SOCIETATILE TRANSNATIONALE SI GLOBALIZAREA ECONOMIEI

Dezvoltarea economiei mondiale s-a caracterizat, in ultimile decenii, prin accentuarea tendintelor de regionalizare si globalizare. Esenta acestor fenomene consta, de fapt, in opinia specialistilor intr-un declin continuu al importantei economice a granitelor politice naturale si o intensificare fara precedent a relatiilor si interactiunilor economice intre state, pana intr-un punct in care diferenta intre tranzactiile interne si cele straine devine nesemnificativa sau dispare.

Amploarea crescanda a fenomenului de internationalizare a productiei, ca efect al intensificarii tendintelor de organizare a productiei pe baze regionale sau la scara globala a fost si este posibila datorita transferului de resurse -materiale, financiare, tehnologice, manageriale etc- realizat cu precadere in cadrul societatile transnationale.

Societatile transnationale, ca agent de internationalizare crescanda a productiei, se inscriu intre componentele esentiale ale cadrului mondo-economic actual. Ele exista in toate sectoarele economiei -industrie, agricultura, banci, asigurari, publicitate, turism etc. Afirmandu-se in primul rand in tarile dezvoltate cu economie de piata, multe au ajuns, intr-un timp relativ scurt, sa aiba o forta economica mai mare decat a unui stat natiune. In ultimul deceniu familia transnationalelor s-a marit cuprinzand o serie de noi societati, originare din tarile in dezvoltare relativ avansate. Azi, stn-urile influenteaza nemijlocit mersul economiei mondiale, avand un cuvant greu de spus in ceea ce priveste directia, amploarea si gradul de complexitate al dezvoltarii relatiilor economice internationale in ansamblul lor. Prin influenta pe care o exercita asupra dezvoltarii ecomomiilor nationale, ele determina atat efecte pozitive, cat si constrangeri uneori pe masura.

Concentrarea si centralizarea capitalului au luat proportii deosebite in perioada postbelica, accentuand trecerea puterii economice si politice in mainile unui grup restrans de monopoluri aflate in legatura directa cu aparatul de stat. In planul relatiilor internationale, concentrarea a dat nastere societatilor/corporatiilor multinationale, care au cunoscut o dezvoltare fara precedent in ultimul sfert de veac.

Implicarea economica internationala a firmelor se face in mod evident prin internalizarea, integrarea in structurile de proprietate, organizationale si manageriale proprii firmelor, a unor active si activitati dezvoltate in strainatate; intregrare care se poate face in doua moduri:

1.pe orizontala -constituirea in strainatate de filiale care desfasoara acelasi gen de activitati economice ca si firma mama.

2.pe verticala -in structurile de proprietate si de control ale firmei sunt integrate alte activitati diferite fata de obiectul sau de activitate.

CONCEPTUL DE SOCIETATE TRANSNATIONALA

Literatura de specialitate cunoaste mai multe denumiri care definesc acest tip de societate; analistii de origine anglo-saxona prefera termenul de "intreprindere multinatinationala"(multinational enterprise); in cadrul negocierilor UNCTAD a fost consacrat termenul de "corporatie transnationala"(CTN) dar si cel de "societate transnationala", denumire utilizata frecvent in literatura noastra de specialitate.

In incercarea de a defini stn se au in vedere mai multe elemente, dar mai importante sunt: numarul de tari in care firma respectiva are investitii; ponderea activelor detinute de firma in strainatate in total ; ponderea fortei de munca angajate in strainatate etc.

In sens restrans, o firma transnationala include entitati legate intre ele prin relatiile de proprietate. In sens larg, firmele transnationale sunt cele care realizeaza activitati de productie interna, prin intermediul investitiilor straine directe.

Ca o definitie, stn este o firma capitalist-monopolista de mari dimensiuni cuprinzand in fapt mai multe societati aflate in legaturi juridice supuse unor strategii economice comune, situate pe teritorii aflate sub suveranitatea unor state diferite, dipunand de uriase potentiale economice, financiare, tehnologice si umane. Stn -expresii ale concentrarii capitalului, centralizarii pregresului tehnic si internationalizarii productiei - au devenit importante centre de putere si de decizie in relatiile economice si deseori social-politice din lumea contemporana.(Eugen Dijmarescu, Mugur Isarescu "Relatiile economice internationale contemporane")

Caracteristic pentru stn este faptul ca ele desfasoara o activitate intensa de productie si de comercializare simultan pe mai multe piete, in cadrul unor retele vaste de sucursale si filiale proprii, realizate pe calea investitiilor externe directe de capital, pe baza unor strategii globale comune in elaborarea carora nu se tine seama de granitele naturale dintre state. Capitalul stn-urilor poate fi : -national sau multinational-; -public, privat sau mixt-.

In punerea in practica a strategiei globale mentionate, rolul esential revine firmei mama, aceasta luand deciziile principale cu privire, de exemplu, la investitiile care urmeaza a fi facute in strainatate, la alocarea pietelor de export, la modalitatile de stabilire a preturilor de tranzactie, la desfasurarea programelor de dezvoltare- cercetare si de productie de catre diversele sucursale si filiale etc.

Cu alte cuvinte, o stn este o firma care si-a extins activitatea economica financiara dincolo de granitele tarii de origine. Ea alcatuieste un vast ansamblu la scara internationala, format dintr-o societate principala -firma mama- si un numar de filiale, adica firme dependente fata de societatea principala, implantate in diferite tari.(Sterian Dumitrescu, Ana Bal "Economie mondiala"). Prin aparitia si dezvoltarea lor, stn extind considerabil aria geografica a activitatilor intreprinderii. Orice firma se manifesta concomitent in trei spatii economice:

-national(autohton)-in cazul societatii mama

-strain-in cazul filialelor

-international-in cazul schimburilor ce au loc intre unitatile care o compun sau intre acestea si restul lumii

In ultimul deceniu a avut loc o expansiune rapida a activitatii stn, determinata de preocuparile pentru punerea in valoare a posibilitatilor de utilizare a fortei de munca mai ieftine existente in alte tari, de asigurare a unui acces mai facil la sursele de materii prime si alti factori de productie, de exploatare a unor piete de desfacere potentiale cat mai largi in zone care permit obtinerea unor profituri sporite.

Datorita puterii economice a stn, activitatea acestora are adesea efecte perturbatoare si chiar destabilizatoare asupra economiilor nationale si a vietii social-politice din numeroase tari in dezvoltare care sunt mai putin pregatite sa faca fata presiunilor exercitate de aceste societati in scopul realizarii propriilor interese. Din acest motiv, pe plan intern s-au multiplicat preocuparile pentru studierea caracteristicilor activitatilor stn-urilor, precum si pentru realizarea unor instrumente juridice multilaterale care sa permita evitarea sau franarea efectelor perturbatoare amintite. In aceasta idee, in cadrul sistemului ONU, a fost infiintat Centrul pentru Corporatiile Transnationale -UNCTC-, care a fost inchis in 1933, activitatile sale fiind transferate Diviziei UNCTAD pentru Corporatii Transnationale si Investitii(Division on Transnational Corporations and Investment -DTCI). Tot sub auspiciile ONU s-au depus eforturi pentru convenirea unui cod de conduita cu privire la activitatea stn-urilor. Intr-un cadru mai restrans, un astfel de cod a fost realizat la nivelul Organizatiei pentru Colaborare si Dezvoltare Economica (OCDE)

STN-urile SI PERFORMANTA ECONOMICA

Performanta economica a firmelor si natiunilor este determinata in buna masura de abilitatea de a genera ele insele sau de a obtine din surse externe resursele productive esentiale: capital, tehnologie si forta de munca. Societatile transnationale, mai exact sistemul de productie internationala pe care ele se dezvolta se constituie in spatii -retele de creare si miscare a resurselor, transnationalitatea reprezentand o sursa de competivitate atat pentru complexele transnationale, cat si potential pentru economia gazda.

La nivelul stn-urilor, sporul de profit generat de dezvoltarea de active productive in strainatate are o serie de resorturi:

1.reducerea costurilor de tranzactie prin internalizarea unor activitati, printr-o alocare mai eficienta a resurselor, prin realizarea unei diviziuni a muncii intrafirma, precum si prin realizarea unor economii de scara si de diversificare.

2.accesul avantajos la o concentrare de resurse si competente la scara regionala sau chiar globala.

3.existenta unei baze mai largi de resurse financiare, de posibilitati de finantare, in general.

4.rezistenta sporita la socuri, diminuarea riscurilor, in virtutea unei diversificari transfrontiera a activelor productive, precum si a practicarii unor modalitati diferite de implicare economica internationala.

La acestea se adauga avantajele concurentiale care decurg din privarea adversarilor de accesul la anumite resurse, fie incorporate in active aflate in proprietatea societatii, fie apartinand mediului de implantare. Acestea sunt:

a)avantaje de proprietate ale societatii -de regula, de ordin tehnologic, informational, managerial.

b)avantaje de internalizare - de creare a unei piete interne a firmei care sa se substituie pietelor care prezinta imperfectiuni structurale sau o incidenta crescuta a costurilor de tranzactie.

c)avantaje de localizare - specifice tarilor gazda, caracteristici de natura diversa, tinand de mediul sistemului economic, de cadrul legislativ si institutional, de politica si obiectivele guvernului, de stadiul de dezvoltare, etc.

In concluzie, 2 idei pot fi puse in evidenta:

-la majoritatea stn-urilor (85%), aportul activelor productive din strainatate la competivitatea lor globala este in crestere.

-modalitatea de operare pe pietele externe care a fost perceputa ca generand in cea mai mare masura avantaje concurentiale, prin comparatie cu celelalte modalitati de operare pe piata internationala, o constituie investitiile straine directe.

LUMEA TRANSNATIONALELOR

Familia societatilor sau corporatiilor transnationale este alcatuita din circa 60.000 companii- mama si peste 500.000 filiale infiintate de catre primele in afara granitelor tarii de apartenenta, multe din firmele mentionate avand la randul lor relatii de colaborare cu un numar semnificativ de firme independente.

Universul stn-urilor cuprinde marile corporatii existente in principal in tarile dezvoltate, dar si firme din tarile in curs de dezvoltare si, mai recent, firme din tarile aflate in tranzitie de la economia centralizata la economia de piata; el consta din firme de talie mijlocie si mica.

Cifrele mentionate mai sus reprezinta estimari ale UNCTAD in1999-2000, ele indicand o crestere comparativa cu cele din anul anterior si implicit continuarea curbei ascendente a numarului societatilor mentionate.

Repartitia pe tari a ctn-urilor si a filialelor lor in strainatate, potrivit datelor din cei mai recenti ani, indica urmatoarele concluzii:

-corporatiile-mama se concentreaza in proportie de peste 80% in tarile dezvoltate, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare isi au sediul numai circa 17%, iar in tarile din Europa centrala si de sud est doar 2% din totalul stn.

-din punct de vedere al concentrarii filialelor in strainatate infiintate de stn, pe primul loc se situeaza tarile in curs de dezvoltare (53%), apoi tarile din Europa centrala si de est (27%) si tarile dezvoltate (20%).

-cele mai multe corporatii-mama sunt concentrate in Europa de vest (60%), in speta in Uniunea Europeana (50%) din total.

-tarile cu cel mai mare numar de corporatii sunt: SUA, Germania, Japonia, Danemarca, Elvetia, Suedia, etc. Cele 6 tari concentreaza 56% din totalul societatilor-mama existente.

-in ceea ce priveste concentrarea filialelor din strainatate pe primul loc se afla Asia de sud, est si sud est (44% din total). Uniunea Europeana concentreaza circa 54% din totalul filialelor amplasate in tarile dezvoltate, iar SUA 20%.

GRUPUL CELOR 100

Cele mai mari 100 stn (exclusiv cele din lumea financiara) existente pe plan mondial detin impreuna active in strainatate in valoare de 1800 miliarde $ si folosesc cca 6 milioane de angajati in filialele lor inregistrand un volum de vanzari in strainatate de 2100 miliarde $ (de 60 de ori productia Romaniei, la realizarea careia participa tot atatea persoane). Indicele mediu de transnationalitate pentru cele 100 de stn este de ~ 55%. El reprezinta ~15% din totalul activelor detinute in strainatate de ansamblul ctn-urilor si 22% din totalul vanzarilor.

Evolutia pricipalilor indicatori:

-Activele totale detinute in strainatate de principalele 100 de stn se ridicau la 1,8 trilioane $ in 1997. Aflate in continua expansiune, acestea au inregistrat cea mai mare crestere, de cca 30% in 93-95, urmatorul an a cunoscut o crestere de numai 6%, dupa care s-a inregistrat o usoara crestere de 0,8%, reflectand in principal declinul activelor detinute in strainatate de unele companii europene cum sunt "British American Tobacco"(fosta BAT Industries PLC), Holderbank Financiere Gearus", "Novartis", "Philips Electronics" si "Royal Dutch Shell". Alte societati nord-americane si japoneze cum sunt "Seagram Company", "Hewlett Packard", "Honda Motors", "Sumitomo Corporation", "Motorola" si "The News Corporation" si-au sporit activele in strainatate cu 20-38% in `97.

Pe ansamblul primelor 100 stn, ponderea activelor instrainatate in totalul activelor este de peste 40%, estimarile fiind de 43% in `99.

-Vanzarile totale in strainatate ale primelor 100 stn, insumand 2,1 trilioane $ s-au mentinut relativ neschimbate in `99 fata de `98 inregistrand doar o usoara crestere. Cele mai semnificative cresteri ale volumului vanzarilor au fost realizate de stn din Japonia, in frunte cu "Honda Motors", "Hochu Corporation", "Sony", "Fujitsu Limited" si "Mitsubishi Motors" care si-au majorat vanzarile in strainatate cu 16- 23%.

Vanzarile in strainatate ale primelor 100 stn au crescut mai rapid decat activele lor in strainatate, intimp ce la nivel global situatia este inversa. Aceasta sugereaza ca din punct de vedere al activelor, companiile mai mici se extind mai rapid decat cele mari.

-Primele 100 stn din lume numara peste 6 milioane (in 98) de angajati in strainatate, fata de ~11,8 milioane in total. In 90-98, numarul total al angajatilor a tins sa scada, concomitent cu cresterea numarului angajatilor din strainatate, ceea ce a avut ca efect cresterea ponderii angajatilor din strainatate in total angajati: 48% in `95, 50,3% in `96 si 52% in `98. Companiile care isi maresc numarul de angajati in strainatate opereaza in principal in industria autovehiculelor sau telecomunicatiilor: "Daimler Benz", "Volvo", "Volkswagen Group", "Ericsson", "Fiat", "Motorola" si "Siemens". "General Electric"' si-a sporit numarul angajatilor in strainatate cu ~32%. Pe de alta parte unele companii au inregistrat un declin al activelor in strainatate si si-au diminuat numarul angajatilor: "British American Tobacco", Novartis" si "Royal Dutch Shell" si-au chiar la 30%.

Componenta grupului celor 100 stn dupa nationalitate:

Majoritatea covarsitoare a stn din grupul celor 100 sunt concentrate in Triada (UE, SUA si Japonia). In anii `90, ponderea stn din Triada s-a situat mereu intre 85-87% ajunand la 89% in ultimii ani. Dintre firmele din tarile dezvoltate doar 2 figureaza pe lista selectiilor: "Petroleos de Venezuela" si "Daewoo"(Republica Coreea).

In cadrul Triadei, numarul corporatiilor din UE a scazut in perioda `90-`96 (in special cele din Franta si Marea Britanie), desi acestea continua sa fie cele mai numeroase -39 din totalul de 100. Totodata s-a inregistrat o scadere a ponderii corporatiilor din UE in activele externe si numarul de angajati in strainatate, in timp ce corporatiile japoneze si-au sporit ponderea activelor in strainatate, inregistrand o dublare a ponderii angajatilor. Numarul stn-urilor japoneze intrate pe lista celor 100 a crescut de la 12 in `90 la 18 in `96 (+50%).

In cadrul grupului celor 100 stn, conduce UE cu un nr de 45 de stn, concentrand 41% din totalul activelor, 42% din vanzari in strainatate si peste 51% din numarul angajatilor. In cadrul UE cele mai mari ponderi sunt detinute de stn originare din Germania, urmata de Marea Britanie si Franta. O prezenta activa sunt si stn din Olanda.

In cadrul Americii de Nord, SUA detine majoritatea in grupul celor 100, urmata la mare distanta de Canada. Ponderea stn americane in activele din strainatate este de peste 32%, in vanzari de 26%, iar in numarul de angajati de 26%.

Japonia, cu un numar mai scazut, dar in crestere de la an la an, concentreaza ~16% din totalul activelor instrainatate, 23% din vanzari si ~11% din numarul angajatilor in strainatate.

SUA, Japonia, Marea Britanie, Franta, Germania etc. reprezinta din total. Dominatia acestor tari s-a mentinut practic neschimbata din`90, atat din punct de vedere al numarului de firme, cat si din cel al activelor, vanzarilor si numarului de angajati in strainatate.

Sursa: World Investement Report 1998, UNCTAD

In fruntea stn se afla cele de sorginte americana. Conform unui clasament din 1998 ale primelor 1000 de companii, 60 din primele 100 si 480 din primele1000 sunt de origine americana (Businness Week, 13iulie 1998).

Valoarea de piata rezulta din inmultirea pretului de piata, transformat in dolari, al actiunilor societatii cotate la bursa in diferite tari, cu numarul de actiuni emise.

Companiile americane se mentin in frunte si dupa alte criterii, cum sunt:

-cifra de afaceri (5 din primele 10, locul 1 -General Motors)

-profitul (7 din primele 10, locul 1 -Exxon)

-activele externe (96 din primele 10, locul 1 -General Electric)

In ceea ce priveste clasificarea primelor 100 stn dupa gradul lor de transnationalitate, valoarea acestuia in ansamblu a tins sa creasca de la 51% in`90 la 55,4% in 97, principalul factor de crestere l-a constituit internationalizarea crescanda a activelor, in special in anii `93-`96.

Stn din America de Nord inregistreaza un indice de transnationalitate sub nivelul mediu, in principal ca expresie a marimii indicelui corporatiilor din SUA, cele din Canada inregistrand un indice net superior.

Stn din Japonia au nivelul cel mai scazut -39,5 in 1997.

La nivelul corporatiilor se inregistreaza de asemenea mari diferente din punct de vedere al marimii indicelui de transnationalitate:in `97 era cuprins intre 97,6% in cazul "Seagram Company" si16% pentru "GTE", comparativ cu limitele de 97% pentru "Nestle" si 15% pentru "General Electric" in `90.

Companiile cu cel mai inalt indice al gradului de transnationalitatesunt "Seagram Company"din Canada -industria alimentara si a bauturilor- cu 97,6% si "Michelin ,Franta -industria cauciucului si maselor plastice- cu 84,9%. O serie de, "Hanson" -Marea Britanie, "Hoechst", "Bayer" au inregistrat cresteri importante ale gradului de transnationalitate, in timp ce altele: "Volvo" -Suedia, "Fiat", "Procter &Gamble", "Saint Gobain", "Volkswagen" au inregistrat scaderi ale acestui indice cu pana la 15%.

Lista primelor 10 ctn, clasificate dupa gradul de transnationalitate este dominata de firme din tari industriale mici, respectiv tari cu PIB sub 500 miliarde$: "AseaBrownBoveri" (ABB), "Nestle", "Solvay", Electrolux", "Unilever" si "Roche Holding AG" provin din tari mici: Elvetia, Belgia, Suedia si Olanda.

In ceea ce priveste structura pe ramuri, cele mai numeroase sunt stn din industria de masini electrice/electronice, urmate de aproape de cele din industria chimica si farmaceutica, a constructiilor auto, a petrolului si mineritului, alimentara si a bauturilor. Majoritatea acestora sunt industrii cu un grad inalt de concentrare.

Intre primele 10 predomina cele din industria auto si industria petrolului (5-6 in perioada 90-96). Toate celelalte ramuri sunt reprezentate cu pana la 5 corporatii in lista celor 100.

Pe ansamblu, predomina corporatiile din sectorul primar si al prelucratoare. Serviciile sunt slab reprezentate, iar serviciile financiare nu sunt incluse, desi si acestea se transnationalizeaza.

Situatia pe ramuri indica mari variatii in ce priveste gradul de transnationalizare cuprins intre 72,5% -alimente si bauturi-, 72,8% -media- si 34% -sectorul comercial- vis--vis de o medie pe total ramuri de 55,4%.

Primele 5 companii din sectorul comertului raman printre cele mai putin internationalizate, in timp ce primele 5 companii petroliere (+industria chimica) inregistreaza cel mai inalt indice de transnationalitate . Acesta din urma in cazul primelor 5 firme din electronica si industria farmaceutica s-a modificat nesemnificativ.

In concluzie, in viitor, fortele globalizarii vor conduce la o crestere a gradului de transnationalitate al societatilor transantionale.

STUDIU DE CAZ: UNILEVER ROMANIA

UNILEVER, companie creata prin fuziunea dintre Unie Margarine din Olanda si Lever Brothers din Marea Britanie, este una dintre cele mai mari corporatii nu doar in domeniul sau de activitate, cel al industriei alimentare si cosmetice, ci si in ansamblul stn-urilor.

Potrivit statisticilor UNCTAD (1997), Unilever se situeaza pe locul 8 in lume dupa indicele de transnationalitate (spre exemplu, dintr-un total de 307000 de angajati 276000 lucreaza in strainatate). In cifre absolute, Unilever este stn cu cei mai multi angajati in afara tarii de origine. Iata un motiv suficient pentru a studia filiala din Romania si modul in care politica Unilever se aplica in tara noastra.

Structura organizationala

Sediul central se afla la Londra. Aici se gaseste si centrul de comanda al structurii regionale a organizatiei, care cuprinde divizii, numite grupuri de afaceri, focalizate pe America de Nord, Europa Occidentala, Tarile Central si Est Europene, America Latina, Africa si Asia. Fiecare dintre aceste dintre aceste divizii este la randul sau impartita pe tari, in cadrul zonei noastre existand filiale in Romania, Polonia, Cehia, Ungaria, Tarile Baltice, Ucraina, Rusia, Turcia si Slovenia.

La Rotterdam se afla insa punctul de coordonare al structurii functionale, care include urmatoarele departamente: Marketing, Servicii pentru Clienti, Resurse Umane, Comercial (care cuprinde Finante, Logistica, I T Corporate Affairs -relatii publice, imaginea firmei, coordonare internationala-, Departamentul Tehnic. Aceste componente ale structurii functionale se regasesc in fiecare tara, deci si in Romania. Diviziunea muncii are loc apoi in cadrul fiecareia dintre componentele enumerate. Spre exemplu, in Romania, Departamentul de Resurse Umane are oameni specializati pe cate una dintre urmatoarele directii de actiune: recrutare, training, management development (dezvoltarea carierei), expatriati, relatiile cu angajatii, renumerare (compensatii si beneficii), relatiile industriale (relatiile cu sindicatul), administrare.

Pe cale ierarhica, cel care se ocupa de recrutare raspunde in fata directorului de resurse umane. Directorul de resurse raspunde insa atat in fata directorului general pe Romania, cat si al directorului de resurse de la Rotterdam.

UNILEVER ROMANIA este filiala UNILEVER si comercializeaza in Romania produse binecunoscute precum: Omo, Lux, Rexona,Impulse, Denim, Ponds, Bona Domestos, Coccolino, Organics, Timotei, Axe, Rama, Algida, Close-up, Vienetta, Lifebuoy, Derosept, Bona Prima, Dove.

UNILEVER a folosit in Romania stadiile tipice de extindere a unei stn. Dupa cativa ani de exporturi care au pregatit si testat piata, compania a achizitionat de la FPS pachetul majoritar la Dero Ploiesti, a adus inovatii tehnologice si a ajuns sa detina suprematia pe piata detergentilor cu produsul Bona Prima.

Indici de mobilitate si fluctuatie a fortei de munca:

La rugamintea UNILEVER, datele prezentate mai jos reprezinta valori medii calculate ca medie algebrica intre valorile inregistrate in perioada aprilie `97-`98 si aprilie`98-`99.

Total personal: 580 (90 in Bucuresti, 290 in Ploiesti si restul tarii)

Intrari de personal: 78

Iesiri de personal: 30

Personal care a parasit filiala voluntar: 3

Personal care a parasit compania la initiativa conducerii: 15 (provin de la depozite si au fost inclusi intr-un program de evaluare si plasare prin care UNILEVER le-a gasit alte locuri de munca).

De aici am exclus perioada in care s-a produs restructurarea majora de la Fabrica de la Ploiesti prin care au mai ramas doar290 din totalul de 1000 de angajati mosteniti la preluarea fabricii.

Se pot calcula urmatorii indici:

Indicele intrarilor de personal: 78/580=0,13 sau 13%

Indicele iesirilor de personal: 30?580=0,05 sau 5%

Indicele miscarii totale a fortei de munca: 108/580=0,18 sau 18%

Rata intrari/plecari: 78/30=2,6 sau 260%

Indicele specific de fluctuatie calculate pentru personalul roman 3+15/(580-19)=0,03 sau 3% unde 19 este numarul mediu de expatriati in perioada luata in calcul

Indicele fluctuatiei voluntare: 3/561=0,005

Indicele fluctuatiei involuntare: 15/561=0,025

Criteriile de angajare variaza in functie de pozitie si de departament, ingeneral definindu-se urmatoarele coordonate:

fisa postului/analiza lui

specificatii departamentale: educatie, instruire, varsta, personalitate

abilitatile (skills) specifice postului

competente. Competentele sunt trasaturile de personalitate, asa-numita "reteta a succesului", specifica fiecarei transnationale in parte. Scala competentelor se stabileste in functie de responsabilitatilor si de nivelul de lucru. Diferenta dintre abilitati si competente consta in aceea ca abilitatile sunt relativ usor de dobandit, cata vreme competentele sunt greu educabile. De exemplu, poti invata pe cineva cum se redacteaza un plan de afaceri, dar este mult mai greu sa obisnuiesti o personalitate introvertita cu munca in echipa.

Modelul de competente UNILEVER, realizat de Unilever Personnel Division si predat in interiorul organizatiei din septembrie `97 include 11 competente grupate in 5 clase diferite. Un manager eficient UNILEVER:

1.are capacitatea intelectuala de a determina cursul actiunii

2.asigura raportarea la piata a directiei de actiune

3.actioneaza decisiv pentru imbunatatirea performantelor

4.se face inteles

5.realizeaza obiectivele prin integritate, spirit de echipa si perfectionare.

Politica salariala:

Pentru inceput trebuie sa evidentiem faptul ca nivelul salariilor a crescut semnificativ in `98, dar nu chiar cu maiputin de 41%.

O explicatie a cresterii salariilor, pe langa cresterea vanzarilor, o reprezinta plecarea expatriatilor si promovarea romanilor in locurile foarte bine platite pe care acestia le detineau (desi nu se poate vorbi de egalitate de costuri salariale intre romani si expatriati pe aceeasi pozitie).

Cele mai bine remunerate posturi sunt in ordine: Director de Marketing, de Vanzare si de Resurse Umane. Nu exista perioada de proba, desi programul de manager trainee ar putea fi interpretat ca atare.

Metoda cea mai frecventa de recrutare este prin agentiile de head-hunting. Nu se iau in considerare orele peste program si nu se platesc, intrucat firma considera ca isi plateste suficient de bine angajatii pentru a motiva pe acestia pe acestia sa lucreze la capacitate maxima.

Salariile sunt fixate in lei si se platesc prin conturi bancare (datorita dobanzii la vedere). Pentru a proteja salariul real, uneori se realizeaza ajustarea salariilor (care, teoretic, poate fi facuta si in minus), prin calculul unei medii ponderate a patru elemente:

1.inflatia

2.devalorizarea monedei nationale

3.cosul zilnic, calculat de specialistii firmei intr-un mod mai generos decat cel calculat de autoritati

4.miscarile intervenite pe piata, monitorizate prin salary surveys.

Din cauza faptului ca devalorizarea este doar o componenta a mediei ponderate, in primavara lui `99, devalorizarea monedei nationale nu a dost compensata decat partial, salariul real scazand.

Cele mai mari bonusuri se acorda pentru pozitia de Director Vanzari, iar ele au la baza atat criterii standard, cat si criterii de performanta.

Referitor la beneficiile suplimentare, UNILEVER nu acorda cazare gratuita in concediu, nu ofera bani pentru plata chiriei decat in cazul relocarii, ofera sprijin financiar pentru M.B.A., dar numai pentru studii de la distanta, conditia fiind ca angajatul sa se prezinte zilnic la serviciu, nu ofera sprijin pentru intretinerea casei si ofera asigurarea pe viata doar pe criteriul functiei.

Acorduri cu alte stn privind politica salariala:

Periodic, conducerea filialelor din Romania ale stn se intalnesc si cad de acord intre ele, stabilind anumite nivele de echilibru privind pe fiecare post in parte, salariul, beneficiile, compensatiile, libertatea de miscare a fiecarei filiale fiind nu mai mult de 20 % din nivelul de echilibru; aceasta pentru a se evita atragerea de personal prin sporuri salariale substantiale.

In plus, la Ploiesti, unde Unilever are o fabrica de detergenti, exista un asa numit "non-paunding agreement" sau un pact de neagresiune cu toate celelalte fabrici ale unor companii straine (Timken, Coca-Cola, Efes) prin care partile se angajeaza sa nu-si vaneze una alteia muncitorii. Sindicatele nu au nici o obiectie in aceasta privinta, intrucat, spune Directorul de Resurse Umane, masura nu este indreptata impotriva angajatilor si vine chiar in favoarea lor. Mai mult intre filialele din Romania ale Unilever si Procter & Gamble exista un pact de neagresiune mai extins care se refera la toti angajatii, nu doar la muncitori si care prevede urmatoarele:

a)   partile se angajeaza sa nu-si vaneze (racoleze) reciproc angajatii

b)     chiar daca angajatul uneia din parti vrea sa lucreze pentru cealalta, aceasta are obligatia de a nu angaja in primele 6 luni de la plecarea sa din prima organizatie, considerandu-se ca in 6 luni informatiile detinute de fostul angajat devin perimate.

In ansamblu, luand in considerare datele si indicii putem spune ca alegerea Unilever a fost corecta. Indicii privind mobilitatea fortei de munca sugereaza putine plecari din organizatie si inca mai putine fluctuatii, procentul celor voluntare fiind aproape infirm. Insa dezvoltarea filialei este cel mai bine exemplificata de indicele gradului de dezvoltare, scaderea continua a numarului de expatriati in paralel cu crestere numerica a personalului de conducere fiind concludenta in aceasta privinta.

Sistemul si strategia propusa de Unilever este laudabila si foarte bine venita in contextul socio-economic tensionat in care se afla acum Romania.

Bibliografie:

Dumitrescu, Sterian; Bal Ana : "Economie mondiala", Bucuresti, Editura Economica 1999

Mazilu, Anda : "Transnationalele si competivitatea" , Bucuresti, Editura Economica 1999

Epperson, Ralph : "Noua ordine mondiala"

Serbanescu, Ilie : "Corporatiile transnationale"

Internet : www.economics.com

www.nber.org.com

Academia de Studii economice

Facultatea de Relatii Economice Internationale

SOCIETATILE TRANSNATIONALE

Student : Grija Alina

Grupa 904,

anul I

Bucuresti, mai 2001