Sistemul metodologic de control financiar

Sistemul metodologic de control financiar

Prin actiunea de control se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si se desfasoara conform normelor, principiilor sau regulilor stabilite. Cunosterea si perfectionarea activitatii economice si financiare prestipune o cale stiintifica de cercetare si actiune, un sistem metodologic, cu ajutorul caruia sa se oglindeasca realitatea, legalitatea si eficienta.

Momentul esential al procesului de control il constituie comparatia. Orice operatie sau activitate economica-financiara se cerceteaza nu numai in sine, ci si in raport cu un criteriu, cu o baza de comparatie.

Criteriile de comparatie determina si natura acestora, astfel:

q      comparatie in functie de un criteriu prestabilit: previziuni, prognoze, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale, standarde etc;

q      comparatii cu caracter special, de exemplu, intre variante de eficienta a unor masuri sau solutii tehnico-stiintifice sau organizatorice pentru alegerea celei optime;

q      comparatii in spatiu, spre exemplu, intre unele sectii de productie;

q      comparatii in timp,s.dica intre activitatea programata sau efectiva, din perioada controlata, cu cea din perioada precedenta.

Comparatia de control prezinta aspecte specifice in functie de natura operatiilor si activitatilor economico-financiare controlate, de metodologia de calcul si sistemul de evidenta. Operatiile sau activitatile comparate trebuie sa fie omogene, calculate si exprimate dupa o metodologie unitara. De exemplu in comparatia indicatorilor de volum cantitatile sunt variabile iar forma de exprimare este aceiasi - preturi comparabile, unitati de timp sau conventionale; in comparatia indicatorilor calitativi (costurile, rentabilitatea), indicatorii de volum sunt aceiasi iar costurile diferite; in comparatia indicatorilor cantitativi si calitativi, ce cuprind mai multe produse sau lucrari se are in vederea si eventuala modificare a structurii.

Metodologic, controlul, ca proces de cunoastere si perfectionare a activitatii economico-financiare si sociale impune urmatoarele momente:

cunoasterea situatiei stabilite (programe, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale, previziuni etc);

cunosterea situatiei reale;

determinarea abaterilor prin compararea situatiei reale cu cea stabilita;

concluzii, sugestii, propuneri si masuri.

Metodologia de control privita ca proces structurat pe

momentele enuntate, presupune, in interdependenta, o filiera adecvata de cercetare si actiune care, in succesiune teoretica, se prezinta astfel:

- formularea obiectivelor controlului;

delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar (preventiv, operativ, ulterior);

organele competente legal    sa efectueze controlul asupra obiectivelor stabilite;

sursele de informare pentru control (documente primare, evidenta tehnico-operativa si contabila, alte documente);

aplicarea procedeelor si modalitatilor (tehnicilor) de control cu ajutorul carora se realizeaza cunoasterea activitatii controlate;

stabilirea, deficientelor, lipsurilor si abaterilor, precum si rezervele de perfectionare ce se pot constata, in sfera obiectivului controlat, cu ajutorul procedeelor, tehnicilor de control;

intocmirea actelor de control in care se inscriu constatarile;

modalitatile de finalizare si valorificare a actiunii de control-,

stabilirea eficientei controlului pe linia prevenirii, constatarii si inlaturarii deficientelor, lipsurilor, abaterilor dar si pe cea a perfectionarii activitatii controlate.

Metodologia de control, ca sistem, reprezinta interconditionarea cu caracter stiintific si normativ, a procedeelor si modalitatilor, principiilor si mijloacelor care fac posibila actiunea de control. in cadrul metodologiei generale de control se imbina elemente de rationament, de exemplu cele privind utilizarea corespunzatoare a procedeelor si tehnicilor de control, cu elemente care au caracter normativ, de exemplu organizarea activitatii de control, intocmirea actelor de control etc.

Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente metodologice, organic structurate, se utilizeaza selectiv, diferentiat,

In functie de: natura activitatilor sau operatiilor controlate, formele de control financiar, sursele de informare pentru control, natura abaterilor existente si a posibilitatilor de perfectionare a activitatii controlate. Prin metodologia de control, in anumite momente ale cunoasterii, obiectivul controlat este dezmembrat, simplificat si corelat, cercetat in conexiune cu alte operatii si activitati. Alteori, mersul cunoasterii este invers in raport cu etapele desfasurarii activitatilor sau fenomenelor controlate.

Metodologia de control utilizeaza atat cai si modalitati proprii de cercetare si actiune, cat si instrumente metodologice ale altor discipline stiintifice, cum sunt cele ale: analizei economico-financiare, matematicii, contabilitatii, dreptului, informaticii, biroticii, finantelor, marketingului, managementului s.a.

Componenta principala a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor de cercetare, cunoastere si perfectionare a activitatii economice si financiare, si anume: studiul general prealabil asupra activitatii ce urmeaza a se controla, controlul documentar contabil, controlul faptic, analiza economico- financiara, controlul total si prin sondaj, finalizarea (valorificarea) constatarilor controlului etc.

Procedeul de control reprezinta latura practica a procesului cognitiv si se compune din conexiunea unor modalitati concrete de actiune pentru cunoasterea si perfectionarea activitatii controlate. Orice modalitate concreta de control reprezinta intr-un anumit fel, o maniera sau tehnica de actiune, comparatie si judecata in vederea cunoasterii obiectului controlat. Modalitatile de control financiar se utilizeaza in mod selectiv si combinat, pe baza de rationamente in ce priveste aplicabilitatea si utilitatea lor in circumstante concrete diferite.

Un atribut de importanta deosebita in realizarea laturii practice a procesului cognitiv o reprezinta competenta. Ea este criteriul suveran al eficientei economice, iar prima competenta este cea profesionala, care presupune insusirea excelenta a profesiei si a practicii acesteia. Specialistii, expertii in materie, in domeniul lor de activitate, sunt garantia fundamentala a eficientei. Competenta profesionala este eficienta numai daca este dovedita prin munca, prin rezultate. Controlul previne contrariul competentei, adica incompetenta. Controlul porneste de la conceptul potrivit caruia eficienta economica presupune ca prim planul oricarui sector de activitate sa apartina specialistilor de elita, expertilor in domeniu. Acest deziderat este argumentat de faptul ca destinul social al individului, dar si al agentilor economici, este conditionat si garantat de competenta. Eficienta activitatii oricarui agent economic este determinata in ultima instanta, de promovarea in conducerea tuturor componentelor, la toate nivelele, a persoanelor bine pregatite, destoinice, de o indiscutabila competenta profesionala si organizatorica, eruditie profesionala si pricepere gospodareasca, inteligenta creativa. Cum este si firesc un control financiar de inalta competenta presupune implicit si o eficienta economico-financiara corespunzatoare.