Utilizarea instrumentelor de politica monetara

Utilizarea instrumentelor de politica monetara

Cresterea eficacitatii operationale a reprezentat principalul reper in functie de care BNR a continuat sa‑si ajusteze setul de instrumente si proceduri angajate in procesul de punere in practica a politicii monetare. Din aceasta perspectiva, cadrul operational al politicii monetare a fost adaptat pentru a face fata schimbarilor profunde produse in contextul de implementare a acesteia; o prioritate absoluta s‑a acordat masurilor de contracarare a impactului expansionist al factorilor autonomi ai lichiditatii, a carui amplitudine - net superioara celei din anul precedent - a depasit cu mult viteza de refacere a cererii de bani. In aceasta categorie s‑a inscris largirea setului de instrumente efectiv utilizate in operatiunile open market de drenare a excedentului de lichiditate, banca centrala initiind in acest scop lansarea de certificate de depozit. In acelasi timp insa, BNR a mizat si pe utilizarea mai intensa a instrumentelor sale cu caracter administrativ, majorand rata rezervelor minime obligatorii la depozitele in valuta.

Spre deosebire de anul 2003, contextul de implementare a politicii monetare a fost mai putin favorabil intaririi rolului politicii ratei dobanzii, in conditiile in care intermedierea financiara in moneda nationala a consemnat o tendinta de incetinire care a fost acompaniata de o expansiune a creditelor in valuta. In plus, preluarea miscarii ratei dobanzii BNR de catre ratele dobanzilor la credite si depozite a continuat sa fie lenta si/sau incompleta; din aceasta perspectiva, comportamentul bancilor a fost eterogen, reactiile individuale depinzand in mai mare masura de pozitia fiecarei institutii de credit in cadrul sistemului bancar si, in consecinta, de strategiile de dezvoltare specifice.

Totusi, prima veriga a canalului ratei dobanzii a functionat deosebit de fluent, ca efect al controlului ferm al lichiditatii efectuat de BNR; acesta si‑a mentinut eficacitatea, desi constrangerile carora a trebuit sa le faca fata - cresterea puternica a intrarilor de capital si restrangerea prezentei MFP pe piata monetara in ultima parte a anului - au fost mai ample decat in anul precedent. Astfel, decontarea volumului record al cumpararilor nete de devize efectuate de BNR (ce a echivalat cu 5,4 la suta din PIB) si injectiile de moneda provocate de rascumpararea partiala de catre MFP a titlurilor de stat scadente au avut ca rezultat cresterea puternica a excedentului de lichiditate.

Intrucat drenarea acestuia impunea suplimentarea la un nivel fara precedent a operatiunilor de sterilizare, BNR a decis sa‑si diversifice instrumentarul utilizat efectiv in implementarea politicii monetare, recurgand cu incepere din luna iunie la lansarea de certificate de depozit; avand o scadenta superioara celei a depozitelor (3 luni) si putand fi tranzactionate intre banci, certificatele de depozit au oferit avantajul prelungirii orizontului sterilizarii, in conditiile unei reduceri a primei de lichiditate (si implicit a costurilor) comparativ cu depozitele. Criteriile de stabilire a caracteristicilor noului instrument l‑au inclus pe cel de stimulare a gestionarii mai eficiente a resurselor de care dispun institutiile de credit; in acest scop, operatiunile BNR pe piata primara au fost prevazute cu un grad mai ridicat de standardizare (organizarea unei singure licitatii in cadrul fiecarei luni, prestabilirea datei acesteia, incadrarea volumului acceptat de BNR la 25 la suta din volumul anuntat). In plus, spre deosebire de depozite, ratei dobanzii aferente certificatelor de depozit nu i‑a fost atribuit rolul de semnal, banca centrala actionand pe piata primara a acestor titluri ca price‑taker.

In aceste conditii, politica lichiditatii si cea a ratei dobanzii s‑au potentat reciproc; astfel, prelungirea scadentei operatiunilor de sterilizare si cresterea interesului pentru aceste plasamente - in conditiile anticiparii unui declin al randamentelor si a unei restrangeri tot mai puternice a volumului activelor similare alternative (titluri de stat pe termen scurt) - au favorizat ameliorarea eficacitatii controlului monetar, iar taria acestuia a stimulat plasarea consecventa a randamentelor pietei monetare in proximitatea ratei dobanzii de politica monetara.

Sterilizarea excedentului de lichiditate din sistem s‑a realizat in cea mai mare parte prin intermediul operatiunilor open market ale BNR. Pentru a atrage surplusul de lei din piata, fluxul mediu zilnic al tranzactiilor de absorbtie monetara ale bancii centrale s‑a marit cu 48,7 la suta comparativ cu anul precedent, in timp ce soldul lor mediu s‑a majorat cu 62,5 la suta, ca urmare a prelungirii scadentei medii a operatiunilor. Reflectand amplificarea fara precedent a efortului de sterilizare prin intermediul instrumentelor de piata, soldul mediu al acestora a depasit de doua ori nivelul mediu zilnic al contului curent al bancilor la BNR (comparativ cu un raport de 1,7 in anul precedent); totodata, costurile sterilizarii s‑au amplificat, ponderea lor in PIB atingand 0,9 la suta.

Atragerea de depozite pe scadenta de o luna a continuat sa reprezinte cel mai important instrument de politica monetara, acestea reprezentand 82,7 si respectiv 86,1 la suta din soldul, respectiv fluxul mediu zilnic al operatiunilor de sterilizare. Prin intermediul celor 156 de licitatii derulate in acest an, banca centrala a atras un volum mediu zilnic de depozite (de 3 883,5 miliarde lei) ce l‑a depasit cu aproape 37 la suta pe cel din anul precedent; valoarea medie a sumei adjudecate la fiecare licitatie a atins 6 438,4 miliarde lei (fata de 3 884,1 miliarde lei in anul 2003).

Cele sapte licitatii derulate in perioada iunie‑decembrie s‑au soldat cu lansarea unor emisiuni de certificate de depozit al caror volum s‑a plasat, de regula pe un trend ascendent (intre 4 000 si 20 000 miliarde lei). In consecinta, soldul mediu al acestor titluri a atins in luna decembrie valoarea de 46 996 miliarde lei, reprezentand circa 32,6 la suta din volumul mediu al operatiunilor de sterilizare.

Banca centrala a mentinut neschimbate caracteristicile facilitatilor de credit si de depozit oferite bancilor comerciale. Randamentele asociate acestora au continuat sa delimiteze, de regula, coridorul descris de ratele dobanzilor pe scadenta de o zi, fiind totusi consemnate depasiri sporadice ale limitei inferioare a acestuia. Facilitatea de depozit - singura utilizata - a fost apelata mai putin frecvent comparativ cu anul precedent. Astfel, numarul apelarilor s‑a redus de la 71 la 29, volumul total al depozitelor s‑a diminuat de la 16 800 miliarde lei la 7 070 miliarde lei, dar valoarea medie a acestora a consemnat o crestere marginala.

Sterilizarea cu titlu definitiv a excedentului de lichiditate a beneficiat in acest an de rambursarile efectuate in contul liniilor speciale de credite acordate anterior FGDSB si CreditBank, care au cumulat circa 987 miliarde lei, precum si de efectuarea unei operatiuni de vanzare de titluri de stat.

Preocupata de riscurile potentiale asociate dinamicii alerte a creditarii in devize, autoritatea monetara a dorit sa impulsioneze comprimarea mai rapida a diferentialului dintre costul acestor imprumuturi si cel al creditelor in lei; in acest scop, BNR a decis majorarea la 30 la suta a ratei rezervelor minime obligatorii aferente depozitelor in valuta, incepand cu perioada de constituire 24 august‑23 septembrie.