UTILITATEA ECONOMICA

UTILITATEA ECONOMICA

Utilitatea, in sens general, exprima capacitatea unui bun de a satisface o nevoie in baza proprietatilor intrinseci ale acestuia.

Utilitatea economica reprezinta satisfactia pe care un individ asteapta sa o primeasca in urma consumarii unui bun sau serviciu.

Utilitatea dobandeste sens economic atunci cand sunt indeplinite concomitent urmatoarele conditii:

se stabileste o relatie intre proprietatile bunului respectiv si nevoia cumparatorului;

relatia respectiva este constientizata de cumparator;

cumparatorul este capabil sa foloseasca utilitatea pe care el o apreciaza la bunul economic.

Conceptul de utilitate este un concept strict ante-factum si pur subiectiv.

Utilitatea este satisfactia ante-factum, adica aceea pe care o anticipezi si nu aceea pe care o primesti in mod efectiv. Conceptul de utilitate este totodata subiectiv, neexistand o modalitate de a evalua cu acuratete stiintifica utilitatea pe care un individ o poate obtine din consumarea unui bun, comparativ cu utilitatea pe care o alta persoana o poate primi din consumul aceluiasi produs.

Astfel, nu exista o unitate de masura a utilitatii ca de exemplu, metru, kilogram sau litru. Totusi se poate folosi o unitate arbitrara, care este un produs al imaginatiei, denumita chiar utilitate. Economistii folosesc aceasta unitate arbitrara pentru a defini si a reprezenta grafic functia utilitatii, utilitatea marginala si utilitatea totala.

Formele utilitatii

Formele utilitatii sunt:

Utilitatea individuala (unitara) - reprezinta satisfactia pe care o aduce fiecare unitate consumata dintr-un bun economic.

Utilitatea totala - reprezinta satisfactia resimtita in urma consumului unor unitati succesive dintr-un bun economic intr-o perioada data.

U_T = SU_Ij

U_T = utilitatea totala;

U_I = utilitatea individuala;

j = numarul de unitati consumate;

Utilitatea marginala - reprezinta surplusul de utilitate care decurge din consumarea unei unitati suplimentare dintr-un bun.

U_m = utilitatea marginala;

Relatia dintre utilitatea totala si marginala

Utilitatea totala si utilitatea marginala se afla intr-o dependenta specifica, determinata de volumul consumului individual dintr-un bun economic.

Pentru a intelege mai usor aceasta dependenta vom apela la un exemplu :

Un consumator cumpara cu venitul pe care il are la dispozitie produsul x. Dependenta dintre bunurile consumate si utilitatea totala este prezentat in tabelul de mai jos:

Utilitatea marginala se va calcula calculeaza cu ajutorul relatiei:

Exemplificam prin cresterea cantitatii de la o la 1 u.m.:

s.a.m.d.

U_t(U_m)

14

13 U_t

11

7

1 2 3 4 5 U_m

Observatie:   

Din tabel si din grafic se constata ca pe masura ce sporim consumul, dintr-un bun utilitatea totala creste intr-un ritm din ce in ce mai mic, pana intr-un punct de saturare (X=14 u.m. in cazul nostru), dupa care aceasta descreste; aceasta corelatie este consecinta actiunii legii utilitatii marginale descrescande:

Pe masura sporirii consumului, utilitatea marginala descreste iar peste punctul de saturare aceasta devine nula.

In legatura cu evolutia fiecareia dintre formele utilitatii pe masura sporirii cantitatii consumate se pot face urmatoarele observatii:

a)     pe masura ce consumul creste, se atinge, la un moment dat, un prag de saturatie dupa care, daca totusi consumul continua sa creasca, exista riscul sa apara zona de insatisfactie.

b)     utilitatea individuala pe care consumatorul o confera fiecarei unitati suplimentare dintr-o multime de bunuri omogene este pozitiva dar descrescatoare pana in punctul de saturatie unde devine nula. Aceasta inseamna ca u₁ > u₂ > .. > u_n.

c)     utilitatea totala creste pe masura cresterii consumului pana in punctul de saturatie, dupa care incepe sa scada.

d)     utilitatea marginala se diminueaza pe masura sporirii consumului pana devine nula in punctul de saturatie.

Aceasta maniera de abordare care centreaza analiza pe masurarea cardinala a utilitatii (se presupune ca un consumator este capabil sa masoare utilitatea care decurge din consumul unei cantitati determinate de bunuri), ridica o serie de probleme. In termeni reali utilitatea este foarte greu de apreciat si practic imposibil de masurat. De aceea, in abordarea problematicii utilitatii, s-a renuntat la masurarea propriu-zisa a utilitatii in favoarea masurarii ordinale, adica ierarhizarea, pe cat posibil cat mai rationala, a preferintelor consumatorului.