Piata monetara

Piata monetara

In anul 2004, piata monetara a inregistrat o crestere de adancime si de eficienta pe aproape toate componentele sale (exceptie facand doar piata primara a titlurilor de stat). Cel mai dinamic segment al sau a fost piata interbancara (inclusiv BNR), a carei crestere a fost sustinuta, in special, de: (i) superioritatea randamentelor practicate comparativ cu cele oferite de piata valutara si cea a titlurilor de stat; (ii) necesitatea rearanjarii portofoliilor de active ale bancilor in conditiile temperarii cererii de credite in lei; (iii) reducerea treptata a dimensiunii pietei primare a titlurilor de stat si suspendarea emisiunilor de inscrisuri publice pe termen scurt incepand cu luna septembrie; (iv) scaderea relativ uniforma si predictibila a ratei dobanzii de politica monetara in perioada iunie‑decembrie 2004; (v) continua crestere a excedentului structural de lichiditate.

Sub impactul cumulat al actiunii acestor factori ponderea in PIB a rulajului pietei monetare interbancare[1] s‑a majorat cu peste 16 puncte procentuale, atingand un nou maxim istoric (circa 90 la suta). Totodata, plasamentele interbancare au reprezentat, pe ansamblul sistemului bancar, categoria de activ bilantier cu cea mai inalta rata de crestere fata de sfarsitul anului precedent. O particularitate a anului 2004 a constituit‑o relativa sincronizare a ritmului de crestere a volumului total al tranzactiilor interbanci cu cel inregistrat de operatiunile avand drept contrapartida banca centrala (54, respectiv 52 la suta).

Volumul mediu zilnic al depozitelor interbanci nou constituite s‑a majorat fata de anul 2003 cu 50 la suta, de la 2 746 la 4 120 miliarde lei, profilul operatiunilor caracteristice celor doua semestre nefiind insa uniform. Astfel, in primele sase luni, cresterea rulajului interbanci a fost mai redusa, in conditiile in care, pe fondul anticiparii conservarii ratei dobanzii de politica monetara la nivelul fixat inca din luna noiembrie 2003 si a intensificarii apelului MFP la resursele pietei, bancile si‑au permis sa nu‑si epuizeze potentialul de eficienta al gestionarii rezervelor de care dispun. Astfel, atragerea de resurse din piata pe termen scurt a fost motivata, in general, de necesitatea acoperirii golurilor punctuale de lichiditate ale unor banci, aparute fie datorita predominantei valutei in structura pasivelor acestora, fie datorita volatilitatii crescute a disponibilitatilor proprii. Tranzactionarea de depozite s‑a intensificat insa puternic dupa conturarea in luna iunie a unui trend descrescator al ratelor dobanzilor, institutiile de credit urmarind sa‑si maximizeze castigurile intr‑un asemenea context; tentativele de arbitrajare a diferentialului de dobanda fata de instrumentele pietei monetare cu scadente mai lungi au avut ca stimul suplimentar lansarea de catre BNR a certificatelor de depozit pe scadenta de 3 luni.

In prima parte a anului, tranzactiile incheiate intre banci si‑au extins scadenta, importanta relativa a depozitelor ON coborand (pentru prima data in ultimii patru ani) sub pragul de 80 la suta, concomitent cu cresterea interesului institutiilor de credit pentru operatiunile cu scadente de 1 saptamana si 2 saptamani. Dupa initierea miscarii descendente a ratei dobanzii de politica monetara, piata depozitelor interbanci a revenit la preferinta pentru scadenta sa cea mai scurta, ponderea acesteia crescand din nou (cu aproape 7 puncte procentuale). Totusi, angajarea pe parcursul semestrului II a unei serii de tranzactii interbancare cu maturitati cuprinse intre una si 12 luni, a facut ca, pe ansamblul anului, scadenta medie a tranzactiilor sa creasca (fata de anul 2003) de la 2,8 la 3,1 zile. Ca o consecinta a intensificarii tranzactionarii si a prelungirii scadentei medii, soldul mediu al depozitelor dintre banci s‑a majorat cu peste 60 la suta, ajungand la un nou maxim istoric (8 460 miliarde lei).

Gradul de concentrare a pietei interbancare (fara BNR) a crescut in acest an atat pe partea ofertei, cat si pe partea cererii. Majoritatea resurselor care au alimentat piata pe termen scurt a provenit de la un numar redus de operatori, volumul depozitelor plasate de primele cinci banci totalizand circa 40 procente din totalul pietei. In plus, jumatate din sporul de oferta al acestui an, exprimat in marimi de stoc, a fost furnizat de numai doua institutii de credit. Pe partea cererii, cele mai semnificative cinci banci beneficiare ale resurselor pietei au detinut o pondere de peste 50 la suta din rulajul pietei, iar ponderea volumului de rezerve atras de cele mai active 10 banci a depasit trei patrimi din volumul total al tranzactiilor. In schimb, pe segmentul depozitelor atrase de banca centrala s‑a produs o relativa reducere a gradului de concentrare in special la partea sa superioara, greutatea relativa cumulata a primilor 5 operatori coborand cu circa 7 puncte procentuale atat in cazul marimilor de flux, cat si al celor de stoc.

In acest an, comportamentul ratelor dobanzilor la tranzactiile interbanci a continuat sa castige in calitate datorita: (i) mentinerii flexibilitatii mecanismului rezervelor minime obligatorii; (ii) imprimarii unei stabilitati ratei dobanzii de politica monetara in prima parte a anului; (iii) caracterului predictibil al ajustarii descrescatoare a acesteia incepand cu luna iunie si cresterii, in acest context, a preferintei pentru finantarea plasamentelor cu venit fix ale bancilor cu resurse atrase pe termen scurt; (iv) controlului ferm al lichiditatii exercitat de BNR.

Ca urmare, randamentele pietei interbancare au continuat sa‑si diminueze senzitivitatea fata de variatiile zilnice ale conditiilor lichiditatii, incorporand cu mai mare acuratete modificarile ratei dobanzii de politica monetara; astfel, ecartul mediu dintre rata medie zilnica a dobanzii interbancare si rata dobanzii BNR s‑a redus la numai un punct procentual. Totodata, intervalul de fluctuatie al ratelor zilnice ale dobanzilor aferente tranzactiilor interbancare s‑a comprimat de la 22,3 la 11,6 puncte procentuale, iar amplitudinea maxima a variatiei zilnice a randamentelor interbancare s‑a redus la 7,8 puncte procentuale (fata de 12,3 puncte procentuale in anul 2003). In absenta scaderilor conjuncturale ale ratelor dobanzilor de la sfarsitul perioadelor de constituire a rezervelor minime obligatorii, care s‑au produs in 8 din cele 12 asemenea intervale derulate pe parcursul anului, coridorul de variatie al ratelor zilnice ale dobanzilor s‑ar fi restrans la numai 5,4 puncte procentuale.

Urmand, in linii generale, miscarea ratei dobanzii BNR, media lunara a randamentelor interbancare s‑a plasat in a doua parte a anului 2004 pe o curba descendenta, incheind anul la un nivel de 17,2 la suta, cu 2 puncte procentuale inferior celui din decembrie 2003. In schimb, rata medie anuala a dobanzii tranzactiilor interbanci a crescut usor, cu 0,4 puncte procentuale, ajungand la 18,5 la suta.

La cresterea adancimii pietei monetare a contribuit in acest an si initierea emiterii de catre BNR a certificatelor de depozit si a deschiderii pietei secundare a acestui instrument de politica monetara pentru institutiile de credit. Debutul efectiv al tranzactionarii pe aceasta piata s‑a produs in luna august, cele mai consistente operatiuni fiind derulate in lunile septembrie, octombrie si decembrie, cu volume totale cuprinse intre 4 450 si 5 300 miliarde lei. Cvasitotalitatea contractelor au imbracat forma tranzactiilor reversibile, cu scadente cuprinse intre o zi si 21 de zile, iar randamentele atasate acestora au fost apropiate de cele practicate pe piata depozitelor interbancare.

Piata titlurilor de stat a consemnat evolutii de sens opus ale indicatorilor cantitativi corespunzatori celor doua segmente ale sale: pe cel primar, acestia s‑au deteriorat usor, in timp ce rulajul pietei secundare a inregistrat o crestere semnificativa. Reducerea la jumatate a deficitului bugetar (ca procent in PIB) comparativ cu anul anterior, precum si continuarea finantarii acestuia din surse externe au constituit suportul restrangerii treptate a prezentei MFP pe piata primara a titlurilor de stat, care a devenit modica in ultima parte a anului. Ca urmare, adancimea pietei primare a titlurilor de stat a continuat sa scada, pentru al cincilea an consecutiv, ajungand la 2,4 la suta din PIB, fata de 2,7 la suta in anul precedent. Cu toate acestea, pe ansamblul anului, MFP a pus in circulatie un volum de titluri de stat (circa 57 435 miliarde lei), care l‑a depasit cu circa 14 300 miliarde lei pe cel al inscrisurilor ajunse la scadenta, spre deosebire de anul anterior, cand Trezoreria a efectuat o rascumparare neta de peste 14 000 miliarde lei. In plus, adancimea pietei secundare a titlurilor de stat a cunoscut o crestere certa - de la 17,3 la 20,3 la suta din PIB -, ca urmare a sporirii interesului operatorilor pietei pentru operatiunile cu titluri de stat.

Pe piata primara a titlurilor de stat in moneda nationala, cererea a continuat sa devanseze net oferta (de 3,2 ori, comparativ cu un raport de 3:1 consemnat in anul precedent), solicitarile intermediarilor autorizati ai pietei realizate in nume propriu si in numele clientilor, depasind sistematic nivelul obligatoriu[4]. Interesul cel mai pronuntat l‑au suscitat si in acest an titlurile de stat cu scadenta de 3 luni, pentru care s‑a organizat insa in continuare un numar redus de licitatii (10 din totalul de 89). Majoritatea titlurilor de stat au fost emise in acest an pe scadenta de 1 an, termen care a reunit circa 64 la suta din volumul total al inscrisurilor lansate (35 la suta in anul precedent).

In a doua parte a anului, MFP si‑a modificat strategia de finantare de pe piata interna, orientandu‑se treptat catre imprumuturile cu scadente mai mari de 1 an. Emisiunile de titluri de stat cu scadenta de pana la 1 an inclusiv au fost abandonate in luna septembrie, autoritatea bugetara optand pentru consolidarea datoriei publice prin revenirea la practica punerii in circulatie a unor obligatiuni de stat pe termene de 2 si 3 ani. Perioada relativ scurta in care s‑a recurs la emiterea obligatiunilor de stat cu aceste scadente, precum si sumele modeste anuntate si acceptate la licitatii, au determinat reducerea volumului lor de la 19 la suta din total in anul precedent la 6 la suta. In acest an au continuat sa fie lansate si obligatiuni de stat indexate in functie de rata inflatiei (introduse in noiembrie anul anterior), acestea regasindu‑se aproape constant printre inscrisurile publice emise lunar de MFP. Sumele acceptate la acest tip de emisiune au fost insa extrem de reduse (variind intre 30 si 300 miliarde lei), pe ansamblul anului ele cumuland doar 743 miliarde lei, comparativ cu 519 miliarde lei, cat au totalizat in cele doua luni ale anului anterior.

Urmand o traiectorie similara celei a ratelor dobanzilor de pe piata monetara interbancara, randamentele titlurilor de stat au fost relativ stabile in prima parte a anului, pentru ca in semestrul II acestea sa se inscrie pe o panta descendenta. Inscrisurile publice cu scadentele de 6 luni si 1 an si‑au mentinut de‑a lungul primelor cinci luni ale anului remunerarea de la sfarsitul anului 2003 (18 la suta), cele cu scadenta de 3 luni consemnand, in aceeasi perioada, chiar o crestere usoara a ratelor dobanzilor (de la 18,1 in decembrie 2003 la 18,5 la suta). In intervalul iunie‑august, ratele dobanzilor titlurilor de stat s‑au comprimat lunar cu valori cuprinse intre 0,2 si 0,7 puncte procentuale, cea aferenta titlurilor de stat pe termen de 1 an coborand la finele perioadei la 16,2 la suta. Emisiunile de obligatiuni de stat cu maturitatea de 2 ani au fost reluate in luna septembrie la un randament de 14 la suta (inferior cu 0,6 puncte procentuale celui de la ultima emisiune din anul anterior), care apoi s‑a diminuat treptat, ajungand la 11,5 la suta in luna decembrie. Ultimele emisiuni de obligatiuni de stat pe termenele de 3 si 5[5] ani din 2004 au avut atasate un randament de 10,9 la suta, respectiv o marja de dobanda de 4 puncte procentuale.

Pe piata primara a titlurilor de stat denominate in valuta s‑a efectuat in acest an o singura licitatie, in urma careia au fost puse in circulatie inscrisuri insumand 50 milioane dolari, pe maturitatea de 1 an si cu o rata a dobanzii de 3,49 la suta. Scadenta si randamentul mediu ale titlurilor de stat denominate in dolari au avut acelasi sens de evolutie, reducerea maturitatii acestor inscrisuri cu 734 de zile fata de anul anterior, fiind insotita de o comprimare a remunerarii lor cu circa 1,5 puncte procentuale.

Piata secundara a titlurilor de stat a cunoscut o intensificare a tranzactiilor in lei, exclusiv pe seama operatiunilor de tip banca‑client, care au sporit cu aproape 49 la suta fata de anul precedent, spre deosebire de cele de tip banca‑banca, al caror volum s‑a redus cu circa 3 la suta. In consecinta, tranzactiile nebancare si‑au consolidat pozitia cvasitotalitara, ponderea lor in total ajungand la 97,6 la suta, fata de 96,5 la suta in anul 2003. Si rulajul componentei valutare a pietei secundare a sporit, volumul operatiunilor cu titluri de stat denominate in dolari ajungand la 766 milioane dolari (+11,5 la suta fata de anul precedent), iar cel cu inscrisuri denominate in euro[6] la 81 milioane euro (de 3 ori mai mare decat cel din anul anterior). Structura rulajului cu titlurile de stat denominate in dolari a suferit modificari, volumul operatiunilor interbanci devenind mult mai consistent (circa 29 la suta din total, fata de 3 la suta in anul anterior), in detrimentul segmentului nebancar.

Modificarile ratei dobanzii de politica monetara s‑au translatat relativ mai lent si incomplet asupra ratelor dobanzilor practicate de banci in relatiile cu clientii nebancari, acestea consemnand evolutii neuniforme si/sau asimetrice din perspectiva specificului categoriei bilantiere si a segmentului de clientela.

Cele mai mari ajustari le‑a suferit in cursul anului rata medie a dobanzii la creditele noi acordate persoanelor fizice, in totalul carora ponderea majoritara (85,7 la suta) au detinut‑o in continuare creditele cu scadenta medie. Astfel, in intervalul ianuarie‑mai, acest randament s‑a majorat cu 2,7 puncte procentuale, ca efect al cresterilor succesive ale ratei dobanzii BNR din ultima parte a anului 2003. Incepand cu luna iunie 2004, ca urmare a scaderilor operate de banca centrala, dar si a unei reduceri puternice a ritmului de crestere a cererii de imprumuturi in lei a populatiei, rata medie a dobanzii aferente acestor credite s‑a diminuat treptat, comprimandu‑se pana in luna decembrie cu 3,4 puncte procentuale.

O abordare diferita a caracterizat stabilirea ratelor dobanzilor la creditele noi acordate companiilor. Reorientarea cel putin partiala a strategiilor de dezvoltare ale bancilor catre atragerea de noi clienti din randul acestui segment a imprimat o mult mai mare rigiditate ajustarii ascendente si o relativa flexibilitate revizuirii descendente a ratelor dobanzilor la creditele cu scadenta de pana la 1 an inclusiv (reprezentand 89,9 la suta din fluxul mediu lunar al imprumuturilor in lei ale agentilor economici). Reflectand aceste influente, rata medie a dobanzii la creditele noi acordate persoanelor juridice a fost relativ stabila in primele cinci luni ale anului; ulterior, aceasta a intrat insa pe o panta descendenta, reducandu‑se pana la finele perioadei cu 2,8 puncte procentuale.

Un comportament mult mai stabil au avut ratele dobanzilor la depozitele la termen, dar si in cazul lor s‑au consemnat evolutii diferite in functie de scadenta. Aceste deosebiri au reflectat caracterul eterogen al politicilor bancilor de atragere a resurselor in lei (inclusiv prin lansarea de noi instrumente si oferirea de noi servicii), dar si concurenta plasamentelor alternative (titlurile de stat si certificatele de trezorerie). Astfel, dupa o usoara ascensiune in prima parte a anului si un declin in perioada iunie‑decembrie, la finele anului randamentele oferite populatiei si agentilor economici pentru depozitele pe termene de pana la 3 luni inclusiv (reprezentand 82,4 la suta din volumul mediu lunar al depozitelor noi la termen) au consemnat valori cu 0,3 pana la 0,6 puncte procentuale inferioare celor de la sfarsitul anului precedent. In schimb, randamentele bonificate pe scadentele superioare s‑au majorat[7] cu valori cuprinse intre 0,3 si 0,9 puncte procentuale. In pofida acestor repozitionari, populatia a continuat sa prefere plasamentele pe termen foarte scurt, ponderea depozitelor pe o luna in totalul plasamentelor la termen ale acestui segment urcand la 58,0 la suta, comparativ cu 51,9 la suta in anul 2003 .

De‑a lungul anului, marjele reale lunare (calculate ex post) ale ratelor dobanzilor s‑au caracterizat prin cresterea continua a valorilor lor pozitive, ceea ce a sporit atractivitatea depozitelor in lei si a redus‑o pe cea a creditelor in moneda nationala.