MONEDA SI CREDIT - PIATA MONETARA

MONEDA SI CREDIT

Piata monetara

Bancile si institutiile financiare

Masa monetara

Cererea si oferta de moneda

Echilibrul pietei monetare

1.Bancile si institutiile financiare contemporane

Intr-o economie de piata, banca are un rol dublu. In primul rand, banca garanteaza depozitele celor care doresc sa economiseasca iar cealalta sarcina a bancii este de a acorda imprumuturi celor care doresc sa investeasca.In plus banca poate converti depozitele pe termen scurt, in depozite pe termen lung.

Bancile au luat fiinta cu multe secole in urma. Initial, activitatile acestora se limitau la pastrarea valorilor mbiliare ce le erau incredintate si la executarea ordinelor de plata primite de la clientii lor.

Forma moderna de organizare si de functionare a unitatilor bancare a fost prefigurata de Banca din Amsterdam in 1609 si apoi de Banca Angliei in 1694. Ca urmare a unui amplu proces de perfectionare si diversificare a activitatilor financiar-bancare, bancile s-au impus in ultimul timp ca un agent economic dinamic si cu impact major asupra intregii societati.Ele nu mai sunt simple intermediare intre participantii la activitatile economice.

Bancile au indeplinit si indeplinesc doua categorii de functii: active si pasive.

Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii financiare consta in acordarea creditelor solicitantilor care intrunesc anumite conditii de bonitate financiara, care constau in capacitatea unei persoane fizice sau juridice, de a restitui la data scadentei suma imprumutata, impreuna cu dobanzile aferente.

Alte servicii bancare active sunt: gestionarea conturilor deponentilor ce consta in supravegherea miscarii banilor in conturile unitatilor solicitante; organizarea infiintarii de societati pe actiuni si operatiuni cu titluri de valoare; crearea de instrumente financiare proprii.

Principala functie pasiva a institutiilor bancare, financiare si de asigurari, se refera la primirea spre pastrare a economiilor populatiei si a agentilor economici nonfinanciari.Printre functiile bancare de acest gen se mai inscriu: executarea de plati, pe baza ordinelor clientilor, si conducerea operatiunilor de casa ale intreprinderilor si institutiilor .

In conditiile actuale, pe langa functiile bancare traditionale, sistemul bancar exercita si o serie de functii noi, prioritar macroeconomice. Una dintre primele asemenea functii consta in faptul ca bancile, banca de emisiune, coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza in intreaga economie nationala. Ele au misiunea de a asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de moneda, respectiv diminuarii masei monetare.In acest context trebuie precizat faptul ca bancile gestioneaza moneda nationala si supravegheaza relatiile ei cu celelalte monede.

Institutiile financiare au rolul de a restrictiona creditul. In anumiteconditii, si pe baza unor criterii speciale, aceste institiutii limiteaza riscul neacoperit al unor imprumutatori prea entuziasti, punandu-le anumite conditii restrictive.

Gestionand fluxurile monetare in ansamblul lor, transformand depunerile la vedere in surse creditare, bancile pot selectiona proiecte de dezvoltare, pe care le sustin cu credite.De aceea se afirma, pe buna dreptate, ca ele exercita un pronuntat rol de orientare economica, de sustinere a unor modificari structurale in economiile nationale.

Un rol deosebit de important in cadrul economiilor nationale, il joaca bancile centrale.Aceasta nu este preocupata, mai ales de maximizarea profitului ei, ci de realizarea anumitor obiective pentru intreaga economie nationala, obiective care ii revin din mandatul national, atribuit acesteia de forul legislativ.

Functiile principale ale bancii centrale sunt: asigurarea si reglarea cantitatii de bani in circulatie si a ratelor dobanzii; prevenirea falimentelor bancare, falimente care ar putea deregla mecanismul bancar in general.

In plus, banca centrala ofera servicii specifice bancilor comerciale. In acest sens ea actioneaza ca o banca a bancherilor, detinand majoritatea rezervelor bancilor comerciale. Banca centrala ofera servicii specifice si guvernului. Guvernul detine un cont la banca centrala isi completeaza cecuri pentru acest cont, iar in unele tari emite obligatiuni prin intermediul acestei banci.

Fiind banca de emisie, banca centrala pune in circulatie bancnote si moneda divizionara, iar aceste cantitati de bani puse in circulatie corespund ,de regula, nevoilor de lichiditate ale economiei in ansamblul ei si care se incadreaza in obiectivele de politica monetara si bugetare ale tarii.

Bancile comerciale reprezinta un tip de intreprindere lucrativa, specializata in ansamblul activitarii economice, care furnizeaza bani - capital celorlalti agenti economici - persoane fizice sau juridice. O asemenea activitate principala se desfasoara, mai ales, pe baza resurselor atrase, dar si pe baza capitalului propriu.

In cadrul sistemului bancar-financiar un rol important, il ocupa diferitele societati financiare si de asigurari.

Banca Nationala a Romaniei este conceputa ca un organism al statului, functionarea sa fiind supravegheata de catre Parlament.Prin lege, BNR este mandatata sa conduca politica monetara si de credit si sa caute profesional caile de mentinere a puterii de cumparare a monedei nationale.Capitalul BNR este public.

Banca Nationala a Romaniei are de indeplinit mai multe functii principale:

Aceasta este singura institutie de emisiune monetara; de aceea, numerarul emis de aceasta trebuie acceptat de catre toate persoanele fizice sau juridice la valoarea nominala a acestuia pentru stingerea obligatiilor publice sau private.

Fiind banca a bancilor, ea indeplineste rolul de imprumutator ultim, intervenind in cazul in care o societate bancara intampina dificultati temporare, respectiv nu dispune de numerar pentru a face fata retragerilor neanticipate ce depasesc rezervele sale. BNR poate furniza numerar bancii respective in limita maxima de pana la 75% din fondurile proprii.

Banca Nationala conduce politica monetara si valutara a tarii.

BNR deruleaza operatiunile ei cu Trezoreria statului deoarece intre cheltuielile publice si incasarea impozitelor si a taxelor exista neconcordante in timp - statul se imprumuta la BNR pentru ajustarea acestui decalaj.

Obiectivul central al BNR il reprezinta mentinerea puterii de cumparare a leului.

Banca Comerciala Romana (BCR) a fost creata in decembrie 1990, cand acesteia i-au revenit operatiunile comerciale ale fostei BNR, indeosebi operatiunile de cont curent ale unitatilor de stat.Ea dispune de o retea de peste 110 sucursale, distribuite uniform pe intreg teritoriul tarii noastre.

Celelalte trei banci: Banca Agricola, Banca Romana de Dezvoltare si Banca Romana de Comert Exterior - au fost reorganizate ca societati bancare (comerciale) in anii 1990 - 1991 prin preluarea operatiunilor specializate de la fostele banci de stat.

Alaturi de cele patru mari banci, functioneaza numeroase alte banci comerciale, cu capital integral particular, unele avand si capital strain, cum sunt: Bankcoop, Banca Comerciala Ion Tiriac, Credit Bank, Banca Dacia Felix etc.

Un rol important in cadrul pietei monetare, il joaca societatile de asigurari, acestea fiind institutii ce garanteaza asiguratului, in schimbul platii unei sume de bani (polita de asigurare), despagubirea totala sau partiala in cazul producerii unui eveniment impotriva carui acesta s-a asigurat.

Infiintata in 1948, ADAS a detinut monopolul asigurarilor in tara noastra, pana in 1990. Dupa 1990, aceasta institutie a fost reorganizata sub forma de trei institutii comerciale. (ASIROM S.A., ASTRA S.A., CAROM S.A.).

2.Masa monetara si structurile ei.

Moneda este sangele care ,,iriga" corpul social al oricarei tari. Ea reprezinta premisa primara a tuturor pietelor si liantul originar al mecanismului concurential general. Moneda este un simbol definitoriu al comunitatii national - statale.

Moneda este in principal, o categorie macroeconomica, la care toti agentii economici dintr-o tara se raporteaza.Ea indeplineste functiile de masurare a activitatii economice si de mijlocire a schimbului.

Pentru ca functiile si facilitatile monedei sa fie exercitate cu succes este necesar ca aceasta sa existe intr-un anumit volum si intr-o structura anume.Problemele referitoare la raportul de marime dintre activitatile economico-sociale si cantitatea de moneda in societate, sunt abordate si analizate, mai intai, cu conceptelelde masa monetara si viteza de rotatie a monedei.

Masa monetara existenta la un moment dat la agentii economici (ca stoc), ca si cea folosita intr-un orizont de timp (ca flux) se masoara prin lichiditatea monetara; aceasta se exprima in marimi absolute si marimi relative.

Rata lichiditatii, de pilda, consta in raportul intre nivelul mediu anual al masei monetare si nivelul tranzactiilor mijlocite de moneda.

Aceasta rata serveste ca indicator de formare a politicii monetare si de apreciere a eficientei acesteia.De pilda, in Anglia, gradul de monetizare (masa monetara raportata la venitul national) a inregistrat urmatoarele marimi: 1987 - 30.5 %, 1989-33.3%, 1991-41%.

Intensitaea utilizarii monedei este masurata prin viteza de circulatie a monedei.Aceasta se exprima printr-un raport care evidentiaza rapiditatea sau incetineala tranzactiilor, ca si viteza cu care circula veniturile. Acest raport este inversul ratei lichiditatii.

De-a lungul timpului s-au conturat doua componente ale masei monetare:

-disponibilitati banesti propriu-zise (bani cash), care se caracterizeaza prin lichiditate perfecta.

-disponibilitati semimonetare - acele instrumente care pot fi transformate in bani lichizi sau pot indeplini functiile acestora.

In ultimele decenii, s-au produs produs modificari substantiale in marimile celor doua componente si in raporturile dintre ele. Astfel, daca in anul 1970, disponibilitatile propriu-zise reprezentau, in Franta, aproape 69% din total, in ultimi ani, ponderea acestora s-a redus la mai putin de 40%.In S.U.A., in 1989, numerarul in stoc la 25 august, insuma 218 miliarde de dolari, ceea ce reprezenta 28% din masa monetara definita oficial de Sistemul Federal de Rezerva.

3.Oferta de moneda

Instrumentele monetare s-au diversificat foarte mult. In toate tarile cu economie de piata au fost create si perfectionate sisteme cu economie bancar-financiare complexe.

Oferta de moneda noua este, de regula, legata de o operatiune de creditare, ceea ce inseamna monetizarea unei creante bancare.Procesul invers, adica rambursarea unui efect de comert sau a unei datorii oarecare in favoarea unei banci, echivaleaza cu o reducere a masei monetare.

Mecanismele prin care Banca Centrala pune in circulatie moneda sunt urmatoarele.:

-mecanismul asigurarii nevoilor statului, respectiv acoperirea deficitului bugetar prin emiterea si negocierea bonurilor de tezaur.;

-achizitionarea de devize straine obtinute de firme din exportul de marfuri;

-acordarea de credite de catre bancile comerciale clientilor lor;

-formarea unor depozite bancare sub forma de conturi, din care bancile pot acorda in anumite limite, credite altor clienti.

Bancile comerciale creaza (ofera) moneda de cont (scripturala) prin acordarea de credite agentilor economici. Orice pasiv sub forma de credite (obligatii de plata) figureaza la banca ca un activ, sub forma de creanta. Dimpotriva, la nivelul agentilor economici nonbancari, aceasta apare la pasiv, dub forma de datorie.Intr-un sistem cu multiple banci comerciale, acestea isi coreleaza operatiunile cu Banca Centrala.

Trezoreria efectueaza cea mai mare parte a platilor sale prin intermediul bancilor comerciale si al Bancii Nationale. Ea se poate servi insa si de propria sa moneda, avand facultatea de a crea moneda.

Oferta de moneda este asigurata si de Banca Nationala, de banca de emisiune. Biletele Bancii Centrale sunt folosite in primul rand pentru alimentarea nevoilor de resurse financiare ale statului.Operatiunea are loc in felul urmator: pentru acoperirea cheltuielilor Administratiei de stat (in cazul bugetului sau deficitar), Trezoreria emite anumite bonuri de tezaur, pe care bancile comerciale le subscriu, platind pentru ele. Dar, aceste bonuri subscrise pot fi revandute Bancii Centrale, suma platita de aceasta reprezentand oferta de bani. Operatiunea se produce, mai intai, prin creditarea conturilor bancilor comerciale, apoi prin scoaterea din aceste conturi, prilej cu care biletele Bancii Centrale sunt puse in circulstie sub forma de numerar.

In al doilea rand Banca Centrala modifica masa monetara in functie de nevoile de valuta. Ea sporeste masa monetara de fiecare data cand cumpara devizele straine obtinute prin exporturile de marfuri efectuate de agentii economici. Dimpotriva, masa se diminueaza prin vanzarea devizelor pentru sustinerea importurilor agentilor economici.

In al treilea rand, biletele de banca intra in circulatie in situatia in care bancile comerciale au nevoie de sume suplimentare pentru a face fata retragerilor mai mari decat depunerile efectuate de clientii lor. Banca de emisie ofera bani celorlalte banci in mai multe situatii: cand detinatorii de depozite doresc sa pastreze moneda sub forma de bilete ale Bancii Centrale; cand autoritatile monetare obliga bancile comerciale sa suplimenteze sumele depuse, ca rezerva, in conturile bancii centrale, si cand compensatiile dintre bancile comerciale nu ajung la zero.

Intr-un sistem monetar ierarhizat, Banca Centrala indeplineste functia de casa centrala, de ultim rezervor de lichiditate.In acest sens ea creaza moneda prin remonetizarea creantelor primare, adica prin rescontare ( refinantarea bancilor comerciale).

4.Cererea de moneda

Populatia doreste moneda pentru functiile pe care aceasta le poate indeplini, si nu pentru diferitele calitati intrinseci ale diferitelor instrumente monetare, fie ele chiar de aur. Marimea cererii de moneda in economie depinde de utilitatile acesteia, care sunt exprimate de facilitatile pe care le pot asigura disponibilitatile banesti.

Cererea de masa monetara depinde in primul rand, de volumul total al schimburilor mijlocite efectiv de moneda si de viteza de rotatie a acesteia. Aceasta inseamna ca masa monetara (M) se afla in raport direct proportional cu volumul schimburilor de bunuri si servicii (T), cu preturile si tarifele acestora si cu(P). In acelasi timp aceasta evolueaza invers proportional cu viteza de rotatie a banilor (V), respectiv numarul de acte de schimb pe care le faciliteaza o unitate monetara in orizontul de timp pentru care se calculeaza masa monetara.

La acest nivel de analiza, formula masei monetare este:

M=PT/V

In al doilea rand masa monetara depinde de amploarea creditului de consum, de raportul dintre vanzarile pe datorie si platile facute in contul creditelor ajunse la scadenta in perioada de referinta. In al treilea rand, masa monetara este influientata si de comportamentul agentiilor economici fata de moneda.

Preferinta pentru lichiditate se bazeaza pe mai multe mobiluri concrete: mobilul venitului, adica tendinta oricarui agent economic de a pastra bani lichizi, de a nu-i cheltui pe masura incasarii lor; mobilul afacerilor, pastrarea unor sume de bani in asteptarea unor plasamente mai avantajoase in viitor; mobilul prudentei, dorinta agentilor economici de a face fata eventualelor situatii neprevazute; mobilul speculatiei, constand in aceea ca in anumite conditii banii lichizi sunt un activ financiar superior fata de diferite titluri de valoare.

5.Piata monetara si echilibrul ei.

Ca piata specifica, piata monetara difera atat de piata bunurilor de consum, cat si de cea a factorilor de productie. Obiectul tranzactiei pe o asemenea piata il formeaza moneda - numerar si/sau banii de cont. In ansamblul pietelor, piata monetara detine un rol tot mai important, aceasta decurgand din insemnatatea tot mai mare pe care o are moneda in economia contemporana.

Piata monetara consta in ansamblul tranzactiilor cu moneda, din confruntarea specifica dintre cererea si oferta de moneda, pa baza pretului ei, adica a ratei dobanzii.

Marfa moneda este omogena. Cu toate acestea, pretul tranzactiei cu moneda difera in functie de numerosi factori: termenul scadentei, gradul de risc asumat de creditor, sumele tranzactionate etc. In plus ajustarea ei se face foarte greoi, piata monetara fiind o piata de oligopol, cu un numar scazut de ofertanti si un numar mare de purtatori ai cererii.

La un anumit nivel al ratei dobanzii - celelalte conditii fiind date -, evolutiile cererii si ale ofertei de moneda converg spre realizarea echilibrului pe piata monetara. Piata monetara se afla in stare de echilibru, cand, la un anumit nivel al ratei dobanzii (d'e), cantitatea de moneda oferita (Mo) este egala cu cea ceruta(Mc, astfel fiind egale cu Mm/e).Asa cum se poate observa in figura alaturata:

d Mo

%

d`e E

Mc

Mm/e Mm

In aceste situatii o crestere a cererii de moneda pe piata are ca efect sporirea atat a cantitatii de moneda pe piata cat si a ratei dobanzii.

Scaderea cererii are ca efect atat scaderea cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii.

Cresterea ofertei de moneda pe piata monetara va duce la scaderea ratei dobanzii si la cresterea masei monetare tranzactionate pe piata.Surplusul de moneda putand fi absorbit doar in cazul unei rate a dobanzii scazute.

Scaderea ofertei de moneda conduce la o sporire a ratei dobanzii si la diminuarea cantitatii de moneda tranzactionata.

Pentru o caracterizare concreta a pietei monetare mai sunt necesare inca cateva precizari.

Cererea de moneda este o cerere de incasari reale; agentii economici se intereseaza de puterea de cumparare a incasarilor lor, si nu de suma nominala a acestora.

Agentii economici pastreaza moneda pentru a o utiliza in efectuarea tranzactiilor si pentru a se proteja impotriva riscului.

Existenta unor costuri de transformare (in bani lichizi) este unul din motivele care explica detinerea de moneda.

Costul de oportunitate suportat de un agent economic ce detine moneda este egal cu dobanda pe care el ar fi putut sa o obtina plasand acesti bani.

Pentru un nivel dat al ratei anticipate a dobanzii, cererea de moneda pentru speculatie este o functie descrescatoare de rata dobanzii in piata.

Prin acest referat am incercat sa realizez o prezentare a pietei monetare, a institutiilor care actioneaza pe aceasta piata, a modului in care concurenta dintre ofertanti si purtatorii cererii duce la echilibrarea acestei piete - in intregul sistemului economic, amprentele pietei monetare sunt prezente in permanenta, neputand fi ignorate.

POLITICI MONETARE

Monetarismul a debutat cu formularea lui Milton Friedman in 1956,a unei

versiuni a teoriei cantitative,enuntand ideea ca moneda reprezinta unul din

mijloacele importante de pastrare a avutiei si ca cererea de moneda depinde partial de productia monetara,rolul dobanzii in influentarea acesteia fiind mai putin pus in evidenta .Daca cererea de moneda,este o functie stabile a unor variabile masurabile si previzibile si daca se cunosc valorile acestor variabile atunci devine posibila si previziunea acestora.O scoala economica priveste controlul masei monetare drept o conditie necesara si suficienta pentru a asigura controlul inflatiei.

Recomandarile specifice politicii economice promovate de catre monetaristii vizau atingerea unei rate stabile a cresterii ofertei de bani,astfel incat sa devina posibil controlul inflatiei.

Monetaristii considera drept un fapt bine stabilit ideea ca inflatia este intotdeauna si peste tot un fenomen monetar asa cum a afirmat M.Friedman.ei mai sustin de asemenea ca socurile monetare care sunt expansiunile si contractile monetare rapide,sunt o cauza majora a ciclurilor in economie.Insa o politica monetara activa de atenuare a efectelor indezirabile ale ciclurilor nu este recomandata.

Aceasta deoarece efectele politicii monetare sunt resimtite de economia reala cu mari si variabile intarzieri.Intre timp economia se poate sa-si fi revenit deja,astfel incat relaxarea politicii monetare abia daca ar mai adauga atunci gaz pe foc.Astfel monetaristii opteaza pentru reguli de politica economica care san u se afle la discretia celor care fac politica.

Regula de politica economic ape care o recomanda este sa stabileasca o rata de crestere stabile pentru oferta baneasca.

Pentru monetaristi,obiectele de control al inflatiei si de a minimiza socurile monetare pentru economie sunt ambele atinse prin stabilirea si mentionarea unei rate de crestere a ofertei de bani.

In primul rand si lamodul general,politica monetara inseamna cunoasterea posibilitatiilor de a actiona prin moneda asupra monedei.

. TIPURI DE SERVICII BANCARE

eaza clientilor trei tipuri principale de servicii. Acestea sunt:

1. Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri);

2. Facilitati de imprumut (de credit);

3. Servicii privind transferul fondurilor.

Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri)

O banca atrage bani de la clientii sai, prin conturi bancare, platindu-le, in schimb, dobanda pentru depozitele constituite. Plata acestor dobanzi este o cheltuiala pentru banca.

Atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice, bancile deschid, in evidenta lor, urmatoarele tipuri de conturi:

conturi curente (la vedere ), in lei si/sau in valuta, conturi in care titularii pot face operatiuni de incasari si plati curente;

conturi de depozit (la termen), in lei si/sau in valuta, conturi in care depunerile se fac pentru un anumit termen, perioada in care titularii nu pot efectua nici depuneri in cont, nici plati din aceste conturi.

In functie de anumite activitati specifice, pentru clientii persoane juridice, bancile mai deschid si alte tipuri de conturi, cum sunt:

conturi blocate, in care sunt depuse sume in lei si/sau in valuta, reprezentand capitalul social necesar constituirii unei societati comerciale. Dupa ce clientul prezinta la banca dovada inregistrarii societatii la Registrul Comertului, contul este deblocat, iar sumele sunt virate in contul curent al societatii;

conturi blocate cu destinatie speciala, sunt conturi in care disponibilitatile titularului sunt temporar blocate, in raport de o anumita operatiune, ca masura de protectie pentru banca si pentru buna desfasurare a unor obligatii de plata catre strainatate (acreditive, garantii etc.). Ele se pot constitui, dupa caz, in lei si/sau in valuta;

conturi pentru credite, destinate sa evidentieze creditele (in lei si/sau in valuta ) acordate de banca clientilor si din care urmeaza ca acestia sa dispuna plati;

conturi cu suma dobandita prin participare la licitatiile valutare, evidentiaza sume in lei sau valuta rezultate din operatiunile de vanzare/cumparare de valuta sau lei pe piata interbancara, ordonate de client si efectuate de banca in contul acestuia.

2. Facilitati de imprumut (de credit)

Bancile imprumuta clientilor lor sume de bani pentru finantarea afacerilor acestora. Unele banci ofera imprumuturi atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. Clientul trebuie sa plateasca un tarif pentru analizarea de catre banca a oportunitatii acordarii creditului si o dobanda pentru creditul primit. Aceste tarife si dobanzi reprezinta un venit pentru banca.

Servicii privind transferul fondurilor

Bancile furnizeaza si servicii privind platile prin transferul fondurilor (atat electronic cat si prin instrumente de plata), in numele si la cererea clientilor lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu, comision a carui marime variaza in functie de valoarea sumei si tehnica de transfer a banilor.

Acest comision aduce un venit bancii.

Majoritatea persoanelor juridice folosesc o parte, sau chiar toate aceste servicii, la un moment dat, la fel cum unele persoane fizice pot apela la ele, din cand in cand.

2. ALTE SERVICII OFERITE DE BANCI

In afara de tipurile de conturi mentionate mai sus, persoanele juridice ( si, intr-o proportie mai mica sii persoanele fizice) pot avea si alte solicitari decat cele privind operatiunile de baza ale bancilor. Bancile ofera multe servicii care aduc venituri din comisioanele, spezele si tarifele percepute pentru efectuarea lor. In prezent, bancile romanesti fac eforturi pentru diversificarea ofertei de produse bancare.

VALUTA.

In cazul calatoriilor in strainatate, sunt necesare si mici cantitati din moneda tarii respective, pentru cheltuieli imediate, desi, este mai sigur pentru turisti sa foloseasca cecuri de calatorie sau instrumente de plata asemanatoare, in loc sa poarte asupra lor valuta in numerar. Bancile pot asigura clientilor posibilitatea de a procura majoritatea valutelor tarilor lumii.

Bancile vand moneda straina (valuta) la cursuri de schimb competitive si percep un comision, pentru serviciut prestat. Principalii concurenti ai bancilor, in acest domeniu, sunt casele de schimb valutar si agentiile de turism, in special din zonele de destinatie ale calatoriilor de vacanta. Aceste doua tipuri de organizatii trebuie sa-si procure, la randul lor, monedele destinate schimbului valutar (de obicei acestea cumparand valuta de la banci).

CECURILE DE CALATORIE

Cecurile de calatorie sunt cele mai cunoscute servicii bancare oferite persoanelor care calatoresc. Cecurile pot fi folosite ca atare, pentru plata bunurilor si servicilor, in toate tarile lumi sau pot fi schimbate, oricand, in numerar.

Un cec de calatorie cuprinde promisiunea unei banci (sau a unei organizatii cu o reputatie similara) de a plati o suma de bani oricarei persoane ce poseda fila de cec de la persoana in numele careia a fost emis cecul. Cecurile de calatorie se pot procura de la orice banca. Pana de curand, majoritatea bancilor emiteau propriile cecuri de calatorie. In prezent cele mai multe banci au incheiat acorduri de a emite cecurile uneia dintre cele mai mari companii internationale de cecuri de calatorii.

3. PLATI PRIVIND DERULAREA CHELTUIELILOR GUVERNAMENTALE

Bancile efectueaza plati si in numele guvernului, in special cele privind finantarea unor proiecte de investitii de stat. Spre exemplu, statul poate finanta, constructia unei noi scoli sau a unui spital. Companiile de constructii vor primi banii aferenti lucrarilor efectuate si finantate din fondurile statului, prin intermediul bancilor.

INCASAREA TAXELOR SI AMENZILOR

Persoanele care trebuie sa plateasca taxe sau amenzi pot folosi sistemul bancar, pentru plata sumelor datorate diferitelor institutii sau chiar statului.

CONSEMNAREA DE DEPOZITE

La banci se pot constitui sume in depozit, cu un rol de garantie, care sunt pastrate pe perioada solutionarii unor diferende judiciare sau a altor cauze.

6. SERVICII DE EXECUTOR TESTAMENTAR

Unele banci ofera clientilor acest tip de serviciu specializat, legat de mostenirile si proprietatile clientilor decedati. Bancile trateaza rezolvarea acestor probleme cu autoritatilr administrative, in numele si la cererea urmasilor sau a beneficiarilor respectivei proprietati. Pentru aceste servicii, banca percepe un comision, in functie de valoarea proprietatii.

7. CASETE PENTRU PASTRAREA VALORILOR

Clientii unei banci pot folosi seifurile acesteia pentru pastrarea unor valori. Serviciul se numeste casete pentru pastrarea valorilor, bancile percepand in schimb un comision.

In baza acestui serviciu, clientii isi pot lasa spre pastrare articole de valoare, cutii inchise, testamente sau alte documente importante. Banca emite o chitanta pentru bunurile lasate in pastrare, asumandu-si, astfel, raspunderea asupra acestora.

8. SEIFURILE

Acest tip de serviciu, la fel ca si casetele de valori, implica folosirea unor spatii special amenajate care apartin bancii. Clientului i se pune la dispozitie un seif, accesul la seif fiind sub un dublu control, banca pastrand o cheie si clientul cealalta. Accesul la seif poate avea loc oricand in timpul orelor de program ale bancii, timp in care clientul poate retrage sau depune orice obiecte sau documente.

9. BANCA LA DOMICILIU

Aceasta sintagma este un termen nou, utilizat in practica bancara contemporana si se refera la posibilitatea bancilor de a oferi clientilor serviciul bancar la domiciliu sau prin telefon. Folsind metode electronice, clientii au acces la conturile lor fara sa-si paraseasca domiciliul. Mai exista alte cateva servici pe care bancile occidentale le pot oferi clientilor lor.

10. DEPUNERILE PENTRU O NOAPTE

Aceasta facilitate este oferita acelor clienti care doresc sa depoziteze fonduri, in timpul cand banca este inchisa. Cei care apeleaza cel mai des la acest serviciu sunt gestionarii si casierii magazinelor, care doresc sa-si depoziteze,pentru siguranta, incasarile zilnice la banca. In general, sunt doua metode de administrare a depozitului.

Banca poate sa deschida depozitul in absenta clientului ( dupa verificarea sumelor aduse) si apoi sa crediteze contul clientului. In a doua varianta, clientul aduna banii destinati depozitarii peste noapte urmand sa-i verse cu regularitate sau la anumite perioade de timp. Pentru astfel de operatiuni, bancile au spatii special amenajate si, binenteles, percep un comision.

EUROCECURILE

O carte de credit Eurocec permite clientului sa schimbe cecul in numerar, la bancile afiliate la sistemul Eurocec, din orice tara din Europa. Avantajul utilizarii eurocecurilor, comparativ cu folosirea cecurilor de calatorie este dat de faptul ca, in limita unei anumite sume (de exemplu 200 $), clientul nu trbuie sa achite in prealabil contravaloarea acestora. Valoarea cecurilor este debitata in contul clientului, in momentul transmiterii lor la banca emitenta. Cartile de credit Eurocec sunt folosite cu sisteme de identificare speciale.

ASIGURAREA DE CALATORIE

E bine ca toti cei care calatoresc in strainatate sa fie sfatuiti ca inainte de inceperea calatoriei sa fie asigurati pe timpul acesteia, recurgand in acest sens la " asigurarea de calatorie ". De regula, bancile ofera un pachet standard prin care asigura clientul impotriva principalelor riscuri de calatorie contra platii unei prime de asigurare. Principalul risc, acoperit prin aceste asigurari, este cel privind asistenta medicala, in putine tari straine avand acces direct la un tratament de urgenta gratuit.

Asigurarea de calatorie permite rambursarea sumelor cheltuite, desi poate exista o limita maxima a sumei recuperabile. Tarile din Uniunea Europeana au incheiat acorduri reciproce cu privire la asigurarea asistentei medicale.

Importanta gestionarii riscurilor bancare

Este, desigur evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimalizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Sustinem ca este evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.

Numai ca nu intotdeauna aceste doua obiective - cel general si cel sectorial - se afla in concordanta. S-ar putea ca, in anumite situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor care vizeaza gestiunea riscurilor sa fie mai mare decat expunerea potentiala la risc. Ceea ce nu inseamna decat ca si aceste programe trebuie selectate in functie de criterii de eficienta. In alte cazuri s-ar putea ca strategia bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. In acest caz decizia trebuie luata intotdeauna avand in vedere si cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare si pierderile potentiale mai mari. Dar daca decizia este de asa natura, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie in nici un caz sa se transforme intr-un obiectiv in sine. De altfel, obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din sarcinile conducerii bancii fiind si aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecarei perioade.

Importanta gestiunii riscurilor bancare nu se rezuma totusi doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai constiinciosi in indeplinirea sarcinilor de servici, nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase. Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori experienta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii interbancare (indeosebi de plati) sau obtinerea unor calificative superioare din partea autoritatii bancare.

Si, nu in cele din urma, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o banca sigura si actionarii la fel. Soliditatea unei banci ii atrage insa pe deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in mod obligatoriu. Daca bancile nu sunt obligate sa se asigure de raspunderea civila fata de deponenti, atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure institutii este diminuat; principalul criteriu devine rentabilitatea plasamentului. Poate sa apara atunci o selectie adversa pentru care este foarte probabil ca bancile cu cele mai mari probleme, in lipsa de lichiditate, sa acorde cele mai ridicate dobanzi. Pentru evitarea acestei selectii adverse, este preferabil ca asiguratorul sa perceapa prime de asigurare diferentiate, mai ridicate pentru bancile cu o gestiune deficitara a riscurilor (cazul SUA) astfel incat sa existe o penalizare explicita pentru acestea.

In Romania bancile au facut fata tuturor factorilor de instabilitate financiara intr-un context de instabilitate generala generata de procesul de tranzitie. Tranzitia a insemnat pentru bancile romanesti modificarea statutelor (ele operand ca societati pe actiuni), a cadrului legal de operare (legea permitand angajarea intr-o gama larga de operatiuni financiare), libertatea in alegerea partenerilor interni si externi, concurenta din partea altor institutii financiare (fondurile de plasament) si altor banci (romanesti, create dupa 1990 si straine), reducerea refinantarii directe de catre banca centrala, schimbarea permanenta a normelor prudentiale de catre BNR si deteriorarea situatiei financiare a majoritatii clientilor mari. In aceste conditii, pentru conducerea bancilor, implementarea unor politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca si asimilarea de catre salariati a unor noi tehnici si instrumente de gestiune a riscurilor.

In sectorul bancar cresterea a devenit un atribut esential al performantei bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusa de rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, posibila doar in conditiile 'productiei de masa'. Procesul de crestere in sectorul bancar are doua componente: cresterera in domeniul serviciilor bancare traditionale (creditarea clientilor, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) si cresterea in zona noilor servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operatiuni pe piata de capital, servicii informatice si de informare, asigurari). El este caracterizat de faptul ca are lor intr-un context concurential si are drept rezultat prestarea de catre institutia financiara a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii sunt noi si personalul este lipsit de experienta, iatr altele presupun operarea pe piete cu care bancile nu sunt familiare si atunci personalul pare lipsit de profesionalism.

Drept urmare imaginea bancilor pe pietele financiare tinde sa fie una deficitara, pentru ca ele risca sa fie tratate de catre partenerii mai specializati drept conglomerate formate la voia intamplarii, conduse de persoane ignorante in noile domenii si inconstiente de capacitatea neta de castig sau riscurile specifice (exemplul bancii Baring's).

In conditiile unui management corect, cresterea operatiunilor in cele doua arii mari - servicii traditionale si servicii noi - ar trebui sa aiba un efect sinergetic. Insa pierderile suportate de unii actionari si volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piata a bancilor, ceea ce face extrem de scumpa procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protectia generala a institutiei in conditii de crestere). Deoarece comunicarea bancilor cu publicul si chiar cu actionarii, in ceea ce priveste gestiunea riscurilor bancare, este deficienta (in Romania in special) piata tinde sa trateze toate bancile la fel. Proasta gestiune a catorva banci poate influenta negativ si imaginea publica a celorlalte.

In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata pentru stabilizarea veniturilor in timp are rolul unui amortizor de soc. In acelasi timp, consolidarea valorii actiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse in anii '90. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al riscurilor, daca folosesc paradigma de analiza si

gestiune in vederea cresterii eficientei.

STRATEGII DE POLITICA MONETARA

Tintirea inflatiei

Tipuri de strategii de politica monetara

Alegerea unei politici monetare corecte este un lucru crucial pentru sanatatea si bunul mers al economiei.

Politicile monetare expansioniste duc la o inflatie ridicata, care scade eficienta economiei si stopeaza cresterea economica.In

schimb, o politica monetara prea stransa poate produce recesiuni severe in care productia scade considerabil si numarul

somerilor creste. Poate duce la deflatie si o scadere a nivelului preturilor cum s-a intamplat in Statele Unite in timpul Marii

Depresiuni si recent in Japonia.

O caracteristica principala a strategiilor de politica monetara in majoritatea tarilor este folosirea unei "ancore nominale" (Nominal

Anchor) , o variabila nominala pe care realizatorii de politici monetare o folosesc pentru a reduce nivelul preturilor (rata inflatiei,

cursul valutar sau oferta de moneda) , ca tinta intermediara pentru a atinge un ultim scop , acela al stabilitatii preturilor.

Aderenta la o ancora nominala forteaza autoritatile din aceea tara sa creeze o politica monetara astfel incat variabila ancorei

nominale, cum ar fi inflatia sau oferta de moneda, sa fluctueze intre anumite limite.Acest lucru este extrem de important pentru

ca ancora nominala poate ajuta la stabilitatea preturilor si poate limita problema consistentei timpului.

Cele 4 tipuri de strategie de politica monetara sunt:

1.Tintirea ratei de schimb

2.Tintirea monetara

3.Tintirea inflatiei

4. Tintirea PIB nominal

Avantajele si dezavantajele diferitelor strategii de politica monetara

Tintirea cursului Tintirea agregatelor Tintirea inflatiei Tintirea "ancorei valutar monetare nominale"

Avantaje

Conduce direct la scaderea inflatiei in ceea ce priveste bunurile tranzactionate la bursa.

Regula pentru comportamentul politicii monetare.

Simplitatea si claritatea tintei

Politica monetara independenta se poate concentra asupra platii interne

Realizare imediata a tintirii propuse.

Responsabilitate crescanda a bancii centrale.

Reduce efectul socurilor inflationiste

Succes demonstrat in S.U.A

Dezavantaje

Pierderea independentei politicii monetare.

Deschidere mare la atacurile speculative.

Se bazeaza pe stabilitatea relatiei numerar-inflatie. Indicator intarziat in ceea ce priveste tintirea inflatiei

Lipsa transparentei.

Succesul depinde de individuali

Responsabilitate scazuta.

Tintirea ratei de schimb

Aceasta politica monetara are o istorie indelungata si poate lua forma fixarii valorii unei monezi in functie de o

comoditate cum ar fi aurul. Mai nou, regimurile de fixare a cursului valutar implica fixarea valorii unei monezi in functie

de cea a unei tari cu inflatie scazuta, cum ar fi SUA sau Germania.

Principalele avantaje ale acestei politici monetare sunt:

Acora nominala a unei tinte de curs valutar contribuie direct la tinerea inflatiei sub control prin corelarea nivelului inflatiei

pentru

bunurile comercializate pe plan international pana la cea a tarii ancorei nominale.Acest lucru se intampla deoarece

pretul strain al bunurilor schimbate international este pus de piata mondiala in timp ce pretul intern al acestor bunuri

este dat de cursul valutar.De exemplu, inainte de 2002, in Argentina rata de schimb valutar era de un pesos la un dolar,

astfel un sac de grau comercializat international la 5 dolari avea pretul intern tot 5 dolari.

-

Tintirea ratei de schimb ofera o regula automata pentru politica monetara care ajuta la atenuarea problemei consecventei

timpului.Este fortata astfel o politica monetara restransa atunci cnd exist o tendint de depreciere a monedei nationale sau o

politic expansionist cnd exist o tendint de apreciere a monedei nationale, deci nu mai poate fi pusa problema unei politici

discrepante.

- Aceasta politica monetara este simpla si foarte clara, poate fi usor inteleasa de toate persoanele.Datorita acestor avantaje

tintirea ratei de schimb a fost utilizata in foarte multe tari , in special in cele puternic industrializate

CONCLUZII:

In primul rand si la modul general,politica monetara cunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra monedei.

Printer obiectivele cele mai frecvent intalnite ale politicii monetare mentionam cresterea economica in ritmuri inalte,in conditiile unei folosiri depline a fortei de munca si a stabilitatii preturilor si comertului exterior.

In derulareaei, politica monetara trebuie sa tina cont de actiunea sistemului bancar, care reprezinta si exprima nevoile economiei si de actiunea Tezaurului,care reprezinta si exteriorizeaza cerintele statului.

Domeniul de actiune este totodata larg si foarte prcis.Prin moneda,prin reglarea cantitatii de moneda , se actioneaza pentru a controla lichiditatea si a satisface neviole economiei.Obiectivele politicii monetare se confunda cu cele ale politicii economice,pentru realizarea carora aceasta actioneaza ca un instrument.astfel in formularea ei deplina ,politica monetara poate fi definite ca ansamblul lichiditatii economiei,in scopul de a contribui,prin itilizarea tehnicilor sau instrumentelor monetare la realizarea obiectivelor economice.

Politica monetara ca I cea fiscala urmareste 4 scopuri:

-asigurarea angajatilor;

-stabilitatea preturilor;

-rata adecvata a schimbului valutar;

-rata inalta a cresterii economice.

Pentru realizare acestor obiective autoritatiile monetare iau in considerare 4 categorii de constrangeri:

-prevenirea panicii financiare;

-evitarea instabilitatii excessive a ratei dobanzii;

-revenirea anumitor sectoare ale economiei sa suporte povara politicii restrictive;

-castigarea si mentinerea increderii investitorilor straini.

Tehnicile de interventii dircta asupra lichiditatii actioneaza prin modificarea operatiilor de credit,actioneaza asupra unor sfere determinate a relatiilor de credit ,sprijinind deopotriva liniile directoare ale politicii economice,mai ales prin prisma intereselor insusi sistemului bancar,functionalitatii si eficientei sale.

Unul dintre scopurile majore ale analizei monetare il reprezinta selectarea celor agregate monetare care sa raspunda cel mai bine cerintelor de reflectare a caracterului si obiectivelor monetare,adoptata de autoritatea monetara a unei tari pe o anumita perioada.

BIBLIOGRAFIE:

1.Basno,C;Dardac,N;Floricel,C-"moneda.credit.banci.",EDP Bucuresti 1999

2.Lipsey,R;Chrystal,K-Economia pozitiva,ed Economica Bucuresti 1999

3.Taonadi,Al;Doltu,C-"monetarismul",ed Economica,Bucuresti 1996

4.Nita Dobrota,Gilbert Abraham-Frois,-"Economie politica"