Expeditia internationala de marfuri in transportul auto.

1. Generalitati privind transportul auto (rutier).

Transportul auto reprezinta o serie de avantaje in comparatie cu celelalte modalitati de transport a marfurilor.

Transportul marfii se face direct de la locul de productie la cel de destinatie, eliminandu-se transbordarea incarcaturii (de pilda, in si din vagoane, precum si transportul la si de la statia de cale ferata). Aceasta reprezinta o mare economie de cheltuieli, transportul auto fiind foarte potrivit indeosebi marfurilor care nu suporta transbordul. Folosirea unui ambalaj ieftin la acest fel de transport constituie o sursa importanta de economii. De asemenea transportul auto se realizeaza cu o viteza comerciala mare (peste 50km/h). Rulajul mijloacelor auto este mai mic cu aproximativ 50% decat al vagoanelor de cale ferata: un autovehicul face circa 3 curse lunar, in timp ce vagoanele feroviare realizeaza doar 1,5 curse lunar.

In comertul exterior si deci in expeditia internationala transportul auto este de mare importanta, deoarece se poate acomoda cu usurinta la conjunctura pietei externe, putandu-se reorienta fara dificultate catre destinatia considerata optima in momentul respectiv. Transportand marfuri direct de la producator, se contribuie la mentinerea calitatii si prospetimii lor mai ales in cazul transportului international de legume sau fructe proaspete. De aceea este avantajos din punct de vedere economic, deci profitabil, sa se expedieze si sa se transporte in trafic international cu mijloace auto mai ales marfuri perisabile. Totodata transportul auto este adecvat transportului de mic tonaj, precum si a marfurilor care au un pret mai mare si trebuie transportate direct beneficiarului.

Formalitatile vamale sunt in cazu1 transportului auto mai simple ceea ce contribuie la efectuarea rapida a transportului.

Trebuie stiut ca transportul auto contribuie la transportul marfurilor la termen fix, ceea ce este de mare importanta in comertul exterior, de pilda, respectarea orarului unui port pentru a putea incarca mai departe marfa la bordul unei nave.

Transportul auto, cum am vazut, este foarte adecvat transportarii pe pietele externe mai ales a marfurilor perisabile. Perisabilitatea acestor marfuri transportate cu mijloace auto reprezinta 1-2% in timp ce in transporturile feroviare acest procent este mai ridicat 10%. Folosirea autofrigoriferelor la transportul marfurilor perisabile permite inlaturarea stationarilor determinate de necesitatea aprovizionarii cu gheata, stiind ca in zilele de varf ale exportului respectiv expeditia internationala nu poate aproviziona cu gheata decat cu mare greutate vagoanele refrigerente in statiile de frontiera, ceea ce inseamna intarzierea transportului, pagube comertului exterior si aglomerarea statiilor feroviare de granita.

Avand in vedere marea mobilitate a transportului auto, viteza de transport relativ ridicata; posibilitatea redirijarii marfii pe parcurs si a realizarii unei temperaturi constante in autofrigorifere, acest mod de transport este intr-adevar adecvat transportarii marfurilor alimentare, care precum se stie, se altereaza usor, asa cum sunt lactatele, pasarile taiate, carnea, untura, fructele si legumele proaspete, etc.

Desigur, transportul auto, prezinta si unele dezavantaje printre care amintim volumul redus al marfurilor transportate, suspendarea traficului pe timp nefavorabil si altele.

In expeditia internationala cu mijloace auto a marfurilor se folosesc autocamioane cu o capacitate de incarcare de cel putin l5-20 tone. Numai folosirea in trafic international a autocamioanelor mari prezinta o eficienta multumitoare. Marimea suprafetei de incarcare si obtinerea unei rentabilitati maxime sunt urmarite si prin atasarea unei remorci sau semiremorci.

Desigur, la transportul international auto trebuie sa avem in vedere dispozitiile in acest sens ale autoritatilor competente din tarile prin care trece ruta de indrumare, iar in ceea ce priveste marimea autovehiculelor folosite este necesar sa tinem seama de dimensiunile soselelor si ale podurilor care se traverseaza.

Exportatorul (predatorul) trebuie sa stie ca, in functie de destinatia lor, exista mai multe tipuri de autocamioane:

a. camioane obisnuite, inchise sau deschise; cele inchise pot fi acoperite cu musamale sau cu panza, calitatea materialului de acoperire fiind foarte important;

b.camioane izoterme care nu dispun de instalatii de racire, avand doar peretii, podeaua si acoperisu1 izolate termic. In felul acesta marfa transportata este ferita da urmarile oscilatiilor mediului inconjurator;

c.camioane refrigerente, cu racire simpla, care dispun de rezervoare speciale pentru inmagazinarea ghetii;

d. camioane frigorifice, cu motoare speciale pentru producerea frigului. Se cunosc trei tipuri de asemenea camioane:

tipul A, capabil sa produca o temperatura intre +12C si 0C;

tipul B, cu o temperatura intre +12C si -10C;

tipul C, cu o temperatura intre +12C si -20C.

e.camioane incalzite, care pot produce o temperatura interioara de cel putin +20C, indiferent de temperatura mediului ambiant (chiar daca este de -20C);

f.camioane - cisterne adecvate pentru transportul unor marfuri lichide cum sunt, de pilda, produsele petroliere, uleiuri de origine vegetala, lapte, vin, etc. si inzestrate cu pompe pentru efectuarea operatiunilor de incarcare/descarcare.

Exista de asemenea camioane dotate cu instalatii de aerisire, camioane pentru transportul animalelor etc. De asemenea remorci (trailer) pentru transportul unor marfuri de mare gabarit sau greutate, asa cum sunt transporturile unor utilaje si instalatii complexe etc. La transportul unor astfel de incarcaturi trebuie sa se tina seama de dispozitiile date de autoritatile competente din tara respectiva.

La transporturile rutiere, costurile de transport sunt influentate intr-o mare masura de durata transportului. La ieftinirea transportului nostru auto international contribuie de asemenea extinderea pe scara larga a utilizarii motoarelor diesel.

In urma dotarii parcului nostru cu noi autovehicule, autocamioane, auto frigorifice, autocisterne si automacarale, concomitent cu imbunatatirea drumurilor a crescut simtitor pondera expeditiei internationale de marfuri cu mijloace auto in ansamblul expeditiei internationale de marfuri.

2. Reglementari in expeditia internationala de marfuri cu mijloace auto.

Ca urmare a dezvoltarii puternice a expeditiei internationale cu mijloace auto a aparut necesitatea reglementarii ei.

Astfel pe masura dezvoltarii si modernizarii rutiere pe plan mondial si a cresterii schimburilor economice dintre diferitele tari s-a simtit tot mai mult necesitatea constituirii unui organizatii internationale a transportatorilor rutieri, care sa promoveze acest gen de transporturi si sa apere interesele membrilor sai. Acest deziderat a fost realizat la 23 martie 1948, cand a luat nastere, la Geneva, Uniunea internationala a Transporturilor rutiere (International Road Transport Union - I.R.U.). Actul de constituire al acestei asociatii neguvernamentale a fost semnat de opt tari europene; Danemarca, Franta, Anglia, Norvegia, Olanda, Suedia si Elvetia. Romania este afiliata la I.R.U. din 1963.

In anul 1949 I.R.U. a primit din partea Consiliului Economic si Social al ONU (ECOSOC), statutul de organ consultativ al acestuia. In aceasta calitate, chiar in perioada de debut pe arena internationala, I.R.U. a facilitat punerea in aplicare a 'Acordului cu privire la suprimarea restrictiilor si libertatea circulatiei rutiere', cunoscut in practica sub numele de 'Libertatile rutiere de la Geneva'.

In continuare I.R.U. a adus o contributie remarcabila la elaborarea instrumentelor tehnico-comerciale menite sa promoveze expeditiile de marfuri cu mijloace auto pe plan international. In acest sens trebuie mentionata contributia I.R.U. in legatura cu:

punerea in aplicare a conventiei vamale privitoare la expeditia si transportul international de marfuri sub acoperirea carnetelor T.I.R.;

elaborarea scrisorii de trasura internationala in Conventia privitoare la contractul de transport international de marfuri (C.M.R.);

crearea Asociatiei internationale pentru transportul de marfuri perisabile (Transfrigeroute Europe);

crearea serviciului de asistenta mutuala internationala (A.M.I.);

colaborarea la elaborarea unor conventii internationale privitoare la circulatia si semnalizarea rutiera; transportul marfurilor periculoase (A.D.R.); transportul de marfuri in containere etc.

In continuare ne vom ocupa de cele mai importante reglementari care privesc expeditia internationala de marfuri cu mijloace auto.

3. Asociatia internationala pentru transportul de marfuri perisabile (Transfrigeroute Europe)

Organizatia internationala a transportului profesional rutier de marfuri perisabile sub temperatura dirijata 'Transfrigeroute' fiinteaza de la 28 martie 1955, ca fiind infiintata sub auspiciile I.R.U. Aceasta organizatie si-a propus realizarea urmatoarelor obiective:

a. Coordonarea si schimbul de experienta cu firmele si gruparile nationale aderente;

b. Elaborarea unor studii pe problema legata de transportul rutier de marfuri sub temperatura dirijata, a tarifelor si conditiilor de transport pentru marfurile perisabile;

c.Publicarea si coordonarea acesteia in vederea promovarii transportului rutier al marfurilor perisabile;

d.Studiul tarifelor si al conditiilor de transport referitoare la transportul rutier european cu vehicule sub temperatura dirijata.

'Transfrigeroute Europe' nu este o simpla asociatie, ci un organism care favorizeaza cooperarea economica si tehnica pe plan european, elaborarea unor conventii tarifare, uniformizarea conditiilor de transport etc. Acestui organism i se datoreaza elaborarea 'Acordului european pentru transportul de marfurilor perisabile' din anul 1959 care prevede procedura de admitere a produselor producatorilor (exportatorilor) si importatorilor afiliati.

De asemenea, 'Transfrigeroute Europe' poate pune la dispozitia membrilor sai avantajele unei relatii europene de aprovizionare cu carburanti a autocamioanelor (fara o plata imediata) datorita unui contract incheiat cu Deutchar Kraftverkehr (DKV).

4. Acorduri si conventii bilaterale incheiate de Romania cu diferite tari europene.

In general, reglementarile diferitelor tari in problema traficului international de marfuri cu mijloace auto se reflecta in principal la perceperea de taxe pentru folosirea soselelor, eliberarea de autorizatii si incheierea contractelor de asigurare, ceea ce, in ultima instanta, se reflecta in pretul marfurilor transportate.

Romania, ca de altfel si alte tari posesoare de parcuri auto internationale, a incheiat acorduri rutiere bilaterale cu o serie de tari, pentru a inlatura total sau partial efectele negative ale dispozitiilor respectivelor tari cu privire la desfasurarea traficului international auto, acorduri care prezinta un interese deosebit pentru exportator in calitate de predator al marfii.

Aceste acorduri bilaterale rutiere vizeaza acordarea reciproca de reduceri sau scutiri de taxe pentru folosirea soselelor (aceste taxe reprezentand o parte insemnata din pretul marfii de comert exterior, grevand deci acest pret) pentru eliberarea de autorizatii de transport, inlesniri de tranzit pe teritoriul tarii, acordarea de asistenta tehnica autovehiculelor etc. Acordurile prevad fie scutirea integrala a tuturor taxelor pentru toate calatoriile efectuate , fie scutirea numai a unui numar limitat de calatorii (pentru care trebuie o autorizatie), fie, in sfarsit, reducerea numai a taxelor pentru un numar limitat de calatorii.

Mentionam ca diferitele taxe se pot ridica pana la jumatatea valorii transportului.

Romania a obtinut o serie de facilitati in desfasurarea traficului international auto dupa cum urmeaza:

a.Scutirea reciproca de orice fel de taxe si impozite obtinuta in relatiile cu Anglia, Turcia, Germania;

b.Scutiri reciproce de orice fel de taxe si impozite pentru un numar contingentat de calatorii pe baza de autorizatie obtinuta cu relatiile cu Elvetia, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda, Polonia, Republica Ceha, Republica Slovaca, Iugoslavia, tarile foste componente ale URSS.;

c. Reducerea partiala a taxelor si impozitelor pentru un numar contingentat de calatorii obtinute in relatiile cu Austria, Belgia, Franta;

d. Acordarea unor contingente de calatorii pe baza de autorizatie, cu plata integrala a taxelor si impozitelor obtinuta cu Italia.

In general inlesnirile pe care parti1e si le acorda reciproc, depind de regimul autorizatiilor de transport statuat in acordul sau conventia respectiva. Aceste autorizatii pot fi de mai multe tipuri si anume:

- autorizatii permanente, care dau dreptul efectuarii unui numar nelimitat de transporturi, intr-o perioada determinata de timp, de regula un an calendaristic;

- autorizatii in timp, care dau dreptul la un numar nelimitat de calatorii in perioada de valabilitate indicata;

- autorizatii pe calatorie, care dau dreptul la o singura calatorie in perioada de valabilitate respectiva.

Acordurile si conventiile bilaterale cuprind si alte clauze cum ar fi cele referitoare la documentele de transportat, decontarea platilor, procedura privind schimbul de documente, etc.

In transportul internationa1 de marfuri auto romanesc se ocolesc de obicei tarile cu care Romania nu are incheiate acorduri bilaterale rutiere. In schimb, transporturile noastre sunt indrumate sa tranziteze tarile cu care avem acorduri rutiere bilaterale. Este inca ocale de a mari eficienta economica a acestui gen de expeditie internationala.

Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR.

Conventia TIR incheiata la Geneva la 15 ianuarie 1959, acorda transportatorilor avantaje de ordin vamal, menite sa faciliteze traficul internationa1 de marfuri. Tara noastra a aderat la aceasta conventie in 1963.

Prin crearea posibilitatii de a transporta marfuri fara controale vamale la vamile de tranzit, durata de transport se scurteaza, atragand dupa sine o micsorare a cheltuielilor legate de stationarea autovehiculului si echipajului in strainatate.

De asemenea trebuie mentionat ca durata de transport are o mare insemnatate pentru transporturile de marfuri perisabile. In aceste cazuri, o durata de transport prea mare poate sa determine pierderi partiale sau totale ale marfurilor transportate.

Daca nu se foloseste carnetul TIR atunci echipajul fiecarui autovehicul incarcat cu marfuri, trebuie sa depuna de fiecare data, la intrarea pe teritoriul strain, o importanta garantie vamala in valuta.

Marfurile transportate sub carnetul TIR in vehicule rutiere sigilate sau in containere sigilate incarcate in vehicule rutiere:

a. nu vor fi supuse platii sau consemnarii drepturilor si taxelor de import sau de export de organele vamale;

b.nu vor fi supuse, de regula, controlului vamal;

Totusi in vederea evitarii abuzurilor, organele vamale vor putea, in mod exceptional si indeosebi atunci cand se banuieste o neregularitate, sa procedeze la controale sumare sau detaliate ale marfurilor.

In conditiile si cu garantiile pe care ea le va determina, fiecare parte contractanta va putea abilita unele asociatii sa elibereze carnete TIR, fie direct, fie prin intermediul asociatiilor corespondente si sa se constituie garante.

O asociatie nu va putea fi acceptata intr-o tara decat daca garantia sa extinde si la raspunderile pe care le atrage asupra-si in aceasta tara, ca urmare a operatiunilor efectuate sub acoperirea carnetelor TIR elaborate de catre asociatii straine afiliate la organizatia internationala la care ea insasi este afiliata.

Asociatia garanta se va angaja sa achite drepturile si taxele de import sau de export devenite exigibile, majorate, daca este cazul, cu dobanzile de intarziere si alte cheltuieli, precum si penalitatile pecuniare la care titularul carnetului TIR si persoanele care participa la efectuarea transportului sunt expuse in virtutea legilor si regulamentelor vamale ale tarilor in care o infractiune ar fi comisa. Ea va fi obligata, impreuna si solidar cu persoanele care datoreaza sumele vizate mai sus, la plata acestor sume.

Asociatia garanta nu va deveni responsabila fata de autoritatile unei tari decat incepand din momentul cand carnetul TIR va fi acceptat de catre autoritatile vamale ale acestei tari.

Responsabilitatea asociatiei garante se va extinde nu numai la marfurile enumerate pe carnetul TIR ci marfurile care, desi nu sunt enumerate pe acest carnet, s-ar gasi in partea sigilata a vehiculului rutier sau in containerul sigilat; ea nu se va extinde la nici o alta marfa.

In vederea evitarii abuzurilor, autoritatile vamale vor putea, daca ele socotesc ca este necesar:

a. sa escorteze in cazuri speciale, vehiculele rutiere pe teritoriul tarii lor, pe cheltuiala transportatorului;

b. sa procedeze in timpul transportului, la controlul vehiculelor rutiere sau al containerelor si al incarcaturilor.

Controlul incarcaturii trebuie sa se faca numai in mod exceptional.

De asemenea conventia TIR face referiri si la transportul marfurilor voluminoase sau grele. Prin 'marfuri grele si voluminoase' se inteleg orice obiecte care, dupa parerea organelor vamale nu pot fi demontate usor pentru a fi transportate si a caror greutate depaseste 7000 Kg, sau au una din dimensiuni mai mare de 5 metri, sau care au doua dimensiuni mai mari de 2 metri, sau care trebuie sa fie incarcate intr-o asemenea pozitie, incat inaltimea lor sa fie mai mare de 2 metri.

Carnetul TIR va fi emis in tara de expeditie sau in tara in care titularul este stabilit sau domiciliaza fiind imprimat in limba franceza; cu toate acestea pot fi adaugate pagini suplimentare care sa reproduca in limba tarii emitatoare, traducerea textului tiparit al carnetului.

Specificatia va fi completata in limba tarii de expeditie. Autoritatile vamale ale altor tari prin care marfurile trec, isi rezerva dreptul sa ceara o traducere in limba lor. Pentru a evita stationarile care ar putea rezulta in urma acestei cereri, se recomanda celor care executa transportul sa predea conducatorului auto traducerile necesare.

Este necesar ca specificatia sa fie astfel dactilografiata sau multiplicata incat toate filele sa fie usor citibile. In cazul in care spatiu1 nu este suficient pentru a inscrie la specificatia marfurilor toate loturile de marfa transportate, la foaia continand specificatiile vamale vor putea fi atasate foi-anexa, la acelasi model cu specificatia; in acest caz insa toate exemplarele specificatiei vor trebui sa contina indicatiile urmatoare: numarul si natura coletelor si loturilor in vrac enumerate pe aceste foi-anexa; valoarea totala si greutatea bruta totala a marfurilor care figureaza pe sus-mentionatele foi.

In cazul in care autoritatile vor cere, in vederea identificarii exacte a marfurilor, sa anexeze carnetul TIR, liste de ambalaj, fotografii, copii etc. aceste documente vor fi vizate de catre autoritatile respective si atasate intr-un singur exemplar la carnetul TIR si se vor mentiona aceste documente in toate exemplarele specificatiei.

Greutatea, volumul si celelalte marimi vor fi exprimate in unitati ale sistemului metric, iar valorile in moneda tarii de expeditie sau in moneda prescrisa de autoritati competente din tara respectiva.

Carnetul TIR nu va contine nici stersaturi, nici scrisori suprapuse. Orice corectura efectuata prin stergerea indicatiilor eronate si prin adaugare, daca este cazul, a indicatiilor dorite, orice rectificare, adaugare sau alta modificare, va trebui certificata de cel care o efectueaza si vizata de autoritatile vamale.

Carnetul precum si fiecare exemplar al specificatiei de marfuri vor fi semnate si datate de catre titularul carnetului sau de catre reprezentantul sau.

Un transport de marfuri grele sau voluminoase, protejat de un carnet TIR, nu pot include decat un singur birou vamal de expeditie si un singur birou vamal de destinatie. Celelalte transporturi efectuate sub protectia unul carnet TIR pot cuprinde mai multe birouri vamale de expeditie si de destinatie, inca in afara de cazurile in care se dispune de o autorizatie speciala:

a.Birourile vamale de expeditie (orice birou vamal interior sau de frontiera al unei parti contractante unde incepe, pentru toata incarcatura sau o parte a ei, transportul international prin vehicul rutier sub regimul prevazut de prezenta conventie, trebuie sa fie situate in aceeasi tara;

b.Birourile vamale de destinatie (orice birou vamal interior sau de frontiera al unei parti contractante unde ia sfarsit pentru toata incarcatura sau o parte a ei, transportul international prin vehicul rutier sub regimul prevazut de prezenta conventie) nu pot fi situate in mai mult de doua tari;

c.Numarul total a birourilor vamale de expeditie si de destinatie nu poate fi mai mare de patru.

Daca transportul include un singur birou vamal de expeditie si un singur birou vamal de destinatie, carnetul trebuie sa comporte cel putin doua foi detasabile pentru tara de expeditie, doua foi pentru tara de destinatie si doua foi pentru tarile pe teritoriul carora trece transportul. Pentru fiecare loc de incarcare sau de descarcare suplimentara sunt necesare alte doua foi; in afara de acestea, mai sunt necesare inca doua foi in plus, daca locurile de descarcare suplimentare sunt situate in doua tari diferite.

Se recomanda conducatorului vehiculului care executa transportul sa aiba grija ca la fiecare birou vamal de expeditie, de tranzit sau de destinatie, organele vamale, sa detaseze cate o foaie din carnetul TIR. Foile neperechi vor fi folosite pentru operatiile de luare in primire, iar foile perechi pentru operatiile de descarcare.

Daca pe parcurs, dintr-o cauza fortuita, se intampla ca un sigiliu aplicat de autoritatile vamale sa fie rupt sau ca marfurile sa fie distruse sau deteriorate, se va intocmi in cel mai scurt timp un proces-verbal de constatare, prin grija celui care executa transportul. Cel care efectueaza transportul va trebui sa se adreseze autoritatilor vamale daca se gasesc in apropiere sau, in caz contrar, altor autoritati competente. In acest scop cei care efectueaza transportul trebuie sa aiba pregatite formularele de procese-verbale de constatare a caror folosire a fost statuata de conventia TIR, pentru fiecare tara prin care se efectueaza transportul, formulare care vor fi imprimate in limba franceza si in limba tarii respective.

In cazul in care se iveste un accident care impune transbordarea marfii pe un alt vehicul sau un alt container autoritatile vamale vor intocmi un proces-verbal de constatare, in care se va verifica efectuarea operatiunilor. In cazul in care carnetul TIR nu contine mentiunea 'marfuri grele sau periculoase' vehiculul sau containerul care inlocuieste pe cel vechi va trebui sa fie descris in procesul-verbal de constatare. Cu toate acestea, daca nu exista la dispozitie nici un vehicul sau container aprobat, transbordarea va putea fi autorizata pe un vehicul sau container neaprobat, cu conditia ca acestea sa ofere garantii suficiente. In acest din urma caz, autoritatile vamale ale tarilor urmatoare vor aprecia daca pot si ele sa ingaduie transportul mai departe sub protectia carnetului RIT in noul vehicul sau container.

In cazul in care exista un pericol iminent care impune descarcarea imediata, partiala sau totala a marfii, conducatorul auto poate lua cu el de la sine putere marfurile necesare, fara sa mai ceara sau sa mai astepte interventia autoritatilor componente. In acest caz, el va trebui sa dovedeasca de o maniera satisfacatoare ca a fost nevoit sa procedeze astfel in interesul vehiculului, al containerului sau al incarcaturii transportate si, imediat dupa luarea masurilor preventive de prima urgenta, el va face mentiunea respectiva in carnetul TIR si va anunta autoritatile componente pentru ca acestea sa constate faptele, sa verifice incarcatura, sa sigileze vehiculul sau containerul si sa redacteze un nou proces-verbal de constatare. Procesul-verbal de constatare va fi anexat la carnetul TIR si va insoti incarcatura pana la biroul vamal de destinatie

6. Conventia referitoare la contractul de transport international al marfurilor pe cale rutiera (C.M.R.)

C.M.R. a fost semnata la Geneva la 19 mai 1959. Prin aceasta conventie sunt reglementate in mod uniform conditiile generale in care se incheie si se executa contractul de transport rutier de marfuri, reprezentat prin 'Scrisoarea de trasura tip C.M.R.

C.M.R. se aplica oricarui transport de marfuri international, in cazul in care pentru un astfel de transport a fost incheiat un contract de transport de marfuri pe sosele cu vehicule, daca locul primirii marfurilor si locul prevazut pentru eliberare, asa cum sunt indicate in contract, sunt situate in doua tari diferite, din care cel putin una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea partilor contractante.

Reglementarile C.M.R. sunt recunoscute de majoritatea tarilor europene, Romania aderand la aceasta conventie in 1973.

7. Contractul de transport in traficul international rutier de marfuri si executarea acestuia.

Proba contractului de transport in traficul rutier international de marfuri se face prin scrisoarea de trasura de tip C.M.R. Ea se intocmeste de catre expeditorul international ce actioneaza in numele exportatorului, in trei exemplare originale, semnate de expeditorul international si transportator, din care: primul exemplar se remite expeditorului international, la predarea marfii; al doilea exemplar insoteste marfa; iar al treilea se retine de transportator.

In cazul in care marfa trebuie sa fie incarcata in vehicule diferite, sau daca este vorba de feluri de marfa sau de loturi distincte, exportatorul sau transportatorul are dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de trasura pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare lot de marfuri.

Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:

a. locul si data intocmirii;

b. numele si adresa expeditorului (exportatorului);

c. numele si adresa transportatorului;

d. locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acestora;

e. numele si adresa destinatarului;

f. denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase - denumirea lor general recunoscuta; g. numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;

h. greutatea bruta sau cantitatea altfel exprimata a marfii;

i. cheltuielile aferente transportului (pret de transport, cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pana la eliberare);

j. instructiunile necesare pentru formalitatile vamale;

k. indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin C.M.R. si nici unei clauze contrare.

Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:

a. interzicerea transbordarii;

b. cheltuielile pe care expeditorul (exportatorul) le ia asupra sa;

c. valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;

d. instructiunile expeditorului (exportatorului) catre transportator cu privire la asigurarea marfii;

e. termenii convenii in care transportul trebuie efectuat;

f. lista documentelor remise transportatorului etc.

Expeditorul international si exportatorul raspund fiecare pentru toate daunele si cheltuielile pricinuite din cauza inexactitatii sau insuficientei datelor inscrise in scrisoarea de trasura. La randul sau, transportatorul este obligat ca, la primirea marfii sa verifice:

a. exactitatea mentiunilor referitoare la numarul de colete, cat si la marcajul si la numerele sale;

b. starea aparenta a marfii si a ambalajului ei.

Daca transportul nu are mijloace rezonabile pentru a verifica exactitatea mentiunilor de mai sus, el va inscrie in scrisoarea de trasura rezervele sale, care trebuie motivate. El trebuie de asemenea, sa motiveze toate rezervele pe care le face cu privire la starea aparenta a marfii si la ambalajul ei. Totusi aceste rezerve nu angajeaza in mod expres pe expeditorul international, daca acesta nu le-a acceptat in mod expres in scrisoarea de trasura.

Expeditorul international are dreptul sa ceara in numele exportatorului verificarea de catre transportator a greutatii brute a marfii sau a cantitatii acesteia astfel exprimate. El poate cere, de asemenea, verificarea continutului coletelor. La randul sau, transportatorul poate cere plata cheltuielilor de verificare. Rezultatul verificarilor se consemneaza in scrisoarea de trasura.

Scrisoarea de trasura face dovada conditiilor contractului de transport si a primirii marfii de catre transportator. In absenta inscrierii in scrisoarea de trasura, a rezervelor motivate ale transportatorului, exista prezumtia ca marfa si ambalajul ei erau in stare aparenta buna in momentul primirii de catre transportator si ca numarul de colete, cat si marcajele si numerele lor erau conforme cu mentiunile din scrisoarea de trasura.

Exportatorul este raspunzator fata de transportator pentru daunei pricinuite persoanelor, materialului sau altor marfuri, precum si pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului marfii, afara de cazul in care defectuozitatea fiind aparenta sau cunoscuta transportatorului in momentul primii marfii, transportatorul nu a facut rezerve cu privire la aceasta.

In vederea indeplinirii formalitatilor vamale si a altor formalitati care trebuie facute inainte de eliberarea marfii, expeditorul international trebuie sa anexeze la scrisoarea de trasura sau sa puna la dispozitia transportatorului documentele necesare ce i-au fost remise de catre exportator, si toate informatiile cerute.

Transportatorul nu este obligat sa examineze daca aceste documente si informatii sunt exacte si suficiente.

Expeditorul international si exportatorul sunt raspunzatori fiecare fata de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficienta sau din neregularitatea acestor documente si informatii, in afara de cazul in care culpa este a transportatorului. Transportatorul este raspunzator ca si un comisionar de consecintele pierderii sau utilizarii inexacte a documentelor mentionate in scrisoarea de trasura si care o insotesc, sau care i s-au predat; totusi despagubirea pusa in sarcina sa nu o va depasi pe aceea care ar fi datorata in cazul de pierdere a marfii.

8. Drepturi, obligatii si raspunderi ale partilor in derularea contractului de transport in expeditia internationala de marfuri pe cale rutiera si litigii ce pot apare in derularea acestui contract.

Exportatorul are dreptul de dispozitie asupra marfii el putand cere transportatorului:

a. oprirea transportului;

b. schimbarea locului revazut pentru eliberare;

c. eliberarea marfii unui alt destinatar decat cel prevazut in scrisoarea de trasura.

Dreptul exportatorului de a dispune asupra marfii se stinge in momentul in care al doilea exemplar al scrisorii de trasura este remis destinatarului, sau in momentul in care marfa a fost eliberata destinatarului contra unei dovezi de primire. Destinatarul(importatorul) poate dispune de marfa chiar in momentul intocmirii scrisorii de trasura de catre expeditorul international, daca acesta din urma, in conformitate cu instructiunile primite de la exportator, face o mentiune in acest sens in scrisoarea de trasura.

Daca exercitand dreptul sau de dispozitie, destinatarul ordona eliberarea marfii unei alte persoane, acesta nu poate desemna alti destinatari.

Exercitiul dreptului de dispozitie este supus urmatoarelor conditii:

a. Exportatorul (sau importatorul) care vrea sa execute acest drept, trebuie sa prezinte primul exemplar al scrisorii de trasura pe care trebuie sa fie inscrise noile instructiuni date transportatorului si sa despagubeasca pe transportator pentru cheltuielile si prejudiciul pe care le-a antrenat executarea acestor instructiuni.

b. Executarea acestor instructiuni trebuie sa fie posibila in momentul in care parvin persoanei care trebuie sa le execute si nu trebuie sa impiedice exploatarea normala a societatii transportatorului, nici sa aduca prejudicii exportatorilor sau importatorilor altor transporturi.

c. Instructiunile nu trebuie sa aiba niciodata ca efect divizarea transportului.

Daca transportatorul nu poate executa instructiunile primite, el trebuie sa instiinteze imediat despre aceasta persoana care a dat aceste instructiuni. Totusi, daca este vorba de rea credinta in legatura cu instructiunile primite sau daca exportatorul nu a cerut primul exemplar al scrisorii de trasura, el este raspunzator fata de cel care are dreptul sa ceara acoperirea prejudiciului cauzat de acest fapt.

Daca, pentru un motiv oarecare, executarea contractului in conditiile prevazute in scrisoarea de trasura este sau devine imposibila inainte de sosirea marfii la locul prevazut pentru eliberare, transportatorul este obligat sa ceara instructiuni persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa. Totusi, daca circumstantele permit efectuarea transportului in conditii care difera de cele prevazute in scrisoarea de trasura si daca transportatorul nu a putut sa obtina in timp util instructiunile de la persoana care are dreptul sa dispuna de marfa, el va lua masurile pe care le considera ca fiind cele mai bune in interesul persoanei care are dreptul de a dispune de marfa.

Daca, dupa sosirea marfii la destinatie, se ivesc impedimente la eliberare, transportatorul va cere instructiuni de la exportator. Daca destinatarul (importatorul) refuza marfa, exportatorul are dreptul de a dispune de aceasta, fara a prezenta primul exemplar al scrisorii de trasura.

Chiar daca a refuzat marfa, destinatarul poate cere oricand eliberarea ei, atat timp cat transportatorul nu a primit instructiuni contrarii de la exportator.

Daca impedimentul la eliberarea marfii a aparut dupa ce destinatarul a dat ordin de a elibera marfa unei alte persoane, importatorul se substituie exportatorului, iar aceasta alta persoana - importatorul.

Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea de instructiuni, in afara de cazul in care aceste instructiuni sunt urmare a culpei sale.

In cazuri extreme de impiedicare la transport sau la eliberare, transportatorul poate sa descarce marfa imediat in contul persoanei care are dreptul sa dispuna de aceasta. Dupa descarcare, transportul este considerat terminat. Transportatorul isi asuma atunci responsabilitatile pastrarii marfii. El poate totodata sa incredinteze marfa unui tert si in acest caz nu este raspunzator decat de alegerea judicioasa a acestui tert. Marfa ramane grevata de creantele rezultate din scrisoarea de trasura si de toate celelalte cheltuieli.

Transportatorul poate sa procedeze la vanzarea marfii, fara sa astepte instructiuni de la persoana care are dreptul sa dispuna de marfa, cand natura perisabila a marfii sau starea ei o justifica sau cand cheltuielile pentru pastrare sau disproportionale fata de valoarea marfii. In celelalte cazuri, el poate, de asemenea, proceda la vanzarea marfii, daca intr-un termen rezonabil el nu a primit din partea persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa instructiuni contrarii a caror executare poate fi ceruta in mod echitabil.

Daca marfa a fost vanduta, suma obtinuta din vanzare trebuie pusa la dispozitia persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, mai putin cheltuielile care greveaza marfa. Daca aceste cheltuieli sunt mai mari decat suma obtinuta din vanzare, transportatorul are dreptul la diferenta. Procedura utilizata in caz de vanzare este determinata de legea sau uzantele locului unde se gaseste marfa.

CMR reglementeaza de asemenea si problema raspunderii transportatorului auto. Pentru aplicarea acestei conventii, transportatorul raspunde ca de propriile sale actiuni si omisiuni, de actiunile si omisiunile prepusilor sai si ale oricaror altor persoane la serviciile carora recurge pentru executarea transportului, daca acesti prepusi sau aceste persoane actioneaza in exercitiul functiilor lor.

Transportatorul raspunde pentru:

a. pierderea totala sau partiala, pentru avarie produse marfii pe timpul transportului; b. pentru intarzierea la eliberare.

El poate fi exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intarzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultand dintr-o culpa a transportatorului, un ciclu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale carei consecinte nu le putea preveni.

Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea vehiculului pe care-1 foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a inchiriat sau a prepusilor acestuia. In general, el nu raspunde daca pierderea sau avaria rezulta din urmatoarele situatii:

a. Folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost convenita intr-un mod expres si mentionata in scrisoarea de trasura;

b. Lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciuni si avariere, cand aceste marfuri nu sunt ambalate sau rau ambalate;

c. Manipularea, stivuirea sau descarcarea marfii de catre exportator, importator sau de catre persoanele care actioneaza in contul exportatorului sau importatorului, respectiv expeditorii internationali;

d. Natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insasi naturii lor, fie la pierdere totala sau partiala, fie la avarie mai ales prin scurgere, rugina, deteriorare interna si spontana, uscare, pierdere normala., sau prin actiunea insectelor sau rozatoarelor;

e. Insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau numerelor coletelor;

f. Transportul de animale vii.

Pentru toate cazurile de mai sus transportatorul este exonerat de raspundere numai daca face dovada ca toate masurile care ii incumba in mod normal, tinand cont de circumstante, au fost luate si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.

Se considera intarziere la eliberare atunci cand marfa nu a fost eliberata in termenul convenit sau, daca nu a fost convenit un termen, atunci cand durata efectiva a transportului depaseste timpul care in mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, tinandu-se cont de circumstante si printre altele, in cazul unei incarcari partiale, de timpul necesar pentru ambalarea unei incarcaturi complete in conditii normale.

Cel in drept poate sa considere marfa pierduta, fara a prezenta dovezi, cand aceasta nu a fost eliberata in termen de 30 zile de la expirarea termenului convenit sau, daca nu a fost convenit un asemenea termen, in termen de 60 zile de la primirea marfii de catre transportator.

Pentru pierderea totala sau partiala a marfii transportatorul va despagubi pe exportator sau pe importator cu o suma egala cu valoarea marfii pierdute. Aceasta valoare se calculeaza pe baza cursului bursei, sau pe baza pretului curent al pietii la locul si in momentul primirii pentru transport.

in plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului marfii, in totalitate in caz de pierdere totala si proportional, in caz de pierdere partiala; alte daune-interese pentru pierdere nu sunt datorate.

In caz de intarziere, daca cel in drept face dovada ca din aceasta intarziere a rezultat un prejudiciu, transportatorul este tinut sa plateasca daune care nu pot depasi pretul transportului. O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decat in caz de declarare a valorii marfii sau de declarare in interes la predare.

In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii, calculata pe baza valorii stabilite la predarea marfii. Totusi despagubirea nu poate sa depaseasca:

a. daca totalul expeditiei este depreciat prin avarie

b. daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie,

suma care ar trebui platita in caz de pierdere a partii depreciate.

Cel in drept poate sa pretinda dobanzi pentru pagubele suferite. Acestea, calculate sa 5% pe an, curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau daca nu a existat o reclamatie, din ziua introducerii actiunii in justitie.

Daca un transport face obiectul unui contract unic si este executat in mod succesiv de catre mai multi transportatori rutieri, fiecare dintre acestia isi asuma raspunderea transportului total, transportatorul al doilea si fiecare dintre transportatorii urmatori, devenind, prin primirea de catre ei a marfii si a scrisorii de trasura, parti la contract, in conditiile prevazute in scrisoarea de trasura. Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent ii remite acestuia o confirmare de primire, datata si semnata. El trebuie sa-si inscrie numele si adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii de trasura. Daca este cazul, el completeaza pe acest exemplar, cat si pe confirmarea de primire, rezervele sale cu privire la starea marfii si a ambalajului.

Transportatorul care a platit despagubiri exportatorului sau importatorului, are dreptul de regres contra celorlalti participanti conform dispozitiilor urmatoare:

a.Transportatorul prin fapta caruia s-a produs paguba, trebuie sa suporte singur despagubirea platita de el sau de un alt transportator.

b.Daca paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai multi transportatori, fiecare din ei trebuie sa plateasca o suma proportionala cu partea sa de raspundere.

c.Daca nu se poate stabili care din transportatori raspunde de paguba, despagubirea se repartizeaza intre toti transportatorii, proportional cu partea de tarif care le-a revenit.

d.Daca unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despagubire care ii incumba si pe care nu a platit-o, se repartizeaza intre toti ceilalti transportatori proportional cu partea de tarif care le-a revenit.

Daca expeditorul international care a primit marfa in numele destinatarului a facut-o fara sa fi constatat starea ei in contradictoriu cu transportatorul , sau daca cel mai tarziu in momentul eliberarii (cand este vorba de pierderi ori avarii aparente) sau in termen de 7 zile (in afara de duminici si sarbatori legale, cand este vorba de pierderi sau avarii neaparente), nu a facut rezerve transportatorului, indicand natura generala a pierderii sau a avariei, se prezinta pana la proba contrarie, ca a primit marfa in starea si cantitatea descrisa in scrisoarea de trasura. Rezervele aratate trebuie facute in scris daca este vorba de pierderi sau avarii neaparente.

Depasirea termenului de eliberare poate da loc la despagubiri numai daca a fost adresata o rezerva in scris in termen de 21 zile de la data punerii marfii la dispozitia destinatarului (importatorului) sau a expeditorului international care actioneaza in numele importatorului marfii.

In ceea ce priveste actiunea in justitie aceasta se prescrie in termen de un an. Pentru cazuri de doi sau mai multi transportatori, termenul de prescriptie este de trei ani. Termenul de prescriptie curge:

a.In caz de pierdere partiala, de avarie sau de intarziere, din ziua in care marfa a fost eliberata.

b.In caz de pierdere totala, incepand de la a treizecia zi de la expirarea termenului convenit, sau daca nu a fost convenit nici un termen, incepand de la saizecia zi de la primirea marfii de catre transportator.

c.In toate celelalte cazuri, incepand de la expirarea unui termen de trei luni de la data incheierii contractului de transport.

O reclamatie scrisa suspenda prescriptia pana in ziua in care transportatorul respinge reclamatia in scris si restituie documentele care erau anexate. In caz de acceptare partiala a reclamatiei, prescriptia nu-si reia cursul sau decat pentru partea de reclamatie care ramane litigioasa.

In incheiere trebuie precizat ca pentru ca traficul auto romanesc sa fie cat mai eficient si capacitatea de incarcare a autovehiculelor sa fie utilizata in intregime, carausii stiu ca este necesar ca in afara de incarcarea in tara cu marfuri de export sa se asigure incarcatura de inapoiere, constituita din marfuri de import de mic tonaj. In felul acesta taxele de folosire a soselelor nu greveaza numai marfurile de export, ci si pe cele de import, iar unei unitati dintr-o marfa ii revine astfel o suma mult mai mica. De aceea incarcatura de intoarcere contribuie atat la dezvoltarea expeditiei internationale de marfuri in trafic auto romanesc, cat si la cresterea eficientei lui.

De retinut este faptul ca in traficul auto nu exista din partea carausului obligatia de a transporta, ca la caile ferate. De aceea carausul poate in principiu refuza transportul daca pentru el calatoria respectiva nu prezinta rentabilitatea scontata.