Scrisoarea de acceptarea a misiunii

Scrisoarea de acceptarea a misiunii

1. Consideratii generale privind scrisoarea de acceptare a misiunii

In normele internationale de audit se precizeaza termenii si conditiile minime pe care o scrisoare de acceptare a unei misiuni de audit trebuie sa le prevada. Inca inainte de inceperea misiunii, clientul si auditorul trebuie sa fie de acord cu scopul, termenii si conditiile misiunii. Termenii conveniti de ambele parti trebuie sa fie inregistrati intr-o scrisoare de angajament sau intr-o alta forma potrivita de contract.

Standardele americane de audit prevad ca scrisoarea de acceptare a misiunii trebuie sa prezinte in mod distinct cel putin: confirmarea angajamentului pentru exercitiul financiar respectiv, o declaratie privind responsabilitatea in ceea ce priveste detectarea erorilor si fraudelor, aranjamentele de plata, alti termeni ai misiunii, cum ar fi servicii conexe (servicii fiscale de exemplu), misiuni de compilare, etc.[1].

In standardele britanice de audit se precizeaza ca o scrisoare de misiune prevede, printre altele "o sinteza a responsabilitatilor conducerii si a auditorilor". Pentru serviciile suplimentare celor de audit exista prevazuta obligativitatea intocmirii unei scrisori separate.

Spre deosebire de normele americane, standardele internationale recomanda ca in cazul in care sunt solicitate si alte servicii decat cele de audit financiar, este de preferat (dar nu si obligatoriu) ca termenii conveniti cu privire la aceste servicii sa fie prevazuti printr-o scrisoare separata. In scrisoarea de acceptare a misiunii se poate face eventual referire si la scrisoarea suplimentara care vizeaza serviciile conexe.

Scrisoarea de misiune este pregatita si prezentata conducerii companiei care urmeaza sa fie auditata inainte de inceperea misiunii propriu-zise, pentru a se evita orice neintelegere in legatura cu misiunea. Ea documenteaza si confirma acceptarea de catre auditor a, a obiectivului si ariei de aplicabilitate a auditului, precum si a responsabilitatilor auditorului fata de client sau a formei oricarui raport.

Forma si continutul scrisorii de misiune pot varia atat de la un auditor la altul, cat si de la un client la altul dar, in general, ea trebuie sa contina urmatoarele elemente:

obiectivul auditului situatiilor financiare si eventual al serviciilor conexe, daca nu se prezinta o scrisoare separata pentru acestea, (exemplu: obtinerea unei asigurari rezonabile ca situatiile financiare nu contin erori semnificative);

obiectul misiunii de audit (de exemplu, situatiile financiare ale exercitiului financiar recent incheiat), normele in conformitate cu care se va derula procesul de auditare (spre exemplu, Standardele Internationale de Audit sau alte standarde relevante de audit);

responsabilitatea conducerii intreprinderii in ce priveste pregatirea si prezentarea situatiilor financiare; auditorul nu isi angajeaza raspunderea pentru eventualele nereguli pe care le descopera in timpul misiunii de audit.

intinderea lucrarilor de audit, facand trimitere atat la legislatia aplicabila, cat si la normele organismelor profesionale la care auditorul adera;

existenta riscului inevitabil ca unele erori semnificative sa ramana nedescoperite, fie datorita recurgerii la esantionare, fie datorita altor limitari inerente ale auditului sau sistemului contabil sau de control intern;

necesitatea accesului, fara restrictii, la orice inregistrare, document, piesa justificativa sau alte informatii necesare in vederea realizarii auditului;

continutul si natura oricarui raport;

modul si conditiile de comunicare a rezultatelor misiunii.

Scrisoarea mai poate contine:

aranjamente legate de planificarea auditului; auditorul se bazeaza pe planul si programul de audit, deoarece acestea stau la baza tarifarii serviciilor sale.

dreptul auditorului de a primi o confirmare scrisa din partea conducerii privind declaratiile care i-au fost facute sau vor fi facute cu ocazia auditului;

cererea adresata clientului de a confirma acceptarea termenilor angajamentului, eventual prin confirmarea in scris a primirii scrisorii de angajament;

o declaratie a faptului ca acele carente ale sistemului contabil sau de control intern care vor fi descoperite in cursul auditului vor fi aduse in atentia conducerii intreprinderii si ca nu vor fi facute publice unor terte persoane (daca este permis si prin lege sau reglementari profesionale[2];

baza de calcul a onorariilor si conditiile de facturare; de regula baza de facturare o constituie tariful orar; orice alta baza, cum ar fi o cota parte din cifra de afaceri sau din profitul firmei auditate, conduce la impresia ca independenta auditorului este grav afectata.

In masura in care sunt relevante, urmatoarele aspecte mai pot fi de asemenea precizate:

participarea altor auditori externi si experti la unele etape ale auditului;

implicarea auditorilor interni si a altor functionari ai clientului;

in cazul primei auditari, necesitatea contactarii auditorului precedent (daca a existat un audit anterior);

orice limitare a responsabilitatii financiare a auditorului (orice restrictie asupra raspunderii auditorului cand exista o asemenea posibilitate);

In privinta tarifului, dupa cum s-a indicat si in paragrafele precedente, acesta trebuie foarte bine fundamentat, deoarece tariful practicat reflecta politica cabinetului de audit. Ca principiu, cabinetele de audit prefera sa-si stabileasca tariful pe baza unui calcul care coreleaza bugetul de timp alocat pentru misiune (de comun acord cu clientul sau) cu tarifele orare practicate[3]. In general, cele mai mari tarife sunt percepute pentru implicarea in misiune de catre partenerii unui cabinet de audit, iar cele mai mici tarife orare sunt aplicate pentru activitatea desfasurata in cadrul misiunii de catre asistenti, aspiranti la titlul de auditor.