Schimbul monetar si transferul de credit

Schimbul monetar si transferul de credit

Marea varietate de monede folosite in Grecia si schimbul banilor a reprezentat cea mai veche forma a bancii Greciei. In mod normal cei care se ocupau cu schimbul banilor trebuiau sa-si desfasoare afacerea in sau in imprejurimile templului ori in alte constructii publice.

Schimbul banilor nu a fost singura forma a activitatii sistemului bancar. Unul dintre cele mai importante servicii oferite era imprumutul pentru finantarea marfurilor de pe vasele maritime. O alta afacere intreprinsa suportata de bancherii Greciei presupunea constructia cladirilor publice.

Cel mai faimos si bogat bancher a fost Pasion care si-a inceput cariera sa de bancher in 394 i.Hr. lucrand ca si sclav pentru 2 bancheri atenieni ajungand in timp sa-si eclipseze stapanii obtinand astfel nu doar libertatea ci si statutul de cetatean al Atenei. In plus, pe langa afacerea sa bancara el detinea si ceam mai mare fabrica de scuturi din Grecia si de asemenea a condus o afacere care consta in a imprumuta articole domestice precum haine, paturi, vase de argint,etc. in schimbul unui onorariu profitabil.

Cand Egiptul a fost supus unei dinastii grecesti vechiul sistem al depozitului bancar a ajuns la un nou nivel de complexitate. Numeroase hambare guvernamentale au fost transformate intr-o retea de banci mai micute cu o importanta destul de ridicata in Alexandria, unde principalele conturi din toate bancile erau inregistrate. Aceasta retea bancara a functionat ca un sistem de transfer si credit unde platile se efectuau prin transferul dintr-un cont in altul fara trecerea banilor.

Transferul de credit a fost o caracteristica a serviciilor efectuate in Delos a caror importanta bancara a durat in al doilea si al treilea secol i.Hr.

Locuitorii insulei isi desfasurau si dezvoltau activitatile de comert si pe cele financiare pe langa magnificul liman natural al insulei si faimosul templu al lui Apollo.

In timp ce in Atena activitatea bancara, in cele mai vechi perioade ale sale se realiza exclusiv pe baza banilor cash, in Delos tranzactiile cash au fost inlocuite cu chitante de credit.

Principalii rivali comerciali ai orasului Delos, Carthage si Corinth au fost invinsi de Roma si in mod natural banca din Delos a reprezentat un model pentru bancile Romei. Oricum, importanta lor a fost limitata de preferinta romanilor de a utiliza monedele in tranzactiile cash.

Tinand seama de faptul ca babilonienii au dezvoltat propriul lor sistem bancar cu un nivel destul de complex deoarece bancile trebuiau sa indeplineasca functiile monetare ale banilor si egiptenii au dezvoltat propriul lor sistem monetar limitat de sistemul bancar pentru a economisi in felul acesta metalele pretioase, romanii au preferat monedele pentru a le utiliza in diferite tipuri de servicii.

Dupa caderea Imperiului Roman sistemul bancar a fost uitat si a trebuit sa fie reinventat mult mai tarziu.

Sistemul bancar a reaparut in Europa in vremea cruciadelor. In marile orase ale Italiei precum Roma,Venetia si Genova dar si in targurile din Franta Medievala nevoia de a transforma sumele in bani efectivi cu scopul de a face comert a condus la dezvoltarea serviciilor financiare inclusiv la dezvoltarea bancnotelor de schimb. Cu toate ca e posibil ca anumite bancnote sa fi fost folosite de arabi in secolul VIII si de catre evrei in secolul X prima dovada a existentei lor a fost un contract publicat in Genova in anul 1156. Acest contract permitea celor 2 frati care au imprumutat 115 lire genoveze sa ramburseze creditul platind 460 bezanti pe luna incepand cu o luna mai tarziu de la data acordarii imprumutului.

Cruciadele au reprezentat un mare stimul pentru sistemul bancar intrucat platile pentru echipamente, aprovizionari, etc solicitau un grad ridicat de siguranta si rapiditate. Cavalerii templului au inceput sa furnizeze cateva servicii bancare precum acelea care deja se dezvoltau in unele orase mari din Italia.