SCHIMBARILE GLOBALE SI CRIZA ECOLOGICA

SCHIMBARILE GLOBALE SI CRIZA ECOLOGICA

societate post-industriala

Fiintele umane exista pe Pamant de aproximativ o jumatate de milion de ani. Agricultura, baza necesara pentru asezarile stabile, exista doar de 12.000 de ani. Civilizatiile dateaza de aproximativ 6.000 de ani. Daca ne-am imagina intreaga intindere a existentei umane de pana acum ca pe o singura zi, agricultura ar fi aparut la ora 23.45, iar civilizatiile Ia ora 23.57. Dezvoltarea societatilor moderne ar fi inceput abia la ora 23.59'.30''. Dar probabil ca atat de multe schimbari au avut loc in ultimele 30'' ale acestei zile a umanitatii cat in tot timpul scurs de pana atunci.

Ritmul schimbarilor in era moderna poate fi demonstrat cu usurinta, daca luam in considerare rata dezvoltarii tehnologice. Asa cum observa istoricul economist David Landes intr-un apreciat studiu:

Tehnologia moderna nu produce doar mai mult si mai repede; ea realizeaza obiecte care nu ar fi putut fi produse nicicum prin metodele artizanale de odinioara. Cel mai bun tesator manual indian nu ar fi putut face fire atat de fine si de drepte ca acelea ale unui razboi mecanic; toate fierariile crestinatatii nu ar fi putut produce in secolul al XVIlI-lea foi de otel atat de mari, de netede si de omogene, precum cele ale unei otelarii moderne. Si, cel mai important dintre toate, tehnologia moderna a creat lucruri de neimaginat in epoca preindustriala: camera de filmat, automobilul, avionul, toata gama de aparatura electrocasnica - de la radio la computerul cel mai performant-centrala nucleara etc. Rezultatul a fost o enorma crestere a productiei si a varietatii de bunuri si servicii; chiar si numai acestea au schimbat modul de viata al omului mai mult decat orice, dupa descoperirea focului: englezul (si englezoaica, am putea adauga) de la 1750 se asemanau, in privinta lucrurilor materiale, soldatii din legiunile lui Cezar decat cu propriii lui stranepoti (Landes, 1969).

Modurile de viata si institutiile caracteristice lumii moderne sunt radical diferite, chiar si de cele din trecutul apropiat, in decursul unei perioade de numai doua-trei secole, adica o "secunda' din contextul istoriei umanitatii, viata sociala umana a fost smulsa din tipurile de ordine sociala in care oamenii traisera mii.de ani.

Mult mai mult decat generatiile de dinaintea noastra, ne confruntam cu un viitor nesigur. Fara indoiala, conditiile de viata ale generatiilor anterioare au fost in permanenta nesigure: oamenii erau supusi frecvent dezastrelor naturale, epidemiilor si foametei. Dar, desi suntem imuni la ciuma si foamete, in tarile industrializate din prezent, ne confruntam cu fortele sociale, pe care noi le-am declansat. Aceste forte aduc schimbari sociale in viata noastra, in flux continuu.

DEFINITIA SCHIMBARII

O Cum am putea defini SCHIMBAREA SOCIALA? intr-un anumit sens, totul este intr-o continua schimbare. Fiecare zi inseamna o noua zi; fiecare clipa este un moment nou in timp. Filosoful grec, Heraclit, a demonstrat ca nu pasesti in acelasi rau de doua ori. A doua oara raul este diferit, intrucat a curs apa pe el, iar persoana in cauza a suferit unele schimbari. Desi aceasta observatie este corecta in unele privinte, desigur ca in realitate - vrem sa spunem ca in ambele ocazii - este vorba despre acelasi rau si aceeasi persoana care intra in el. Exista suficienta continuitate in forma raului, ca si in forma fizica si personalitatea celui care si-a udat picioarele, pentru a putea spune ca fiecare ramane "acelasi', chiar daca au avut loc schimbari.

A identifica schimbarile implica a arata in ce masura exista modificari in structura de baza a unui obiect sau a unei situatii de-a lungul unei perioade de timp. in cazul societatilor omenesti, pentru a hotari in ce masura si in ce fel sistemul se afla in curs de schimbare, trebuie sa demonstram in ce masura au fost modificate institutiile de baza in decursul unei anumite perioade. Orice raportare a schimbarii presupune de asemenea, a arata ceea ce ramane stabil - ca punct de referinta pentru masurarea modificarilor. Chiar si in lumea aflata intr-o miscare rapida in prezent, exista continuitati I ale trecutului indepartat. De exemplu, sistemele religioase principale - cum ar fi f crestinismul si islamismul - isi mentin legaturile cu ideile si practicile initiale de j aproximativ 2.000 de ani. Totusi majoritatea institutiilor din societatile moderne se schimba in mod evident mult mai rapid decat cele din lumea traditionala.

in acest capitol ne vom ocypa de incercarile de a interpreta modelele de schimbare, care afecteaza istoria umanitatii in ansamblu; vom discuta apoi motivele pentru care epoca moderna este asociata cu schimbari sociale atat de profunde si rapide. O mare parte din schimbarile de astazi sunt globale - fie au loc simultan in mai multe parti ale lumii, fie afecteaza viitorul intregii planete.

INFLUENTE ASUPRA SCHIMBARILOR SOCIALE

Teoreticienii sociologiei au incercat de-a lungul ultimelor doua secole sa dezvolte o teorie generala, care sa explice natura schimbarii sociale. Dar nici o teorie bazata pe un singur factor nu poate demonstra diversitatea evolutiilor sociale umane - de la societatile de vanatori, culegatori si pastori, la civilizatiile traditionale si, in final, la sistemele sociale complexe de azi. Totusi, putem identifica cei trei factori principali, care au influentat constant schimbarea sociala: mediul inconjurator fizic, organizarea politica si factorii culturali.

Mediul inconjurator fizic

Mediul inconjurator fizic are adesea implicatii asupra evolutiei organizarii sociale umane. Acest lucra este cel mai evident in conditiile de mediu extreme, acolo unde oamenii trebuie sa-si organizeze modul de viata in functie de conditiile climatice. Locuitorii regiunilor polare isi formeaza in mod necesar obiceiuri si practici diferite de cele ale locuitorilor din zonele subtropicale. Cei care traiesc in Alaska, unde iernile sunt lungi si geroase, tind sa urmeze modele de viata sociala diferite, de cei care traiesc in tari mediteraneene cu clima calda. Cei din Alaska isi petrec cea mai mare parte a timpului in interior si, cu exceptia scurtei perioade a verii polare, isi planifica cu multa grija activitatile in aer liber, datorita mediului inconjurator neospitalier, in care traiesc.

Dar si conditii fizice mai putin extreme pot afecta societatea. Populatia bastinasa australiana nu a incetat niciodata sa fie una de vanatori si culegatori, intrucat continentul nu adaposteste plante indigene potrivite pentru cultivare sau animale care pot fi domesticite in vederea dezvoltarii productiei pastorale. Primele civilizatii ale lumii au aparut mai ales in zone cu un pamant adecvat agriculturii - de exemplu, in deltele fluviilor. Usurinta comunicatiilor terestre si disponibilitatea transportului naval sunt la fel de importante: societatile - delimitate de celelalte prin lanturi

muntoase, jungle impenetrabile sau deserturi - raman adesea relativ neschimbate perioade indelungate.

Dar influenta directa a mediul inconjurator asupra schimbarii sociale nu este foarte mare. Oamenii sunt cel mai adesea capabili sa dezvolte o productie imbelsugata in zone relativ neospitaliere. Asa se intampla, de exemplu, cu locuitorii din Alaska, care si-au creat resurse de titei si minereuri in pofida naturii aspre a mediului inconjurator. Invers, culturile de vanatori si culegatori au trait adesea in regiuni deosebit de fertile, fara sa se fi implicat in productia agricola sau pastorala. De exemplu, indienii Kwakiutl din insula Vancouver - al caror mod de viata s-a mentinut aproape intact pana cu un secol in urma, traiau intr-un mediu care le oferea peste din belsug, fructe si plante comestibile. Ei se multumeau cu un astfel de mod de viata (de vanatori si culegatori) in conditii atat de favorabile, si nu au fost nevoiti sa treaca la o agricultura stabila.

Nu exista legaturi directe intre mediul inconjurator si sistemele de productie care se formeaza. Accentul evolutionistilor asupra adaptarii la mediul inconjurator este astfel mai putin elocvent, decat ideile lui Marx referitoare la explicarea dezvoltarii sociale. Marx sublinia faptul ca fiintele umane arareori se adapteaza doar la conditiile lor de viata, asa cum se intampla cu animalele. Oamenii intotdeauna incearca sa domine lumea inconjuratoare, fara s-o accepte asa cum este. Mai mult, nu exista nici o indoiala ca tipurile de productie influenteaza puternic nivelul si natura schimbarii sociale, desi nu au acel impact coplesitor pe care li-1 atribuia Marx.

Organizarea politica

Un al doilea factor care influenteaza puternic schimbarea sociala este tipul de organizare politica, in societatile de vanatori si culegatori, aceasta influenta este minima, deoarece nu exista autoritati politice abilitate sa mobilizeze comunitatea, in toate celelalte tipuri de societate existenta unor factori politici distincti - capetenii, lorzi, regi si guverne - afecteaza puternic cursul evolutiei unei societati anume. Sistemele politice nu sunt, cum credea Marx, expresii directe ale organizarii economice subiacente; cu totul alte tipuri de ordine politica pot exista in societati cu sisteme de productie similare. De exemplu, unele societati bazate de capitalismul industrial au avut sisteme politice autoritariste (cum ar fi Germania nazista si Africa de Sud in timpul regimului de apartheid), in timp ce altele sunt mult mai democratice (Statele Unite, Marea Britanic sau Suedia).

Puterea militara a jucat un rol fundamental in infiintarea majoritatii statelor traditionale; ea le-a influentat supravietuirea ulterioara sau expansiunea intr-un mod la fel de decisiv. Dar legatura dintre nivelul productiei si puterea militara este din nou una indirecta. Un conducator poate decide canalizarea resurselor inspre constituirea unei armate puternice, de exemplu, chiar daca aceasta duce la saracirea majoritatii restului populatiei - asa cum s-a intamplat in Irak, sub conducerea lui Saddam Hussein.

Factorii culturali

Cea de-a treia influenta primordiala asupra schimbarii sociale consta in factorii culturali, care includ efectele religiei, sistemele de comunicatie si de conducere. Asa dupa cum am vazut in capitolul 16, religia poate fi o forta conservatoare in viata sociala, sau, dimpotriva, una novatoare. Unele forme de credinta si practica religioasa au actionat ca o frana in cadrul schimbarii, subliniind inainte de orice nevoia de a adera la valorile si ritualurile traditionale. Dar, asa cum sublinia Max Weber, convingerile religioase joaca adesea un rol mobilizator asupra presiunilor pentru schimbare sociala.

O influenta culturala deosebit de importanta, care afecteaza caracterul si ritmul schimbarii, este natura sistemelor de comunicare. Inventarea scrisului, de exemplu, a permis pastrarea datelor in registre, facand astfel posibila sporirea controlului asupra resurselor materiale si dezvoltarea organizatiilor de mari dimensiuni. In plus, scrisul a modificat perceptia oamenilor in legatura cu relatia dintre trecut, prezent si viitor. Societatile care cunosc scrierea pastreaza o inregistrare a evenimentelor trecute si sunt constiente de faptul ca au o istoric, intelegerea istoriei poate produce sentimentul miscarii sau directiei generale de evolutie urmate de o societate, pe care apoi oamenii s-o promoveze activ in continuare.

Sub eticheta generala de factori culturali ar trebui sa plasam si conducerea. Conducatorii individuali au avut o influenta imensa in istoria lumii. Nu trebuie decat sa ne gandim la marile figuri religioase (cum ar fi lisus), conducatorii politici si militari (ca lulius Caesar), sau la inovatorii din stiinta si filosofic (precum Isaac Newton) - pentru a ne convinge ca acesta este adevarul. Un conducator capabil sa urmareasca o politica dinamica si sa genereze o miscare in masa - sau sa modifice in mod radical modurile preexistente de gandire - poate rasturna ordinea stabilita anterior.

Dar indivizii nu pot sa ajunga in pozitii de conducere si sa devina eficienti, decat atunci cand exista conditiile favorabile. Adolf Hitler a putut accede la putere in Germania anilor '30, de exemplu, si ca urmare a tensiunilor si crizelor prin care trecea tara in acea vreme. Daca acele imprejurari nu ar fi existat, probabil ca ar fi ramas doar o figura obscura, in cadrul unei fractiuni politice minore. Acelasi lucru s-a adeverit mai tarziu in privinta lui Mahatma Gandhi, celebrul lider pacifist al Indiei din perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Gandhi a obtinut independenta tarii sale de sub tutela Marii Britanii, deoarece razboiul si alte evenimente rascolisera institutiile coloniale existente la acea data in India.

SCHIMBAREA IN EPOCA MODERNA

Ce anume explica motivul pentru care ultimele doua secole, perioada modernitatii, au cunoscut o accelerare atat de accentuata a vitezei schimbarii sociale? Aceasta este o problema complexa, dar cativa dintre factorii implicati pot fi identificati cu usurinta. Nu este de mirare ca ii putem categorisi, dupa unele linii similare, cu acei factori care au influentat schimbarea sociala dc-a lungul istorici, cu mentiunea ca vom subsuma impactul mediului inconjurator fizic importantei generale a factorilor economici.

Influentele economice

Dintre influentele economice, cel mai extins impact il are capitalismul industrial. Acesta difera intr-o maniera fundamentala de sistemele de productie anterioare, intrucat presupune expansiunea continua a productiei si acumularea constanta de capital, in sistemele de productie traditionale, nivelele de productie erau relativ statice, deoarece erau limitate la nevoile obisnuite de consum. Capitalismul promoveaza revizuirea constanta a tehnologiilor de productie, proces in care este atrasa tot mai mult stiinta. Rata inovatiilor tehnologice urmarita in industria moderna este mult mai mare decat in oricare alt tip anterior de organizare economica.

Impactul stiintei si al tehnologiei asupra modului nostru de viata poate fi determinat in mare parte de factori economici, dar se intinde si dincolo de sfera economica. Stiinta si tehnologia influenteaza si totodata sunt influentate de factori politici si culturali. Dezvoltarea stiintifica si tehnologica, de exemplu, au participat la crearea formelor moderne de comunicare, cum ar fi radioul si televiziunea. Asa cum am vazut, astfel de forme electronice de comunicare au produs schimbari in politica progresului ultimilor ani. Radioul, televiziunea si alte medii electronice au contribuit la determinarea modului in care gandim si a conceptiei noastre despre lume.

Influentele politice

Al doilea tip de influente majore asupra schimbarilor din epoca moderna sunt evolutiile politice. Lupta dintre natiuni - care urmaresc sa-si extinda puterea, sa-si sporeasca bogatia si sa triumfe militar asupra oponentilor lor - a fost o sursa deosebit de dinamica a schimbarii, in decursul ultimelor doua-trei secole, in civilizatiile traditionale, schimbarea politica era in mod normal restransa la elite. De exemplu, o familie de aristocrati o inlocuia pe alta la guvernare, in timp ce pentru o mare parte din populatie viata ramanea neschimbata. Aceasta nu se mai intampla in sistemele politice modeme, unde activitatile liderilor politici si ale functionarilor guvernamentali afecteaza in mod constant viata maselor populare. Atat pe plan intern cat si extern, luarea de decizii promoveaza si directioneaza schimbarea sociala mult mai mult decat odinioara.

Evolutiile politice din ultimele doua-trei secole au influentat cu siguranta schimbarea economica, la fel de mult ca si schimbarea economica ce a determinat politica, in prezent, guvernele joaca un rol major in stimularea (si uneori in intarzierea) ratei cresterii economice si in toate societatile industriale exista un grad ridicat de interventie a statului in productie, guvernul reprezentand cel mai mare patron.

Puterea militara si razboiul au avut de asemenea, o importanta fundamentala. Puterea armata a natiunilor occidentale, incepand din secolul al XVII-lea incolo, le-a permis sa-si exercite influenta in cele patru colturi ale lumii si a oferit un fundament esential pentru raspandirea modurilor de viata occidentale, in secolul XX, efectele celor doua razboaie mondiale au fost profunde: devastarea multor tari a dus la procese de reconstructie, care au produs schimbari institutionale majore - cum ar fi cazul Germanici sau al Japoniei dupa cel de-al doilea razboi mondial. Chiar si statele invingatoare - printre care Marea Britanic - au suferit transformari interne importante, ca rezultat al impactului razboiului asupra economiei.

Influentele culturale

Dintre factorii culturali care afecteaza procesele de schimbare sociala in epoca moderna, dezvoltarea stiintei si laicizarea gandirii au contribuit fiecare la caracterul critic si inovator al perspectivei moderne. Nu mai consideram ca obiceiurile si cutumele sunt acceptabile, doar pentru ca au stravechea autoritate a traditiei. Dimpotriva, modul nostru de viata necesita tot mai mult o baza "rationala'. De exemplu, planurile pentru construirea unui spital nu se mai bazeaza doar pe gusturile estetice traditionale, ci iau in considerare capacitatea lui de a indeplini necesitatile unui spital - anume, ingrijirea eficienta a bolnavilor.

Nu doar modul cum gandim s-a schimbat, ci si continutul ideilor. Ideile de propasire personala, libertate, egalitate si democratie participativa sunt in mare parte creatii ale ultimelor doua-trei secole. Astfel de idealuri au servit la dinamizarea proceselor schimbarii sociale si politice, inclusiv a revolutiilor. Aceste idei nu pot fi legate de traditie, ci mai curand sugereaza constanta revizuire a modului de viata al oamenilor in cautarea unei vieti mai bune. Desi initial s-au dezvoltat in Occident, atari idealuri au devenit universale si globale in aplicarea lor, promovand in mod deschis schimbarea in majoritatea regiunilor lumii.

SCHIMBARI ACTUALE SI PERSPECTIVE DE VIITOR

incotro se indreapta schimbarea sociala in prezent? Care sunt principalele directii de evolutie susceptibile de a ne afecta viata la inceputul secolului XXI? Teoreticienii sociologiei nu au cazut de acord in privinta raspunsului la aceste intrebari, care implica in mod evident o doza de speculatie. Ne vom opri asupra a trei perspective: notiunea ca traim in prezent intr-o societate post-industriala; ideea ca am atins o epoca post-moderna si teoria conform careia ne aflam la "capatul istoriei'.

Catre o societate post-industriala?

ii observatori au sugerat ca ceea ce se intampla azi este o tranzitie catre o societate noua, ce nu se mai bazeaza in primul rand pe industrializare. Ei sustin ca suntem pe cale de a pasi intr-o faza a dezvoltarii cu totul straina perioadei industriale. Pentru a descrie aceasta noua ordine sociala au fost creati numerosi termeni noi, cum ar fi societatea informationala, societatea de servicii si societatea de cunoastere. Dar termenul intrat in limbajul curent - folosit pentru prima data de catre Daniel Bell in Statele Unite si de catre Alain Touraine in Franta - este acela de SOCIETATE POST-INDUSTRIALA (Bell. 1973; Touraine, 1974), in care "post' -cu sensul de "dupa' - se refera la faptul ca am depasit formele vechi ale dezvoltarii industriale.

Diversitatea denumirilor este doar o indicatie, dintre miriadele de idei avansate, pentru a interpreta schimbarile sociale actuale. Dar una dintre temele, care apar constant, este semnificatia informatiei sau a cunostintelor in societatea viitorului.

Modul nostru de viata - bazat pe producerea de bunuri materiale, centrat pe puterea masinilor si pe fabrici - incepe sa fie inlocuit de unul in care informatia se afla la baza sistemului de productie.

Cea mai clara si mai cuprinzatoare descriere a societatii post-industriale a fost oferita de Daniel Bell in The Corning ofthe Post-Industrial Society(l913). Ordinea post-industriala, sustine Bell, se distinge printr-o crestere a ocupatiilor in sfera serviciilor, in dauna locurilor de munca din productia de bunuri materiale. Muncitorul necalificat, angajat intr-o fabrica sau intr-un atelier, nu mai reprezinta tipul de salariat de baza. Lucratorii calificati (functionari sau tehnocrati) ii depasesc ca numar pe cei necalificati, in timp ce ocupatiile profesionale si tehnice se diversifica cel mai mult fata de celelalte.

Cei care lucreaza in functii de nivel superior se specializeaza in producerea de informatii si cunostinte. Producerea si controlul a ceea ce Bell numeste cunostinte codificate - informatii sistematice, coordonate - constituie principalele resurse strategice ale societatii. Cei care creeaza si distribuie aceste cunostinte - oameni de stiinta, informaticieni, economisti, ingineri si profesionisti de orice fel - devin tot mai mult grupurile sociale conducatoare, inlocuind industriasii si antreprenorii vechiului sistem. La nivelul cultural exista o indepartare de "etica muncii', caracteristica epocii industriale; oamenii devin mai liberi sa inoveze si sa se bucure de munca lor, cat si de viata lor de familie.

Cat de valabila este opinia ca vechea ordine industriala este in curs de inlocuire cu o societate post-industriala? Daca teza a fost acceptata in general, evaluarile empirice de care ea depinde devin suspecte din mai multe puncte de vedere.

Curentul existent catre ocupatiile din sfera serviciilor, insotit de declinul fortei de munca din alte sectoare productive, dateaza cel putin de la inceputurile industrialismului insusi, nefiind un fenomen recent, inca de la inceputul secolului al XlX-lca, atat manufacturile cat si serviciile au inceput sa se extinda in dauna agriculturii, sectorul serviciilor aratand constant o rata a cresterii mai rapida decat cea a productiei de bunuri. Muncitorul necalificat nu a fost niciodata in realitate tipul cel mai comun de angajat; un procent mai mare de lucratori platiti a fost dintotdeauna folosit in agricultura si in servicii, sectorul serviciilor crescand invers proportional cu cel al angajatilor agricoli. Cea mai importanta schimbare nu a fost aceea dinspre munca industriala spre cea din servicii, ci de la munca platita la ferma la alte tipuri de ocupatii.

Sectorul serviciilor este foarte eterogen. Ocupatiile din sfera serviciilor nu pot fi tratate pur si simplu ca si cum ar fi identice cu cele ale.muncitorilor calificati; multe locuri de munca din servicii (cum ar fi vanzatorul de la statia de benzina) sunt de muncitori necalificati - in sensul ca reprezinta munci manuale. Majoritatea posturilor de lucratori calificati implica oarecare cunostinte specializate si au devenit substantial mecanizate. Acest lucru este adevarat si pentru majoritatea posturilor de birou, din ierarhia inferioara.

Multe locuri de munca din sfera serviciilor contribuie la un proces, care duce in final la producerea de bunuri materiale, de ceea ce ar trebui sa fie considerate ca facand parte din productie. Astfel, un programator de calculator, care lucreaza pentru o firma industriala - proiectand si monitorizand operatiile efectuate de masinile-unelte, este direct implicat in procesul de producere a bunurilor materiale.

Nimeni nu poate spune cu precizie care va fi impactul, pe termen lung, al raspandirii folosirii microprocesoarelor si sistemelor electronice de comunicare. Deocamdata, acestea sunt integrate in cadrul productiei de bunuri, in schimbul inlocuirii ei. Pare sigur faptul ca asemenea tehnologii vor continua sa prezinte rate inalte ale inovarii si vor patrunde in tot mai multe domenii ale vietii sociale. Dar in ce masura traim deja intr-o societate in care cunostintele codificate sunt resursele principale, este inca neclar.

Teza referitoare la societatea post-industriala tinde sa exagereze importanta factorilor economici in producerea schimbarii sociale. O astfel de societate este descrisa ca fiind rezultatul anumitor evolutii din economic, care produc schimbari in alte institutii. Majoritatea celor care avanseaza ipoteza societatii post-industriale au fost prea putin influentati de Marx sau il critica in mod direct; dar pozitia lor este semimarxista in sensul ca factorii economici sunt considerati ca dominand schimbarile sociale.

Unele dintre evolutiile citate de catre teoreticienii post-industrialismului reprezinta trasaturi importante ale epocii actuale, dar nu este evident ca cel mai bun mijloc de a gasi o cale de intelegere este conceptul de societate post-industriala. in plus, fortele care au declansat schimbarile, care au loc in prezent, sunt politice si culturale, in aceeasi masura, economice.

Post-modernitatea si sfarsitul istoriei

Unii autori contemporani au afirmat ca evolutiile - ce au loc in prezent - sunt chiar mai profunde decat semnalarea sfarsitului erei industrializarii. Ceea ce se intampla este decat o miscare dincolo de modernitate - atitudinile si modurile de viata asociate cu societatile moderne - cum ar fi credinta noastra in progres, in beneficiile stiintei si in capacitatea noastra de a controla lumea moderna. Erapost-modema este in curs de instalare sau a inceput deja.

Sustinatorii ideii de post-modernitatc sustin ca societatile modeme si-au extras inspiratia din ideea conform careia istoria arc o forma - ca "se indreapta intr-o directie anume', ducand catre progres - si ca in prezent aceasta notiune si-a pierdut semnificatia. Nu mai exista "povesti marete' - conceptii generale asupra istoriei -care sa aiba vreun sens (Lyotard, 1985). Nu numai ca nu exista o notiune generala de progres, care sa poata fi aparata, dar nu exista nici macar istorie. Lumea post-moderna este astfel extrem de pluralista si de diversa. Prin intermediul nenumaratelor filme, casete video si programe TV, imaginile circula in jurul lumii. Intram in contact

cu numeroase idei si valori, dar acestea nu par a avea legatura cu istoria locurilor in care traim si nici cu istoriile noastre personale. Totul pare sa fie intr-un flux continuu. Asa cum se exprima un grup de autori:

Lumea noastra este pe cale de a se reface. Productia de masa, consumul de masa, metropola, statul care patroneaza alte state, extinderea proprietatii imobiliare, ca si statul-natiune, se afla in declin: flexibilitatea, diversitatea, diferentierea si mobilitatea, comunicarea, descentralizarea si internationalizarea sunt in ascensiune, in cursul acestui proces, propriile noastre identitati, constiinta noastra de sine, subiectivitatea noastra, sufera transformari. Ne aflam intr-o tranzitie catre o era noua (S. Hali si col., 1988).

Istoria se incheie o data cu modernitatea, se spune, deoarece nu mai este posibila descrierea in termeni generali a universului pluralist, care a prins viata.

Fukuyama si sfarsitul istoriei

Scriitorul al carui nume a devenit sinonim cu sintagma sfarsitul istoriei este Francis Fukuyama. Conceptia lui Fukuyama despre sfarsitul istoriei pare la prima vedere complet contrara ideilor formulate de catre teoreticienii post-modernitatii. Opiniile sale se bazeaza nu pe colapsul modernitatii, ci pe triumful ei in intreaga lume, sub forma capitalismului si a democratiei liberale.

Fukuyama sustine ca - urmare a revolutiilor din 1989 din Rasaritul Europei, a dizolvarii Uniunii Sovietice si a evolutiei catre democratia pluripartita in alte regiuni -bataliile ideologice ale perioadelor anterioare s-au incheiat. Sfarsitul istoriei insemna sfarsitul conflictelor. Nimeni nu mai sustine monarhia, iar fascismul este un fenomen al trecutului; la fel si comunismul, atat de multa vreme principalul rival al democratiei. Capitalismul a castigat in indelungata sa lupta cu socialismul, contrar prezicerii lui Marx, iar democratia liberala nu mai este contestata. El sustine ca am ajuns la "capatul evolutiei ideologice a omenirii si (la) universalizarea democratiei occidentale, ca forma finala a guvernarii umane' (1989).

Totusi, cele doua versiuni ale sfarsitului istoriei nu sunt atat de diferite pe cat par. Democratia liberala ofera un cadru pentru exprimarea unei diversitati de opinii si interese. Ea nu specifica modul cum ar trebui sa ne comportam, in afara faptului ca insista asupra necesitatii de a respecta pozitiile celorlalti; de aceea, ea este compatibila cu o pluralitate de atitudini si moduri de viata.

Evaluare

Pare indoielnic ca istoria sa fi ajuns la capat, in sensul ca am epuizat toate alternativele care ni se ofera. Cine poate spune ce noi forme de ordine economica, politica sau culturala pot aparea in viitor? Tot asa cum ganditorii medievali nu intrevedeau ivirea societatii industriale, care avea sa apara o data cu declinul feudalismului, nici noi nu putem anticipa deocamdata felul in care se va schimba lumea in decursul secolului viitor.

De aceea ar trebui sa fim rezervati in legatura cu ideea sfarsitului istoriei, cat si cu cea de post-modernitate. Teoreticienii post-modernitatii subliniaza prea mult diversitatea si fragmentarea, in dauna formelor noi de integrare globala. Pluralismul este important, dar in prezent umanitatea se confrunta cu probleme comune -probleme care necesita initiative generale in vederea solutionarii lor. Expansiunea capitalista unilaterala nu poate continua la nesfarsit; lumea nu are decat resurse finite. Ca umanitate colectiva, este necesar sa actionam in sensul depasirii diviziunilor economice, care separa tarile bogate de cele sarace, car si a contrastelor similare din interiorul societatilor. Si este necesar sa procedam in acest fel, protejand totodata resursele de care depindem cu totii. La nivelul ordinii politice, doar democratia liberala nu este de ajuns. Fiind un cadru limitat de statul-natiune, ea nu rezolva problema crearii unei ordini pluraliste globale, lipsite de violenta.

AMENINTARI LA ADRESA MEDIULUI INCONJURATOR GLOBAL

Una dintre problemele comune cu care ne confruntam este ecologia mediului inconjurator. S-ar putea ca raspandirea productiei industriale sa fi produs deja daune ireparabile mediului global. Problemele ecologice nu se refera doar la felul in care putem sa controlam si sa impiedicam cel mai eficient deteriorarea mediului - precum si dezastrele naturale - ci si la insesi modurile de viata din societatile industrializate. Daca scopul continuei noastre cresteri economice va trebui sa fie abandonat, probabil ca vor aparea noi institutii sociale. Progresul tehnologic este imprevizibil si se poate intampla ca intr-adevar Pamantul sa contina suficiente resurse pentru procesele industrializarii. Totusi, momentan, aceasta nu pare un lucru fezabil, iar daca tarile din Lumea a Treia urmeaza sa atinga standarde de viata comparabile cu cele de care se bucura in prezent Occidentul, vor fi necesare cu siguranta reajustari globale.

inca din faza initiala a practicarii agriculturii, cu mii de ani in urma, oamenii si-au pus amprenta asupra naturii. Societatile de vanatori si culegatori traiau mai cu seama pe seama naturii; ele existau datorita a ceea ce mediul le oferea si se straduiau prea putin sa modifice lumea inconjuratoare. O data cu aparitia agriculturii, situatia s-a modificat. Pentru a cultiva grane pamantul trebuie sa fie curatat, copacii taiati, iar buruienile si vegetatia spontana tinuta sub control. Chiar si metodele primitive de cultivare a pamantului duc la eroziunea solului. O data ce padurile naturale sunt defrisate si terenul este curatat, vantul poate indeparta stratul superficial al solului. Comunitatea de agricultori curata apoi alte cateva loturi de pamant si astfel procesul se perpetueaza. Unele peisaje pe care le consideram azi ca fiind naturale - cum ar fi zonele stancoase si de ierburi joase din sud-vestul Greciei - sunt de fapt efectul eroziunii solului produsa de agricultorii de acum cinci mii de ani.

Dar, pana la dezvoltarea industriei moderne, natura domina viata umana intr-o mai mare masura decat se intampla invers. Astazi, distrugerea naturii de catre

CONSUMUL SI MEDIUL INCONJURATOR

Lumea trece printr-o revolutie a consumului, incepand anii "50, rata de consum - al energiei, a carnii, a cuprului, a otelului si a cherestelei - s-a dublat. Numarul posesorilor de automobile s-a cvadruplat, folosirea materialelor plastice a crescut de cinci ori, iar calatoriile cu avionul s-au inmultit in mod uimitor de 33 de ori.

Folosirea resurselor nu este raspandita egal. O cincime din populatia lumii se afla in "clasa consumatorilor', dar consumul - la nivelul de care se bucura majoritatea membrilor clasei de mijloc din tarile occidentale - se reduce la un subgrup mult mai restrans. Doar o zecime din populatia SUA a calatorit vreodata cu avionul, de exemplu. Totusi, acest grup mic de consumatori sustinuti are asupra mediului inconjurator un impact total disproportionat fata de marimea lui.

Folosirea rapida a resurselor epuizabile sau limitate supune ecosistemele la riscuri. Cacao este cultivata in tari in curs de dezvoltare, dar este consumata mai cu seama in Nord. De exemplu, Africa nu foloseste decat 3% din cacao pe care o produce. Cu toate acestea, ecosistemele naturale sunt distruse pentru a produce ciocolata. Poluarea in continua crestere duce de asemenea la distrugerea padurilor, a izvoarelor si a

oceanelor. Un studiu german a demonstrat prin calcule ca, in timp de zece ani, un automobil obisnuit este raspunzator pentru 2.040 milioane metri eubi de aer poluat, 26,5 tone de gunoaie, trei copaci doborati si 30 de pomi "bolnavi' -datorita contributiei sale la ploile acide - cat si 200 metri patrati de zgura si beton.

Consumul supune la presiuni suplimentare terenul agricol si zonele piscicole. Pescuitul tonului in Mexic duce la uciderea a 50-100.000 de delfini in fiecare an. Plasele din fir sintetic prind 60 de specii de pasari de apa in lumea intreaga, iar pinguinuf jackass este direct amenintat.

in ciuda nesfarsitelor discutii despre "suprapopularea' sudului, mare parte din presiunile exercitate asupra resurselor mondiale provin din tarile bogate. Ar fi imposibil ca intreaga populatie a Pamantului sa consume la nivelurile atinse in Nord. Rezolvarea acestor probleme constituie o sarcina dificila. Conservarea, reciclarea si producerea de bunuri de folosinta mai indelungata pot ajuta la ameliorarea situatiei. Problema delicata a reducerii consumului in randul celor bogati abia a inceput sa fie pusa si este posibil ca ca sa devina tot mai importanta pe viitor.

Sursa: 1994 Hutchinson Gallup, INFO 1995, Helicon, p. 527.

om este atat de intensa, incat exista prea putine procese naturale care sa nu fie influentate de activitatea umana. Aproape intreg terenul cultivabil este exploatat prin agricultura. Ceea ce odinioara era o natura salbatica, aproape inaccesibila, a devenit adesea rezervatie naturala, vizitata in mod curent de mii de turisti. Chiar si clima Pamantului - dupa cum vom vedea in continuare - a fost afectata de dezvoltarea globala a industriei.

Miscarile si partidele "verzi' (cum ar fi Prietenii Pamantului sau Greenpeace) -care sunt organizatii globale - s-au dezvoltat ca reactie la noile transformari ambientale. Desi exista diferite filosofii ccologiste, o trasatura comuna este preocuparea pentru intreprinderea de actiuni in vederea protejarii mediului global, a conservarii si nu a epuizarii resurselor, cat si a protejarii speciilor de animale inca existente. Sute de specii de animale au disparut cu totul in decursul ultimilor cinci decenii, iar procesul'continua.

Unele probleme de mediu se concentreaza in mod special in anumite zone. in fostele societati comuniste, din Estul Europei si Uniunea Sovietica, fluviile, padurile si aerul sunt puternic poluate de deseurile industriale. Consecintele unei asemenea poluari, daca nu este tinuta sub control, reprezinta un potential pericol mondial. Asa cum am vazut, societatile din lume au devenit in prezent mai interdependente, in calitate de "calatori ai navei spatiale Pamant', oriunde am trai, suntem cu totii amenintati de deteriorarea mediului inconjurator. Sociologul german Ulrich Beck spunea despre aceasta situatie ca produce o societate a riscului globala (Beck, 1992). Traim in prezent intr-o ordine globala, in care infruntam riscurile la care este supusa securitatea noastra, inclusiv riscurile ecologice, necunoscute generatiilor anterioare noua.

Surse de amenintare

Amenintarile la adresa mediului inconjurator global se impart in cateva tipuri de baza: poluarea, acumularea de resturi si gunoaie, care nu pot fi distinse in scurt timp sau reciclate si epuizarea unor resurse care nu se pot reface. Cantitatea de gunoi menajer- ceea ce se arunca la tomberon - produsa in fiecare zi in tarile industrializate este uluitoare; aceste tari au fost numite uneori "societati ale gunoiului', datorita faptului ca volumul lucrurilor aruncate este in realitate foarte mare. De exemplu, mancarea este de cele mai multe ori cumparata in ambalaje, care se arunca. Unele dintre ele pot fi reprocesate si refolosite, dar majoritatea nu. Unele tipuri de articole din material plastic folosite pe scara larga devin pur si simplu gunoaie inutilizabile; ele nu pot fi reciclate, asa ca trebuie arse in gropi speciale.

Cand analistii mediului inconjurator vorbesc despre materialele reziduale, ei nu se refera doar la bunurile, care sunt aruncate la gunoi, ci si la reziduurile gazoase pompate in atmosfera. Asemenea exemple sunt dioxidul de carbon eliberat in atmosfera prin arderea de combustibili - cum ar fi motorina si carbunele la masini si respectiv centrale electrice -, cat si gazele eliberate in aer prin folosirea buteliilor cu aerosoli, a materialelor izolante si a aparatelor pentru aer conditionat. Dioxidul de carbon exercita o influenta majora in procesul incalzirii globale, pe care il au in vedere multi oameni de stiinta (vezi figura 19.1), in timp ce alte gaze ataca stratul de ozon dimprejurul pamantului.

Figura 19.1.- Temperatura globala in trecut si in prezent, in comparatie cu temperatura medie la inceputul secolului XX

Se crede ca incalzirea globala se produce in modul urmator: cresterea cantitatii de dioxid de carbon in atmosfera pamantului functioneaza precum geamul ce inveleste o sera; acesta permite razelor soarelui sa patrunda, dar actioneaza ca o bariera care le impiedica sa iasa. Efectul este de incalzire a pamantului; de aceea, incalzirea pamantului este definita uneori drept "efectul de sera'. Daca procesul de incalzire globala are loc cu adevarat, consecintele ar putea fi devastatoare. Printre altele, nivelul marilor va creste, pe masura ce calotele de gheata polara se vor topi, iar oceanele se vor incalzi si se vor extinde. Orasele care se afla in apropierea tarmului sau in zone joase vor fi inundate si vor deveni de nclocuit. Suprafete intinse de pamant fertil vor deveni zone desertice.

Stratul de ozon, care se afla la inaltime in atmosfera pamantului, formeaza un scut, care confera protectie impotriva radiatiilor ultraviolete. Gazele folosite in aerosoli si la frigidere produc particule, care intra in reactie cu stratul de ozon, in asa fel incat

conduce la subtierea acestuia. Se considera ca aceste produse chimice au produs gauri detectabile in stratul de ozon la ambii poli, subtiindu-1 in alte locuri. Radiatiile care, in consecinta, sunt eliberate in atmosfera pamantului produc o varietate de efecte potential distructive, inclusiv o crestere a frecventei cataractei la ochi (ceea ce poate duce la orbire) si a producerii cancerului de piele.

Industria moderna, inca in curs de dezvoltare in lumea larga, a dus la cresteri abrupte de resurse de energie si de materii prime. Dar rezervele - de asemenea surse de energie si materii prime ale pamantului - sunt limitate. Chiar si la ratele curente ale folosirii, de exemplu, resursele de titei ale lumii cunoscute in prezent vor fi complet epuizate pana in anul 2050. Noi rezerve de titei ar putea fi descoperite si pot fi inventate resurse alternative de energie ieftina, dar va exista in mod inevitabil un moment cand unele resurse de baza vor fi complet secatuite, daca consumul global nu va fi limitat.

MEDIUL INCONJURATOR: O PROBLEMA SOCIOLOGICA?

De ce constituie mediul inconjurator o preocupare pentru sociologi? Nu este vorba despre probleme care sunt doar de domeniul oamenilor de stiinta sau al tehnicienilor? Impactul oamenilor asupra naturii nu este numai unul fizic, creat de tehnologiile moderne ale productiei industriale? Raspunsul este afirmativ, dar industria si tehnologia moderna au luat fiinta in functie de anumite institutii sociale. Originile impactului nostru asupra mediului inconjurator sunt sociale, la fel ca si multe dintre consecintele sale.

Salvgardarea mediului inconjurator global al insemna, de aceea, o schimbare atat sociala cat si tehnologica. Avand in vedere marile inegalitati inexistente pe glob, exista prea putine sanse ca saracii din tarile Lumii a Treia sa-si sacrifice propria lor . crestere economica, din cauza problemelor create in buna masura de catre cei bogati. Dar pamantul nu pare sa posede suficiente resurse, pentru ca toata lumea de pe planeta sa traiasca la standarde de viata, pe care majoritatea populatiei din societatile industrializate le considera firesti. De aceea, zonele sarace ale lumii urmeaza sa ajunga la nivelul celor bogate, acestea din urma vor trebui sa-si revizuiasca asteptarile legate de o crestere economica constanta. Unii autori "verzi' sustin ca oamenii din tarile bogate trebuie sa ia atitudine impotriva societatii de consum si sa revina la moduri de viata mai simple, daca se doreste evitarea unui dezastru ecologic global.

SCHIMBAREA GLOBALA: PRIVINRE CATRE VIITOR

Privind prioada de sfarsit a secolului XX catre cel viitor, nu putem anticipa daca urmatoarea suta de ani va fi marcata de evolutii sociale si economice pasnice sau de o multiplicare a problemelor globale - care sa depaseasca eventual capacitatea oamenilor de a le rezolva. Spre deosebire de sociologii care scriau acum doua sute de ani, noi vedem limpede ca industria moderna, tehnologia si stiinta nu sunt nicidecum

intru totul benefice, in ceea ce priveste consecintele lor. Lumea noastra este mult mai populata si mai bogata decat oricand inainte: intrevedem posibilitatea de a ne controla destinul si de a ne indrepta viata catre un trai mai bun - lucru de neimaginat pentru generatiile anterioare - si totusi lumea se indreapta catre dezastrul economic si ecologic. A afirma aceasta nu inseamna a incuraja o atitudine de disperare, resemnata. Daca exista vreun lucru pe care ni-1 ofera sociologia, acesta este profunda constientizare a faptului ca oamenii sunt autorii propriilor lor institutii sociale, intelegerea aspectelor incerte ale schimbarii sociale moderne nu trebuie sa ne impiedice sa sustinem o optica realista si optimista fata de viitor.

UN NOU TIP DE RISCURI

in tarile industrializate, imunitatea la nesiguranta asociata epidemiilor, foametei si altor dezastre naturale, dar propriile noastre nesiguranta sunt la fel de mari. Ele provin din impactul pe care il are tehnologia, una dintre influentele primordiale asupra schimbarii sociale, pe care am indreptat-o asupra noastra insine.

Printre cele mai inspaimantatoare dintre aceste incertitudini se numara si perspectiva radiatiilor si a altor tipuri de contaminare toxica. Au avut loc dezastre in zone cum ar fi Threc Mile Island din Pennsylvania, Bhopal din India si Cemobal din Ukraina. Daca dezastrul in sine poate fi doar local, consecintele acestuia se intind pe suprafete mult mai mari, amintindu-ne ca viata in lume se afla intr-o tot mai stransa interconexiune. Magnitudinea pericolelor face ca noi, mai mult decat orice generatie de dinainte, sa fim confruntati cu o soarta nesigura, pe care noi insine am determinat-o.

In lucrarea A New Species of Trouble ( 994), Kai Erikson, sociolog la Universitatea Yale, observa ca aceste catastrofe create de om nu seamana cu dezastrele naturale, care creeau distrugeri in secolele anterioare, deoarece "otravurile toxice afecteaza fiintele umane in moduri noi si specifice'. Erikson a petrecut mult timp deplasandu-se, acolo unde avusesera loc dezastre naturale si umane, si intervievand victimele. Ca sociolog, a folosit datele din aceste interviuri in munca sa de cercetare, dar a si depus marturie, in repetate randuri, in procese in care

erau implicate victimele unor astfel de catastrofe, punandu-si experienta sa de om de stiinta in slujba rezolvarii problemelor aparute.

in calitate de pionier al cercetarii dezastrelor umanitare, Erikson sustine ca - in timp ce dezastrele naturale, cum ar fi uraganele si foametea sunt tangibile si identificabile - majoritatea formelor de otravire toxica "nu pot fi detectate de simturile omenesti obisnuite'. Oamenii nu au adesea nici o posibilitate de a-si da seama ca sunt afectati. O a doua diferenta, intre catastrofele naturale si cele produse de om, este aceea ca un dezastru natural are un inceput si un sfarsit distincte, in vreme ce rezultatele unui dezastru produs de om "nu au o durata, un termen natural anume; drept rezultat, victimele raman intr-o perpetua stare de alarma si anxietate'. Asa dupa cum o victima a unei scurgeri de gaze i-a explicat lui Erikson:

"Cred ca in buna parte sursa frustrarii mele este aceea ca ne simtim ca si cum aceasta ar continua la nesfarsit si nu se va termina vreodata. Este un sentiment coplesitor de neajutorare, sa te simti prins intr-o situatie ca aceasta, in timp ce vrei sa-ti faci alte planuri de viata. Si sa n-o poti face fiindca esti impiedicat de faptul ca nu stii daca poti sa-ti vinzi casa sau nu, daca te poti muta sau nu. E nevoie sa stai in oras? Poti sa pleci? Daca ar fi fost un dezastru care s-a terminat si s-a inchis poveste, o tornada sau un cutremur, am sti cum stam si am putea merge mai departe, sa ne vedem in continuare de viata noastra.'