STATUL SI ECONOMIA

STATUL SI ECONOMIA

Economia de piata este un mecanism complex de organizare si functionare fata de care statul nu ramane un simplu spectator sau observator, ci este implicat atat direct, cat si indirect.

1. Statul in economia de piata

Implicarea statului in economia de piata are la baza rolul statului de agent economic in diferite ipostaze : producator si consumator; partener in operatii de schimb; titular unic al emisiunii de moneda; realizator principal al protectiei sociale; executant al bugetului.

Implicarea statului in economia de piata se face in diferite forme :

- asigura cadul juridic-legislativ pentru realizarea activitatii economice si exercitarea liberei initiative; sustine economia in ansamblu sau anumite domenii / zone; acorda subventii; mediaza in conflictele de munca; plateste salarii personalului din administratie; incaseaza impozite de la anumiti agenti economici; finanteaza investitii; acorda ajutoare.

Datorita acestei implicari, pentru o parte a populatiei si a agentilor economici, statul este considerat responsabil de :

- modificarea preturilor (indeosebi cresterea lor);

- incetarea activitatii unor firme;

- anumite disfunctii.

Sintetic, implicarea statului este bidirectionata :

a) la nivel macroeconomic: are importanta deosebita, deoarece determina efecte ample si imediate,pentru un segment major al populatiei si cuprinde actiuni pentru:

* limitarea (inlaturarea) unor dezechilibre macroeconomice (inflatie, somaj);

* protectie sociala eficienta;

* relansarea economica;

* stabilirea nivelului si proportiilor utilizarii venitului national;

b) la nivel microeconomic : este relativ modesta si are in vedere:

* gestionarea proprietatii publice;

* fixarea unui numar redus de preturi;

* stabilirea unor limite minime ale salariilor.

Indiferent de natura interventiei, masurile luate trebuie sa se subordoneze productiei, ofertei si profitului si sa vizeze activitatea agentului economic privat, microeconomic.

Limitele implicarii statului in economia de piata:

a) implicarea statului este rezultatul unui raport de interese intre cei pro si contra acesteia. Marja de implicare se modifica in functie de realizarea unui raport de interese favorabil interventiei;

b) economia este o realitate complexa formata prin actiunile unor numerosi agenti economici, care dispun de libertate economica garantata de stat;

c) organele centrale si locale ale administratiei de stat au o autonomie limitata, ceea ce implica o limitare generala a implicarii statului.

In interventia sa in economie statul utilizeaza : bugetul, sistemul fiscal, creditul si programarea economica.

Resursele financiare ale statului si utilizarea lor

Cea mai ampla implicare a statului in economia de piata se realizeaza prin intermediul bugetului de stat. Acesta concentreaza resursele financiare si cheltuielile statului la nivel central (bugetul central) si local (bugetul local).

Bugetul reprezinta un tablou, o balanta cu doua parti - venituri si cheltuieli, detaliate pe capitole - care se stabileste anticipat pe un an, in functie de evolutia estimata (prognozata) a economiei.

Veniturile bugetare sunt formate din :

a) impozite si taxe pe : salarii (pana la 70 %) si venituri industriale, agricole, comerciale, bancare etc.);

b) cotizatiile pentru asigurarile sociale;

c) venituri de la intreprinderi de stat;

Cheltuielile bugetare sunt orientate spre: functionarea administratiei publice; apararea tarii si ordinea publica; asigurari si asistenta sociala (pana la 47 %); invatamant; sanatate; locuinte si afaceri economice.

Formele bugetului de stat

Corespunzator raportului dintre venituri si cheltuieli, bugetul poate fi :

a) echilibrat, cand veniturile sunt egale cu cheltuielile, avand un efect neutru asupra economiei;

b) deficitar, cand cheltuielile sunt mai mari decat veniturile, avand efecte stimulative pe termen scurt si efecte negative, pe termen lung. Pentru acoperirea deficitului bugetar, statul recurge la : imprumuturi interne si externe, care se constituie in datorie publica si in cazuri extreme la emisiune monetara fara acoperire in bunuri si servicii (inflatie);

c) excedentar, cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile; peste un anumit nivel excedentul bugetar are efecte negative asupra economiei, intrucat lasa nefolosite resurse financiare (sau amana folosirea lor).

Impozitele

Intrucat impozitele au ponderea cea mai mare in cadrul veniturilor sporire bugetare, cresterea lor constituie principalul suport al sporiri veniturilor, impusa de cerintele tot mai numeroase carora trebuie sa le raspunda azi statul.

Evolutia impozitelor are urmatoarele consecinte :

* cresterea lor permite sporirea veniturilor bugetare, dar reduce resursele agentilor economici si diminueaza posibilitatile lor pentru cresterea consumului personal si pentru a investi si a crea locuri de munca;

* diminuarea lor lasa resurse mai multe agentilor economici, dar face imposibila realizarea unor programe economice si sociale guvernamentale, centrale si locale.

3. Programarea economica

Necesitatea, esenta si rolul programarii economice

In perioada postbelica a crescut responsabilitatea statului in probleme de importanta sociala, ca : utilizarea resurselor; protectia mediului ambiant; inflatia si somajul; protectia sociala, etc.

Pentru contracararea efectelor negative previzibile ale mecanismului concurential, statul a elaborat programe economice care vizeaza ansamblul economiei nationale.

Programarea economica ;

- are un caracter orientativ, si nu obligatoriu, si contine recomandari pentru agentii economici;

- se deosebeste de prognozare, caci vizeaza o actiune prezenta care angajeaza viitorul imediat; prognozarea se refera la politica economica la nivel national pentru a dezvolta si folosi resursele in interes majoritar si pe termen lung;

- consta in elaborarea unor programe (la nivel national sau regional) cu privire la :

* dezvoltarea economiei in ansamblu si pe anumite domenii si zone;

* rezolvarea unor probleme dificile ale unor sectoare;

* ridicarea competitivitatii;

* iesirea din criza;

* combaterea inflatiei si somajului.

Programele economice releva, cu ajutorul metodelor stiintifice :

a) tendintele din evolutia fenomenelor si proceselor in care se implica organele de stat;

b) resursele utilizate in acest scop si modul cum trebuie alocate in mod cat mai eficient.

Programarea economica presupune implicarea statului pe trei planuri :

- prin elaborarea de recomandari (orientative) pentru agentii economici, ceea ce presupune utilizarea parghiilor specifice economiei de piata (pret, credit, profit, dobanda, cost etc.);

- prin actiunile de constituire a resurselor;

- prin modalitatile de alocare, folosire a acestora.

Modalitati de programare economica

Programarea, ca modalitate de implicare a statului in economie, a aparut in perioada interbelica si s-a dezvoltat mult dupa al doilea razboi mondial in tari ca Anglia, Franta, Spania, Olanda, Belgia etc., si se practica in toate tarile cu economie de piata, in maniere si cu rezultate diferite.