru o economie nationala.

Rata profitului este importanta pentru orientarea structurii productiei pe produse si ramuri, fiind cautate acele activitati care ofera o rata a profitului cat mai mare si restrangerea sau abandonarea celor cu profit mai mic.

Profitul este format din :

- profitul normal (ordinar) si din supraprofit sau profit de monopol, peste cel normal, obtinut numai de unii agenti economici, in anumite conditii economice pe care altii nu le au si de care se folosesc printr-o concurenta imperfecta, pentru a obtine un profit mai mare decat cel normal;

- profitul legitim se datoreaza progresului tehnic si eforturilor agentului economic de a reduce costurile si de aceea ar trebui sa fie scutit de impozit;

- profitul nelegitim sau venitul necastigat se datoreaza nu agentului economic, ci vinderii marfurilor la preturi mai mari, castiguri din inflatie si neefectuarii unor cheltuieli pentru protectia mediului. El apare ca o sursa de imbogatire fara cauza, 'un venit gratuit'. De aceea unii economisti sustin ca acesta ar trebui preluat in intregime de societate (la bugetul statului).

Profitul este impozabil si agentul economic dispune de el numai dupa plata impozitului, ramanad profitul admis care se stabileste de politica statului de a asigura un anumit profit agentilor economici. Profitul admis reprezinta institutionalizarea unei marimi a profitului care se stabileste prin decizia autoritatilor si prin de politica fiscala a statului de a asigura un anumit nivel al profitului in economie.

B. Posesorii factorilor de productie si profitul

Profitul este o partea pretului unui bun sau serviciu, la fel ca salariul si celelalte costuri.

Pretul unui bun economic = costul + profitul (C + P).

Producerea oricarui bun economic se datoreaza actiunii tuturor factorilor de productie: munca, pamantul (natura) si capitalul. De aceea posesorilor factorilor de productie li se cuvine, fiecaruia o parte din ceea ce se incaseaza din vanzarea bunului respectiv. Astfel, posesorului muncii ii revine salariul, posesorului capitalului - profitul, iar celui al pamantului - renta. Deci salariul, profitul si renta sunt formele concrete de venit in economia de piata.

Profitul se formeaza in procesul legaturii dintre factorii de productie si rezultatele obtinute prin utilizarea lor. Aceasta legatura intre intrari si iesiri in si din procesul de productie constituie o lege tehnica numita functie de productie. Acest proces face legatura dintre doua piete :

- piata rezultatelor (iesirilor), adica a bunurilor si serviciilor obtinute de agentii economici furnizori sau ofertanti, destinate vanzarii, si

- piata factorilor de productie (intrarilor), unde aceleasi firme in calitate de clienti sunt purtatori ai cererii pentru factorii de productie.

Orice firma actioneaza pe cele doua piete, cumparand factorii de productie si vanzand bunuri economice la anumite preturi, pe baza cererii si ofertei.

Titularii de profit, sunt posesorii de exploatari industriale, agricole, de unitati comerciale, bancare, liberi profesionisti, care participa cu capital intr-o activitate economica.

Managerul unei intreprinderi primeste pentru munca sa de conducere un salariu, care se scade din castigul total al firmei.

Daca managerul sau intreprinzatorul participa si cu un capital el isi insuseste si un profit.

Atunci cand intreprinzatorul imprumuta capitalul, plateste pentru el o dobanda, care de asemenea, se scade din castigul total si ceea ce ramane este profitul ce i se cuvine. In situatia cand capitalul apartine mai multor proprietari, profitul se imparte proportional cu partea de capital a fiecaruia.

Atunci cand intr-o activitate economica participa si pamantul sau alt factor natural, pentru acesta se va primi sau se va plati renta.

Daca intreprinzatorul detine toti factorii de productie, el isi va insusi intregul profit.

Marimea profitului depinde de urmatorii factori :

- nivelul costului marfii sau serviciului, cu care este invers proportional;

- nivelul pretului marfii sau serviciului, cu care este direct proportional;

- volumul produselor si serviciilor realizate, cu care este tot direct proportional;

- structura produselor si serviciilor care poate influenta direct proportional sau invers proportional profitul, dupa cum produsele au un profit mai mare sau mai mic, fiind de calitate superioara sau inferioara;

- viteza de rotatie a capitalului, cu care este direct proportional. Viteza de rotatie a capitalului se calculeaza fie ca durata a timpului scurs de la cheltuirea capitalului pana la vanzarea produselor, fie prin numarul de rotatii pe an;

- modul cum se imparte valoarea produsului intre posesorii factorilor de productie.

Dupa insusirea profitului este folosit pentru largirea si modernizarea activitatii, adica pentru autofinantare si o parte pentru consum.

Profitul este mobilul oricarei activitati economice. El face posibila dezvoltarea si progresul societatii.

Rolul profitului in activitatea economica consta in faptul ca: asigura dezvoltarea activitatii; este dovada utilitatii; este o masura a utilitatii; exprima capacitatea de competitivitate; exprima sintetic rezultatele activitatii economice; constituie motivatia activitatii; este criteriul major al eficientei; stimuleaza acceptarea riscului; exprima rationalitatea activitatii economice; este compatibil cu rationalitatea social - economica.