TEHNICI DE ACOPERIRE A RISCULUI PRJN OPERATIUNI LA BURSELE DE VALORI

CAPITOLUL I

Piete de capital. Bursa de valori.

1.1. Rolul si locul bursei de valori in economie

Bursele de valori sunt institutii de o importanta deosebita in ansamblul mecanismelor de reglare a economiei de piata, detinand o pozitie dominanta pe pietele financiare nationale si pe piata financiara internationala. Prin intermediul lor, se desfasoara multiple activitati financiare, detasandu-se cu prioritate tranzactiile cu valori mobiliare. La acestea se adauga, intr-o economie moderna, tranzactiile cu titluri financiare derivate.

In esenta, notiunea indica locul de intalnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare, a cererii si a ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in limbajul de specialitate. Astfel, in 'Legea Romana asupra burselor' din l929-'LegeaMadgearu'- se arata ca 'bursele sunt institutii publice create in scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, inchirierii vaselor si acoperiri riscurilor de tot felul'.

Bursa este, prin urmare, o piata, dar care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare. Intr-o lucrare din domeniul dreptului se apreciaza ca ' bursele sunt institutii unde se negociaza (se vand si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea unor autoritati'.

Formarea si afirmarea bursei exprima insasi definirea relatiilor de schimb, a pietei ca structura de baza a economiei moderne. Istoricul francez Fernand Braudel spune ca ' bursa este ultimul etaj al unei piete, dar al unei piete care nu se mai inchide' care cuprinde si domina intreaga realitate economica. Odata cu consacrarea bursei, relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, 'fortele pietei' capata rolul central in reglarea mecanismului economic, iar economia devine o economie de piata libera.

Bursele de valori reprezinta piete financiare oficiale, unde se vand si se cumpara valori mobiliare, se stabilesc asadar de negociere si pretul acestor titluri. In cadrul acestor piete participa banci, institutii financiare si companii industriale si comerciale care efectueaza tranzactii cu valori mobiliare in scopul mobilizarii de fonduri financiare pe termen mediu si lung solicitate de realizarea unor importante actiuni economice si sociale pe plan national si international.

Bursele de valori sunt organisme foarte sensibile la multiplele influente pe care le declanseaza evenimentele de ordin economic, social, politic si valutar. Ele pun in evidenta starea conjuncturala a economiei, inregistreaza mersul afacerilor marilor companii industriale si comerciale, culeg si prelucreaza informatii privind situatia economico-financiara si cea a balantelor de plati externe ale altor tari, etc. Orice tranzactie incheiata la bursa este determinata de interesele clientilor si, la randul ei, produce efecte asupra evolutiei cursurilor valorilor mobiliare negociate.

Marimea cursului acestor titluri creste sau scade, sau se mentine stabila pe un anumit interval de timp, in functie de situatia conjuncturala si, in ultima instanta, de increderea pe care o are publicul in starea generala a economiei si financiara a fiecarei tari.

O incursiune in activitatea principalelor burse de valori din lume, a transformarilor la care au fost supuse, a rolului pe care il au acestea in spatiul national, dar si pe plan mondial este nu numai utila, dar si de mare actualitate pentru cei interesati de acest domeniu fascinant, extrem de sensibil.

Bursa se prezinta ca o institutie care dispune de spatii pentru tranzactii, unde se concentreaza cererea si oferta de valori mobiliare, realizandu-se negocierea, contractarea si executarea contractelor in mod deschis, in conformitate cu un regulament cunoscut. Acest mod de organizare a activitatii bursiere presupune centralizarea tranzactiilor prin intermediul unui mecanism care asigura accesul direct si continuu al

clientilor la informatiile de piata si la efectuarea operatiunilor, exclusiv in cadrul acestui mecanism.

Privita prin prisma continutului activitatilor, bursele de valori mobiliare reprezinta segmentul cel mai important al pietei secundare de capital.

Prin intermediul bursei, agentii economici care si-au plasat capitalurile pe piata primara pot reintra in posesia capitalurilor inainte de scadenta.

In functie de varietatea tranzactiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fii:

burse generale in cadrul carora se tranzactioneaza o gama variata de marfuri si hartii de valoare;

burse specializate in cadrul carora se tranzactioneaza numai marfuri sau numai hartii de valoare.

Dupa obiectul tranzactiilor, se disting:

burse de marfuri;

burse de valori mobiliare;

burse de devize sau valutare;

burse complementare comertului international (bursele de asigurari, bursele de navlu).

Functiile bursei de valori mobiliare sunt:

concentrarea cererii si ofertei de valori mobiliare pe o anumita piata, la un moment dat;

efectuarea tranzactiilor cu valori mobiliare in conformitate cu ordinele adresate de clienti;

urmarirea sistematica a cursului valorilor mobiliare reinregistrat la cota bursei;

reflectarea conjuncturii economice, intr-o anumita perspectiva, determinata atat de factori specifici pietei in cauza, cat si de factori externi.

Rolul bursei este complex. Bursa asigura o circulatie libera si intensa a valorilor mobiliare, la un curs care reflecta interesul publicului pentru detinerea anumitor valori mobiliare, interes motivat de competitivitatea economico- financiara a emitentului, cat si de valoarea de piata a titlului respectiv.

Activitatea pe piata bursiera este urmarita prin intermediul cursului valorilor mobiliare si indicelui bursier. Acesti indicatori sunt considerati barometre ale starii economice si politice a tarii respective.

Bursa este sensibila la toate evenimentele de ordin economic, financiar monetar, social si politic ale tarii respective. Ea pune in evidenta, asadar, starea conjuncturala a economiei nationale in cadrul careia functioneaza bursa.

Scurta incursiune in istoria bursei din Romania

Activitatea bursiera in tara noastra, isi marcheaza primele inceputuri in anul 1839. Bursele de comert intemeiate atunci, au fost lipsite de o activitate notabila, datorita absentei bazelor legislative autohtone.

Drept urmare in anul 1840, a fost promulgat si pus in aplicare, dupa codul comercial francez, 'Codicele de comert al tarii Romanesti' care in 1884, dupa unirea principatelor, s-a aplicat si in Moldova.

A fost infiintata BURSA DE MARFURI care ulterior si-a extins activitatea si la tranzactionarea efectelor de comert, la schimburile valutare, operatiile bursiere din Bucuresti, desfasurandu-se la 'Hanul cu Tei' Mai tarziu, in iulie 1881, a fost promulgata 'Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri' care, in vechiul regat, a pus bazele organizarii activitatii de bursa dupa modelul francez, iar in Bucovina, Transilvania si Banat dupa modelul austriac.

Deschiderea bursei din Bucuresti a avut loc la 1 decembrie 1882, iar peste o saptamana a fost publicata in Monitorul Oficial cota bursei.

Deficientele functionale, lipsa de comparabilitate cu sistemele de bursa din zonele invecinate, au avut modificarii conceptuale ale legislatiei de profil si, ca urmare, in mai 1904, a fost promulgata 'Legea asupra burselor de comert'. Potrivit prevederilor acestei legi, activitatea bursiera a fost asezata pe principiul ' libertatii tranzactiilor' intre membrii corporatiunii bursei la operatiile pe cont propriu cele intermediare mentinandu-se in competenta agentilor oficiali de bursa. Acestia, numiti prin decret regal, la propunerea comitetului bursei, aveau ca atributiuni 'negocierea efectelor publice, actiunilor, obligatiunilor, devizelor si monedelor din ordinul si pe contul clientilor lor'.

In regulamentul interior al bursei din Bucuresti, aprobat cu ordinul numarul 68047/12 octombrie 1904 si modificat in 1909, era scris : 'Bursa este deschisa in toate zilele de lucru de la 09.30 la 10.30 pentru operatiile de cereale si marfuri de tot felul si de la orele 11.00 pana la 12.00 dimineata pentru operatiile de schimb si efecte. Deschiderea si inchiderea bursei se anunta prin semnale de clopot.'

Pe langa numeroase elemente noi de natura conceptuala si solutii juridice, noua lege a separat bursa de efecte, actiuni si schimb de bursa de marfuri, ceea ce a avut un puternic rol stimulator al Pietei de capital, de patrundere a investitiilor straine in economia firava a tinerei Romanii, de vehiculare a capitalului prin sisteme concurentiale si operatii 'pe bani gata' si 'pe termen'. Tot odata s-a prevazut posibilitatea constituirii 'Camerei sindicale a agentilor economici oficiali de schimb' cu dreptul de ' a crea fonduri speciale de prevedere si garantie' precum si a unei ' Case de lichidare si compensatiuni', ceea ce a avut ca efect cresterea credibilitatii activitatii bursiere si a influentei acesteia in randul investitorilor.

Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb din Bucuresti s-a intrerupt la sfarsitul primei jumatati a acestui secol, in 1941. Cu putin timp inainte de a-si inchide portile, la Bursa din Bucuresti, erau cuprinse in cota bursei actiunile de la 93 de societati, din care 24 bancare, 9 petroliere, 7 miniere, 12 din constructii, 10 din industria alimentara, metalurgie, chimie, transporturi, telecomunicatii, etc, prin care se vehiculau capitaluri de peste 200 miliarde lei. In afara de actiuni, in bursa se mai tranzactionau atunci 77 titluri de valoare cu venituri fixe (de tipul obligatiunilor).

Dupa o intrerupere de 5 decenii, bursa de valori a fost infiintata pe piata de capital a Romaniei in anul 1995.Ca o componenta a asa-numitei economii simbolice , bursa de valori este o institutie indispensabila economiei de piata.

Bursa de valori este o institutie cu o personalitate juridica ce are ca principal scop tranzactionarea valorilor mobiliare in mod continuu, transparent si echitabil, prin sisteme, mecanisme si proceduri adecvate.

Bursa de valori din Romania este infiintata pe baza Deciziei nr.20/21.04.95 a CNVM.

Constituindu-se in 1992, ca directie generala in cadrul Bancii Nationale, Centrul de Implementare a Pietelor de Capital si Burselor de Valori din Romania, a pus bazele crearii bursei de valori din Bucuresti.

Decizia de infiintare a BVB a fost data in urma solicitarii a 24 de societati de valori mobiliare de a negocia in Bursa. Conform Legii 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, CNVM decide infiintarea unei burse de valori numai dupa ce minim 5 SVM-uri au solicitat si primit autorizatia de negociere la bursa.

1.3. Valorile mobiliare - obiect al tranzactiilor la Bursa

de Valori

Valorile mobiliare sunt 'instrumente negociabile emise in forma materiala, evidentiate prin inscrisuri in cont care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii si in conditiile specifice de emisiune a acestora'.

Valorile mobiliare au urmatoarele trasaturi:

formalism, existenta inscrisului care prin el insusi confera anumite drepturi detinatorului;

literalitate, intinderea drepturilor si obligatiilor detinatorilor precizandu-se in inscris si existand numai in aceasta masura;

caracter autonom al obligatiei consemnate in titlu;

caracter negociabil, putand fi transmise in mod operativ unor terti

Titlurile financiare, din punct de vedere al modului in care sunt create, se impart in trei categorii:

primare (actiuni si obligatiuni);

derivate (futures si options);

sintetice.

Actiunile sunt valori mobiliare negociabile care confera detinatorului titlul de proprietar colectiv asupra intregii proprietati indivizibile a societatii

emitente.

In functie de treapta atinsa in indeplinirea rolului lor de mijloc de autofinantare, titlul actiunilor grupate pe clase si serii cunosc urmatoarea clasificare:

actiunile autorizate reprezinta numarul maxim de actiuni aprobate de organul de stat pe care o societate de actiuni il poate emite. Numarul actiunilor autorizare este specificat in statutul societatii, el este numai relativ limitat, intru-cat atunci cand societatea dovedeste necesitatea dezvoltarii sale, ea poate obtine autorizarea emiterii unui numar suplimentar de actiuni;

actiunile neemise sunt acea parte a actiunilor autorizate care inca nu au fost emise in vederea comercializarii si care constituie potentialul;

de autofinantare al societatii la un moment dat. Aceste actiuni pot aparea ca urmare a unei emisiuni exonerate de la inregistrare cum ar fi : emisiune de actiuni pentru plata dividendului, emisiunea pentru un plan de achizitionare a actiunilor de catre salariati desfasurat pe baza unui contract de participare sau emisiunea necesara acoperirii garantiilor aflate in mana investitorilor, ori a acoperirii altor valori mobiliare care sunt convertibile;

actiunile emise reprezinta acel cuantum de actiuni autorizate care au fost emise si comercializate sau care se afla in procesul distributiei primare emitent-investitor, acestea sunt puse in vanzare.

actiunile puse in vanzare sunt actiuni emise si aflate in procesul distributiei primare, a caror contravaloare urmeaza a fi incasata.

actiunile aflate pe piata sunt acea parte din actiunile emise si vandute, care se afla in posesia actionarilor si pentru care societatea a incasat contravaloarea lor si trebuie sa respecte toate drepturile investitorilor detinatori; vot, plata de dividende, etc.

actiunile tezaurizate sunt actiunile proprii pe care societatea emitenta le cumpara de pe piata ca oricare alt investitor pentru a le revinde cand pretul lor va creste sau pentru a-si proteja anumite interese pe piata capitalului cum ar fi fuziunea sau preluarea ostila. Pentru actiunile tezaurizate nu se platesc dividende si nu se voteaza in adunarea actionarilor. Tezaurizarea creeaza posibilitatea cresterii dividendului repartizat care se concentreaza pe un numar mai mic de actiuni, cel aflat in mana actionarilor si creeaza o sursa de a plati dividendul in actiuni.

Marimea capitalului proprietate ale unei societati consta in suma valorii de inregistrare nominala a tuturor claselor si seriilor de actiuni.

Din punct de vedere al modului de plata al dividendelor, exista o alta clasificare a actiunilor si anume :

actiuni comune sau ordinare sunt actiuni care dau detinatorului dreptul la vot in adunarea actionarilor. Actiunile comune incaseaza dividende valabile in functie de realizarile economice ale societatii emitente , dar numai dupa achitarea tuturor dividendelor acordate detinatorilor de actiuni preferentiale;

actiuni preferentiale sunt actiuni care nu dau actionarului dreptul la vot in adunarea generala, dar care au prioritate la incasarea unor dividende prestabilite, fie in valoare absoluta, fie in valoare relativa;

In cazul dizolvarii sau falimentului societatii emitente, plata

contravalorii actiunilor preferentiale se efectueaza inainte de plata celor comune.

Emisiunea de actiuni preferentiale are loc numai cu aprobarea actionarilor cu drept de vot, adica a acelor detinatori de actiuni comune deoarece acestia, pentru a obtine capital suplimentar de la alti investitori cedeaza voluntar anumite prioritati, creeaza niste facilitati noilor veniti, privind incasarea de dividende, in caz de lichidare, etc.

Actiunile preferentiale detin anumite atribute care le individualizeaza, dupa cum urmeaza:

Actiuni preferentiale cumulative ale caror dividende neplatite din cauza ineficientei societatii se cumuleaza. Ele se platesc inaintea oricaror altor dividende destinate actiunilor comune, in momentul distributiei profitului.

Actiuni preferentiale noncumulative ale caror dividende neplatite din cauza rezultatelor economice insuficiente nu se pot acumula in favoarea actionarului.

Actiuni preferentiale participante, care, pe langa incasarea dividendului prestabilit la emisiune mai primesc un anumit procent de participare din dividendul destinat actiunilor comune. Acest tip de actiuni cuprinde doua categorii de dividende: un dividend prestabilit printr-o clauza si un dividend de participare a carei marime reala se stabileste odata cu calcularea dividendului actiunilor comune.

Actiuni preferentiale nonparticipante care primesc un dividend fix, prestabilit la emisiune.

Actiuni preferentiale cu dividend variabil sunt cele ale caror dividende exprimate sub forma procentuala se ajusteaza in functie de variatia dobanzii la zi..

Actiuni preferentiale prioritare sunt acele actiuni a caror plata se efectueaza inaintea tuturor actiunilor preferentiale si se mai pot numi si actiuni senioare.

Actiunile preferentiale convertibile, sunt acele actiuni care la cererea detinatorului, se pot transforma in actiuni comune. Convertirea actiunilor preferentiale este un drept al investitorului posesor si produce schimbari in repartitia proprietati colective a actionarilor, mai precis, diluarea ei. De aceea, in cazul emiterii acestui tip de actiuni, este obligatoriu sa se obtina aprobarea actionarilor posesori de actiuni comune.

Actiunile preferentiale revocabile sunt actiunile pentru care emitentul isi rezerva dreptul de a le rascumpara de pe piata la un pret prestabilit. Revocarea actiunilor reduce capitalul societatii.

Obligatiunile sunt valori mobiliare negociabile, care confera detinatorului calitatea de creditor. El are dreptul de a incasa de la emitent dobanzile aferente sumei date cu imprumut, dobanzi platite periodic; la scadenta sau maturitatea certificatului, investitorul isi redobandeste intreaga sun data cu imprumut.

Emitentul de obligatiuni se obliga a plati atat dobanzile cat si valoarea obligatiuni la scadenta ei si raspunde patrimonial de indeplinirea contractului de creditare.

Obligatiunea se prezinta ca un document oficial in care sunt stipulate clauzele contractului de creditare. Pe langa clauzele general valabile valorilor mobiliare, obligatiunea prezinta si clauze specifice unui contract de creditare. Diversitatea de conditii in care activeaza firma emitenta determina elaborarea unor clauze specifice care pot fi adaugate la cele prezentate mai jos:

Valoarea nominala reprezinta suma imprumutata, pe care emitentul se angajeaza sa o plateasca la data maturitatii obligatiunii.

Dobanda nominala este stipulata in forma procentuala si este plata pe care emitentul urmeaza sa o efectueze detinatorului obligatiunii pentru suma imprumutata. Platile au loc la date fixe numite termene de scadenta ale dobanzii prin prezentarea de catre detinator a cupoanelor de plata.

Datele obligatiunii includ: data emisiuni la care emitentul pune obligatiunile in

vanzare, datele de plata ale dobanzii anuale sau scadenta dobanzii, data maturitatii obligatiunii

Administratorul - garant este societatea de valori mobiliare care asista societatea in emiterea obligatiunilor, o reprezinta in cadrul sindicatului de plasament si garanteaza investitorilor onorarea contractului de catre emitent.

Locul de transfer al titlului de proprietate este sediul agentului depozitar care tine evidenta certificatelor de valoare si unde cumparatorul se prezinta pentru a primi obligatiunile originale emise pe numele sau.

Clauza de revocare/rascumparare permite emitentului sa revoce obligatiunile remise prin rascumpararea lor de la detinator, inainte ca ele sa ajunga la termenul de maturitate. Pentru a-si procura banii necesari rascumpararii, de cele mai multe ori emitentul procedeaza la o noua emisiune de obligatiuni. Procedeul poarta numele de refinantare a emisiunii. Pretul de rascumparare a obligatiunilor este format din valoarea lor nominala plus dobanda acumulata de la ultima plata si premiul de rascumparare, in cazul in care pretul obligatiunilor pe piata este peste valoarea lor nominala.

In practica se cunosc doua tipuri de obligatiuni:

1. Obligatiuni garantate de un bun material (denumit colateral) avand ca titlu numele colateralului. Din punct de vedere juridic, colateralul trebuie sa fie un .'bun curat', adica proprietatea asupra sa sa fie sigura si verificabila si sa nu fie grevata de alte imprumuturi, ipoteci sau datorii.

2. Obligatiuni emise pe baza de onoare si de incredere a emitentului, cunoscute si sub numele de obligatiuni negarantate, pentru a caror emitere sunt suficiente integritatea si bunul renume de care se bucura emitentul in industria bancara. Plata dobanzii si a imprumutului nascut din emisiunea de obligatiuni nu pot fi amanate, ca in cazul imprumuturilor bancare. Daca obligatiunile au fost emise pe baza onoare si de incredere, plata la timp pune emitentul in mod expres in situatia de faliment si administratorul emisiunii valorifica proprietatea emitentului fara a mai fi nevoie de interventia organelor juridice.

Cotarea obligatiunilor

Pretul obligatiunilor variaza zilnic, in functie de cererea si oferta de pe piata hartiilor de valoare. In vederea informarii unei mase cat mai largi de investitori, variatiile preturilor sunt publicate in presa sub forma de cotatii. La bursa de valori, tranzactiile sunt permanent afisate pe ecrane electronice, alaturi de volumul si pretul tranzactiilor.

Cotatia unui tip de obligatiuni indica nivelul preturilor de tranzactie intr-un anume moment al zilei. Pretul de tranzactie are doua valori: -    pretul cererii, pret maxim la care banca sau agentul principal care comercializeaza tipul respectiv de obligatiuni se ofera sa le cumpere. Pretul ofertei, pret maxim la care banca sau agentul principal care comercializeaza acest tip obligatiuni le ofera spre vanzare. Diferenta dintre cele doua preturi se numeste distributie sau desfasurarea profitului si reprezinta comisionul minim acceptat de banca sau agent pentru acoperirea cheltuielilor. Marimea distributiei depinde de marimea cheltuielilor de tranzactie. Cu cat certificatul de valoare este mai solicitat pe piata, deci mai activ, cu atat cheltuielile sunt mai mici, datorita volumului mare al tranzactiilor.

O obligatiune mai rar solicitata presupune cheltuieli mai ridicate de tranzactie.

In presa, cotatiile sunt grupate in functie de categoria emitentului la care se adauga o analiza sumara privind tranzactiile tuturor categoriilor de certificate de valoare si anume :

volumul vanzarilor din ziua precedenta;

volumul vanzarilor de la inceputul anului;

numarul de emisiuni comercializate;

numarul emisiunilor al caror pret a urcat/a scazut/a ramas constant;

numarul emisiunilor care au inregistrat valori minime/maxime;

valoarea si variatiile indicatorului sintetic sau mediu.

Profitul investitiei in obligatiuni este in functie de marimea dobanzii nominale inscrisa pe fata documentului si a pretului platit de investitor pentru cumpararea obligatiunii respective. Marimea dobanzii depinde de cerere si oferta de bani existente pe piata la un moment dat. Deoarece, in cazul obligatiunilor, dobanda este fixa pe toata durata existentei lor, pretul de tranzactie este cel care oscileaza in functie de dobanda zilei, respectiv in functie de cererea si oferta de bani. Din punct de vedere al investitorului, rentabilitatea investitiei sale depinde de variatiile dobanzii la zi si ale pretului la care el poate comercializa obligatiunea.

CAPITOLUL II.

TRANZACTII LA BURSA DE VALORI

2.1. Contractele bursiere

Inca de la aparitia lor, bursele s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentand pentru unii o speranta de imbogatire
rapida ,iar pentru altii solutia in cautarea unei certitudini asupra unui viitor
apropiat sau indepartat.

Fluctuatiile ample si neanticipate ale preturilor pe pietele spot, impreuna cu puterea limitata a participantilor la aceste piete, au fost factori favorizanti in aparitia tranzactiilor forward si futures.

Principalele tipuri de contracte bursiere sunt:

contractul spot are ca, obiect o valoare mobiliara prezenta, existenta in momentul incheierii contractului si care urmeaza sa fie livrata si achitata imediat;

contractul forward . este un acord privat de a cumpara sau a vinde, de a livra respectiv a plati la o data viitoare un activ financiar la un pret stabilit in momentul, incheierii tranzactiei;

contractul futures este un angajament standardizat de a cumpara sau a vinde un titlu financiar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei, cu lichidarea contractului la o data viitoare;

optiunile sunt contracte intre un vanzator si un cumparator care dau acestuia din urma, dreptul dar nu si obligatia de a vinde sau a cumpara un anumit activ la o anumita data viitoare, drept optiuni in schimbul platii catre vanzator a unei prime.

2.1.1. Contractul spot

Contractele spot sunt contracte de vanzare cumparare a caror executare are loc, teoretic, imediat dupa incheierea lor. Practic, ele sunt executate in termene cuprinse intre 24 de ore si zece zile bancare si presupun livrarea obligatorie a activului de baza. Activul ce sta la baza contractului spot este:

la vedere (adica exista);

disponibil: nu este grevat de vreo obligatie (de exemplu gajul);

prezent: atunci cand se afla intr-un portofoliu inregistrat de bursa pretul de executie al contractului .este cel stabilit in momentul incheierii tranzactiei.

2.1.2. Contractul forward

Odata cu aparitia burselor, vanzatorii si cumparatorii aveau posibilitatea de a reduce nesiguranta preturilor forward cash.. Contractul forward reprezinta o negociere privata in care vanzatorul si cumparatorul convin asupra unui pret pentru un activ care urmeaza sa fie livrat in viitor.

Certitudinea pretului confera posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa isi anticipeze corect veniturile viitoare.

Contractul forward a ajutat la scaderea riscului schimbarii pretului. Totusi, nu a disparut riscul ca un comerciant sa nu isi indeplineasca prevederile contractuale in cazul in care preturile au scazut dramatic. In cazul opus, daca preturile au crescut dramatic in perioada dintre contractare si livrare, vanzatorul ar fi fost cel tentat sa nu respecte contractul, in incercarea de a vinde altcuiva la un pret mult mai mare decat cel pe care la stabilit in contract.

2.1.3. Contractele futures

Clientii, persoane fizice si juridice, pot executa tranzactii futures chiar daca nu au intentia de a face sau de a primi livrarea.

Contractele forward standardizate, s-au transformat in contracte futures.

Deoarece contractele futures erau standardizate, ele puteau fi transmise de mai multe ori. Era necesara deci o metoda de a intersecta ultimul vanzator cu ultimul cumparator. Operatiunile de compensare ale casei de clearing a bursei au ajuns sa inregistreze toate tranzactiile si livrarea documentelor de la vanzatori la cumparatori. Aceasta operatiune facilita si compensarea contractelor futures deoarece ele erau standardizate si se puteau schimba intre ele. De exemplu, o persoana care a cumparat un contract futures, putea sa-1 vanda mai tarziu, eliminandu-si astfel, pozitia deschisa de la agentia de brokeraj la care a deschis contul in marja.

Compensarea a creat oportunitatea ca cei care doreau, sa execute livrarea sau sa faca achizitionarea unui activ.

Posibilitatea de compensare este o caracteristica fundamentala a comertului futures. Numai aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat o livrare fizica. O alta functie esentiala a casei de compensatie este aceea de a se interpune intre vanzator si cumparator la fiecare tranzactie.( Fig.2.1.)

In realitate, un vanzator vinde casei de compensatie, iar cumparatorul cumpara de la casa de compensatie. Aceasta confera integritatea tuturor tranzactiilor.

Elementele contractului futures sunt: simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, variatia minima de pret, limitele de variatie zilnica a pretului, lunile de livrare, ultima zi de tranzactionare, ultima zi de livrare si programul de tranzactionare.

Standardizarea contractelor si crearea functiei de compensare au marit eficienta pietei, permitand o piata mult mai lichida, orice putand sa intre si sa iasa rapid din piata. Cu cat pretul este mai rapid determinat/stabilit si piata este mai lichida, cu atat ea devine mai eficienta.

Contractele futures sunt titluri financiare derivate. Ele dau nastere unor obligatii contractuale ce pot fi 'stinse' in doua moduri: la scadenta, prin livrare fizica, cash sau piata diferentelor si pana la scadenta, prin lichidarea lor in bursa. Principalele caracteristici ale contractelor futures sunt prezentate in tabelul 2.l.

Tabelul.2.1. Principalele caracteristici ale contractelor futures.

Evenimentele externe pot influenta volatilitatea pretului. Formarea burselor specializate a ajutat la stabilirea marilor fluctuatii de pret, fluctuatii datorate alternantei surplusurilor de oferta, cu momentele de criza. Totusi, in ciuda actiunilor intreprinse pentru stabilizarea preturilor activelor, alti factori puteau destabiliza cotatiile.

Teama de inflatie galopanta, o posibila recesiune, poate da peste

cap piata de capital si lista factorilor care duce inevitabil la o nesiguranta a pretului poate afecta cerere si oferta pentru orice activ.

Pietele futures ajuta la controlarea riscului. Atunci cand o firma, industrie sau sector comercial folosesc efectiv pietele futures, ele nu fac altceva decat sa-si controleze riscul, care este un element al fiecarei afaceri. Aceasta se traduce prin costuri mai reduse pentru consumatori, pentru ca o firma bine condusa de obicei, poate sa-si aduca pe piata produsele sau serviciile la preturi reduse, avand costuri mai mici. Cu cat sunt mai putine riscurile pe care trebuie sa si le asume o firma, cu atat pretul final necesar pentru a obtine profit poate fi mai mic. Aceasta ilustreaza cel mai bine sistemul de libera initiativa, iar pietele futures joaca un rol vital in acest proces.

Cadrul organizatoric al pietei futures cuprinde institutiile ce servesc direct aceasta piata : bursa, firmele de brokeraj (agentiile bursiere), casa de
compensatie, precum si reglementarea legala a desfasurarii tranzactiilor pe
aceste piete. Dezvoltarea cadrului organizatoric al unei piete contribuie la eficientizarea acesteia, prin imbunatatirea informatiei de piata si prin
reducerea costurilor tranzactiilor.

Cea mai importanta componenta ramane institutia bursei. Aceasta, propriu-zis, nu se angajeaza ca parte in tranzactiile spot, forward, futures, ci functia ei primordiala este de a crea un cadru eficient in care sa actioneze liber fortele pietei, prin asigurarea urmatoarelor servicii si facilitati:

un spatiu fizic adecvat desfasurarii tranzactiilor, care sa raspunda particularitatilor mecanismului de licitatie prin strigare deschisa sau de tranzactionare computerizata;

o retea de telecomunicatii eficienta care sa asigure diseminarea instantanee pe plan national a informatiilor privind preturile si volumul de tranzactii din cadrul bursei respective, precum si accesul facil la aceste tranzactii;

o inregistrare rapida si exacta a tranzactiilor din incinta bursei, sisteme de marja si compensare eficiente, astfel incat participantii la tranzactii sa poata realiza profiturile aferente pozitiilor lor futures;

regulamente de functionare care sa asigure conditii egale si corecte de participare la aceste piete;

lansarea de contracte futures viabile, crearea si introducerea de noi contracte, concomitent cu renuntarea la cele ce nu mai prezinta interes.

Pe piata futures si cu optiuni nu au acces direct decat cei care sunt membrii ai bursei. Acestia, prin reprezentantii lor (brokeri de ring, deckeri, runneri, agenti de bursa), actioneaza la ordinele clientilor si pot determina prin sfaturile si opiniile lor directii de actiune. Deci, ei ar putea influenta intr-o oarecare masura piata. Pentru a preveni aceste situatii, regulamentele contin masuri contra manipularilor de orice fel. In plus, pe toate pietele exista reglementari specifice dictate de necesitatea transparentei operatiunilor bursiere.

Pietele futures sau dezvoltat rapid si, in prezent, ele reprezinta cele mai competitive piete existente in practica, indeplinind functii economico-sociale de mare importanta.

2.2. Mecanismul tranzactiilor

Toate tranzactiile futures si cu optiuni pe futures au loc in spatii special amenajate pentru aceasta activitate, locuri numite ringuri ('pit-uri').

In imediata apropiere a ringurilor sunt birourile agentiilor de brokeraj. Aici sunt primite prin fax, ordine de la investitorii individuali sau de la marii investitori comerciali, clienti ai agentiilor de brokeraj pentru a fi duse in ringurile de tranzactionare unde vor fi executate de brokerul agentiilor de brokeraj.

In apropierea ringului de tranzactionare se afla tabelele pe care se afiseaza preturile la care sunt efectuate tranzactiile si ora exacta. Motivul adoptarii acestui sistem este de a stabili cu precizie timpul in care tranzactiile au avut loc, aceasta in eventualitatea aparitiei unor divergente. Regula de baza in pietele futures este sa cumperi la un pret scazut si sa vinzi la pret ridicat, indiferent in orice ordine.

Schema mecanismului de tranzactionare futures contine elemente de baza ale unei asemenea piete si este impartita in patru niveluri pe baza principiului dintre ele.(fig. 2.2.)

Primul nivel notifica necesitatea existentei unei legaturi constante intre clienti si agentiile de brokeraj. Ea se materializeaza prin transferul constant de informatii in ambele sensuri. Urmeaza stabilirea strategiei de piata si dupa achitarea garantiilor si comisioanelor deschiderea canalului necesar fluxului de ordine si raspunsuri ce leaga clientul de brokerul de ring, facilitandu-i primului accesul la piata. Canalul este monitorizat in permanenta de catre functionarii din cadrul agentiei din care face parte brokerul ales de client sa-1 reprezinte.

Clientul primeste din partea acestora in mod constant, informatii brute, analize si prognoze. Decizia apartine in exclusivitate clientului, profitul sau pierderea fiind in raport direct cu riscurile pe care si le asuma.

Nivelul doi notifica legatura constanta dintre agentiile bursiere si bursa. Brokerii din ring preiau si executa in bursa ordinele clientilor lor. In felul acesta, ei realizeaza tranzactii la cele mai bune preturi gasite in momentul executarii ordinelor si ofera informatii absolut necesare desfasurarii unei vieti economice sanatoase. Materialul rezultat in urma prelucrari de catre functionarii bursei, a informatiilor adunate pe parcursul sedintei de tranzactionare este oferita agentiilor in scopul realizarii unui flux informational catre clienti.

Nivelul trei notifica intrepatrunderea dintre bursa si casa de compensatie, relatie ce defineste activitatea pietei futures. Activitatea desfasurata in bursa de agentiile de brokeraj este garantata cu fonduri depuse in conturi speciale, la care au acces agentiile bursiere si organismul de clearing.

Variatia sumelor din contul de marja reflecta inregistrarea de castiguri sau pierderi ca urmare a operatiunilor desfasurate in piata futures si a modificarilor suferite de pretul de cotare al activelor ce formeaza subiectul contractelor tranzactionate.

Nivelul patru notifica faptul ca organismul de clearing supervizeaza toate tranzactiile, facilitand administrarea riscurilor asumate in activitatea bursiera prin acceptarea de garantii si mentinerea constanta a echilibrului dintre activitatea desfasurata in bursa si capacitatea de asumare a riscului. Conturile de marja apartin agentiilor bursiere, fondurile depuse provin de la clienti, modificarile suferite de nivelurile lor sunt notificate agentiilor bursiere. Casa de compensatie poate verifica, din punct de vedere financiar, atat situatia agentiei bursiere, cat si relatia financiara dintre aceasta si clientii sai. Verificarile includ toate fazele activitatii desfasurate pe piata bursiera.

Ele incep cu ordinele transmise de clienti (natura ordinului, continutul, data, ora, minutul), continua cu modul lor de executare in ringul bursei, prin intermediul anuntului facut de brokerul de ring (natura anuntului, continutul, data, ora, minutul), contextul momentului fata de natura si continutul ordinului, nivelul si modul de garantare, relatiile angajatilor agentiei cu firmele ale caror active se tranzactioneaza in bursa, dar si cu alte firme ce actioneaza pe piata bursiera si care sunt implicate in actiunea supusa verificarii.

Ca urmare a extinderii ariei de actiune, activitatea bursiera s-a transformat intr-o industrie internationala, poate in prima industrie cu adevarat internationala, in cadrul careia interesele clientilor raspanditi pe toata suprafata planetei converg catre un deziderat comun : facilitarea transferului de marfuri, servicii, active monetare si financiare, pentru obtinerea unui profit, resursa cresterii nivelului de trai al intregii omeniri.

Fiecare broker este in ring un licitator. Fiecare isi anunta propriile preturi de cumparare si de vanzare, ce depind de faptul ca el cumpara sau vinde. Semnele manuale sunt folosite si ele pentru a indica daca se cumpara sau se vinde.

Numai celor mai bune preturi de cumparare si de vanzare le este permis sa iasa la suprafata in piata. Daca brokerul doreste sa plateasca pretul cel mai mare, va anunta acest lucru si cei ce ofera preturi mai mici nu vor mai licita sau isi vor reinnoi ofertele. Nu este permis sa ceri la cumparare un pret mai mic decat pretul cerut de altcineva, si nu poti oferi la vanzare un pret mai mare decat pretul oferit de altcineva.

In timp ce, aparent, toata lumea striga deodata , iar mainile se misca in toate felurile si pare imposibil ca cineva sa aiba timpul sa asculte pe altcineva, exista reguli foarte clare in ringul de tranzactionare.

Fig.2.2. Schema mecanismului de tranzactionare futures

2.3. OPERATIUNI LA BURSA DE VALORI

Negocierea titlurilor financiare primare- actiuni si obligatiuni-se realizeaza diferit pe pietele bursiere de tip american (New York, Tokio) si respectiv pe cele de tip european (Paris). In primul caz se practica tranzactiile pe bani gata (for cash) si cele pe datorie sau in marja (on margin); in doilea caz, sunt utilizate operatiunile la vedere (au comptant) si cele la termen si cu lichidare lunara (au reglement mensuel)

Dincolo de specificitatea celor doua tipuri de piete, ele au o serie de trasaturi comune, expresia unui model unic de tranzactie bursiera pentru titlurile primare.

Plata bursiera de tip american

Tranzactiile cu actiuni si obligatiuni realizate pe pietele bursiere de tip american pot fi calificate in mai multe moduri:

dupa natura contului deschis de client la broker exista tranzactii pe bani gata si tranzactii in marja;

dupa momentul executarii contractului tranzactiile pot fi cu lichidare normala (regular settlment) sau cu lichidare imediata (cash delivery)

dupa modul de executare vanzarile pot fi lungi (long sales) sau scurte (short sales).

Tranzactiile pe bani gata se fac in baza contului cash detinut de client la societatea de valori mobiliare. In acest caz un investitor poate cumpara valori mobiliare cu conditia sa plateasca integral contravaloarea acestora, varsand suma respectiva in contul sau la agentul de valori mobiliare.

Clientul care vinde cash trebuie sa predea titlurile contractate in cadrul aceluiasi termen, primind contravaloarea integrala a acestora in contul sau. Termenul de executare difera la contractele cu lichidare imediata fata de cele cu lichidare normala.

In primul caz predarea /plata valorilor mobiliare se realizeaza chiar in ziua incheieri contratului.

In al doilea caz, cel mai frecvent, termenul este de cateva zile in raport cu regulamentul bursei. Prin urmare, un investitor care a cumparat titluri cash este obligat sa depuna in contul sau contravaloarea acestora in limitele termenului stabilit. In cazul in care clientul nu isi respecta aceasta obligatie, brokerul va proceda la lichidarea pozitiei clientului sau prin vanzarea valorilor mobiliare respective la valoarea lor de piata din momentul in care obligatia scadenta de depunere a fondurilor nu a fost indeplinita. Daca brokerul a vandut valorile mobiliare executand contractul clientului, iar acesta nu a predat integral titlurile, societatea de valori mobiliare cumpara titlurile de pe piata, la cursul curent in vederea predarii acestora la casa de compensatie. Orice diferenta nefavorabila rezultata din aceste operatiuni este suportata de client. In urma executarii contractului clientul cumparator primeste valorile in acelasi interval si beneficiaza de toate drepturile pe care acesta le confera. Clientul vanzator primeste integral valoarea titlurilor vandute si poate dispune de fondurile respective.

Tranzactiile pe bani gata de la bursele de valori nu trebuie confundate cu tranzactiile cash de la bursele de marfuri.

Tranzactiile in marja cu titluri financiare sunt, in esenta cumparari pe datorie efectuate prin intermediul contului in marja detinut de client la societatea de intermediere.

Contul de marja este acel cont in care sunt inregistrate tranzactiile cu contracte futures si optiuni ce au loc in contul de numerar. In acest cont se determina excedentul de valoare sau pierderea de valoare zilnica, elemente ere stau la baza fie a platilor de excedent, fie a solicitarilor de echilibrare pentru mentinerea sumei din cont peste nivelul specificat.

Contractul de cont client reprezinta contractul dintre client si agentia de brokeraj privind conditiile generale de tranzactionare la termen a activelor financiare, monetare sau a titlurilor pe marfuri existente pe pietele bursiere, contract in care sunt inregistrate conditiile in care intermediarul de bursa va executa ordinele transmise in scris de catre titularul de cont sau imputernicitul sau cu tranzactionarea acestor produse, obligatiile agentiei de brokeraj si ale clientului. Contractul. de cont client include ca anexa cererea de deschidere de cont.

Contractul de cont trebuie semnat de ambele parti inainte de efectuarea tranzactiei initiale. Clientul dispune liber de sumele existente in cont, iar riscul pierderii si profitul obtinut prin tranzactiile la termen ii revine in totalitate. Contul de marja are si o functie de evidenta zilnica a tuturor pozitiilor detinute de catre titularul de cont.

Structura contului de marja si procedurile de lucru in cont sun uniformizate, iar clauzele contractelor de cont client sunt diferite, pentru a raspunde eterogenitatii clientilor si a intereselor lor.

In functie de dreptul legal de efectuare a tranzactiilor in cont, exista:

contul individual pe numele titularului in care opereaza exclusiv numai titularul contului; este specific persoanelor fizice care efectueaza tranzactii in nume propriu;

contul administrat este contul deschis de persoane juridice sau asociatii de persoane fizice si juridice, in care dreptul de operare in cont este stabilit si atribut fie prin intelegere intre parteneri, unei persoane nominalizate, numita administrator. Intelegerea sau contractul de administrare stabilesc domeniile de tranzactii sau limitele raspunderii administratorului. Daca aceste limite nu sunt stabilite, contul functioneaza dupa regula prudentei maxime, in sensul ca administratorul trebuie sa gestioneze fondurile inregistrate cu inteligenta cu care ar gestiona banii proprii.

contul de marja deschis pe numele unei persoane juridice necesita aprobarea partea conducerii legale a persoanei juridice care deschide contul; aprobarea este insotita de o copie a certificatului de inmatriculare, statutului sau a regulamentului de functionare al persoanei juridice si acordul de deschidere a unui cont de marja; fiind vorba de un cont de marja, trebuie sa se specifice limita maxima pana la care pot avea loc astfel de tranzactii, precum si numele persoanelor autorizate sa le efectueze. Apropierea in scop personal a unei parti din activul contului de catre administratorul lui se pedepseste prin lege.

Contul colectiv este un tip de cont administrat specific numai persoanelor fizice. Orice cont colectiv trebuie sa specifice intelegerea partenerilor asupra sumelor din cont si metoda de rezolvare a situatiei contului, in cazul in care unui dintre membri intra in incapacitate juridica, fizica sau decedeaza. Administratorul contului este obligat ca in termen de o zi sa anunte agentia de brokeraj de intrarea intr-una din incapacitati a unuia din membrii contului colectiv. Contul colectiv are doua variante:

Cont colectiv cu drepturi acordate supravietuitorilor, este acel contract prin care in cazul decesului unuia din parteneri, partenerii supravietuitori sunt aceia care intra in posesia partii partenerului decedat.

Cont colectiv cu drepturi acordate mostenitorilor este acel cont in care partea partenerului decedat revine mostenitorilor sai legali, partenerii raspunzand solidar de livrarea partii in cauza.

Contul fiduciar, custodian, discretionar si anonim care sunt operationale pe piata de capital nu pot fi utilizate pe pietele la termen.

Vanzarea scurta (short sale) este orice vanzare a unor valori mobiliare de care vanzatorul nu dispune, sau orice vanzare care este executata prin livrarea unui titlu imprumutat de catre vanzator.

In esenta, operatiunea consta intr-o vanzare executata cu valori imprumutate, predarea titlurilor vandute trebuind sa se faca in intervalul de timp stabilit pentru lichidarea normala a unui contract bursier. Cum clientul nu dispune de aceste actiuni, el va trebui fie sa le cumpere pana la acea data, fie sa le imprumute in scopul livrarii. El va alege prima varianta daca in acel interval cursul actiunilor va scadea suficient pentru ca operatiunea sa fie profitabila. In mod normal, agentul de valori mobiliare va imprumuta valorile respective in contul clientului pentru a permite executarea contractului de vanzare, urmand ca ulterior sa le cumpere de pe piata la ordinul si in contul clientului, acesta acoperindu-si astfel pozitia debitoare fata de agentul de valori mobiliare. In cazul in care pretul pietei este mai redus decat cel din momentul incheierii contractului de bursa, se va obtine un profit; in schimb, daca piata creste, se va inregistra o pierdere.

Vanzarile 'scurte' , se realizeaza prin intermediul unui cont in marja deschis de client la agentul de valori mobiliare.

Tehnica vanzarilor 'scurte' se deosebeste de cea a vanzarilor 'lungi' : in acest din urma caz clientul livreaza, in termenul prescris pentru lichidarea normala, titlurile proprii, existente in momentul incheierii tranzactiei in contul sau la agentul de valori mobiliare; in vanzarile 'scurte' livrarea titlurilor se face printr-un imprumut, clientul ramanand dator fata de agentul de valori mobiliare cu valorile mobiliare respective pana in momentul in care se va acoperi (va cumpara valorile si le va restitui agentului sau).

Piata bursiera de tip european (Bursa din Paris)

Pe piata de tip european lichidarea tranzactiilor are loc imediat
(Tranzactii cu lichidare imediata) dupa ce acestea au fost incheiate; ca atare,
clientul care da un ordin de cumparare trebuie sa depuna contravaloarea cash
a valorilor mobiliare; pe de alta parte, cel care da ordin de vanzare trebuie sa
depuna valorile vandute. Astfel spus, in aceste operatiuni nu se poate lucra
'descoperit' nici in ceea ce priveste valorile, nici in ceea ce priveste piata.
Practic, executarea contractului - predarea titlurilor , piata pretului- trebuie
sa se faca in 3 zile de la incheierea operatiunii; in caz contrar, valorile
nelivrate sunt cumparate de pe piata, diferentele negative de pret fiind
suportate de client. Pe aceasta piata se pot executa ordine pentru orice
cantitate, incepand de la un singur titlu.

Tranzactiile cu lichidare lunara se incheie la bursa intr-o anumita zi, urmand a fi executate (lichidate) la o data fixa in fiecare luna, numita ziua lichidarii. Daca proprietatea asupra titlurilor trece de la vanzator la cumparator in momentul incheierii contractului, livrarea valorilor mobiliare si piata au loc in ziua lichidarii. Ca atare, cumparatorii pot sa achizitioneze valori mobiliare, fara a dispune in momentul incheierii contractului de lichiditatile necesare, iar vanzatorii pot se le cedeze, fara sa dispuna de ele atunci cand au angajat operatiunea. Pe de alta parte, cel care a cumparat este proprietar, din momentul in care a incheiat contractul si dobandeste dreptul la dividend; totodata el poate da in garantie titlurile a caror livrare efectiva se face in momentul scadentei pentru acel tip de contract.

Bursa stabileste titlurile pentru care se pot realiza operatiunile de acest
gen si anume cele mai active titluri de pe piata, pentru care exista o cerere si
o oferta constant ridicate. Totodata, bursa stabileste numarul minim de titluri

pentru care se pot incheia contracte. Ca regula generala, cu cat valoarea nominala a actiunilor este mai mare, -cu atat numarul minim de valori mobiliare este mai redus. Prin aceasta tranzactiile la termen se deosebesc de cele la vedere (au comptant), unde contractul se incheie fara stabilirea unui volum minim de titluri.

Fiind vorba de operatiuni la termen, operatorul trebuie sa depuna pret la tranzactiile in marja, o acoperire (couverture) avand de ales intre urmatoarele variante:

fonduri in numerar sau bonuri de tezaur, reprezentand 20 % din valoarea contractului;

titluri cu venit variabil (actiuni), caz in care garantia constituita din acestea trebuie sa reprezinte 40 % din valoarea contractului.

Aceasta acoperire joaca rolul care revine, in tranzactiile la bursele americane, marjei.

Spre deosebire de operatiunile ferme, cum sunt cele de vanzare/cumparare pe piata cu reglementare lunara, in cazul operatiunilor la termen conditionat, cumparatorul si numai el, are facultatea sa execute sau nu contractul ( in cazul operatiilor cu stelaj).

Tranzactiile cu prima

In operatiile cu prima, cumparatorul poate la cumpararea contractului (in ziua strigarii primelor), fie sa ceara executarea contractului, adica sa faca livrarea/plata, fie sa abandoneze/rezilieze contractul, platind vanzatorului prima.

Prin urmare, apar doua elemente particulare:

acoperirea (marja) contractului este constituita de marimea primei (prima reprezentand suma de bani convenita de la inceput, pe care cumparatorul se angajeaza sa o plateasca la scadenta, in cazul in care nu executa contractul);

riscul asumat de operator, atunci cand lucreaza 'descoperit' este limitat la marimea primei.

Contractul nu poate fi lichidat decat la scadenta; pana la aceasta data marja depusa trebuie mentinuta. Pe de alta parte, operatiunile de prima se fac pentru unitatea de tranzactii specifica pietei cu reglementare lunara.

Pretul de cumparare intr-o operatiune cu prima este mai mare pe piata cu reglementare lunara, deoarece cumparatorul trebuie, prin diferenta de pret, sa compenseze acest avantaj pe care il acorda vanzatorul. Diferenta de curs este denumita 'ecart'. Pentru una si aceeasi prima pretul este cu atat mai ridicat cu cat scadenta este mai indepartata.

Operatiile cu stelaj

Stelajul este un contract conditional in care cumparatorul are dreptul sa aleaga sensul operatiunii, tinand seama de doua preturi stabilite pentru contract si denumite 'bornele stelajului'.

Cumparatorul unui stelaj pe actiuni se poate declara fie cumparator al actiunilor la pretul mai mare, fie vanzator al actiunilor la pretul mai mic. In schimb, vanzatorul stelajului trebuie sa livreze titlurile la pretul mai mare, cand cumparatorul stelajului se declara vanzator de titluri.

Stelajul poate fi utilizat pentru operatiuni speculative atunci cand operatorul lucreaza 'descoperit', sau pentru operator de acoperire atunci cand are ca scop protejarea valorii unui portofoliu.

CAPITOLUL III

INDICII DE BURSA

3.1. Principalii indici pe pietele internationale

Indici bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare pe o anumita piata. Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii si presupune raportul dintre cerere si oferta la un moment dat pe piata respectiva. Din acest punct de vedere indicele caracterizeaza starea economica in general, daca structura indicelui este reprezentativa pentru ansamblul ramurilor si sectoarelor de activitate.

In practica bursiera exista doua categorii de indici:

Indici din prima generatie ca Dow Jones, Financial Times, Nikkei.

Principala caracteristica se refera la faptul ca in componenta acestor indici se include valori mobiliare numai din ramuri industriale sau chiar daca titlurile componente prezinta o diversificare pe ramuri, alcatuirea indicelui e simpla, fara ponderea titlurilor, in functie de capitalizarea bursiera, ceea ce face ca nivelul de reprezentativitate al indicelui sa fie restrans.

Indici din a doua generatie ca NYSE Composite Index, Financial Times 100, TOPIX.

Caracteristica pentru generatia a doua este diversificarea larga a valorilor mobiliare ce intra in compozitia indicelui, precum si alcatuirea acestuia cu respectarea. anumitor criterii ca:

Selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui - din acest punct de vedere se aleg valori mobiliare emise de societati din toate ramurile de activitate, inclusiv sectoare bancare, de asigurari si servicii necomerciale de toate tipurile.

Dispersia valorilor mobiliare incluse in structura indicelui- ceea ce inseamna ca difuzia acestora in randul investitorilor sa fie foarte mare, astfel ca nimeni sa nu detina controlul total asupra uneia din valorile mobiliare incluse.

Gradul de capitalizare bursiera- adica in structura indicelui vor fi cuprinse valori mobiliare ce asigura un grad ridicat de capitalizare bursiera, atat din punct de vedere al valorilor tranzactionate cat si prin prisma nivelului dividendelor/actiune repartizate de emitent.

Gradul de lichiditate al titlurilor incluse in structura indicelui- se aleg cele mai lichide valori mobiliare, cele pentru care interesul investitorilor e mare si constant.

Reprezentativitatea (ponderea) valorilor mobiliare in structura indicelui poate fi:

a) pondere egala pentru toate valorile mobiliare luate in considerare;

b) pondere cu capitalizare bursiera, caz in care se atribuie o importanta mai mare acelor valori mobiliare pentru care dividendul/ actiune e mai ridicat;

c) pondere atribuita numai prin prisma evolutiei valorilor mobiliare, ceea ce inseamna ca se acorda o importanta mai mare titlurilor care au un curs in crestere pe un interval de timp suficient de mare considerat astfel incat sa fie reprezentativ din punct de vedere al cererii pentru titlurile respective.

Orice indice bursier se masoara in puncte ( ca unitate de masura), iar in alcatuirea lui se tine seama de eventuale modificari care intervin la nivelul societatilor emitente ale titlurilor incluse in indice, precum si de conditiile nou aparute pe piata respectiva, conditii care ar putea impune modificarea indicelui. Ca atare, pe orice piata, organismele reprezentative ale bursei isi asuma dreptul de calcul, cu conditia ca orice modificare sa fie justificata si comunicata in piata anterior producerii ei.

3.1.1. Indici bursieri pe piata americana

a) Indicele Dow-Jones, cuprinde 30 de actiuni reprezentative din ramura

industriei americane. Aceste indice este cel mai frecvent folosit de presa
pentru a caracteriza standardul economiei americane la un moment dat.
Pentru analistii financiari insa, importanta indicelui nu e aceeasi
deoarece o analiza pe baza lui e restransa la ramura industriei.

b) Cel mai folosit indice ce caracterizeaza ansamblul pietei americane e
indicele Corporatiei Standard and Poor, numit Standard and Poor 500. In
alcatuirea lui intra 500 de societati reprezentative pentru toate ramurile,
sectoarele si domeniile de activitate. Acest indice este recalculat in fiecare
minut al zilei de tranzactionare, motiv pentru care e considerat indice in timp
real. Actiunile din structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta
gruparea pe ramuri industriale la Bursa de Valori din New York. Valoarea
totala de piata a actiunilor ce compun indicele reprezinta 80% din valoarea
actiunilor tranzactionate la New York Stock Exchange. Acest indice
reprezinta suportul contractelor futures tranzactionate la CME si al
optiunilor tranzactionate la NYSE.

c) Indicele Frank Russel e calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de actiuni cotate in Statele Unite (din punct de vedere al capitalizarii bursiere) si reprezinta aproximativ 98% din piata valorilor mobiliare din SUA. Acest indice are doua forme: Russel 1000 si Russel 2000. Acesti indici sunt cotati la fiecare 15 secunde.

3.1.2. Indici bursieri pe piata britanica

a) Indicele Financial Times 30, cunoscut sub denumirea FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazeaza pe cursul a 30 actiuni tranzactionate intens (blue chips) fiind recalculat de cate ori se produc modificari ale cursurilor actiunilor care intra in componenta indicelui.

b) Indicele Financial Times Stock Exchange 100 a fost introdus
pentru a satisface nevoia unui indice al actiunilor calculat in timp
real (in fiecare moment al zilei). Intentia initiala la data de referinta a acestui indice (31. 12. 1983) a fost de a evidentia importanta primelor 100 de companii cotate la bursa londoneza. In prezent se considera ca el caracterizeaza ansamblul Pietei britanice.

Acest indice constituie suportul pentru contractele futures, dar mai ales
pentru optiunile tranzactionate la Bursa de Valori Mobiliare Derivate din Londra.

3.1.3. Indici bursieri pe piata japoneza

a) Indicele Nikkei (Nikkei Stock Average), numit si Nikkei Dow, este compus din 225 din prima sectiune a bursei din Tokio, fiind calculat ca o medie aritmetica ponderata. Indicele se modific in mod egal pentru aceeasi variatie a cursului actiunilor, indiferent de capitalizarea bursiera.

b) Indicele TOPIX este indicele primei sectiuni a bursei din Tokio si cuprinde in componenta sa toate actiunile companiilor cotate la prima sectiune a bursei. In structura sa sunt incluse aproximativ 1200 actiuni. Este indicele cu cea mai larga baza de calcul, fiind structurat astfel incat sa dea cea mai buna imagine a pietei japoneze. Indicele Topix este calculat la fiecare 60 secunde.

3. 2.1 Indici bursieri pe piata romaneasca

1. Familia indicilor VAB (VANGUARD BUCURESTI)

Familia indicilor VAB a fost lansata in aprilie 1996 cu ocazia forumului 'Crans-Montana' de la Bucuresti.

VAB este indicele general al pietei de capital si cuprinde toate actiunile tranzactionate pe aceasta piata;

VAB.RA este indicele tuturor actiunilor tranzactionate pe RASDAQ;

VAB.BX urmareste capitalizarea tuturor actiunilor cotate la Bursa de Valori Bucuresti.

Indicii VAB se calculeaza in functie de evolutia zilnica a capitalizarii totale a fiecarei piete urmarite.

2. IndiceleBMSl

Este indicele propriu al Bursei Monetar Financiare si de Marfuri Sibiu si a fost primul indice bursier romanesc care s-a constituit ca suport pentru utilizarea contractelor futures pe indici. Indicele este de tipul celor neponderati, ce include numai pretul de piata al actiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti si valoarea nominala a acestora.

3. Indicele BET

Septembrie Februarie

Pondere %

Ponderea celor 10 titluri din Cosul indicelui BET

Numele oficial al indicelui este in limba romana Indicele Bursei de Valori Bucuresti, in limba engleza Bucharest Exchange Trading, iar numele abreviat este BET.

Data de referinta este 19 septembrie 2005, data de start este 22 septembrie 2005, iar valoarea de start este 1000 de puncte.

Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera si este creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti.

Prin constructie (metodologie de calcul, reguli de selectie a actiunilor si actualizare ) el are si scopul de a furniza o baza adecvata pentru tranzactiile derivate pe indice. Acestea sunt: options si futures, si combinatii ale acestora.

Tranzactionarea instrumentelor derivate pe indici are ca scop

acoperirea riscului investitorilor in actiunile ce compun portofoliul indicelui, prin angajarea de tranzactii pe instrumente derivate in sensul invers al celor pe valorile mobiliare respective. Aceasta operatie se numeste arbitrajul pe index ('index arbitrage').

Indicele BET permite managerilor de portofoliu calcularea coeficientului beta, avand astfel la dispozitie o masura mai precisa a volatilitatii actiunilor cotate.

Indicele BET este exprimat si in USD ('dollar terms'), prin convertirea preturilor in lei la cursul BNR din ziua respectiva servind astfel si investitorilor straini care doresc si o alta exprimare a indicelui.

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizarea a preturilor celor mai 10 lichide actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la preturile corespunzatoare din data de referinta (momentul t=0).

Unde:

N este numarul de actiuni din portofoliul indicelui: 10,

p_i0 este pretul mediu ponderat actiunii i la momentul de referinta t=0 (adica 19 Sept. 2005),

Pi, este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t.

q_io este numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t=0

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de
tranzactionare datorat masurilor de: divizari/consolidari de actiuni,
fuzionarii ale firmelor sau orice modificari ale capitalului social al unei actiuni aflate in portofoliul indicelui, valoarea indicelui este ajustata
(indicele este racordat) cu un factor de corectie f in ziua in care are loc
schimbarea care afecteaza pretul. Astfel se realizeaza continuitatea si
comparabilitatea valorilor indicelui.

In cazul in care exista actiuni care nu mai corespund regulile de includere in portofoliul indicelui, iar altele care sunt tranzactionate corespund acestor reguli, se procedeaza la o actualizare a portofoliului indicelui. Si in acest caz, factorul de corectie f este recalculat, pentru a compensa aceasta modificare. Astfel se asigura cerinta ca indicele sa reflecte zilnic schimbarile preturilor actiunilor fata de preturile acelorasi actiuni, la un moment de referinta.

Toate modificarile portofoliului indicelui se fac periodic si se decid de catre Comitetul Indicelui, care analizeaza si decide trimestrial actualizarea acestuia conform celor de mai sus.

Regulile selectiei celor 10 actiuni care formeaza portofoliul indicelui sunt urmatoarele: actiunile trebuie sa fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti, actiunile trebuie sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera; de asemenea se urmareste ca suma capitalizarilor firmelor ale caror actiuni sunt in portofoliul indicelui sa depaseasca 60 % din capitalizarea bursiera totala, actiunile trebuiesc astfel alese incat sa se asigure diversificarea portofoliului indicelui, actiunile trebuie sa fie cele mai lichide, acesta caracteristica fiind aproximata prin totalul valorii tranzactiilor pe actiunea respectiva; se urmareste ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie cel putin 70 % din valoarea totala tranzactionata.

Competenta si componenta Comitelui Indicelui a fost decisa de catre Comitetul Bursei.

Acesta este abilitat sa ia toate deciziile necesare respectarii regulilor de selectie si a metodologiei de calcul a indicelui.

Comitetul Indicelui se intruneste lunar, luand dupa caz deciziile necesare de actualizare trimestriala a portofoliul indicelui.

Comitetul Indicelui face propuneri catre Comitetul Bursei pentru marketingul indicelui, inclusiv pentru folosirea valorilor indicelui in tranzactii cu instrumente derivate.

Ponderile actiunilor care intra in componenta indicelui si factorii de corectie.

Actiunile incluse in portofoliul indicelui in 19 septembrie 2005 sunt urmatoarele:

Pe 16 februarie 2006 s-a facut inlocuirea titlurilor Otelinox SA Targoviste cu Alro SA Slatina si actualizarea capitalului social reflectat in numarul total de actiuni emise. f = 750.70

Deciziile de modificare a portofoliului indicelui prin inlocuirea actiunilor sau modificarea ponderilor ca urmare a evenimentelor specificate in metodologia de calcul sau a unora imprevizibile sunt anuntate in mass-media cu trei zile inaintea efectuarii lor.

Valoarea indicelui este calculata in timp real si afisata atat pe tabela electronica, cat si pe toate terminalele agentilor din ringul bursei sau conectate la distanta la sistemul de tranzactionare automata.

Valorile de inchidere ale indicelui vor fi incluse in sumarul de tranzactionare emis zilnic de catre bursa, precum si in toate Buletinele Bursei.

Bursa de Valori Bucuresti a dat publicitatii si al doilea indice oficial al BVB,indicele compozit.

Denumirea abreviata a acestuia este BET-C.

Data de referinta pentru indicele BET-C a fost 16 aprilie, iar valoarea de

start a fost, pret in cazul indicelui BET, de 1000 de puncte.

Aceasta masura este luata datorita necesitatii unei reprezentari
complete a evolutiei preturilor titlurilor tranzactionate la Bursa de Valori
Bucuresti. Indicele BET-C este calculat folosind aceeasi forumul pret primul indice oficial, BET si anume media ponderata cu capitalizarea bursiera a preturilor titlurilor aflate in portofoliul indicelui. Preturile folosite vor fi preturile medii. Baza indicelui va contine preturile medii din data de referinta, 16 aprilie. Mentionam ca aceasta formula este similara celei folosite in cazul indicilor din generatia a doua (S&P 500, FT-SE100, CAC40, ATX,etc.)

Prin aceasta masura, se pun bazele crearii unei familii de indici. Primul indice al Bursei, BET, a fost creat in scopul de a servi ca baza pentru tranzactiile cu instrumente derivate (futures si optiuni pe indice), in portofoliul sau intrand cele mai lichide 10 titluri din categoria I.

Datorita faptului ca scopul principal de creare a indicelui compozit este de a reflecta evolutia tuturor actiunilor tranzactionate, in cosul indicelui vor fi automat incluse noile societati pe masura ce sunt cotate, in ziua urmatoare dupa formarea pretului de piata.

Pentru a compensa orice efecte artificiale asupra pretului de piata
(datorate adaugarilor de noi titluri, a divizarilor / consolidarilor de actiuni,
fuzionarilor de firme sau oricaror modificari ale capitalului social) valoarea
indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie in ziua
in care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Astfel se asigura
continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui. Factorul de corectie este
valoarea indicelui din ziua anterioara modificarii cosului indicelui.

Noile ponderi rezultate dupa fiecare modificare a cosului vor fi puse la dispozitia Societatilor de Valori Mobiliare membre ale Asociatiei Bursei. De asemenea, daca din diverse motive se doreste schimbarea valorii de referinta (bazei) de la 1000 la valoarea actuala a indicelui BET, serviciul Cercetare-Dezvoltare va pune la dispozitie procedura pentru a face aceasta operatie.

Indicele BET-C va fi exprimat atat in lei cat si in USD ('dollar terms'), fund astfel un indicator util pentru investitorii romani si straini. Exprimarea in USD se realizeaza prin convertirea preturilor in lei la cursul BNR din ziua respectiva.

Actiunile incluse in portofoliul indicelui (94) la data inceperii publicarii indicelui sunt urmatoarele: Tabelul nr. 3.2.

Valoarea indicelui este calculata in timp real si afisata atat pe tabela electronica, cat si pe toate terminalele agentilor din ringul bursei sau conectate la distanta la sistemul de tranzactionare automata.

Valorile de inchidere ale indicelui vor fi incluse in sumarul de tranzactionare emis zilnic de catre bursa, precum si in toate buletinele bursei.

Contractele futures pe indicii bursieri

Contractele pe indici bursieri sunt utilizate intr-o multime de scopuri. Folosirea acestor contracte in operatii de hedging si investitii poate fi considerata, in contextul strategiilor de administrare a unui portofoliu de actiuni, o stiinta aplicata a pietei bursiere.

In general, exista doua tipuri de risc al pretului pe piata de actiuni. Primul dintre ele se refera la schimbarile de pret la nivelul general al pietei, pret masurat adesea cu ajutorul indicelui compozit al pietei respective, ca de exemplu S&P 500 Stock Index, NYSE Composite Index al Bursei de Valori din New York sau indicele BET compozit al Bursei de Valori Bucuresti. A doua categoric de riscuri se refera la schimbarile de pret ale actiunilor luate individual, raportate la nivelul pretului general al pietei. Primul tip mai este denumit risc de piata sau risc sistematic (systematic risk), iar al doilea se mai numeste risc specific sau nesistematic (nonsystematic risk).

Respectand riscul pietei, preturile unora din actiunile cotate la o bursa de valori inregistreaza o volatilitate egala cu volatilitatea generala a pietei, in timp ce pretul altor actiuni cotate la aceeasi bursa prezinta o volatilitate mai mica sau mai mare decat cea generala. O marime statistica utilizata in analiza pietei de actiuni, numita 'coeficient beta', este folosita pentru a masura volatilitatea pretului unei actiuni, raportata la volabilitatea generala a preturilor de pe piata. Actiunile cu o volatilitate mare mai sunt denumite 'actiuni cu un coeficient beta inalt' , iar cel cu volatilitate mica -'actiuni cu un coeficient beta scazut'.

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu a implementat mecanismul de tranzactionare a optiunilor pentru prima oara in Romania pentru a raspunde nevoilor tot mai diversificate ale clientilor sai. Piata optiunilor a devenit accesibila tuturor celor interesati din 1998.

Optiunile pe contractul futures BET(ROL) - optiuni care fac obiectul tranzactionarii in ringurile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu -sunt contracte standardizate care dau cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde un contract futures BET(ROL) la un pret prestabilit numit pret de exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul dobandit cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Vanzatorul se obliga sa vanda sau sa cumpere contractul futures BET(ROL) suport la pretul de exercitare daca optiunea este exercitata de cumparatorul sau. Exista doua tipuri distincte de optiuni: put si call. Daca cumperi o optiune put ai dreptul sa iei o pozitie short pe contractul futures BET(ROL). Cumpararea unei optiuni call iti da dreptul la o pozitie long pe contractul futures de la baza optiunii. Ceea ce este important de retinut este ca optiunile call si put sunt contracte complet separate si distincte care ofera drepturi diferite. Ele nu sunt parti opuse ale aceleiasi tranzactii. Orice optiune put are un cumparator si un vanzator; la fel si optiunea call.

Optiunile sunt instrumente financiare folosite cu succes de operatorii de pe pietele bursiere dezvoltate deoarece ele ofera oportunitati multiple.

Cel mai important avantaj al optiunilor este acela ca, asumandu-si un risc limitat - cel al pierderii primei platite initial - cumparatorii pot obtine castiguri nelimitate. Cu alte cuvinte, suma maxima pe care o poate pierde un cumparator este egala cu prima platita vanzatorului la incheierea contractului. Din acest motiv, optiunile sunt utilizate cu mare succes in scop de hedging, limitand considerabil costurile agentilor care doresc sa se protejeze.

In plus, Casa Romana de Compensatie a stabilit pentru optiuni un sistem de marje deosebit de avantajos.

Astfel, cumparatorilor de optiuni nu li se solicita marje pana in momentul exercitarii optiunii, moment din care ea devine un contract al pietei suport cu toate drepturile si obligatiile aferente. Vanzatorii de marje sunt si ei avantajati in ceea ce priveste sistemul de marje. Astfel, vanzatorului unei optiuni i se solicita o marja initiala cu 150 RON mai mica decat marja initiala necesara pentru deschiderea unei pozitii pe piata futures a indicelui BET(RON). Optiunile pot asigura astfel un efect de levier mai ridicat decat celelalte instrumente financiare.

Optiunile reprezinta o alternativa avantajoasa la vanzarea short a actiunilor nepermisa inca pe piata de capital de la noi.

Pretul platit pentru o optiune se numeste prima. Ea este singura trasatura variabila a optiunii si depinde de conditiile pietei precum volatilitatea, durata pana la scadenta si alti factori. Ceilalti termeni ai optiunii sunt predeterminati, inclusiv lunile de contract si pretul de exercitare.

Prima unui contract pe optiuni este negociata in ringul de tranzactionare. Cotarea primei unei optiuni pe contractul futures BET(RON) este similara cu cotarea pretului contractului futures BET(RON). Prima se coteaza in puncte, fiecare punct valorand 10 RON. Fluctuatia minima a pretului este 0,1 puncte. Teoretic, prima are la baza doua componente importante: valoarea intrinseca valoarea timp.

Valoarea intrinseca este usor de calculat Ea reprezinta suma pe care o poti realiza daca ai cumparat si exercitat imediat o optiune. Altfel spus, valoarea intrinseca reflecta relatia dintre pretul de exercitare al optiunii si pretul contractului futures suport. Un alt mod de a descrie o optiune care are valoare intrinseca este sa spui ca optiunea este in bani. Optiunile pot fi si la bani (pretul de exercitare egaleaza pretul futures) sau in afara banilor (optiunea nu are valoare intrinseca nu poate fi profitabila la scadenta).

In afara banilor P. futures mai mic P. exercitare, P. futures mai mare P. exercitare.

Valoarea timp numita si valoare extrinseca reflecta suma de bani pe
care ti-ai dori sa o platesti in speranta ca o optiune va aduce profit la
scadenta sau inainte de scadenta. Cu alte cuvinte, chiar si optiunile in afara
banilor au un pret pentru ca ele pot ajunge in bani, la un moment dat in
timpul vietii lor. Valoarea timp a unei optiuni scade pe masura ce se apropie
scadenta, iar la scadenta valoarea timp va disparea iar prima ramasa va
consta in intregime din valoare intrinseca.

La BMFMS se tranzactioneaza optiuni pe contractul futures BET(RON) a caror scadenta coincide cu scadenta contractelor futures suport. Optiunile neexercitate pana la ora 13:00 din ultima zi de tranzactionare vor fi clasificate 'in bani', 'la bani' si 'in afara banilor' in functie de valoarea indicelui BET(ROL) comunicata de Bursa de Valori Bucuresti in ultima zi de valabilitate a contractului. Optiunile 'in bani' se vor lichida prin plata in lei a diferentelor dintre valoarea contractului la pret de exercitare si 10 RON x valoarea indicelui BET(RON) comunicata de Bursa de Valori Bucuresti in ultima zi de valabilitate a contractului.

Preturile de exercitare exprimate in puncte futures se stabilesc atat peste, cat si la nivelul si sub pretul futures curent al indicelui formand o lista care sa poata raspunde nevoilor de tranzactionare si management al riscului ale clientilor si participantilor la piata.

Spre deosebire de optiunile de tip european care pot fi exercitate numai la scadenta, optiunile de tip american pot fi exercitate in orice moment pana la scadenta. Cand o optiune call sau put este exercitata inainte de scadenta, investitorul devine long sau short pe un contract futures pe indicele BET(RON) si primeste imediat contravaloarea in numerar a valorii intrinseci a optiunii daca initiaza simultan pe piata futures a indicelui o tranzactie inversa celei rezultate din exercitare.

De exemplu, daca o optiune call 350 este exercitata cand pretul
futures este de 356 cumparatorul incaseaza o suma de 60 RON = (356 -
350) x 10 RON, iar daca o optiune put 350 este exercitata cand pretul
futures este 342 cumparatorul incaseaza o suma de 80 RON = (350 - 342) x
10 RON. Prin urmare, investitorul poate iesi din aceasta pozitie printr-o
tranzactie futures de compensatie sau poate continua sa detina pozitia
futures. Daca pozitia futures nu este inchisa ea va trebui marcata la piata in
ziua urmatoare ca oricare alta pozitie futures. Daca optiunea este exercitata
la scadenta, cel ce o exercita primeste o suma in numerar egala cu diferenta
dintre pretul de cotare futures din ziua de scadenta si pretul de exercitare.
Pretul de cotare futures din ziua de scadenta a optiunilor coincide cu
valoarea indicelui BET(RON) comunicata de Bursa de Valori din Bucuresti
in acea zi.

La scadenta, regulile optime de exercitare sunt clare. Detinatorul unei optiuni call va exercita optiunea daca pretul ei de exercitare este mai mic decat pretul de cotare al suportului optiunii. Valoarea unei optiuni call exercitata este diferenta dintre pretul futures si pretul de exercitare. Invers, posesorul unei optiuni put va exercita optiunea daca pretul de exercitare este mai mare decat pretul futures. Valoarea unei optiuni put exercitata este diferenta dintre pretul ac exercitare si pretul futures.

Pentru exemplificare, daca pretul futures la scadenta optiunii este 370, o optiune call cu pret de exercitare 360 poate fi exercitata, dar o optiune put cu acelasi pret de exercitare sau mai mic nu va putea fi exercitata. Valoarea unei optiuni call exercitata este 100 RON = (370 - 360) x 10 RON. Valoarea unei optiuni put neexercitata este 0 lei. Daca pretul futures la scadenta optiunii este 360, o optiune put cu pret de exercitare 370 va putea fi exercitata, dar o optiune call cu acelasi pret de exercitare sau mai mare nu. Valoarea unei optiuni put exercitata este 100 RON si a unei optiuni call neexercitata 0 lei. Profitul general de detinerea unei pozitii long pe optiuni este diferenta dintre valoarea la scadenta si prima optiunii. Profitul generat de detinerea unei pozitii short pe optiuni este valoarea la scadenta plus prima optiunii.

CAPITOLUL IV.

RISCUL INVESTITIILOR LA

BURSA DE VALORI BUCURESTI

4.1. Notiunea de risc

In vederea limitarii riscului ca societatile de valori mobiliare debitoare sa nu isi onoreze obligatiile de plata fata de societatile creditoare, Bursa stabileste, prin regulamentele si procedurile sale, anumite mecanisme de acoperire a acestui risc.

Toate aceste mecanisme au rolul de a asigura desfasurarea in bune conditii a decontarii banesti, respectiv a transferului banilor de la cumparatori la vanzatori.

In urma realizarii acestui transfer de bani, prin intermediul Bancii de Decontare, Bursa efectueaza in Registru transferul de proprietate asupra valorilor mobiliare, in sensul mutarii acestora din contul vanzatorului in cel al cumparatorului, care devine astfel noul proprietar al valorilor mobiliare.

Fondul de Garantare este unul din mecanismele de acoperire a riscului de neplata a obligatiilor banesti de catre societatile debitoare. Fondul se constituie prin deschiderea de catre Bursa de Valori a unui cont la Banca de Decontare, cont administrat de catre Bursa.

Fondul de Garantare este astfel dimensionat incat sa acopere obligatiile de plata ale unei societati debitoare care din anumite motive nu poate face platile, avand rolul de a proteja investitorii si de a le da certitudinea incasarii banilor la momentul decontarii tranzactiilor incheiate de ei, si anume la trei zile de la efectuarea acestora in Bursa.

'Registrul' reprezinta acele evidente ale Bursei care au ca principal scop tinerea Registrului de Actiuni, a Registrului Actionarilor si a Registrului Obligatiunilor. In Registrul Bursei de Valori Bucuresti sunt inregistrate valorile mobiliare emise in forma dematerializata si cele emise in forma fizica si imobilizate conform 'Procedurilor privind imobilizarea valorilor mobiliare emise in forma fizica'. Bursa de Valori asigura depozitarea valorilor mobiliare, atat a celor emise in forma dematerializata, cat si a celor emise in forma fizica si imobilizate conform procedurii mai sus mentionate.

Registrul contine informatii referitoare la: numele si prenumele persoanelor fizice si denumirea (numele comercial) persoanelor juridice; numarul de identificare al persoanelor fizice si juridice; cetatenia, respectiv nationalitatea, persoanelor inregistrate; domiciliul/resedinta persoanelor fizice si sediul social pentru persoanele juridice; tipul si clasa valorilor mobiliare detinute; numarul valorilor mobiliare detinute.

Eventualele modificari ale datelor mentionate, ca rezultat al unor evenimente specifice (schimbarea numelui, a adresei, etc.), sunt operate in Registru in cel mai scurt timp.

Totodata, ca urmare a tranzactiilor bursiere, sau a altor situatii prevazute de lege (tranzactii intre rude, mosteniri, donatii, hotarari judecatoresti) se transfera dreptul de proprietate de la vanzator la cumparator, sau, dupa caz, de la vechiul proprietar la noul proprietar.

Registrul este organizat in trei sectiuni: sectiunea conturilor clientilor care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare - contine informatii referitoare la detinatorii de valori mobiliare care nu au un cont deschis la o societate de valori mobiliare; sectiunea conturilor clientilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare - contine informatiile referitoare la detinerile de valori mobiliare ale clientilor unei societati de valori mobiliare. sectiunea conturilor proprii ale societatilor de valori mobiliare - contine toate informatiile referitoare la detinerile de valori mobiliare ale unei societati de valori mobiliare, in nume propriu.

Bursa poate transmite, la cererea societatilor emitente, lista actionarilor, necesara in vederea convocarii Adunarii Generale a Actionarilor, a platii dividendelor sau pentru alte scopuri. De asemenea, Bursa poate pune la dispozitia fiecarei societati de valori mobiliare lista propriilor clienti si inregistrarea detinerilor de valori mobiliare ale acestora, pentru confruntarea cu evidentele proprii ale societatii.

Conform legii societatilor comerciale pe actiuni sunt obligate sa tina, prin grija Consiliului de Administratie, urmatoarele registre: Registrul de actiuni, Registrul actionarilor si Registrul obligatiunilor. Serviciul de Registru al Bursei de Valori Bucuresti preia insa obligatia tinerii acestor registre de la societatile emitente. Utilizand aceasta facilitate oferita de catre Bursa, transferul dreptului de proprietate se efectueaza rapid si riguros, cu un cost redus si in deplina siguranta. Printre alte avantaje pe care le ofera Registrului Bursei, mai pot fi enumerate urmatoarele: este complet integrat cu sistemul de tranzactionare, accesul la date fiind diferentiat, in functie de tipul de utilizator; realizeaza un istoric al detinerilor si al transferurilor de valori mobiliare de la data inscrierii in Registru; conduce la reducerea substantiale a eforturilor financiare si umane ale societatii emitente; confera o protectie sporita a datelor.

Pentru atragerea pe piata bursiera a celor mai performante societati comerciale ale economiei romanesti, Bursa de Valori Bucuresti urmareste

crearea de noi mecanisme si instrumente necesare dezvoltarii pietei, pentru a-si mentine astfel rolul de lider in impulsionarea pietei de capital romanesti.

Modernizarea si marirea capacitatii tehnice a sistemelor de tranzactionare, decontare si inregistrare a valorilor mobiliare va oferi Bursei posibilitatea atragerii la cota si tranzactionarii unui numar mare de actiuni si obligatiuni emise de societatile comerciale.

Tranzactionarea obligatiunilor emise de autoritatile centrale si locale, a valorilor mobiliare emise de persoane juridice straine, a actiunilor emise de societatile de investitii, precum si efectuarea distributiei prin Bursa a valorilor mobiliare emise pe piata primara, vor determina maturizarea si dezvoltarea continua a Bursei.

Bursa are ca obiectiv sa contribuie la dezvoltarea activizatii de intermediere de valori mobiliare, prin colaborarea cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Banca Nationala a Romaniei in directia gasirii solutiilor necesare pentru ca societatile de valori mobiliare sa poata acorda credite pentru finantarea tranzactiilor clientilor, in limita unui plafon stabilit de comun acord cu institutiile mentionate.

Prin colaborarea cu Banca de Decontare, se are in vedere crearea mecanismelor necesare realizarii operatiunilor de imprumutare si gajare a valorilor mobiliare precum si a altor noi instrumente si mecanisme ce pot determina cresterea lichiditatii si a numarului de participanti pe piata bursiera.

Prin realizarea sistemului de tranzactionare la distanta, care reprezinta un proiect de termen mediu al Bursei de Valori Bucuresti, Bursa va putea oferi societatilor de valori mobiliare membre ale Asociatiei Bursei posibilitatea de a avea acces pe piata bursiera, prin intermediul unor terminale instalate la sediul propriu.

Pentru stimularea investitiilor straine in Romania, Bursa a va face demersurile necesare pentru ca investitorii straini sa poata avea un acces mai direct la tranzactionarea actiunilor celor mai puternice societati comerciale romanesti, atat pe piata bursiera de la Bucuresti cat si pe piata bursiera externa, contribuind la initierea si finalizarea proceselor de inscriere a actiunilor sau obligatiunilor acestor societati comerciale la cota celor mai importante burse de valori din lume.

Bursa de Valori Bucuresti si-a putut demara si dezvolta activitatea si datorita suportului primit de la Guvernul Canadian. Colaborarea cu firma canadiana EFA Software Ltd. a determinat punerea in functiune si modernizarea continua a softului prin care se realizeaza activitatea operationala a Bursei.

Ulterior Bursa a stabilit un program de colaborare si cu British Know How Fund, aflat in curs de derulare si in prezent, care i-a permis consolidarea reglementarilor si a activitatii bursiere.

Bursa se afla acum pe drumul integrarii ei in piata bursiera
internationala, dorind sa isi creeze o imagine pozitiva in piata de capital din
Europa Centrala si de Est. Bazandu-se pe rigoarea reglementarilor pe care le
promoveaza precum si pe calitatea activitatii sale, Bursa de Valori Bucuresti
a initiat demersurile necesare pentru a deveni membru corespondent al
Federatiei Europene a Burselor de Valori si al Federatiei Internationale a
Burselor de Valori, avand de asemenea in proiect ca intr-un viitor cat mai
apropiat sa poata primi calitatea de membru plin al acestor prestigioase
organizatii.

Piata de capital poate reprezenta o alternativa viabila pentru economiile sau proiectele de investitii ale populatiei. Prin intermediul unei Societati de Valori Mobiliare, oamenii pot avea acces la tranzactionarea actiunilor a peste 60 de societati cotate la Bursa de Valori Bucuresti si cateva mii de societati listate pe piata extrabursiera.

Beneficiarii informatiilor de bursa isi pot intocmi strategii de dezvoltare, isi pot planifica productia sau restructura activitatea, pot investi pe pietele cele mai atractive si isi pot diminua pierderile.

Daca activitatea de tranzactionare reprezinta partea cea mai vizibila a activitatii pietei, clearingul ramane fundamental pentru operatiunile facute in bursa.

Clearingul este corpul central care permite burselor 'futures' si 'options' sa functioneze: repede, in siguranta si eficient.

In relatia bursa-casa de clearing se cer, de la inceput, lamurite cateva conditii obligatorii: standardizarea contractelor 'futures' tranzactionate; acordul partilor asupra mecanismului de operare in ring; suportul membrilor cu capital adecvat; adeziunea participantilor la piata la un set de reguli impus de buna functionare a clearingului.

In contrapartida, mecanismul de clearing mareste eficienta capitalului, elimina riscurile si garanteaza executarea contractelor.

Ca organizare, Casa de clearing poate deservi o bursa sau mai multe burse si, conform practicii internationale, va garanta orice contract incheiat.

Sumele necesare garantarii sunt prelevate de membrii de compensare (membrii Casei de clearing).

In mod teoretic, pot exista urmatoarele situatii: fondul de garantare sa apartina unui singur membru: institutie financiara/bancara (de exemplu, clearingul la bursele de valori si marfuri din Budapesta este asigurat de o casa de clearing care lucreaza cu un fond de garantare depus de Banca Nationala).

Fondul de garantare sa apartina mai multor membri care sunt, in acelasi timp, si membri operatori (agentii de brokeraj) in bursa. Cu alte cuvinte, ei vor utiliza casa de compensatie pentru inchiderea, garantarea si executarea propriilor pozitii si pe cele ale clientilor; fondul de garantare sa apartina mai multor membri dintre care unii sunt si membri operatori in bursa, iar altii sunt doar membri ai casei de clearing.

Membri Casei de clearing care nu sunt membri in bursa vor reprezenta interesele membrilor non-compensare, adica acei agenti care actioneaza in bursa, dar nu sunt membri ai Casei de Compensatie (pe baza de contract de compensare); fondul de garantare sa apartina mai multor membri care nu sunt si membri operatori in bursa.

Cel mai raspandit model si cel mai recomandat de practica internationala este cel in care structura membrilor pentru compensare este: membri de compensare directi (care isi inchid propriile pozitii -actionand si ca agent in bursa-, si pe cele ale clientilor lor); membri de compensare generali (care inchid pozitiile membrilor comercial non-compensare).

Ca mecanism, intotdeauna intre clientul care tranzactioneaza in bursa prin intermediul reprezentantului sau (Agentia de brokeraj) si Casa de Compensatie se interpune cel putin un membru compensator: chiar agentia de brokeraj daca este si membru de compensare direct sau o alta companie, membru de compensare general, cu care agentia care este membru non-compensare are un contract de compensare.

In acest mod, folosind conceptul de inovatie, Casa de clearing devine: cumparator pentru fiecare vanzator; vanzator pentru fiecare cumparator.

Cu alte cuvinte, contractul de vanzare-cumparare 'futures' dintre un vanzator si un cumparator se transforma in doua contracte: unul de vanzare in care, in calitate de cumparator, apare Casa de clearing care preia deplin toate obligatiile cumparatorului, si unul de cumparare in care, in calitate de vanzator, Casa de clearing preia deplin toate obligatiile vanzatorului.

Astfel, rolul Casei de clearing nu se reduce numai la: gestionarea fondurilor de garantare si a marjelor initiale (de siguranta) si de tranzactionare; compensarea prin inchiderea contractelor de sens contrar si evidentierea castigurilor si pierderilor din aceasta operatiune (diferenta dintre pretul cu care s-a cumparat un contract si pretul la care s-a vandut un contract); garantarea tuturor pozitiilor deschise pana la inchidere (prin compensare directa sau prin ajungere la scadenta).

Ci si, element fundamental, Casa de clearing garanteaza executarea tuturor obligatiilor asumate de parti in contractele necompensate (deschise) pana la scadenta. Astfel stand lucrurile, daca un client vanzator, intr-un contract de cumparare ajuns la scadenta, nu-si poate indeplini obligatiile de a livra marfa, Casa de clearing are obligatia de a pune marfa la dispozitie. In mod similar, preia obligatia de a plati a cumparatorului intr-un contract de vanzare.

Membrii Casei de clearing sunt responsabili pentru siguranta pozitiilor
deschise ale clientilor lor. Asta presupune o gestionare precisa a pozitiilor, o
permanenta evaluare a potentialelor pierderi si castiguri, o compensare corecta si o interventie rapida pentru limitarea numarului de pozitii deschise
in situatii deosebite. In acelasi timp, membrii Casei de clearing se expun
anumitor riscuri rezultate fie din modul de a actiona al clientilor, fie din
evolutia preturilor pe piata.

Aceste riscuri se pot evita, in cea mai mare masura, prin adoptarea unor mecanisme verificate: in general, orice client trebuie sa depuna la Casa de clearing, ca o conditie de a intra la tranzactionare, o marja initiala (de siguranta); riscurile din modificarile bruste de pret pe piata sunt acoperite de o marja de tranzactionare care acopera, total sau partial, pierderea maxima posibila; pozitiile deschise sunt permanent 'marcate la piata' (raportate la evolutia cotatiilor) pentru a determina, zilnic, potentiala pierdere si a putea interveni, fie printr-un apel, catre client, pentru majorarea marjei, fie prin solicitarea de a inchide pozitiile prin compensare; mentinerea la Casa de clearing a unui capital suficient (fond de garantare) pentru garantarea oricarei situatii.

In plus, Casa de clearing poate interveni, in situatii deosebite, pentru suspendarea tranzactiilor, limitarea numarului de pozitii deschise, majorarea marjelor initiale etc.

Membrii de compensare vor beneficia de venituri directe din aranjamentele de compensare cu. membrii non-compensare. Sigur, ca membrii directi, cei care actioneaza si in calitate de agentie de brokeraj si in calitate de membru compensator se afla intr-o situatie privilegiata.

Atunci cand fondurile aflate la Casa de clearing depasesc nevoile de compensare si garantare ale bursei, parte din aceste sume pot fi investite. In plus, desigur, aceste fonduri vor fi tinute in banci si vor fi purtatoare de dobanzi.

4.2. Modalitati de protectie in fata riscului de pret

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu si Bursa de Valori Bucuresti, doua institutii financiare reprezentative pentru piata de capital romaneasca, s-au decis sa colaboreze pentru a oferi cea mai semnificativa si noua posibilitate de investitie - tranzactionarea contractelor futures si a optiunilor pe contracte futures bazate pe indicele BET(RON).

Astfel, la 1 septembrie 2005, in baza unui contract semnat intre cele doua institutii, BMFMS a obtinut, pentru o perioada de 3 ani (cu posibilitate de prelungire pana la 10 ani), exclusivitatea tranzactionarii contractului futures pe indicele BET(RON)

Un contract futures pe indicele BET(RON), pret celelalte contracte futures tranzactionate la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS), reprezinta o obligatie de a cumpara (pozitie long) sau vinde (pozitie short) un activ financiar -in acest caz, indicele BET- la o data prestabilita numita scadenta.

Pretul contractului futures 'urmeaza' indeaproape pretul indicelui, dar poate fi mai mic sau mai mare datorita influentei catorva factori care vor face obiectul unor discutii ulterioare. In cazul contractelor futures pe indice BET(RON), valoarea unui contract este egala cu pretul curent al indicelui inmultit cu multiplicatorul sau.

De exemplu, daca indicele se tranzactioneaza la 370 puncte la
BMFMS, detinerea unui contract futures echivaleaza cu o investitie de
3.700 RON (multiplicatorul de 10 RON) in actiunile din compozitia
indicelui. Cand se tranzactioneaza un astfel de contract futures, vanzatorul
(numit si short) este de acord sa vanda 10 RON x pretul indicelui, iar
cumparatorul (numit si long) este de acord sa cumpere 10 RON x pretul
indicelui la scadenta contractului.

Toate caracteristicile contractului futures sunt standardizate cu exceptia pretului, care este negociat prin licitatie prin strigare in cadrul bursei.

Pretul contractului futures este apropiat de pretul indicelui , dar poate fi mai mare sau mai mic datorita efectelor economice ale factorilor care fac distinctia intre o pozitie cash (detinerea in prezent a actiunilor din compozitia indicelui) si o pozitie futures. In primul rand, daca ai cumparat in prezent actiunile din compozitia indicelui, trebuie sa le platesti integral.

Daca, insa, ai luat o pozitie long pe contracte futures, suma de bani necesara este limitata la o marja care reprezinta o suma de bani mult mai mica decat valoarea tranzactiei. Cu cat se apropie scadenta, pretul indicelui si pretul sau futures converg.

Pentru a mentine ordinea pe piata, BMFMS a stabilit o limita de oscilatie a indicelui (specifica fiecarui tip de contract) de 20 de puncte fata de pretul de cotare futures al zilei precedente, cand se opreste sedinta de tranzactionare.

Valoarea contractului se determina prin inmultirea pretului indicelui din contractul futures cu multiplicatorul pietei pe care se tranzactioneaza acest contract. De exemplu, daca. pretul futures al indicelui este 380, valoarea contractului este 3.800 RON (multiplicatorul este de 10 RON). In calitate de cumparator sau vanzator al unui contract futures, tranzactionezi de fapt aproximativ 3.800 RON, cat valoreaza actiunile.

Contractele futures pe indice se lichideaza in numerar, si nu in actiunile din compozitia indicelui. Aceasta inseamna ca la scadenta contractului, pretul de lichidare este 10 RON x valoarea indicelui comunicata de BVB pentru acea zi. Aceasta valoare se va compara cu valoarea contractului de la momentul cand s-a initial tranzactia. La scadenta, pozitiile ramase deschise sunt compensate in numerar la pretul comunicat de BVB pentru acea zi.

Volumul este cea mai frecventa statistica folosita, referitoare la activitatea de tranzactionare a contractelor futures. Fiecare unitate de volum reprezinta un contract tranzactionat si cuprinde atat partea long, cat si partea short a tranzactiei. Pozitiile deschise se refera la numarul de pozitii futures care raman deschise, sau nelichidate la inchiderea fiecarei sedinte de tranzactionare.

De exemplu, presupunem ca ai cumparat 10 contracte futures pe indicele BET(RON) si apoi ai vandut 5 dintre ele inainte de inchiderea sedintei de tranzactionare. Se adauga, astfel, cele 15 contracte la volumul zilnic total. Deoarece 5 contracte raman nelichidate, numarul pozitiilor deschise va fi egal cu 5.

Un avantaj important al burselor futures este ca partile contractului nu sunt expuse riscului de neplata a contrapartii. Bursele futures au perfectat sistemul marjelor pentru a proteja participantii la piata.

Sistemul de marje al BMFMS functioneaza dupa cum urmeaza: La initierea unei pozitii futures, trebuie sa depui marja initiala la agentia de brokeraj care te reprezinta. Aceasta marja reprezinta doar o mica fractiune din valoarea contractului (negociata intre client si agentie) si iti asigura o capacitate de finantare suplimentara substantiala. Agentia de brokeraj depune si ea o marja initiala la Casa de Compensatie, in functie de specificatiile contractelor futures. In ultima instanta, Casa de Compensatie garanteaza contractele, asumandu-si responsabilitatea de a acoperi riscul de neplata al agentiilor. Dupa initierea tranzactiei, marjele se platesc sau se solicita zilnic, asa cum am aratat anterior.

La data de 8 ianuarie 2006, un client a vandut 10 contracte futures pe indicele BET (RON) cu scadenta in luna ianuarie 2006, la pretul de 380 puncte. Deci, clientul a luat o pozitie short.

La data de 13 ianuarie 2006, pretul de cotare (de marcare) a fost de 377 puncte. Marcarea la piata la momentul respectiv presupune calculul profitului (sau pierderii) ca fiind: 10 RON x (pret vanzare - pret cotare) x numar de contracte Pentru exemplul luat, profitul = 10 RON x ( 380 - 377 ) x 10 = 300 RON.

In 20 ianuarie 2006, clientul inchide pozitia short (cumpara 10 contracte futures pe indicele BET cu scadenta in luna ianuarie) la 365 puncte. Se calculeaza profitul, ca fiind : 10 RON x ( 380 - 365 ) x 10 = 1.500 RON.

Pentru client, rezulta un castig de 15000 RON, suma cu care agentia crediteaza contul clientului.

La data de 10 februarie 2006, un alt client a cumparat 10 contracte futures pe indicele BET (RON) cu scadenta in luna februarie, la pretul de 375 puncte. Deci, clientul a luat o pozitie long. La data de 17 februarie 2006, pretul de cotare a fost de 374 puncte. Marcarea la piata, la momentul respectiv, presupune calculul profitului (sau pierderea) ca fiind: 10 RON x (pret cotare - pret cumparare) x numar de contracte. Pentru exemplul luat, pierderea = 10 RON x ( 374 - 375 ) x 10 - - 100 RON. In 25 februarie 2006 clientul inchide pozitia long (vinde 10 contracte futures pe indicele BET cu scadenta in luna februarie) la 365 puncte.

Se calculeaza pierderea , ca fiind : 10 RON x ( 365 - 375 ) x 10 = -1.000 RON. Pentru client rezulta o pierdere de 10.000 RON, suma cu care se debiteaza contul clientului. Pentru fiecare tranzactie (cumparare/vanzare) sau pentru inchiderea pozitiei, clientului i se retin din cont comisioanele datorate agentiei de brokeraj pentru serviciile de intermediere prestate.

Tabel 4.2.1.

CONTRACTUL PE INDICELE BET (ROL) CU SCADENTA LA O LUNA

Tabel 4.2.2.

CONTRACTUL PE INDICELE BET (ROL) CU SCADENTA LA TREI LUNI

Tabel 4.2.3.

CONTRACTUL PE INDICELE BET (ROL) CU SCADENTA LA SASE LUNI

Incepand cu luna Decembrie a anului trecut, la Bursa Maritima si de Marfuri Constanta au demarat tranzactiile cu un nou instrument - contractul la termen ('futures') pe diferenta de curs valutar.

Obiectivul urmarit este formarea unei piete organizate in care sa se stabileasca, pe baza raportului dintre cerere si oferta, care va fi valoarea monedei nationale in raport cu. alte valute, la o data ulterioara fata de data la care au loc tranzactiile.

In acest moment se tranzactioneaza 4 tipuri de contracte: leu - dolar cu scadenta la o luna, leu- dolar cu scadenta la trei luni, leu - Lira sterlina cu scadenta la o luna, leu - EUR cu scadenta la o luna. La scadenta, contractele necompensate in perioada de tranzactionare nu devin efective, ci doar se regularizeaza valoric in raport de cursul oficial comunicat de B.N.R. cu valabilitate in ultima zi de tranzactionare. Astfel, participantii la plata incearca de fapt sa descopere care va fi acest curs astfel incat sa vanda la preturi mai mari sau sa cumpere la preturi mai mici.

O alta modalitate de a castiga este aceea de a compensa contractele de vanzare cu cele de cumparare, in interiorul perioadei de tranzactionare, respectiv sa vanda mai scump decat a cumparat / sa cumpere mai ieftin decat a vandut. Prin compensare, de asemenea participantii care realizeaza ca au mizat gresit pot sa limiteze pierderea.

Pentru exemplificare, sa vedem ce se intampla pe piata leu-dolar cu scadenta la 27.02.2006 (ultima zi lucratoare din luna Februarie):

- un client (X) ordona brokerului sau sa-i cumpere in ziua de 05.02.2006, un contract la pretul de 29.875 lei pentru un dolar. El mizeaza ca, la 27.02.2006, cursul oficial . -leu-dolar comunicat de B.N.R. va fi de peste 29.875 lei;

- daca, pana in 27.02.2006, apare un alt client (Y) dispus sa cumpere la mai mult de 29.875 lei, (sa spunem 29.900 lei/dolar), clientul (X) are de ales intre a vinde la acest pret (sa spunem 29.900 lei/dolar) sau de a pastra contractul pana in ultima zi de tranzactionare (27.02.2006):

a) daca vinde contractul cu 29.875 lei/dolar la 29.900 lei/dolar, obtine un castig de 25 lei/dolar, adica (un contract = 1 000 dolari);

b) daca pastreaza contractul si cursul oficial al B.N.R. la 27.02.2006 este de 29.900, castiga tot 25 lei/ dolar, adica 25 000 lei. Cu cat cursul este mai mare fata de pretul sau de cumparare va obtine un castig mai mare. Daca insa cursul oficial este de 29.825 lei/dolar, inseamna ca a cumparat mai scump si pierde 50 lei/dolar, adica 50.000 lei;

c) daca dupa data de 05.02.2006, clientul 'X' realizeaza ca previziunea sa a fost gresita si cursul oficial nu va ajunge nici macar la 29.875 lei, va incerca sa-si limiteze pierderea si sa vanda chiar sub 29.875 lei, gandindu-se ca, la scadenta ar putea inregistra o pierdere mai mare.

Daca s-ar permite vanzarea-cumpararea efectiva de valuta prin bursa, participarea la tranzactiile pe aceste piete ar fi justificata de 3 obiective majore:. cumpararea - vanzarea efectiva de valuta la un anumit termen (peste o luna, trei, sase), dar la un pret pe care-1 stabilesc in momentul tranzactiei. In acest fel, de exemplu, importatorii care au de efectuat plati la 31.03.2006 au posibilitatea sa incheie contracte de cumparare de dolari SUA la un pret negociat si stabilit la data de 05.02.2006.

Avantajul este ca, pe de o parte, stiu cu aproape 2 luni inainte cat ii costa dolarul si pot, inca de acum, sa calculeze care va fi pretul produsului importat si, pe de alta parte, foarte important, nu sunt obligati sa-si imobilizeze lei acum pentru ca plata o fac la 31.03.2006; bazandu-se pe principiul ca pretul de la bursa si pretul de pe piata spot, la scadenta, tind sa se egalizeze pot sa faca o operatiune de acoperire a riscului (heading).

Daca, de exemplu, doresc sa cumpere valuta, de pe piata spot la 31.03.2006, fac un contract de cumparare pe aceasta piata la, sa zicem 29.900 lei/dolar. In acelasi timp, vin la bursa si fac un contract de vanzare de valuta la acelasi pret (29.900 lei/dolar).

Daca la data de 31.03.2006 cursul oficial al B.N.R. este de 30.000lei/dolar, pe piata spot se afla in pierdere intru-cat au cumparat mai scump (30.325 fata de 30.000), dar pe piata 'futures' se afla in castig intru-cat au vandut mai scump (30.325 fata de 30.000).

Un rol esential in piata il au speculatorii, adica cei care participa la tranzactii doar pentru a castiga din diferenta dintre pretul de cumparare si cel de vanzare sau in raport, cum se intampla acum, cu cursul oficial al B.N.R. din ziua scadentei. Ei sunt singurii care preiau riscurile fluctuatiei de pret in speranta obtinerii unui castig- cu cat piata este mai fluctuanta, mai riscanta, cu atat castigurile sunt mai mari (dar si pierderile).

Jocul de bursa pe pietele la termen este unul de suma nula: ce castiga unii pierd altii.

Un client (persoana fizica sau juridica) care nu are agentie de brokeraj atestata de bursa poate tranzactiona pe aceste piete doar printr-o asemenea agentie, pe baza de contract de reprezentare. El plaseaza ordine brokerilor agentiei si acestia le executa in ringul bursei.

In prezent el poate actiona doar pentru operatiunii de hedging si
speculatii. La orice bursa din lume, unii castiga si altii pierd. Asumarea
riscului, pentru cei bine informati, poate genera castiguri pe masura.

Tranzactiile din luna Ianuarie de la Bursa Maritima si de Marfuri Constanta au aratat ca, investind, castigul a fost, pentru unii, de 60%.

Aparitia acestor noi instrumente are si un rol formator: invatarea asumarii riscului. Economia de piata presupune, intr-o substantiala masura, invatarea cailor de a obtine castig in situatiile de risc.

Dezvoltarea fenomenului bursier pe plan mondial a devenit o
emblema a societatii moderne. Bursa este locul in care se intalnesc oamenii
bine informati, hotarati, curajosi. Din concurenta dintre acestia nu doar se
castiga si se pierd bani ci si: se obtin cele mai corecte preturi in raport cu
cererea si oferta; se creeaza o piata a informatiilor; se fac previziuni despre
viitor; se mobilizeaza fonduri banesti.

CAPITOLUL V.

EXPERIENTA ROMANESCA

5.1. Premisele formarii pietei de capital din Romania

Revolutia Romana din decembrie 1989 a insemnat schimbarea regimului politic, ceea ce a dus, in plan economic, la crearea premiselor pentru trecerea la economia de piata.. Societatea care prinde contur in Romania post-revolutionara se bazeaza pe legea cererii si ofertei. Cresterea economica si continuarea procesului de stabilizare macroeconomica sunt dependente insa de accelerarea procesului de privatizare, prin care se realizeaza transferul de proprietate dinspre sectorul de stat spre sectorul privat. Obiectivul strategic al societatii in tranzitie este deci tocmai formarea si dezvoltarea pietelor specializate, impreuna cu toate conexiunile cerute de legile economice, precum si perfectionarea mecanismelor specifice de functionare, conform unui model de dezvoltare coerent si adaptat realitatilor tarii noastre

Guvernul si Parlamentul trebuiau sa elaboreze si sa adopte legislatia adecvata, credibila si ferma, care sa garanteze proprietatea privata si sa sprijine pe cale legislativa intarirea si dezvoltarea unei economii capitaliste sanatoase. Cresterea economica nu poate fi insa complet libera, iar autoritatile trebuie sa intervina pentru a combate tendintele de formare a monopolurilor. Deci succesul tranzitiei la economia de piata depinde, in primul rand, de masura in care Guvernul si Parlamentul elaboreaza si pun in aplicare o legislatie coerenta, ferma si adecvata, care sa reglementeze piata si functionarea ei, in conformitate cu cele trei premise principale:

proprietate privata garantata;

realitatea concurentei si a liberului schimb

functionarea mecanismului falimentului si a lichidarii firmelor.

Formarea si dezvoltarea pietei de capital in Romania si constituirea
bursei de valori au reprezentat componentele esentiale ale procesului de
restructurare a sistemului economic si de creare a mecanismelor si
institutiilor specifice unei economii de piata. Din pacate, Romania se afla
inca in stadiul incipient al acestui proces, prezentand un decalaj semnificativ intre proiectele de reforma necesare si unele masuri intreprinse in domeniul
economic, financiar, bancar si bursier, pe de o parte si nivelul tarilor cu
economie de piata dezvoltata, pe de alta parte.

Constituirea si dezvoltarea unei piete de capital in tara noastra sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a intreprinderilor cu capital de

stat din diferite domenii de activitate: industrie, agricultura, comert, turism, alimentatie publica si altele. In paralel, aparitia unor firme noi cu capital particular, cu sau fara participare straina, concura la accelerarea procesului de creare a unei adevarate piete de capital si, in consecinta, a bursei de valori mobiliare. Activitatea de promovare a unei politici institutionale prin atragerea de capital strain constituie asadar una dintre modalitatile importante, de creare a sectorului proprietatii private si de accelerare a trecerii la economia de piata.

Premisele de formare a pietei de capital in Romania constau in privatizarea societatilor comerciale cu capital de stat, in dezvoltarea sectorului particular prin infiintarea de noi societati cu capital privat si prin atragerea de investitori straini. Legea nr. 31 din 16.11.1990 a deschis drumul infiintarii de societati comerciale cu capital privat. Astfel, s-au putut constitui societati comerciale, ca persoane juridice, de urmatoarele tipuri:

societati in nume colectiv, ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor;

societati in comandita simpla, ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor, comanditarii raspunzand numai pana la concurenta aportului lor;

societati in comandita pe actiuni, al caror capital social este impartit, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, comanditarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor;

societati pe actiuni, ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai la plata actiunilor lor;

societati cu raspundere limitata ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social.

Societatile pe actiuni si cele in comandita actiuni au capitalul
reprezentat prin actiuni emise de societate, nominative sau la purtator.
Majorarea lor de capital se poate face printr-o noua emisiune de titluri.

Prin Legea nr. 58 /14.08.1991, se prevedea cadrul juridic pentru transferul de proprietate de la stat catre investitori si transferul gratuit catre populatie al actiunilor detinute de stat, in proportie de 30%. S-au infiintat, in aceasta idee, Fondul Proprietatii de Stat si 5 Fonduri ale Proprietatii Private si, in decurs de 5 ani, FPP-urile au devenit Societati de Investitii Financiare.

Fondul Proprietatii de Stat detinea initial 70% din capitalul social al
societatilor comerciale, avand ca scop sa privatizeze societatile comerciale, sa
restructureze societatile comerciale neperformante si sa se autodesfiinteze,
dupa privatizarea completa a societatilor comerciale, in termen de 7 ani. A fost creata si Agentia Nationala pentru Privatizare, ale carei atributii au fost preluate in 1997 de Ministerul Privatizarii si s-a initiat si extins vanzarea de actiuni catre salariati prin metoda MEBO, in baza Legii nr. 77 /1994.

Prin Legea nr. 55 / 1995, s-a executat privatizarea in masa prin
distribuirea cupoanelor nominative de privatizare. Legislatia privind
privatizarea s-a modificat in 1997 - 1998, in mai multe randuri. Astfel,
Ordonanta de Urgenta nr. 15/1997 modifica Legea 158/1991, actualizand
modalitatile de vanzare de actiuni si de active si prin HG 457/15.08.1997 s-au
,stabilit Normele metodologice de aplicare a Legii 58/91, modificata prin OU 15/97.

Prin Ordonanta de Urgenta nr 88/23.12.1997 s-au unificat procedurile de privatizare ale societatilor comerciale, s-a infiintat Ministerul Privatizarii si s-au abrogat toate legile anterioare referitoare la privatizare. Aceasta ordonanta a fost aprobata prin Legea privatizarii nr. 44 din 20.02.1998, iar normele metodologice au aparut prin HG nr. 55 / 2.02.1998.

In vederea atragerii capitalului strain, inca din 1991 a fost emisa Legea nr. 35 a investitiilor straine, modificata prin Ordonanta de Urgenta nr. 31/1997, care a creat facilitati investitorilor straini, iar prin Ordonanta de Urgenta nr. 92/1997 (a investitiilor directe) s-au abrogat prevederile OG 31/97, ajungandu-se la un tratament egal, atat pentru investitorii straini, cat si pentru cei romani.

Bursa de valori este prin excelenta o piata, cu caracteristici proprii. Actionarii trebuie considerati deci ca parteneri de contract. In aceasta situatie, marketingul bursier are trei mari obiective:

politica actionariatului;

politica titlurilor mobiliare;

politica dividendelor.

Politica in domeniul actionariatului are in vedere omogenizarea
intereselor actionarilor majoritari cu cele ale actionarilor minoritari. Actionarii
minoritari au un comportament apropiat de al pietei, al echilibrului intre cerere
si oferta. Pe piata secundara de capital, actionariatul minoritar are o dinamica a
nivelului si a structurii deosebit de fluctuanta, existand doua categorii:
actionari actuali si actionari potentiali.

Politica titlurilor mobiliare consta in difuzarea oricarei informatii necesare crearii ambientului unui anumit titlu, a increderii in acesta si de crestere a atractivitatii sale. Are doua mari obiective:

evaluarea financiara a intreprinderii, cat mai aproape de nivelul real. Aceasta permite pietei anticiparea evolutiei intreprinderii spre uzul actionarilor potentiali. Calitatea politicii de informare consta atat in complexitatea informatiei, cat si in oportunitatea acesteia;

evitarea disfunctionalitatii informationale. Lipsa de informatii sau interpretarea eronata a acestora, datorita ambiguitatii formei de exprimare, sunt semnale de luat in calcul de emitenti, pentru motivarea politicii fata de actionariat. Informatiile corecte si politica titlurilor mobiliare furnizeaza raspunsuri precise referitoare la : posesorii de titluri, categoria de actionariat, tranzactiile zilnice pe tipuri (vanzare /cumparare), etc.

Cunoasterea eficienta a pietei unui anumit titlu mobiliar constituie obiectul unui proces de marketing complex, general de un ansamblu de decizii luate in domeniul prospectarii pietei bursiere.

Activitatea de marketing bursier este alcatuita din urmatoarele componente:

stabilirea exacta a caracteristicilor titlului mobiliar;

urmarirea permanenta a pretului produsului financiar;

construirea unui sistem informational eficient;

analiza operativa si pertinenta a distribuirii titlurilor mobiliare.

'Politica dividendelor" are o importanta majora in marketingul bursier, fiind motivatia fundamentala a oricarei investitii de capital'. Conflictul de interese dintre distribuitori si investitori trebuie analizat, in sensul ca o reducere a nivelului distribuirii de dividende, corelata cu o informare corecta si convingatoare a actionarilor, poate duce la o crestere economica sanatoasa.

5.2. Bursa de Valori Bucuresti

Deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti, la 23 iunie 1995, urmata la 20 noiembric 1995 de inceperea efectiva a tranzactiilor, dupa o absenta a institutiei bursiere timp de aproape 50 de ani din viata economica romaneasca, reprezinta un moment de referinta in dezvoltarea pietei de capital in Romania.

Astazi, Bursa de Valori Bucuresti ofera societatilor comerciale romanesti un cadru reglementat si eficient pentru atragerea capitalului necesar dezvoltarii lor.

Schema nr. 5.2.1.

Ea realizeaza aceast lucru punand la dispozitia investitorilor romani si straini o piata care garanteaza un inalt grad de lichiditate a capitalului investit prin tranzactionarea valorilor mobiliare ale societatilor comerciale inscrise la cota. Bursa ofera societatilor comerciale romanesti cadrul necesar cresterii prestigiului acestora, atat in tara cat si in strainatate, prin programele de promovare in mass media a informatiilor din piata bursiera.

Structura capitalului strain in capitalul social al SSIF-urilor membre ale BVB

Bursa va atrage tot mai multe societati comerciale care au parcurs Programul de Privatizre in Masa, precum si societati care au derulat sau vor derula in viitor oferte publice de vanzare de actiuni.

Prin dezvoltarea pietei obligatiunilor, emise atat de societatiile comerciale cat si de autoritatile publice locale si centrale, a pietei valorilor mobiliare emise de societati comerciale straine, precum si prin atragerea spre bursa a bancilor si a societatilor de investitii, se vor realiza conditiile extinderii pietei bursiere si ale consolidarii rolului Bursei de Valori Bucuresti in dinamizarea .economiei romanesti.

Caracteristica unanim recunoscuta a bursei de piata ferm reglementata isi are un corespondent in soliditatea garantiilor de protectie a investitorilor pe care ea le ofera. Reglementarile Bursei asigura cadrul unei corelari de maxima eficienta a cererii si ofertei, ca si pe acela al informarii corecte si nediscriminatorii a investitorilor, ceea ce conduce la eliminarea oricaror influente care ar putea altera corectitudinea mecanismului formarii preturilor.

Diversificarea continua a gamei instrumentelor bursiere va determina extinderea facilitatilor oferite de piata bursiera, de care vor putea beneficia toate institutiile care activeaza in piata de capital romaneasca. Prin extinderea serviciilor oferite de Registrul Bursei si pentru societatiile comerciale necotate la bursa, se creeaza atat posibilitatea ca acestea sa utilizeze mai eficient propriile resurse umane si financiare, cat si perspectiva apropierii acestor societati de momentul intrarii pe piata bursiera.

Intr-un orizont de timp, speram cat mai apropiat, Bursa de Valori Bucuresti isi va asuma deplin rolul care revine in general unei institutii bursiere, si anume acel de barometru al economiei nationale, devenind totodata calea cea mai directa de acces a societatilor comerciale romanesti catre recunoastere in cercurile de afaceri interne si internationale. Aceste caracteristici se vor acentua o data cu intrarea Bursei de Valori Bucuresti pe piata de capital internationala si prin afilierea ei la Federatia Europeana a Burselor de Valori precum si la Federatia Internationala a Burselor de Valori.

In anul 1994 Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr.52 privind valorile mobiliare si bursele de valori. In baza acestei legi a luat fiinta Comisia Nationala a Valorilor Mobilare, institutie autonoma, subordonata Parlamentului si avand drept mandat implementarea prevederilor legii mentionate, reglementarea si supravegherea pietei valorilor mobiliare.

Schema nr. 5.2.2.

Bursa de Valori Bucuresti a fost infiintata la 21 aprilie 1995 prin decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, ca institutie publica investita cu personalitate juridica ce isi desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii.

Schema 5.2.3.

Inaugurarea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti a avut loc la 23 iunie 1995, in incinta pusa la dispozitie de Banca Nationala a Romaniei, iar prima sedinta de tranzactionare a avut loc la data de 20 noiembrie a aceluiasi an, in urma finalizarii regulamentelor si procedurilor tehnice. In cadrul primei sedinte de tranzactionare, 24 societati de valori mobiliare membre ale Asociatiei Bursei au putut negocia actiuni a 6 societati comerciale.

Asociatia Bursei de Valori Bucuresti a fost constituita la 27 aprilie 1995 de catre 24 de societati de valori mobiliare fondatoare. Ea reprezinta organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursei, fiecare societate de valori mobiliare membra avand dreptul la un vot in adunarile generate ale Asociatiei Bursei.

Schema nr. 5.2.4

Conducerea Bursei de Valori Bucuresti revine Comitetului Bursei, format din 9 reprezentanti alesi de catre Asociatia Bursei de Valori Bucuresti.

Directorul General al Bursei, numit de catre Comitetul Bursei, exercita competentele de administrare a activitatii curente a institutiei si este abilitat pentru a reprezenta institutia in fata autoritatilor publice si in relatiile acesteia cu persoane fizice si juridice.

Comisarul General al Bursei, numit de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare ca reprezentant propriu, are misiunea de a supraveghea si controla activitatea acesteia.

Activitatea Comitetului Bursei este sprijinita de doua comisii speciale: Comisia de Etica si Conduita, care are ca principale atributii constatarea savarsirii faptelor care contravin regimului juridic bursier, investigarea imprejurarilor in care s-au savarsit acestea, precum si formularea propunerilor de sanctionare a persoanelor vinovate si de adoptare a masurilor de reintrare in legalitate.

Comisia de Inscriere la Cota Bursei,care hotaraste asupra inscrierii, promovarii, suspendarii sau retrogradarii valorilor mobiliare de la cota Bursei de Valori Bucuresti si poate propune Comitetului Bursei retragerea valorilor mobiliare de la cota Bursei de Valori Bucuresti.

Camera Arbitrala solutioneaza diferendele dintre membrii Asociatiei Bursei, dintre acestia si agentii lor pentru valori mobiliare, dintre agenti, precum si dintre clienti si membrii Asociatiei Bursei.

Participantii directi pe piata Bursei de Valori Bucuresti sunt societatiile de valori mobiliare (societatiile de brokeraj) membre ale Asociatiei Bursei, definite ca societati pe actiuni avand ca obiect exclusiv de activitate intermedierea de valori mobiliare si autorizate de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare sa negocieze in cadrul Bursei. Acestea pot desfasura o gama mai larga sau mai restransa de activitati de intermediere, in functie de marimea capitalului constituit.

Societatiile de brokeraj isi realizeaza activitatea de intermediere pe piata bursiera prin persoane fizice, angajati sau reprezentanti exclusivi, care actioneaza ca agenti de valori mobiliare si ca agenti de bursa, autorizati atat de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare cat si de Bursa.

In vederea asigurarii unui mediu de afaceri aliniat la standardele internationale, membrii Asociatiei Bursei au inclus printre reglementarile proprii principiile de etica si conduita ale Federatiei Internationale a Burselor de Valori.

Activitatea societatilor de intermediere de valori mobiliare este scutita de plata taxei pe valoarea adaugata; de asemenea, castigul realizat de investitori prin tranzactiile bursiere nu se impoziteaza.

Ca participanti si sustinatori ai unei piete al carei standard depinde in buna masura si de prestatia operatorilor ei, societatilor de valori mobiliare membre ale Asociatiei Bursei le revine indatorirea de a actiona in sensul stimularii activitatii bursiere si al cresterii prestigiului Bursei pe plan intern si international.

Valorile mobiliare sunt inscrise la Cota Bursei pe baza cerintelor legii privind valorile mobiliare si bursele de valori si ale regulamentelor si procedurilor Bursei. Aceste reglementari contin cerinte pentru admiterea, mentinerea si promovarea la Cota Bursei, precizeaza care este documentatia necesara in cazul solicitarii inscrierii la Cota si stabilesc obligatiile societatilor emitente privind difuzarea de informatii necesare pentru desfasurarea in conditii normale a tranzactionarii.

Cota Bursei de Valori Bucuresti este structurata pe urmatoarele sectoare: sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane categoria a II a (de baza) categoria I a sectorul obligatiunilor si a altor valori mobilare emise de catre stat, de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati. sectorul international.

Societatiile comerciale pot solicita inscrierea valorilor lor mobiliare (actiuni, obligatiuni, etc.) la Cota Bursei de Valori Bucuresti, la categoria a II a (de baza) sau la categoria I, in functie de indeplinirea cerintelor Legii nr.52/1994 si ale reglementarilor Bursei privind inscrierea la cota.

Pentru inscrierea la categoria a II a (de baza), aceste cerinte sunt urmatoarele: efectuarea unei oferte publice primare in scopul de a plasa pe piata valori mobiliare emise in conditiile prevazute de lege inregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare libera transferabilitate a valorilor mobiliare furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare furnizarea de informatii plata comisioanelor numirea unei persoane de legatura cu Bursa certificarea datelor furnizate de catre emitent incheierea angajamentului de inscriere si mentinere la Cota Bursei.

Principalele cerinte privind inscrierea la categoria I, care se adauga celor prevazute pentru inscrierea la categoria de baza, sunt urmatoarele: perioada de activitate de minimum trei ani, realizarea de profit net in ultimii doi ani de activitate personal de conducere, recunoscut pentru competenta profesionala si integritate morala.

Decizia de inscriere la cota este data de catre Comisia de Inscriere la Cota. Odata admisa la cota bursei, societatea trebuie sa furnizeze Bursei datele referitoare la actionarii sai, care urmeaza a fi introduse in Registrul Bursei.

Cotarea si tranzactionarea valorilor mobiliare la Bursa de Valori Bucuresti prezinta urmatoarele avantaje: cresterea lichiditatii valorilor mobiliare; cresterea rapiditatii efectuarii transferului dreptului de proprietate; atragerea continua de resurse banesti importante de pe piata de capital; cresterea prestigiului societatii; cresterea interesului mass-media si al publicului fata de societate; prin intermediul Bursei, societatea comerciala devine cunoscuta atat in tara cat si in strainatate; aparitia unei valori recunoscute de piata, care poate constitui un reper pentru creditorii societatii emitente, pentru creditorii detinatorilor de valori mobiliare, pret pentru cazul unor operatiunii de fuziuni de societati comerciale; marirea numarului alternativelor de finantare: cointeresarea angajatilor prin distribuirea de actiuni; cresterea interesului investitorilor straini fata de societate; crearea posibilitatii inscrierii valorilor mobiliare ale societatii la Cota altor Burse recunoscute pe plan international.

Functia fundamentala a oricarei burse o reprezinta asigurarea cadrului optim necesar efectuarii de tranzactii bursiere cu valori mobiliare. Transparenta tranzactiilor bursiere precum si protectia investitorilor sunt de asemenea valori fundamentale ale oricarei bursei care se regasesc si in activitatea operationala de zi cu zi a Bursei de Valori Bucuresti.

In cadrul acesteia tranzactiile au loc intr-un mediu complet informatizat, pe suportul unui program asistat de calculator, denumit Sistemul de Tranzactionare si Executie Automata (S.T.E.A.), care reprezinta o parte a sistemului informatic integral ce asigura administrarea totalitatii operatiunilor Bursei.

Sistemul de desfasurare a tranzactiilor este piata continua, acestea efectuandu-se in momentul in care ordinele preturilor de cumparare si de vanzare pentru o valoare mobiliara coincid.

Tranzactiile bursiere se deruleaza dupa introducerea ordinelor in sistemul de tranzactionare computerizat, prin intermediul terminalelor dispuse in sala de tranzactionare a Bursei, de catre agentii de bursa, pe baza ordinelor de vanzare-cumparare primite de la clienti.

Reglementarile elaborate de Bursa precizeaza foarte clar cadrul in care se desfasoara activitatea de tranzactionare si responsabilitatile agentilor de bursa, ale agentilor de valori mobiliare si ale societatilor de valori mobiliare fata de clienti si fata de ceilalti participanti de pe piata.

In scopul asigurarii efectuarii unor tranzactii corecte, ca garantie a unei piete transparente si eficiente, Bursa a organizat un sistem de supraveghere a carui misiune este aceea de a preveni sau depista orice incalcare a regulamentelor si orice incercare de frauda.

Manipularea pietei prin diferite metode si efectuarea de tranzactii pe baza unor informatii confldentiale sunt considerate fraude majore, care pot afecta negativ increderea investitorilor si imaginea Bursei. Bursa detine insa controlul total al mijloacelor prin care se poate depista orice eventuala neregula aparuta pe piata.

Transparenta pietei presupune asigurarea accesului la informatii al tuturor participantilor, in mod egal, ceea ce reprezinta asigurarea aplicarii principiului fundamental de protectie a investitorilor. Aceasta transparenta este garantata de respectarea obligativitatii pe care o au societatiile comerciale emitente, ale caror actiuni sunt tranzactionate in cadrul Bursei, privind furnizarea continua de informatii ce pot avea relevanta pentru evolutia pretului actiunilor.

Sistemul informatic performant, software-ul modern si profesionistii de care dispune Bursa, confera operatiunilor efectuate in cadrul acesteia un inalt grad de operativitate si siguranta, plasand-o in randul celor mai moderne burse din lume.

Rolul Bursei de Valori Bucuresti in ceea ce priveste compensarea si decontarea tranzactiilor consta in stabilirea corecta a sumelor nete de plata sau de incasat pentru fiecare societate de valori mobiliare in parte (sume care se refera atat la tranzactiile incheiate in numele societatii, cat si la cele incheiate in numele clientilor) precum si in asigurarea decontarii acestor sume.

Transferul banilor (decontarea) de la cumparatorii de valori mobiliare la vanzatorii acestora se face prin intermediul Bancii de Decontare, si anume prin Banca Nationala a Romaniei.

Decontarea are loc la trei zile de la incheierea tranzactiilor in Bursa de Valori Bucuresti si se realizeaza pe baza unor documente emise de Bursa dupa fiecare sedinta de tranzactionare, care sunt confirmate de societatiile de valori mobiliare pentru care ele au fost emise.

In aceste rapoarte sunt evidentiate sumele nete de plata sau de incasat pentru fiecare societate de valori mobiliare in parte. Societatiile de valori mobiliare care au sume nete de plata vor intocmi ordine de plata pentru transferul banilor in conturile societatilor de valori mobiliare care trebuie sa ii incaseze, ordine care vor fi executate de catre Banca de Decontare in a treia zi de la incheierea tranzactiilor.

5.3. Metode de acoperire a riscului pe piata romaneasca de capital

Alaturi de Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu, Casa Romana de Compensatie este una din institutiile centrale ale pietei futures, de o importanta egala cu aceasta. Daca Bursa organizeaza si reglementeaza piata, Casa Romana de Compensatie se ocupa cu gestionarea riscului participantilor, activitatea sa avand reguli proprii. Regulamentele celor doua institutii sunt armonizate si completate continuu, pentru o functionare cat mai sigura si rapida a pietei in ansamblul ei.

Concret, intre operatorii din piata futures apar permanent drepturi si obligatii generate de cumpararea si vanzarea de contracte futures. Datorita amplorii mari a tranzactiilor si numarului enorm de contracte vandute si cumparate (la Chicago Board of Trade se cumpara si se vinde de cateva ori pe zi toata recolta agricola de anul viitor a Statelor Unite), este imperios necesar pentru evitarea haosului sa existe o Casa de Compensatie (Clearing House). Aceasta se interpune intre vanzator si cumparator in momentul tranzactiei si cumpara de la primul si ii vinde celui de al doilea, la pretul stabilit de cele doua parti. Astfel, relatia directa dintre cei doi dispare, fiind inlocuita cu doua relatii, dintre acestia si Casa Romana de Compensatie.

Functiile Casei Romane de Compensatie sunt compensarea, garantarea si decontarea tranzactiilor din piata futures a Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri din Sibiu. Un contract cumparat sau vandut reprezinta o pozitie deschisa, adica o obligatie fata de Casa Romana de Compensare, pentru care este necesara o garantie numita marja. El poate fi compensat oricand in timpul duratei sale de viata printr-o tranzactie de sens opus, iar marja poate fi restransa.

Al doilea aspect tine de siguranta pietei. Casa Romana de Compensatie stabileste regulile financiare pe care trebuie sa le respecte toti participanti. Aceste reguli cuprind modalitatile de acces in piata, marjele minime initiale si de mentinere ale contractelor, precum si garantiile suplimentare. Casa Romana de Compensatie garanteaza indeplinirea obligatiilor asumate de toti operatorii, dar numai in conditiile respectarii de catre acestia a respectivelor reguli.

In al treilea rand, Casa Romana de Compensatie deconteaza rezultatele tranzactiilor cu contracte futures, operand modificari in conturile acestora dupa cum inregistreaza profit sau pierdere.

Agentiile de brokeraj tranzactioneaza atat pe cont propriu, cat in
numele si pe contul clientilor pe care-i reprezinta. Fiecare veriga a sistemului
garanteaza, deconteaza si compenseaza tranzactiile verigilor inferioare, pe
care le reprezinta. Astfel, agentiile garanteaza tranzactiile clientilor, iar
tranzactiile agentiilor sunt garantate de catre membrii compensatori. Acesta
este o societate actionara a Casa Romana de Compensatie, cu garantii solide
constituite din gaj pe cartile de bursa si pe actiunile Casa Romana de
Compensatie, plus o contributie la fondul de garantare. Din acest punct de
vedere, pe piata futures de la Sibiu exista 3 categorii de participanti:

Membri compensatori generali- au minimun 2 carti de bursa si 40 de actiuni Casa Romana de Compensatie. Acestia se reprezinta direct in fata Casei Romane de Compensatie, garantand si tranzactiile altor agentii, nemembri
compensatori.

Membri compensatori directi au o carte de bursa si 20 de actiuni Casa Romana de Compensatie, avand dreptul de a reprezenta doar agentia proprie in relatia cu Casa Romana de Compensatie.

Nemembri compensatori nu indeplinesc nici una din conditiile de mai sus si sunt reprezentati de membrii compensatori generali.

Casa Romana de Compensatie gestioneaza riscul participantilor, comparand zilnic pozitiile deschise cu pretul din piata al contractelor futures. Acest procedeu se numeste cotare la piata si se face pe baza pretului de cotare, calculat zilnic ca medie ponderata a ultimelor 10 tranzactii efectuate la fiecare tip de contract si scadenta. Daca acest pret de cotare are ca rezultat intr-un anumit cont o pierdere ce depaseste valoarea marjei de mentinere, Casa Romana de Compensatie trimite un apel in marja, la care titularul contului este obligat sa raspunda fie prin suplimentarea contului pana la nivelul marjei initiale pentru toate pozitiile deschise, fie prin inchiderea de pozitii, astfel ca cele ramase sa aiba asigurata marja de mentinere.

Casa Romana de Compensatie este constituita ca societate pe actiuni din august 1998 cu un capital social de 1,78 miliarde lei, avand 50 de actionari ce detin 1780 de actiuni cu valoare nominala de 1 milion lei. Un actionar la Casa Romana de Compensatie poate detine minimum 10 si maximum 100 de actiuni. Casa Romana de Compensatie a preluat din Septembrie 1998 activitatea fostului Departament de Compensare al Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu. Evidenta, compensarea si decontarea tranzactiilor se realizeaza cu un program de conceptie proprie, folosit si de agentiile de brokeraj pentru tranzactiile clientilor. Dezvoltarea pietei bursiere de marfuri in contextul actual al reformei economice si politice.

La nivelul pietei de marfuri suntem in faza in care s-au creat (din initiativa agentilor economiei) zece burse de marfuri organizate ca societati comerciale si care se straduiesc sa desfasoare activitati de tip bursier conform reglementarilor proprii; s-a demarat realizarea cadrului legislativ necesar (Ordonanta 69/1997 privind bursele de marfuri si care este in faza validarii parlamentare), s-a demarat implicarea burselor de marfuri in procesul de privatizare prin participarea, impreuna cu FPS, la vanzarea de active ale societatilor comerciale aflate in privatizare, restructurare sau lichidare.

In continuare vom face referiri la ultimile doua probleme prezentate incercand sa venim cu propuneri privind pasii pe care ar trebui sa-i parcurgem pentru ca piata bursiera de marfuri sa poata trece din faza de experiment in faza de functionare efectiva.

Pentru a finaliza cadrul legislativ necesar functionarii mecanismului bursier urmeaza ca la nivelul parlamentului si guvernului sa se rezolve urmatoarele probleme importante: introducerea legii burselor pe lista urgentelor pentru validarea ei cat mai rapid posibil; luarea in considerare a propunerilor de imbunatatire a legii facute in perioada parcursa de la emiterea ordonantei de catre specialistii din domeniu; crearea unei comisii de supraveghere a pietei care sa fie compusa din specialisti cu experienta si recunoscuti in domeniu; repartizarea unui spatiu adecvat.

Un al doilea pas ar trebui realizat la nivelul burselor de marfuri si care ar consta din rezolvarea urmatoarelor probleme urgente: inceperea pregatirii fiecarei burse pentru autorizarea ei ca organizator de piata de catre comisia de supraveghere in conformitate cu prevederile legii si anume: pregatirea personalului pentru noile tipuri de tranzactii; dezvoltarea tehnologiei si a logisticii necesare pentru: tranzactionare si - clearing. In plus este necesara pregatirea pentru autorizarea contractelor futures proprii fiecarei burse; sprijinirea pregatirii agentiilor de brokeraj.

Un al treilea pas semnificativ ar trebui facut la nivelul agentilor economici. Trebuie constientizat faptul ca dezvoltarea agentiilor de brokeraj (bursiere) necesita, in primul rand, vointa, in al doilea rand, disponibilizarea unor oameni pentru a lucra in acest domeniu si, nu in ultimul rand, un efort financiar important.

Asa cum am mai mentionat acest efort poate fi facut in mai multe etape: pregatirea managementului societatilor comerciale pentru a intelege necesitatea si modul de functionare a pietei la termen (futures); dezvoltarea unei activitati de brokeraj ca un serviciu sau departament in cadrul societatii care va opera in numele si pentru folosul societatii respective pregatindu-se pentru a presta servicii pentru terti; crearea sau participarea la dezvoltarea unei agentii de brokeraj de sine statatoare care sa opereze si pe terti.

Construirea economiei de piata, din al carei nucleu face parte si mecanismul bursier, nu se poate face numai prin emiterea de legi sau ordonante.

Crearea unei piete organizate (in care competitia, transparenta si onestitatea sa fie lucruri reale) trebuie sa inceapa cu realizarea unei noi institutii a intermediarului. Eliminarea monopolului intermediarului este una dintre primele conditii care trebuie asigurate pentru ca un agent economic sa poata sa patrunda si rezista pe o piata normala.

Managementul societatilor comerciale trebuie sa se implice in dezvoltarea activitatilor de brokeraj. Efortul necesar pentru dezvoltarea activitatii de brokeraj este acceptabil pentru marea majoritate a firmelor fiind o problema mai mult de cunoastere si/sau de 'interese' decat una financiara. 'Interesul' in obtinerea celui mai bun pret este in cele mai multe cazuri diferit de cel al societatii care apeleaza la acesti intermediari. Coordonarea directa de catre manager a unor comisii de licitatie ai caror membri nu au nici un interes privind transparenta, competitia sau obtinerea celui mai bun pret pentru stat (majoritatea firmelor fiind inca cu capital preponderent de stat) a dus la rezultate dezastruoase. Un exemplu clar ca nu a existat acest interes este si faptul ca Fondui Proprietatii de Stat, pana la sfarsitul anului 1997, nu a apelat la privatizare prin piata de capital.

Acest apel a fost pana in prezent foarte slab alegandu-se societati mici sau nesemnificative si la care volumul de actiuni a fost sub 15% din capitalul social, fiind de fapt resturi de actiuni ramase ca urmare a aplicarii altor metode de privatizare.

In acest domeniu a fost destul de greu de stortat deoarece atat la nivelul managementului intreprinderilor cat si la nivelul Fondului Proprietatii de Stat nu s-ar renunta usor la interesele personale sau de grup, directe sau indirecte in care rezulta in urma implicarii directe in organizarea de licitatii.

Reforma in domeniul economicului trebuie sa inceapa in acelasi timp cu reforma in domeniul politicului drept pentru care in final vom face cateva referiri la acest domeniu.

Slabele performante ale economiei romanesti si criza de sistem in care se afla economia Romaniei au ca baza, asa cum am precizat anterior, si implicarea partidelor politice in conducerea si gestionarea economiei, implicare care s-a 'perfectionat continuu' in ultimii noua ani. Orientarea spre privatizare prin piata de capital poate deveni o solutie de interes national si utilizata pentru a evita colapsul general al economiei si restortarea activitatilor economice. Ar fi practic o orientare spre eliminarea cauzelor si nu a efectelor cum s-a facut pana in prezent.

Dezvoltarea activitatilor de tranzactionare atat in piata de capital cat si de marfuri impune apelarea la metode evoluate de analiza a pietelor. Analiza tehnico - fundamentala sunt doua categorii de metode a caror dezvoltare teoretico - practica au capatat un ritm si o amploare deosebita in ultimii ani.

Sa facem o scurta descriere a analizei tehnice scotand in evidenta diferentele fata de analiza fundamentala.

Analiza tehnica studiaza modul de actionare a pietei utilizand in principiu grafice in scopul prognozarii tendintei pretului.

Pentru a realiza o abordare tehnica trebuie pornit de la trei premize: piata actioneaza ignorand, minimalizand sau rastalmacind totul (market action discount everything); pretul se misca conform tendintei; istoria se repeta.

Ultimile doua premize sunt usor de intuit.

Referitor la prima premiza trebuie pornit de la faptul ca pretul unui contract futures poate fi afectat de motive: economice fundamental, politice, psihologice etc; motive care nu pot fi 'modelate' matematic in sensul prestabilirii valorii acestuia.

Modul de actionare a pretului in piata reflecta de fapt raportul dintre cerere si oferta. Daca cererea depaseste oferta atunci pretul ar trebui sa creasca, iar daca oferta depaseste cererea atunci pretul ar trebui sa scada. Aceasta lege sta de fapt la baza tuturor previziunilor economice. Graficele folosite in analizele tehnice reflecta aceasta filozofie de comportare a pietei.

Analiza tehnica se concentreaza deci asupra studiului modului de actionare a pietei, iar analiza fundamentala se focalizeaza asupra fortei economice a cererii si ofertei care produce miscarea pretului in sus sau in jos sau ramanerea la aceeasi valoare. Abordarea fundamentala examineaza toti factorii relevanti care afecteaza pretul marfii in vederea determinarii valorii intrinsece a marfii respective, valoare care se bazeaza pe legea cererii si ofertei. Daca pretul pietei este sub valoarea intrinseca atunci piata este subevaluata si trebuie sa cumperi, iar daca pretul pietei este deasupra valorii intrinseci piata este supraevaluata si trebuie sa vinzi.

Amandoua abordarile (tehnica si fundamentala) incearca sa realizeze previziunea pietei si sa determine directia evolutiei pretului. Rezolvarea acestei probleme este abordata din doua directii diferite.

Fundamentalistii studiaza cauzele care stau la baza miscarii pietei, in timp ce tehnicienii studiaza efectul.

Tehnicienii cred ca efectul este tot ce ei au nevoie sa stie si din aceste motive studierea cauzelor nu este necesara. Fundamentalistii cauta intotdeauna raspunsul la intrebarea: "De ce?", iar tehnicienii la intrebarea: "Cum?".

Totul devine neclar atunci cand piata nu se comporta conform fundamentelor cunoscute si preturile actioneaza in conformitate cu unele necunoscute.

O alta diferenta majora intre analiza tehnica si cea fundamentala este cea referitoare la intervalul de timp analizat. Analiza tehnica utilizand
grafice, este usor de folosit la analize pe un interval de durata scurta, pe cand
analiza fundamentala este recomandata pentru previziuni de lunga durata.
Metodele utilizate in analiza fundamentala sunt mult mai sofisticate (analiza
neuronala, teoria haosului, etc) bazandu-se pe analiza cererii si ofertei si nu
numai pe prelucrarea simpla a preturilor, cum se intampla in analiza tehnica.

Utilizarea analizei tehnice in diverse medii de tranzactionare initial analiza tehnica a fost folosita in piata de capital, iar o data cu aparitia contractelor futures pe indici s-a extins si pe piata de marfuri. Dezvoltarea tranzactiilor futures financiar (referitoare la: actiuni, rata dobanzii, valute) cat si a tranzactiilor cu optiuni a dus la utilizarea acestei tehnici atat pentru 'hedgeri' cat si pentru speculanti.

Pentru a determina modul de actionare a pietei la termen (futures) se folosesc trei surse principale de informare disponibile pentru tehnicieni: pretul, volumul si contractele ramase deschise (numarul total de contracte de vanzare/cumparare care au intrat in piata si nu au fost inca lichidate asteptand a fi tranzactionate pana la atingerea termenului de scadenta a contractelor respective).

Utilizarea analizei tehnice in piata de marfuri este totusi diferita de cea din piata de capital. Aceste diferente provin in primul rand din faptul ca structura pretului la marfuri este mult mai complicata. Exemplu: in piata graului cotarea este in 'cent/bushel', in piata corn ester in 'cent/pound', in piata aurului si argintului este in 'dolar/ounce', iar pe rata dobanzii este pe 'puncte'.

Fiecare piata este organizata de burse independente care au specificatii de contract proprii cu moduri de cotare specifice, cu limite de pret maxim/minim diferite, cu moduri proprii de incrementare a pretului, etc.

O alta diferenta provine din durata contractului. Contractele futures spre deosebire de titlurile de valoare au data de expirare. De fiecare data trader-ul trebuie sa stie la un moment dat, care contract sa-1 evite (dintre mai multe contracte pe aceeasi marfa cu termene de expirare diferite). Graficul pentru o marfa cu termen de contract expirat nu mai prezinta acelasi interes.

O alta diferenta dintre tranzactionarea in piata futures si piata de capital este intervalul de timp pe care il are la dispozitie trader-ul. Timpul este crucial in tranzactiile futures. Este posibil sa cunosti trendul pietei si sa pierzi o multime de bani. Desi marja este mica in tranzactiile futures (uzual < 10% din volumul tranzactiilor) o miscare mica a pretului in directie nefavorabila poate forta brokerul sa iasa din piata cu pierderea totala a marjei. In piata de capital din contra daca trader-ul constata ca se afla pe o evolutie nefavorabila a pietei (din punct de vedere al interesului propriu) poate decide simplu (fara pierdere) sa nu mai tranzactioneze, sa-si mentina actiunile si sa astepte o conjunctura favorabila in viitor.

Trader-ul pe marfuri nu beneficiaza de acest lux. O strategie de genul 'cumpara si asteapta' nu poate fi aplicata in piata futures. Analiza tehnica si analiza fundamentala pot fi utilizate in prima faza in procesul de previziune. Intotdeauna problema timpului, a determinarii punctului de intrare si de iesire este cel mai des o problema tehnica dificila. De aceea este necesar ca traderul inainte de a intra in piata sa se asigure de aplicarea corecta a principiilor analizei tehnice chiar daca analiza fundamentala a fost aplicata in fazele anterioare luarii deciziei.

Interpretarea informatiilor furnizate de analiza tehnica este o arta, astfel incat fiecare trader trebuie sa devina propriul 'profet' utilizand prelucrari statistice, observatii empirice si bazandu-se pe experienta practica proprie, pentru a descoperi regulile care definesc comportarea pietei respective.

Formarea unei strategii proprii de tranzactionare este un proces
complex care presupune dezvoltarea unor metode de tranzactionare,
aplicarea unor concepte privind managementul banilor si un lung proces de
autocunoastere. Castigurile pe care le obtin traderii de succes fac ca toate
aceste dificultati sa nu conteze si ca aceasta profesie sa fie una dintre cele
mai tentante.

Sunt deja disponibile o serie de aplicatii pe calculator, unele chiar adevarate sisteme expert, care pot fi folosite de trader pentru a-si construi propria prognoza privind evolutia preturilor. Similar cu prognoza vremii si in prognoza pietei s-au facut pasi insemnati cu rezultate foarte bune in special in prognoza pe perioada scurta.

In definirea cadrului de organizare si functionare a agentiilor de brokeraj s-a incercat o abordare generala astfel incat dependenta de un organizator de piata(bursa) sa fie minima.

Voi enumera doua motive importante care evidentiaza necesitatea dezvoltarii de agentii bursiere si anume: obtinerea unui profit din activitatea de intermediere in nume propriu sau pentru terti; contribuirea la crearea unui mediu economic atractiv

Pentru a dezvolta o piata de marfuri organizata in Romania trebuie sa existe pe langa participanti directi in piata (investitori, producatori, consumatori etc.) si institutii adecvate pentru organizatorii de piete (bursele de marfuri) si pentru intermediari (agentiile de brokeraj sau bursiere). Prin crearea agentiilor de brokeraj se realizeaza o institutionalizare a intermediarului, institutionalizare esentiala in perioada de tranzitie de la economia planificata la economia de piata.

Aceasta institutie va facilita trecerea de la un mediu economic bazat pe planificarea pretului si pe favorizarea monopolului intermediarului la un
mediu care sa asigure: descoperirea pretului, competitie in conditii de
fairplay,transparenta,acoperirea riscului, etc.

Prezentarea sumara a contextului in care trebuie sa functioneze agentiile de brokeraj si a rolului lor in noul mecanism economic sunt, credem, suficiente
pentru a argumenta necesitatea crearii acestora.

Agentiile de brokeraj pot opera pe piata la disponibil (spot), la termen si cu optiuni (componenta de marfuri si financiara) in conformitate cu facilitate oferite de organizatorul pietii respective.

In functie de scopul urmarit, pe fiecare piata se pot realiza urmatoarele tipuri de operatiunii: operatiuni cu livrare efectiva (imediata sau la termen) a unei marfi sau a unui titlu financiar. Ponderea acestei operatiuni este: semnificativa in pietele la disponibil (spot) si nesemnificativa in celelalte piete (circa 2% din volumul total al tranzactiilor).

In aceasta perioada de tranzitie trebuie dezvoltata puternic o piata la disponibil de tip bursier pentru marfuri deoarece aceasta va conduce la dezvoltarea unei piete fizice organizate cu toate avantajele care decurg din aceasta: marfuri, depozite ,silozuri si contracte standardizate, etc.; asigurandu-se astfel premizele pentru crearea pietelor futures si de optiuni. Pietele futures si de optiuni pot fi considerate, fata de pietele fizice, ca niste piete paralele virtuale.

Puntea de legatura intre cele doua piete se asigura prin existenta posibilitatii livrarii marfii sau titlului financiar financiar la atingerea scadentei contractului tranzactionat in pietele futures si de optiuni.

Virtualizarea pietei a fost posibila datorita trecerii de la tranzactionarea de marfuri sau produse financiare derivate cu livrare efectiva si obligatorie la
tranzactionarea de contracte. Nemaifiind obligatorie livrarea marfii sau
produsului financiar finalizarea tranzactiilor se face pe calea compensarii
(offsetting) fiecarei tranzactii prin alta de sens opus sau prin plata in numerar
a diferentei dintre pretul angajat si pretul conjunctural sau de referinta
(cotatia bursiera).

Operatiuni speculatorii - realizate atunci cand se urmareste obtinerea unui profit din evolutia pretului cu asumarea riscului. Speculatorul accepta suportarea riscului urmarind obtinerea unui profit.

Speculatorii, cel putin cei incepatori, trebuie sa respecte cateva reguli dintre care amintim: sa nu investeasca decat capitalul care poate fi riscat; speculatorul trebuie sa fie disciplinat si nu emotiv; speculatorul trebuie sa stie sa suporte pierderea; speculatorul trebuie sa fie bine informat despre piata respectiva;

Fiecare speculator trebuie sa-si construiasca propiul set de reguli orientat spre obtinerea de profit, dar si pentru controlul sau cel pentru limitarea pierderilor proprii.

Operatiuni de acoperire (hedging)- constau in incheierea in bursa a unei operatiuni de sens opus celei incheiate pe piata fizica pentru acelasi activ (marfuri sau valute) la preturi identice sau apropiate astfel incat pierderea pe o piata sa fie acoperita de castigul din cealalta piata. Aceasta este o operatiune de protectie contra fluctuatiei de pret realizata in general de catre producatorii unor marfuri sau proprietarii unor titluri de valori.

Operatiuni de arbitraj - constau in cumpararea sau vanzarea de marfuri cu livrare la termen la cotatia sau cursul dintr-o anumita localitate si vanzarea respectiv cumpararea unor cantitati identice concomitent la o bursa din alta localitate, la preturi diferite. Arbitrajul poate consta si dintr-o cumparare si vanzare in aceeasi bursa la cotatii diferite in scopul realizarii de profit.

Operatiuni de spreading - sunt operatiuni bursiere opuse pentru acelasi obiect, dar cu scadente diferite la aceeiasi bursa sau la burse diferite. Se incheie de exemplu o operatiune de vanzare cu scadenta la trei luni concomitent cu o operatiune de cumparare cu scadenta la patru luni (contractele au acelasi obiect: marfa, cantitate, pret) urmarindu-se fructificarea diferentelor de pret dintre cele doua preturi futures. Se poate spune ca spreading-ul este de fapt o operatiune de arbritraj la aceeasi bursa pentru un activ la scadente diferite.

Principiul de baza este: cumpara ieftin si vinde scump cand piata este in crestere sau invers cand piata este in descrestere (operatiuni:'a la hausse', 'a la baisse' sau 'bear', 'bull').

Operatiunile speculatorii sunt importante in functionarea pietelor la termen constituind contrapartida operatiunilor de acoperire.

Prin realizarea operatiunilor enumerate brokerii isi asigura un castig
(din diferenta de pret cand tranzactioneaza in nume propriu sau din comision
cand tranzactioneaza pentru terti) fiind interesati in acelasi timp si de
asigurarea functionarii continue a pietii tinand cont de o regula de baza:
'Pretul curent (din piata fizica) si pretul futures pentru aceeasi marfa sau
titlu financiar tind spre aceeasi valoare in luna de livrare. Tendinta de
egalizare este determinata de actiunea celor care fac arbitraj intre piata
curenta si piata futures' de organizare si obiectul de activitate.

Pana la intrarea in vigoare a ordonantei activitatea agentiilor de brokeraj este reglementata de regulamentul de organizare si functionare a fiecarei burse.

Obiectul de activitate al unei agentii bursiere sau de brokeraj este
vanzarea/cumpararea de marfuri cu livrare efectiva (piata la disponibil sau
spot) si de titluri derivate (piata la termen sau futures si de optiuni).

Pentru a opera la o bursa trebuie ca agentia de brokeraj sa respecte conditiile impuse de reglementarile bursei respective. Pentru a opera pe ringul BMMC trebuie ca agentia sa fie infintata de un actionar care are drepturi in acest sens. Calitatea de actionar ofera si alte avantaje care nu fac obiectul acestei prezentari. Autorizarea agentiei si a brokerilor pentru a opera pe ringul
bursei se face de catre personalul avizat al BMMC.

Prestarea serviciilor de brokeraj se refera la: negocierea ofertelor si perfectarea contractelor pe piata la disponibil, la termen sau de optiuni in contul unor terte persoane - subiecte de drept comercial sau in cont propriu; navlosiri, asigurari maritime si fluviale in contul unor terte persoane -subiecte de drept comercial sau in contul unor terte persoane - subiecte de drept comercial; gestiunea pe baza de mandate pentru constituirea garantiilor la contractele futures pentru plata premium-ului la contractele cu optiuni perfectate in contul unor terti; negocierea, in baza unui mandat in scopul obtinerii de credite de la banci pentru acoperirea partiala a tranzactiilor la termen.'

Dupa gradul de complexitate, activitatea agentiilor de brokeraj poate fi grupata in doua categorii si anume: servicii de baza care realizeaza primirea ordinelor de vanzare/cumparare; executarea ordinelor conform specificatiilor clientului; reglementarea obligatiilor de plata rezultate din incheierea contractelor la bursa dar si servicii complete care includ prospectarea si urmarirea evolutiei pietelor de marfuri in vederea identificarii posibilitatilor optime de investitii; acordarea de consultanta si de asistenta persoanelor fizice si juridice interesate in realizarea tranzactiilor de afaceri pe piata bursiera; primirea si executarea ordinelor de vanzare/cumparare; gestiunea fondurilor clientilor in scopul optimizarii profitului se face tinand conturi in marja pentru fiecare client implicat si reglementand permanent obligatiile rezultate din incheierea contractelor in bursa.

Structura organizatorica este determinata de serviciile pe care le
doreste sa le presteze agentia respectiva. In principiu se poate dezvolta cate
un departament pentru fiecare din serviciile prezentate anterior. Din punct de
vedere organizatoric activitatea agentiei poate sa inceapa cu existenta unui
sef de agentie, a unui broker autorizat sa opereze la bursa de marfuri si
avand la dispozitie o logistica minimala.

Mai trebuie avut in vedere ca agentia de brokeraj trebuie sa detina lichiditati necesare garantarii tranzactiilor in nume propiu. Valoarea acestora ar trebui sa poata acoperi 15-20% din volumul maxim tranzactionat in nume propriu.

Nivelul minim al capitalului social urmeaza a fi precizat prin reglementari ale Comisiei Operatiuniilor la termen (probabil similar cu societatiile de valori mobiliare). Investitia intr-o agentie bursiera va da roade din momentul maturizarii activitatii ei si a pietei in care lucreaza.

Din cele prezentate rezulta: crearea unor piete de marfuri (la disponibil, la termen. cu optiuni) nu se poate face fara existenta unor agentii de brokeraj puternice; participanti din piata de marfuri trebuie sa se implice nu numai in realizarea de tranzactii ci si in crearea institutiilor necesare functionarii pietii (agentiile de brokeraj, burse, case de compensatie) avand astfel posibilitatea construirii unei piete care sa functioneze in conformitate cu necesitatile si dorintele lor; dezvoltarea unor agentii de brokeraj puternice este o activitate dificila si necesita pe langa o investitie in logistica adecvata si o investitie in formare si dezvoltare a unei noi profesii (brokerul bursier) si impunerea ei pe piata.

Agentiile de brokeraj pot opera pe mai multe piete organizate de burse de marfuri diferite avand astfel posibilitatea realizarii unor operatiuni complexe (speculative, de arbitraj, de protectie impotriva riscului etc.) cat si a unui volum de tranzactii mult mai mare decat daca ar opera numai la o singura bursa.

Investitiile in agentiile de brokeraj sunt investitii de perspectiva si de durata si nu se poate pune problema recuperarii si obtinerii unui profit imediat.

Crearea de agentii de brokeraj inainte de aprobarea Ordonantei 69/97 prezinta avantaje din punct de vedere economic si anume: investitia poate incepe cu resurse financiare mai mici, activitatea putand fi concentrata mai mult pe formare profesionala decat pe obtinerea de profit, urmand ca in momentul solicitarii autorizarii activitatii indeplinirea conditiilor necesare sa nu mai fie o problema.

Desi piata de marfuri si in special futures este inca la inceput (se tranzactioneaza deocamdata numai contracte pe indici bursieri si pe diferenta de curs valutar) exista premiza unei dezvoltari rapide deoarece functioneaza deja, in acest moment, zece burse de marfuri care se pot implica in sustinerea organizarii pietelor de marfuri in Romania ,dar nu pot face acest lucru singure si mai ales fara sa existe agentii de brokeraj puternice.

Pentru a asigura un cadru economic adecvat schimburilor comerciale existente intre tarile membre a comisiei Marii Negre propunem crearea unui sistem integrat, care sa stea la baza organizarii a piete comune de marfuri si de capital. La realizarea integrarii trebuie sa se tina cont de existenta unor piete specifice in fiecare tara si de dorinta comuna de a dezvolta o piata regionala care sa poata fi conectata la piata globala existenta. Scopul principal al integrarii este de a realiza un cadru economic care sa asigure: competitie, faiplay, onestitate, integritate.

In realizarea pietii integrate se au in vedere pastrarea integritatii
fiecarei piete nationale si crearea unei interfete atat cu pietele nationale cat si
cu pietele internationale.

Integrarea poate fi facuta pe mai multe nivele si anume la nivelul
reglementarii pietii, la nivelul unor componente comune, sau la ambele
nivele.

Realizarea unui sistem consistent, la nivelul pietii comune, in ansamblu astfel incat sa se poata asigura protectia tuturor participantilor din piata (investitori, producatori, comercianti, consumatori), si a integritatii pietii. Integrarea din acest punct de vedere este necesara cel putin la nivelul reglementarii pietii. Avantajele existentei unui organism de reglemetare sunt evidente pentru toti organizatorii de piata chiar daca integrarea s-ar opri numai la acest nivel.

Crearea unui mediu competitiv si onest pentru toti participanti din piata si asigurarea a doua functii sociale de baza: descoperirea pretului si acoperirea riscului.

Incadrarea in tendintele de dezvoltare zonala (comuniunea europeana)
si internationala a pietelor (exemplu: IOSCO - International Organisation of
Securities Commissions creata pentru pietele futures si de capital din lume)
atat la nivelul reglementarii pietii cat si la nivelul utilizarii in comun a unor
resurse. Alte exemple: utilizarea in comun a sistemului de tranzactionare
computerizat GLOBEX (dezvoltat de REUTERS) de catre CME (Chicago
Board of Trade), MATIF (Franta) si LIFEE (Anglia).; unificarea activitatii
de clearing in vederea protejarii investitorilor.

Utilizarea optima a resurselor (prin exploatarea in comun a unor componente) cu efecte benefice in reducerea costurilor necesare dezvoltarii pietelor.

Cuplarea simpla la comertul international prin adaptarea standardelor internationale care apar in afaceri.

Crearea unor piete competitive la nivel internationale prin efortul comun al organizatorilor zonali de piata. Prin unirea eforturilor participantilor din zona Marii Negre castigarea competitiei cu alte zone comerciale sau cu alte piete internationale ar fi avantajul tuturor participantilor din aceasta piata comuna.

Pentru a atinge scopul propus trebuie sa definim obiectivele finale pe care sa le satisfaca aceasta piata integrata precum si strategiile de realizare a ei.

Vom enumera pe scurt principalele obiective: dezvoltarea unei piete
fizice (spot) organizate care are ca obiectiv standardizarea marfurilor
tranzactionate, standardizare servicii (tranzactionare, depozitare, transport
etc.) si punerea in evidenta a pietelor reprezentative fiecarei tari participante.
Prin punerea in evidenta intelegem dezvoltarea unor componente comune a
pietii pentru o marfa sau un serviciu acolo unde exista sau se produce in mod
semnificativ si avantajos marfa sau serviciul respectiv. Dezvoltarea unei piete
futures pentru: marfuri necesara pentru a asigura o procedura acceptabila de
toti participantii, avand asigurate cele doua functii sociale: descoperirea
pretului si acoperirea riscului; fmanciara necesara atat pentru a asigura
liberalizarea cursului valutar cat si pentru a sprijini realizarea unei
convertibilitati reale intre monedele tarilor participante. Dezvoltarea unei
piete de capital avand in vedere ca exista si se vor dezvolta investitiile
comune.

Este necesara introducerea unor reglementari speciale care sa asigure protejarea investitorilor straini in fiecare din tarile care fac parte din aceasta zona.

Pentru atingerea acestor obiective de integrare, avand in vedere necesitatea pastrarii integritatii fiecarei Piete nationale, sunt necesare: stabilirea unor interfete intre Pietele nationale (protocoale bilaterale, multilateral) participant; stabilirea unor standarde necesare functionarii pietii comune referitoare la marfuri, contracte etc.; armonizarea reglementarilor privind raporturile si decontarile care se fac in piata, dezvoltarea unor infrastructuri de reglementare a pietii comune, dezvoltarea unor componente functionale de interes comun: casa de clearing; sistem de diseminare informatii; sistem de tranzactionare computerizata.

In conformitate cu cele prezentate rezulta ca piata integrata, comuna va consta din urmatoarele componente: un organism de reglementare si indrumare; componente functionale create in comun (casa de clearing, sisteme de diseminare a informatiei, sisteme de tranzactionare, piete specializate, etc.) integrarea de componente nationale. Se vor integra piete organizate la nivel national prin realizarea unei interfete necesare cuplarii lor la acest nivel zonal, componente necesare pentru cuplare la piete internationale.

La realizarea pietelor comune sau a unor componente comune se va apela la o tehnologie de varf astfel incat toate serviciile sa poata fi realizate in timp real si de la distanta. Practic se realizeaza o piata virtuala cu acces distribuit.

Selectarea unui loc pentru o componenta sau dezvoltarea unei componente nationale se va face in scopul realizarii unor activitati avantajoase pentru intreaga comuniune, utilizand criterii de eficienta economica (existenta unor resurse locale, includerea in proiecte internationale etc.) Setul de criterii trebuie stabilit odata cu definirea proiectului pentru a evita eventualele conflicte de interese. In consens cu cele prezentate se propune crearea in Romania a unei burse de marfuri comune pentru cereale si petrol, bursa creata in zona libera Constanta si care sa aibe atat o componenta pentru piata spot cat si pentru piata futures. Exista proiecte sustinute de Banca Mondiala pentru realizarea de depozite, in zona Constanta, pentru cereale, si de asemenea Constanta beneficiaza de o infrastructura adecvata pentru transport si prelucrare atat pentru cereale cat si pentru petrol.

In abordarea integrarii trebuie pornit de la definirea sistemului final si apoi trecut la stabilirea pasilor care trebuiesc parcursi. Crearea organismului de reglementare este dupa noi prima urgenta.

In cadrul acestui organism se poate crea si o componenta tehnica care sa se ocupe de realizarea integrarii efective.

Gradul de integrare a pietelor si a componentelor din piata atat la nivel zonal cat si la nivel national va fi hotarator in atingerea nivelului de performanta si fiabilitate a sistemului economic general creat astfel in cadrul colaborarii economice de la Marea Neagra.

Exista si o propunere privind structura si componenta unei subcomisii a pietei de investitii mobiliare si a acoperirii riscului.

In componenta acestei subcomisii este inclus: un comisar CNVM: coordonarea comisiei revine unor membri: specialisti in domeniul burselor de valori; specialisti in domeniul OTC; specialisti in contracte futures; reprezentanti ai Ministerul Reformei, ai Ministerul de Finante, ai Asociatiei Nationale a Societatilor de Valori Mobiliare, ai Uniunii Burselor de Marfuri din Romania.

Legaturile functionale intre aceasta subcomisie si piete este prezentata in graficul alaturat.

Plata de marfuri specifica tranzactionarii de marfuri cu livrare imediata (contracte de tip spot) nu fac obiectul supravegherii si reglementarii acestei subcomisii, aceste activitati ramanand la nivelul Uniunea Burselor de Marfuri din Romania.

In perioada de formare a pietelor se va dezvolta o strategie generala in vederea armonizarii solutiilor proprii fiecarei piete cu interesele comune (optimizarea utilizarii resurselor utilizate in comun, standardizare interfete etc.).

Rolul acestei comisii este de a stabili politici comune pentru dezvoltarea, reglementarea si supravegherea pietei de capital si de marfuri in Romania.

Abordarea componentelor de dezvoltare este necesara pana la depasirea fazei de pornire si punere in functiune a acestor piete urmand apoi ca ponderea acesteia sa se reduca, ramanand in final, ca sarcini de baza, probleme legate de reglementare si supraveghere. tponderea acesteia sa se reduca, raminind in final, ca sarcini de baza,probleme legate de reglementare si supraveghere.

Din problemele principale ale componentei de dezvoltare propuse a fi rezolvate in comun, precizam urmatoarele: sisteme de tranzactionare computerizata ; Casa de clearing ; sistemul de diseminare a informatiilor; crearea, dezvoltarea agentiilor de brokeraj.

Dupa cum se observa si in reprezentarea facut , exista create deja trei piete: piata organizata de Bursa de Valori Bucuresti, piata OTC organizata de Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare, piata de marfuri in organizare de catre Uniunea Burselor de Marfuri din Romania.

Extinderea activitatii Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare si pe piata organizata de Bursa de Valori Bucuresti este posibila dupa privatizarea acesteia.

Apare o piata noua si anume piata futures, piata pe care se va permite din
start sa opereze atat bursele de marfuri cat si societatiile de valori mobiliare.
Trebuie stabilita o strategie nationala pentru crearea si dezvoltarea pietei
futures.

In vederea abordarii activitatii de reglementare si supraveghere a pietei ar trebui realizate urmatoarele: definirea titlurilor de valoare si a tipului de piete urmarind permiterea unei flexibilitati maxime de abordare.; stabilirea regulamentelor de reglementare si supraveghere la nivelul fiecarui tip de piata.

Aprobarea acestora se face la nivelul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare in urma avizarii lor de catre subcomisia mai sus amintita. Fiecare piata va fi supravegheata direct de catre asociatia organizatorilor respectivei piete.

La nivelul fiecarei piete s-au creat deja doua astfel de asociatii si anume Asociatia Nationala a Societatilor de Servicii de Investitii Financiare si Uniunea Burselor de Marfuri din Romania. Prin privatizarea Bursei de Valori din Bucuresti, supravegherea acestei piete se muta la nivelul Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare.

Supravegherea pietei se va face de catre reprezentantii pietei respective (Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare pentru piata de capital si Uniunea Burselor de Marfuri din Romania pentru piata de marfuri) pe baza regulamentelor aprobate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

Orice titlu de valoare nou poate fi lansat pe piata in urma avizarii subcomisiei pentru o perioada de timp de proba, perioada definita de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (maxim 1 an) fara sa fie obligatorie aprobarea ei.

Piata futures va fi reglementata de o lege speciala, iar supravegherea se va face de fiecare organizator de piata pentru membrii sai. In caz de conflict, medierea intre doi participanti pe aceeasi piata, trebuie rezolvata de subcomisie.

In concluzie, in cadrul unei piete, se definesc urmatoarele nivele ierarhice: organizatorul si supraveghetorul pietei - asociatia operatorilor (Asociatia Nationala a Societatilor de Servicii de Investitii Financiare sau Uniunea Burselor de Marfuri din Romania); operatorii din piata respectiva pot fi: burse, societati de servicii de investitii financiare, agentii de brokeraj.

Cred ca nu este important numai sa preluam structuri clasice existente in lumea dezvoltata ci sa definim o infrastructura minima care sa asigure
realizarea activitatilor de baza pentru functionarea normala a unei piete si
anume: sistemul de tranzactionare (ring, computerizat), cu tendinta de
generalizare a sistemului computerizat; sistemul de compensare, pentru
pietele care necesita aceasta activitate; sistem de diseminare a informatiei in
timp real care trebuie sa aiba doua componente pentru: operatorii din piata
(brokeri), investitori (clientul final).

Prin informatizarea componentelor pietei, activitatea de baza a burselor, a societatilor de valori mobiliare, se va deplasa, ca pondere, spre activitati de management al riscului, si de lansarea de noi tipuri de contracte.

Supravegherea pietei trebuie vazuta din cel putin doua puncte de vedere: asigurarea unui cadru competitiv in piata prin asigurarea de conditii tehnice de tranzactionare similare pentru toti participanti si printr-o transparenta totala a pietei; protejarea participantilor din piata (vanzator, cumparator, investitor etc.) prin politici de armonizare a reglementarilor din piata in vederea minimizarii riscului.

Pe masura trecerii timpului, piata extrabursiera in ansamblu si componentele ei isi dezvaluie virtutile economico-sociale.

Pana in prezent au devenit clare o serie de avantaje care constituie puncte de atractie pentru societatiile listate si pentru cele care asteapta sa li se solutioneze cererile de 'aderare'.

In primul rand, prezinta un grad malt de interes faptul ca societatea emitenta nu trebuie sa plateasca nici un fel de taxa pentru participarea la operatiunile de tranzactionare a actiunilor.

In al doilea rand, taxele pentru serviciile de registru (inregistrarile si modificarile de evidenta din Registrul Roman al Actionarilor - RRA) sunt extrem de scazute, chiar si in comparatie cu cele mai putin pretentioase societati de publicitate, fara sa mai vorbim despre costurile pe care le-ar antrena tinerea evidentei actiunilor si actionarilor cu mijloace proprii. In al treilea rand, in comparatie cu formalitatile si conditiile impuse pentru cotarea la Bursa de Valori Bucuresti, participarea pe piata extrabursiera nu presupune nici un fel de dificultati deosebite in acesta privinta. In sfarsit, in al cincilea rand, sistemul care s-a creat permite un acces relativ facil la informatiile necesare, incepand cu evidentele tinute la zi si terminand cu posibilitatea cunoasterii 'superoperative' a starii economico-financiare a fiecarei societati.

Ceea ce se intelege mai greu de catre manageri vizeaza rolul si rostul societatilor de valori mobiliare care actioneaza in calitate de intermediar al tranzactiilor. Aici sesizam unul din punctele slabe ale actiunii de mediatizare, de promovare (daca se doreste utilizarea unui termen mai pretentios).

Se intelege inca in mica masura ca operatiunile de pe piata de capital necesita un personal inalt specializat si reguli stricte care sa permita atat transparenta cat si eficienta operatiunilor. Tocmai de aceea am insistat asupra unei activitati promotionale adecvate din partea fiecarei societati de servicii de investitii financiare si a asociatiei lor, in ansamblu.

Cerintele de informare sunt esentiale pentru deciziile investitorilor; ori, astfel de cerinte sunt satisfacute mai bine de mecanismele extrabursiere. Prin inceperea activitatii acestei piete se asigura premise pentru transparenta operatiunilor, pentru obtinerea de informatii concludente. In ceea ce ma priveste sunt multumit de modul in care piata extrabursiera a debutat'. Nu mai este nimic de adaugat la aceste aprecieri.

Oferta publica de vanzare se face conform Regulamentului prin plasament intermediat, prin intermediul uneia sau mai multor societati de valori mobiliare, selectate prin licitatie, in baza criteriilor si grilei de punctaj.

Dupa selectare, se incheie cu societatea de servicii de investitii financiare castigatoare un contract de intermediere, in conditiile prevazute de Regulament pentru vanzarea pachetului de actiuni detinut la societatea comerciala respectiva.

Intermedierea poate fi facuta in una din urmatoarele modalitati: metoda plasamentului garantat ; metoda celei mai bune executii; metoda licitatiei olandeze.

Orice oferta publica de vanzare de actiuni necesita conform regulamentului autorizarea prealabila a Comisei Nationale a Valorilor Mobiliare.

In vederea obtinerii autorizatiei, intermediarul intocmeste prospectul de oferta, cu continutul prevazut de regulament, in care sunt prezentate informatii cu privire la societatea comerciala pusa in vanzare (denumia in continuare Emitent) si date privind conditiile de vanzare ale actiunilor.

Pentru determinarea valorii de piata a actiunilor puse in vanzare, conform regulamentului, intermediarul va intocmi un studiu de prezentare a emitentului (red herring) pe care il va transmite potentialilor investitori, cu specificarea ca oferta publica de vanzare este in curs de autorizare.

Societatea de valori mobiliare primeste intr-un termen definit si centralizeaza scrisorile de intentie ale investitorilor potentiali, reprezentand cererile de cumparare preliminare, pe care intermediarul va incerca sa le satisfaca in timpul ofertei publice,intocmind pe baza acestora un document denumit book building.

Informatiile din book building sunt comparate de ofertant cu: pretul calculat pe baza raportului de evaluare simplificat in situatia in care societatea comerciala nu este tranzactionata pe piata secundara ; cu cota actiunilor inregistrata in ziua precedenta pe piata secundara, daca societatea este tranzactionata.

Pretul de oferta se stabileste astfel: daca pretul obtinut prin book building este mai mare decat pretul calculat prin metoda raportului de evaluare simplificat sau decat cotatia actiunilor inregistrata in ziua precedenta pe piata secundara, atunci comisia de negociere stabileste vanzarea la pretul rezultat din book building si incheie actul aditional la contractul de intermediere; daca pretul rezultat din book building este mai mic decat cotatia actiunilor inregistrata in ziua precedenta pe piata secundara, atunci comisia de negociere stabileste pretul de vanzare la nivelul cotatiei de pe piata secundara si incheie actul aditional la contractul de intermediere; daca pretul rezultat din book building este mai mic decat pretul calculat prin metoda raportului de evaluare simplificat, iar societatea nu este tranzactionata pe piata secundara, deschiderea ofertei se amana cu o perioada convenita intre ofertant si intermediar, dar nu mai mult de o luna,dupa care se reia sondajul.

Dupa stabilirea pretului de vanzare si completarea lui in prospectul de oferta Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare analizeaza si emite autorizatia pentru oferta publica.

In minim 7 zile de la obtinerea autorizatiei, oferta publica este anuntata in presa si declarata deschisa, conform datei precizate in Prospectul autorizat.

Vanzarea actiunilor se face prin distributie continua prin Bursa de Valori Bucuresti.

Pentru intocmirea documentelor necesare ofertei publice, realizarea prospectului de oferta, intocmirea red herringului, sondarea potentiatilor investitorii si centralizarea ofertelor in book building, pentru tiparirea si multiplicarea unui numar minim de 100 de exemplare din Prospect , Societatea de Valori Mobiliare, primeste o suma fixa negociata cu Ofertantul.

Pentru executarea tranzactiilor, Societatea de Servicii de Investitii Financiare primeste o suma fixa drept comision pentru plasarea intregii oferte incredintate in limitele stabilite prin Regulamentul CNVM nr. 3/1996, pentru metoda de intermediere prin "plasament garantat".

Daca la data incheierii ofertei publice, a fost vanduta numai o parte din oferta, atunci societatea de valori mobiliare va primi o cota prorata din comisionul stabilit prin contract.

Pentru desfasurarea in bune conditii a ofertei publice de vanzare,
Societatea de Valori Mobiliare impreuna cu Ofertantul va pregati un plan de
marketing pentru realizarea unei publicitati eficiente a ofertei, in tara si in
strainatate, costurile fiind in sarcina Ofertantului.

Pretul cuvenit si incasat de Ofertant, reprezinta pretul de vanzare din care se deduce comisionul sau marja intermediarului, precum si cheltuielile efectuate pentru realizarea ofertei.

Tranzactiile rezultate in urma programului de oferta publica sunt tranzactii de vanzare cumparare si au valoare de contract.

Oferta publica de vanzare se incheie prin Raportul final intocmit de Intermediar si confirmat de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bursa. Organizare, functii, experiente - Ioan Popa, editura Adevarul, Bucuresti, 1994

2. Colectia 'Bursa' 1996/2005

3. Colectia 'Monitorul Oficial' 1997/2005

4. Finante. Teoria Pietelor Financiare. Finantele Intreprinderii. Analiza si Gestiunea Financiara. - Ion Stancu, editura Economica, Bucuresti, 1996

5. Contabilitatea financiara - Nicolae Feleaga, Ion Ionascu, editura Economica, Bucuresti, 1995

6. Finante publice, Ioan Vacarel & colectivul, editura Didactica Pedagogica, Bucuresti, 1992

7. Analiza Economico-Financiara, Maria Niculescu, Universitatea 'Constantin Brancoveanu', Pitesti, 1993

8. Piete Financiare, Primare si Secundare si Operatiuni de Bursa - Elena Dragoiescu, Anton Dragoiescu, editura Mesagerul, Cluj Napoca ,1995

9. Bursa de Valori - Bogdan Ghilic-Micu, editura Economica Bucuresti, 1997

10. Scenarii pentru crearea si functionarea pietelor de capital, Nicolae Dardac si Gheorghe Anghelache, revista Finante, Credit si Contabilitate, nr. 3/1991

11. Bursa. Tehnica tranzactiilor - Ioan Popa, editura Adevarul, Bucuresti, 1994

12. Analiza punctelor de extrem speculativ - Bogdan Ghilic-Micu si Victor Voineagu, Curierul National, 15 februarie 1996

13. Bursa de Valori in practica internationala - Dumitru P. Tiberiu, Tribuna Economica, nr. 3-4 / 1992

14. Limitele analizei eficientei bursiere - Bogdan Ghilic-Micu si Victor Voineagu, Tribuna Economica, nr. 20 / 1995

15. Bursa si Piata Extrabursiera - Gabriela Anghelache, editura Economica 2000

16. Teoria Portofoliilor - Stelian Stancu si Catalin Huidumac, Editura Didactica si Pedagogica 1999

17. Piata Romaneasca de Capital privita din interior - Simona Fatu, editura Vox 1998

18. Piata Actiunilor - John M. Dalton, editura Hrema Bucuresti 2000

19. Piata Obligatiunilor - Robert Zipf, editura Hrema Bucuresti 2000

20. Piata Contractelor Futures - Iacob Bernstein, editura Hrema Bucuresti 2002

21. Managementul portofoliilor de investitii pe Piata de Capital- Radu Despa, Editura Universitara 2005

22 Piete de Capital si Burse de Valori- George Ionescu, Editura Universitara 2005.