CARACTERISTICILE, AVANTAJELE SI PROBLEMELE TRASPORTULUI MARITIM MODERN

CARACTERISTICILE, AVANTAJELE SI PROBLEMELE TRASPORTULUI MARITIM MODERN

Terra este supranumita si "planeta albastra", datorita predominarii suprafetei ocupate de apele marine. Proportia dintre apa si uscat este net favorabila apei: din suprafata totala a Pamantului, evaluata la 510,10 milioane km, apa Oceanului Planetar ocupa 361,07 milioane km, adica 70,8 %.

Un foarte mare avantaj pentru transportul maritim, in comparatie cu transportul pe uscat, este acela ca fata de uscatul continental, cu aspect insular, apele Oceanului Planetar prezinta continuitate, deoarece din oricare punct aflat pe suprafata oceanului se poate ajunge in oricare alt punct al acestuia, fara a traversa uscatul. Singurele continente care fac o masa compacta, chiar unitara, sunt Europa, Asia si Africa, ce insumeaza 84.349.000 km 2, adica 56,8 % din suprafata totala a uscaturilor. Celelate continente sunt izolate.

Flotele maritime de transport au cunoscut, in perioada postbelica, o crestere vertiginoasa a deplasamentelor, insotita de diversificarea tipurilor de nave, de specializarea si perfectionarea tehnico-constructiva, tonaj unitar marit, cresterea vitezei de mars, introducerea automatizarii in functionarea instalatiilor de bord, imbunatatirea conditiilor de munca si viata la bord, cresterea securitatii navelor angajate in expeditii maritime, in orice zone navigabile ale oceanului planetar.

Cu toate progresele realizate in celelalte tipuri de transport, navele raman principalul mijloc de transport in comertul international. Acest fapt este evident, atunci cand se ia in considerare volumul comertului mondial, dar si valoarea acestuia.

Transportul naval, unul dintre cele mai vechi moduri de transport a aparut si s-a dezvoltat datorita avantajelor pe care le prezinta:
. capacitate mare de transport;

. mijloc de transport ieftin;

. consum redus de combustibil fata de capacitatea de transport.

. posibilitati de odihna pe timpul transportului;

Transportul naval este o activitate economica vasta si complexa, atat ca volum al marfurilor aflate in trafic anual, cat si ca valoare materiala. La aceasta se adauga investitiile de inalta tehnicitate, in nave - ca mijloace de transport si in porturi - ca noduri de transbordare. Complexitatea sa rezida si din conditiile specifice de mediu in care se desfasoara - marile si oceanele si care impun masuri deosebite de siguranta.

Transporturile navale se intrebuinteaza in toate situatiile, in cazul orientarii favorabile a cailor de navigatie pe apa, existentei mijloacelor de transport ale flotei comerciale si instalatiilor tehnice necesare din porturi sau puncte de ambarcare/debarcare.

Necesitatea transportului maritim a condus la o larga cooperare

internationala oficializata sub egida organismelor ONU menita sa asigure:

. siguranta navelor si a vietii pe mare si evitarea accidentelor;

. organizarea asistentei si salvarii pe mare;

. asigurarea marfurilor, navelor si persoanelor;

. unificarea legislatiei si metodologiei in transportul maritim;

. protectia armatorilor si a proprietarilor de marfuri pe plan national

si prin conventii internationale;

. stabilirea unui cadru juridic si economic adecvat, echitabil, durabil

si operativ, care sa garanteze functionalitatea si egalitatea in drepturi si obligatii ale natiunilor si partenerilor.

Transportul maritim modern are o serie de caracteristici:

volum si diversitate mare a marfurilor;

distante mari de parcurs;

variatia conditiilor climatice si hidrometeorologice

confruntarea navelor cu pericolele si riscurile marii;

durata relativ lunga a voiajelor;

volum mare de investitii;

dependenta rentabilitatii de fluctuatiile navlului pe diferite piete maritime;

Solicitarile pentru asistenta civila sau initierea de studii privind o

anumita problema de transporturi maritime trebuie sa fie inaintate la

Consiliul de Planificare pentru Transportul Oceanic (Planning Board for Ocean Shipping - PBOS). Comandamentele strategice vor centraliza cererile prin intermediul Directiei de Planificare a Urgentelor Civile (Civil Emergency Planning Directorate - CEPD, in conformitate cu procedurile in vigoare. Consiliul de Planificare pentru Transportul Oceanic stabileste un numar de experti care consiliaza in urmatoarele probleme:

(1) Probleme generale privind navigatia;

(2) Navele de tip RO / RO (Roll On / Roll Off);

(3) Transport in vrac;

(4) Containerizare;

(5) Feriboturi;

(6) Nave pentru pasageri;

(7) Tancuri petroliere.

Factorii de ordin economic, tehnic, organizatoric si de risc, determina si pot influenta negativ desfasurarea in siguranta si cu eficienta a transportului naval, sub urmatoarele aspecte:

. fonduri de investitii pentru constructia navelor moderne specializate

cu performante tehnice competitive pe plan mondial;

. realizarea sigurantei navelor si marfurilor impotriva fenomenelor

naturale de pe mare, prin calitatea constructiilor si echipamentelor de la bord si respectarea normelor si conventiilor internationale;

- realizarea unui sistem de legi, uzante, preturi si taxe in porturi si a unei organizari operative care sa atraga fluxul de nave si de marfuri;

. formarea unui personal calificat.

Schimburile internationale de marfuri derulate in trafic maritim nu s-ar putea realiza fara porturile maritime. Acestea sunt construite in adaposturi fie naturale, fie artificiale, situate in zona litorala, in bai,

golfuri, la gurile de varsare ale fluviilor, fiorduri sau in alte locuri amenajate pentru asigurarea unor conditii optime desfasurarii activitatilor specifice: ancorarea si operarea navelor, repararea acestora, transportul, manipularea, depozitarea marfurilor, aprovizionarea, buncherarea s.a.m.d.

Prin porturi se inteleg amenajarile create pe litoralul maritim, la gurile de varsare ale fluviilor si pe caile de comunicatie pe apele interioare, destinate, in general, deservirii transporturilor de marfuri si de pasageri pentru aprovizionari si reparatii.

In acest fel, porturile reprezinta importante noduri comerciale in care incepe si se finalizeaza transportul maritim. Autoritatile portuare (Port Authority) supravegheaza respectarea legilor statului respectiv cu privire la navigatia maritima, controlul vamal, de sanatate etc.

Clasificarea porturilor se poate face in functie de urmatoarele criterii:

a) Dupa pozitia geografica :

- porturi de litoral, pe tarmul marilor si oceanelor, pe continente sau insule (exemplu: Kobe, Vancouver, Palermo, Marsilia, Constanta);

- porturi maritime - fluviale, situate la gurile fluviilor si pe tronsoane maritime (exemplu: Rotterdam pe Maas, Londra pe Tamisa, Le Havre pe Sena, Anvers pe Escaut, Hamburg pe Elba, Galati pe Dunare etc.).

b) Dupa structura marfurilor derulate:

- porturi cu functii simple sau specializate in sensul in care se importa sau exporta aceleasi marfuri (Batumi - petrol, New Orleans - bumbacul, Narnia Norvegia - minereu, Seattle - cereale, Vancouver - cereale, Arkhangel - cherestea)

- porturi cu activitati    multiple, care prezinta un inalt grad de mecanizare si automatizare cu instalatii portuare: Coosntanta, New York, Londra, Rotterdam, Hamburg, Anvers, Marsillia, Bordo, Alexandria, Barcelona, Singapore,. Rio de Janeiro, Buenos Aires, Hong Kong.

- porturi militare;

c) Dupa felul traficului de marfuri:

- porturi nationale - servesc activitatile comerciale ale unei tari;

- porturi internationale - puternice noduri comerciale servind economiile tuturor statelor participante la traficul mondial maritim de marfuri.

d) Dupa expunerea la actiunea mareelor:

- porturi ecluzate sau semiecluzate (sub sau peste 5 m amplitudinea mareei);

- porturi mixte - au bazinele inchise cu porti sau ecluze.

e) Dupa operarea navelor:

porturi de escala asezate pe drumuri maritime lungi in care navele isi reimprospateaza proviziile si incarcatura de marfuri: Alger, Funchal, Cape Town, Brindisi (Italia), Lisabona (Portugalia), Cherbourg (Franta), Singapore, Hong-Kong, Las Palmas;

- porturi de tranzit - marfurile sunt tranzitate de alte nave - Port Said (Egipt), Singapore.

- porturi pentru transbordare, exemplu: Pireu, Rotterdam, Istanbul;

- porturi pentru bunkeraj, exemplu: Odessa, Nicolaev.

- porturi de antrepozit - unde se depoziteaza marfuri de mare circulatie, se fixeaza pretul la bursa si apoi se exporta

Porturile in general au diferite functii si sunt inconjurate de o zona numita hinterland - zona din imediata apropiere a portului, unde sunt exercitate principalele sale functii, zona practic dependenta de activitatile portului respectiv.

Porturile au trei functii principale

functia de tranzit

functia industriala

functia comerciala

Functia de tranzit este legata de aducerea marfurilor din hinterland in port si se exporta, trimitandu-se in toate colturile lumii sau vin de pe mare importate si din port o difuzeaza in zona hinterlandurilor

Functia industriala - portul creeaza o puternica industrie in imediata apropiere a limitelor sale

Functia comerciala - determinata pe activitatea de schimb depozitare si desfacerea marfurilor

Toate porturile tind la ora actuala sa devina porturi cu functii multiple.

Planul portului este constituit din suprafata de apa a acestuia, impreuna cu terenul inconjurator, cu caile de comunicatii aferente si cu toate instalatiile si depozitele aflate pe teritoriul sau.

Elementele principale ale unui port sunt:

Acvatoriul portului cuprinde totalitatea suprafetelor de apa adapostite natural si prin lucrari artificiale. Este compus din: rada, bazine portuare cu diferite destinatii, frontul de acostare, avand adancimi si constructii de infrastructura specifice.

Rada reprezinta suprafata de apa situata in fata portului, destinata stationarii navelor la ancora sau geamandura. Rada portului se caracterizeaza prin adancimea si suprafata sa.

Bazinele portuare pot fi operative sau cu destinatii speciale (santiere navale, pentru nave tehnice etc.), avand forme dreptunghiulare, trapezoidale si uneori triunghiulare, cu lungimi cuprinse intre 0,2 si 2 km si latimi care sa permita acostarea navelor pe ambele laturi.

Frontul de acostare cuprinde totalitatea amenajarilor (cheiuri sau dane care sunt numerotate, ele fiind destinate pentru acostarea specializata a navelor, estacade etc.), executate de-a lungul conturului acvatoriului de incarcare-descarcare a marfurilor.

Acestea trebuie sa permita accesul la orice punct al sau, nu trebuie sa aiba obstacole si trebuie sa aiba o lungime de suficienta,

- teritoriul sau domeniul portuar - reprezinta zona de teren ce inconjoara aquatoriul, destinata manipularii marfurilor intre nava si chei si invers, depozitarii si circulatiei acestora, si pe care sunt amplasate instalatiile si constructiile civile: magaziile, depozitele, santierele, atelierele de reparatii, birourile, cai de comunicatii si cladirile autoritatii portuare. Trebuie sa aiba mai multe caracteristici: * suficiente cai de acces, * suficient de inaltat fata de nivelul marii, * suficient de intins si * sa permita amplasarea unei suprastructuri ce va cuprinde instalatiile de incarcare-descarcare si de transport de pe frontul de operare, precum si ansamblurile unitatilor specializate situate in imediata apropiere a frontului de operare.

Parametrii tehnici si de exploatare ai unui port sunt caracterizati prin numarul de dane operative si capacitatea de trafic, adica numarul maxim de nave care pot opera intr-un an in portul dat, sau cantitatea de marfa, exprimata in tone, care trece prin port in timp de un an, obtinuta prin insumarea capacitatilor de trafic ale danelor sale operative calculate independent.

In organizarea activitatii portuare trebuie sa se tina seama si de capacitatea de acostare a frontului de dane, de capacitatea depozitelor, de capacitatea liniilor de cale ferata, precum si de capacitatea liniilor de acces la dane si la depozite.

Atat acvatoriul, cat si rada portului au o adancime care asigura ancorarea navelor cu pescaje diferite.

Bazinele portului sunt delimitate de moluri - constructii hidrotehnice care formeaza un dig cuprinzand danele de operare ale navelor si cheiurile. Acestea sunt dotate cu instalatii de acostare, de deservire, de manipulare a marfurilor, ateliere de reparatii, depozite etc. Danele, adica acele portiuni ale cheiului situate in vecinatatea bazinului, sunt numerotate, trecute pe harta portului si sunt specializate in functie de felul marfii (generale, periculoase, minereuri

etc.), de fluxul marfurilor (tranzit, export, import) sau pe relatii (Europa, America, Extremul Orient etc.).

Elementele de baza indispensabile realizarii obiectivului fundamental al transportului sunt[1]:

a)      navele ca mijloc de transport maritim a marfurilor;

b)      marfurile ca obiect al transportului maritim;

c)      porturile ca noduri de afluire, transbordare, depozitare a marfurilor;

d)      cadrul economic si juridic specific pe plan national si international.

a) Navele - mijloc de transport maritim al marfurilor

Evolutiile, conditiile si caracteristicile specifice ale transportului maritim modern au determinat si sunt factor hotarator in conceptia si evolutia constructiei si dotarii navelor maritime ca mijloace ale transportului maritim.

Fig.nr. 1

Structura transportului maritime dupa tipul de marfa transportata