ASPECTE GENERALE PRIVIND TURISMUL BALNEAR

SCURT ISTORIC AL APARITIEI SI DEZVOLTARII TURISMULUI BALNEAR

Inceputurile termalismului se pierd in negura timpului, proprietatile curative ale apei fiind valorificate inca de acum 3 - 4000 de ani de catre egipteni, cartaginezi, etrusci, greci iar mai apoi romanii fiind cei care vor dezvolta semnificativ acest domeniu al termalismului[1]. La baza dezvoltarii acestui concept sta faptul ca apa este privita din doua unghiur diferite atat ca si substanta fizica cat si ca "obiect simbolic, valoare culturala" acesta ultima caracteristica fiind principala motivatie a oamenilor de a practica bai termale.

In Roma antica fenomenul termal cunoaste o puternica dezvoltare prin functia igienica ce ii este atribuita, functie cu conotatii de ordine sociala si culturala. La inceput se practicau bai in aer liber si in apa rece, dar in scurt timp multe case romane i-au atribuit uneia din incaperi rolul de baie, la inceput tot cu apa rece si imediat apoi s-a trecut la cea incalzita iar locuintele mai bogate chiar beneficiind si de unele facilitati complementare pentru sauna, masaj, relaxare. In ceea ce priveste termele publice acestea erau de mici dimensiuni, abia in timpul imperiului construindu-se marile bai publice carora li s-a atribuit rolul de institutie sociala, acestea fiind un important loc de intalniri si discutii la care aveau acces toate persoanele indiferent de provenienta sociala. Complexele cele mai grandiaose erau imbracate in marmura si decoratiuni pretioase avand de asemenea anexate biblioteci, sali de reuniuni si conferinte, sala de gimnastica, stadioane, solare, gradini precum si diferite pravalii unde se faceau schimburi comerciale. Intre granitele imperiului roman printre cele mai renumite "statiuni balneare a caror faima dainuie si astazi" se numara: "Aachen in Germania, Baden bei Zurich in Elvetia, Vichy, Aix les Bains in Franta, Herculanum in Romania, Aquincum in Ungaria" In concluzie, termele romane reprezentau intr-o apropiata masura "un loc de bunastare" in sensul modern.

Romanii antici foloseau efectele terapeutice ale apei doar in ceea ce se poate numi stimuloterapie, adica aveau in vedere doar efectele fizice ale bailor: caldura, presiune hidrostatica si plutitoare, exploatarea piscinelor si a incaperilor la diferite grade de caldura toate acestea operand asupra unor functii organice precum respiratia, circulatia sangvina, ritmul cardiac. Insa odata cu dezvoltarea edificilor bailor publice s-au descoperit si caracteristicile fizico-chimice si actiunea curativa a apelor minerale. Astfel ilustrii vremii respective in urma cercetarilor efectuate au ajuns la concluzia ca perioada de tratament ideala era de patru saptamani timp in care se faceau bai, la inceput de 30 de minute crescand progresiv durata pana la doua ore si pe urma la sfarsitul tratamentul descrescand din nou. Baile trebuiau facute dimineata sub observatia unui medic, iar cele mai indicate perioade erau toamna si primavara.

Intreaga ascensiune a dezvoltarii termalismului s-a prabusit odata cu decaderea imperiului roman. Declinul statiunilor balneare a fost cauzat de trei factori importanti: prejudecatile crestine privind practicarea bailor publice, marile invazii ale popoarelor migratoare si declinul moral politic al societatii romane si al stilului acesteia de viata.

In ceea ce priveste termalismul in evul mediu acesta ramane sub acelasi ax descendent din punct de vedere al interesului manifestat de catre populatie, insa apar presupuneri stiintifice referitoare la calitatile curative ale apelor minerale carora in functie de caracteristica lor li se atribuie anumite efecte specifice cum ar fi: apele sulfuroase sunt recomandate pentru boli de piele in timp ce cele bromuroiodice pentru sterilitate. Se fac progrese si in ceea ce privesc metodele de aplicare: pe langa bautul apelor minerale si bai se adauga inhalarile de vapori, terapia inhalatorie si sudoripara in pesteri naturale din care izvorasc ape termale si aplicarea de namoluri.

Renascentismul se caracterizeaza prin diversele teorii si carti in care este subliniata importanta curativa a apelor minerale. Reinvierea traditiilor antichitatii alaturi de interesul acordat dezvoltarii stiintelor din acesta perioada au dus la o revigorare a practicilor balneare. Drept urmare incep sa apara noi terme sau sa se reamnejaze fostele terme romane cu structuri fastoase: parcuri, gradini, sali de intalniri si hoteluri luxoase. In aceasta perioada balneoturismul apare ca o activitate rezervata aristocratiei motivatia principala a practicarii acestui tip de turism fiind reflectia si intalnirile politice discrete, din acest punct de vedere apropindu-se in mare masura, de caracterul social-cultural al termalismului specific Romei antice.

Epoca moderna, respectiv secolul al XIX-lea marcheaza adevarata renastere si dezvoltare a statiunilor balneare europene, moment in care universul termal a inceput sa se structureze pe elementele definitorii ale unei statiuni balneare moderne: stabilimentul termal, cazinoul, parcul tremal si unitatile de cazare. Orasele de apa, asa cum erau ele denumite, erau desemnate sa indeplineasca functii complementare:

Functia "de sanatate" datorata procedurilor sau tratamentelor propuse si efectuate

Functia "de loisir" prin activitati ludice, culturale si sportive

Functia sociala datorita relatiilor sociale pe care le stabileste

Ca urmare a crescut numarul satatiunilor balneare, "in secolul al XIX - lea existand in Europa peste 160 de statiuni balneare, din care cele mai importante erau: Aachen, Baden-Baden, Homburg, Kissingen, Wiesbaden in Germania, Baden bei Wien, Gaster in Austria, Cassiano si Ischia din Italia, Karlsbad si Marienbad din Cehoslovacia, Baden bei Zurich si Schlus-Terasp din Elvetia, Spaa din Belgia s.a.'[4] Totodata s-au intensificat preocuparile pentru amenajarea si dezvoltarea acestora. Astfel multe statiuni incep sa se remarce printr-o arhitectura fastuoasa si rafinata, prin prezenta unui cazino precum si prin parcurile sau gradinile de care erau inconjurate.

Aceasta evolutie a statiunilor balneare a fost rezultatul mai multor factori : dezvoltarea balneologiei, descoperirea modului de actiune al apelor minerale, dezvoltarea transporturilor, a telecomunicatiilor si in legatura directa cu aceasta dezvoltarea turismului care devine a III-a industrie mondiala dupa cea petroliera si cea constructoare de masini.

Viata mondena din statiunile balneare a fost intrerupta odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, acestea devenind centre pentru primirea si tratarea ranitilor, in numar din ce in ce mai mare, ceea ce a avut insa un efect pozitiv asupra evolutiei balneologiei pentru ca, din dorinta de a veni in sprijinul acestora, tratamentele balneare au fost dezvoltate si diversificate.

Epoca interbelica a marcat dupa o perioada de refacere a statiunilor balneare, o alta etapa in dezvoltarea acestora, caracterizata prin atragerea clientelei provenind din clase medii ceea ce a determinat constituirea de noi vile, hoteluri si stabilimente balneare.

Sfarsitul celui de Al II-lea Razboi Mondial a marcat un alt moment in evolutia turismului balnear. Astfel, odata cu dezvoltarea turismului in masa, are loc in anii '50, lansarea termalismului social care a influentat la randul sau dezvoltarea statiunilor balneare. Aceasta a insemnat pe de o parte cresterea numarului de curanti datorita suportarii cheltuielilor de cura integral sau partial, dupa caz de catre asigurarile de sanatate iar pe de alta parte a determinat mutatii in structura ofertei care a devenit mult mai medicalizata, iar cererea a devenit intr-o buna masura dependenta de masurile in domeniul asigurarilor de sanatate, orice initiativa legislativa in acest sens facandu-si simtita prezenta in structura cererii. Ca urmare a acestei evolutii, curantii asigurati social, au inceput sa ocupe un loc din ce in ce mai important in frecventarea statiunilor balneare ceea ce a facut ca universul termal sa fie profund modificat, fiind incet, incet saracit de diversitatea de functii. Toate acele activitati care nu faceau parte din domeniul medical, in special agrementul, nu subzistau decat ca accesorii in ocuparea timpului liber al curantilor ceea ce a dus treptat la " imbatranirea clientelei", la scaderea interesului pentru modernizarea dotarilor si a serviciilor oferite.

Ca urmare in anii '80 termalismul a intrat intr-o profunda criza, caracterizata prin reducerea dramatica a numarului de curanti, format in cea mai mare parte din persoane de varsta a treia, interesate in special de tartamente, ale caror consumuri devin din ce in ce mai reduse.

In aceste conditii tarile detinatoare de resurse balneare valoroase care si-au dezvoltat o importanta activitate termala la nivelul a peste 100 de statiuni, situate de cele mai multe ori pe teritoriul a unor mici comunitati urbane sau rurale a caror activitate depinde de termalism in proportie de 80-90%, faptul ca reculul termalismului punea in pericol echilibrul financiar al multor statiuni termale si priva locuitorii de multe locuri de munca generate direct sau indirect de acesta, a determinat anumite statiuni termale sa-si repozitioneze sau sa-si diversifice oferta. Drept urmare in momentul de fata se inregistreaza un nou trend ascendent in dezvoltarea statiunilor balneoturistice si in cresterea interesului pentru acest tip de turism.

Fig. Evolutia cererii

CONCEPTE PRIVIND TURISMUL BALNEAR

Odata cu aparitia practicilor balneare s-au conturat si incercarile de definire si problematizare a continutului acestora, personalitati marcante ale diferitelor epoci fiind preocupate de studierea proprietatilor curative ale apelor minerale si a modului lor de utilizare. In primul tratat de medicina din istoria omenirii 'Il corpus Hipocraticum' aparut in antichitate sub condeiul lui Hipocrate, o parte importanta a acestuia este dedicata studiului apelor minerale sub multiple aspecte: caracteristici chimice, organoleptice, durata optima a curelor si tehnicile utilizate in cadrul acestora, sezonul ideal pentru efectuarea acestora punand astfel principiile crenoterapiei[5] in timp ce Aristotel proclama virtutile vaporilor emanati de izvoarele termale. Ulterior, in timpul Renasterii, cand savantii au inceput sa se intereseze din nou de apele termale si virtutile terapeutice ale acestora, Paracelse scrie un Discurs despre Apele Termale, pentru ca in secolul al XVIII - lea sa apara primele rezultate ale cercetarilor empirice. Incepand cu secolul al XIX-lea, studierea apelor minerale intra intr-o noua etapa, acestea realizandu-se pe baza unor orientari chimico-analitice punandu-se astefel bazele balneologiei.

Balneologia este stiinta care se ocupa cu descoperirea, studiul complex si    aplicarea in practica medicala a factorilor naturali: ape minerale, namoluri, gaze terapeutice etc. Paralel cu observarea proprietatilor curative ale substantelor minerale terapeutice si a posibilitatilor de utilizare ale acestora in scopul tratarii sau ameliorarii unor afectiuni, balneologii au evidentiat si actiunea biologica a factorilor de clima ceea ce a dus la aparitia, alaturi de balneologie, a climatoterapiei.

Climatoterapia definita ca fiind 'folosirea actiunii diverselor tipuri de climat in scop profilactic si curativ'[6] are efecte asupra cresterii rezistentei organismului la infectii si stres, in tratarea astmului bronsic alergic, a tuberculozei, a hipertensiunii arteriale oscilante, a nevrozelor, a afectiunilor endocrine s.a.

Balneologia si climatologia sunt deci stiinte traditionale care studiaza si valorifica remediile oferite de natura: ape minerale, climat, namoluri cu diferite compozitii pentru prevenirea si tratarea unei serii largi de boli, indeosebi cronice iar mai recent imbinata strans cu medicina fizica si pentru recuperarea bolnavilor cu disfunctii si disabilitati determinate de boli cronice si de traumatisme.

Datorita actiunii complementare a balneologiei si climatoterapiei balneologii au creat conceptul balneoclimatoterapie care presupune 'folosirea complexului de factori naturali si balneari: clima, ape minerale, lacuri sarate, saline, namoluri, gaze terapeutice, plaje ale unei statiuni sau localitati balneoclimaterice in scop profilactic, curativ sau de recuperare medicala..'[7]

Chiar daca la inceput practicarea curelor balneare nu era pusa in relatie cu turismul, datorita faptuli ca tratamentul balnear nu putea fi efectuat decat in apropierea factorilor naturali de cura a fost necesara amenajarea zonelor bogate in acesti factori, pentru a putea permite curantilor sa-si petreaca sejurul intr-un loc diferit de domiciliul lor obisnuit, o durata de timp limitata, fixata empiric la trei saptamani. Acesta trebuia sa-i ofere toate conditiile necesare restabilirii sanatatii sale ceea ce a dus la aparitia statiunilor balneare. Totodata amplasarea acestora in zone pitoresti, nepoluante precum si faptul ca durata procedurilor nu depasea jumatate de zi, a facut necesara    dezvoltarea in statiuni a unor activitati de agrement. Ca urmare, intre balneologie si turism s-a creat o relatie de interdependenta ceea ce a dus la aparitia turismului balnear in forma pe care acesta o cunoaste astazi.

Trebuie precizat insa faptul ca turismul balnear se diferenteaza net de balneologie pentru ca aceasta se refera la intregul arsenal de metode si tehnici medicale menite sa valorifice factorii naturali de cura asigurandu-le un rol profilactic si curativ asupra organismului, care au la baza caracterul particular al fiecarui factor, in timp ce turismul balnear ofera mijloace si dotari pentru a pune in valoare factorii de cura fara de care nu s-ar putea efectua tratamentele, pentru ca tocmai prin particularitatile acestei forme de turism, prin contributia sa la efectuarea tratamentelor, se detaseaza de tratamentul de clinica. Totodata, se impune evidentierea faptului ca dezvoltarea turismului balnear nu poate fi posibila fara cercetarile intreprinse in cadrul balneologiei care ii confera acestuia credibilitate.

Ca urmare turismul pentru taratament sau cura balneo-medicala poate fi definit ca fiind "forma specifica a turismului de sejur, odihna practicat de persoanele care se deplaseaza in statiunile balneoclimaterice pentru ingrijirea sanatatii sau prevenirea unor boli.'[8]

Diversitatea factorilor naturali de cura existenti in diferite tari, precum si predominanta unora dintre acestia a facut ca in literatura de specialitate sa se foloseasca diferite concepte pentru a defini aceasta componenta a turismului a carei motivatie o reprezinta ingrijirea sanatatii. Astfel, ponderea ridicata si volumul mare al apelor termale existente in Italia au facut ca utilizarea in scopuri curative a acestora sa fie denumita termalism pentru ca ulterior acest concept sa includa tratamentele efectuate cu toate tipurile de ape minerale calde sau reci. Termalismul sau crenoterapia este utilizarea in scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursa (fr. creno = sursa). Desi cuvantul termal ne duce cu gandul la cald, apele utilizate in cadrul termalismului nu sunt toate calde. Existenta si pastrarea traditiei termelor romane, a facut ca acest termen sa fie preluat si de alte tari ca Franta, Spania probabil ca o recunoastere a originii acestei forme de tratament la care se adauga si originea latina a limbilor acestor tari.

Marea varietate a factorilor de cura utilizati de balneologia romaneasca a facut ca din punct de vedere al specialistilor romani, turismul balnear sa aiba o arie de cuprindere si implicit o aplicabilitate mai mare comparativ cu termalismul. Acest aspect este reliefat de urmatoarea definitie 'privit in intregul sau turismul balnear reprezinta un ansamblu de mijloace si dotari turistice menite sa puna in valoare factorii naturali balneari : apele minerale, namolurile, gazele terapeutice, litoralul cu complexul sau de factori terapeutici si altele'. O analiza atenta a celor doua concepte permit evidentierea unor asemanari intre acestea. Ambele definitii evidentiaza ansamblul mijloacelor necesare utilizarii sau valorificarii in scop terapeutic a factorilor naturali de cura. Cu toate ca in definitia franceza nu apare nici o referire la turism ci numai la terapie, asocierea termenilor de termalism si turism este tot mai evidenta. Pe langa nevoia de a primi ingrijirile medicale curantul exprima si o dorinta de a fi tratat ca turist adica de a beneficia de o gama cat mai larga de servicii turistice. Acest fapt conduce la o evolutie treptata a termalismului catre turismul termal. Totodata pentru a nu se crea o serie de confuzii datorate asemanarii de termeni trebuie precizat faptul ca in timp ce pentru specialistii romani conceptul de turism balnear se refera la efectuarea unor cure pentru incrijirea sanatatii folosind diferiti factori naturali, in tarile Europei Occidentale (Franta, Italia, Spania s.a.) turismul balnear este de fapt turismul de litoral fara ca acesta sa presupuna efectuarea unor tratamente utilizand complexul de factori terapeutici ai litoralului deoarece pentru acest tip de cura folosesc termenul de talasoterapie. In acelasi timp trebuie facuta si distinctia intre notiunea de termalism folosita de majoritatea europenilor pentru a desemna tratamentele efectuate cu ajutorul factorilor naturali de cura, pentru specialistii romani termenul desemneaza doar tratamentele realizate cu ajutorul apei termale.

Paralel cu evolutia societatii, cu noile abordari privind sanatatea, in relatie directa cu conceptul de calitate a vietii, cu mutatiile intervenite in structura cererii, respectiv nevoia manifestata de oamenii sanatosi si aparent sanatosi de a-si ingriji sanatatea, de a obtine acea 'stare de bine' prin activitati de tip fitness, dietoterapie si altele, turismul balnear a intrat, incepand cu anii '90, intr-o noua etapa a evolutiei sale.

Aceasta evolutie a facut obiectul analizei specialistilor in domeniul care in urma unor intense dezbateri desfasurate cu ocazia celui de-al XIII-lea    Congres al AIEST cu tema 'De la termalismul traditional la turismul de sanatate' care a avut loc la Budapesta in septembrie 1989 la care au participat specialisti din majoritatea tarilor detinatoare de substante minerale terapeutice : Franta, Germania, Elvetia, Cehoslovacia, Brazilia si Ungaria turismul de sanatate a fost definit folosind abordari diferite. In timp ce AIEST propune ca notiune de turism de sanatate sa integreze la un loc - intr-o dimensiune terapeutica si preventiva - "termalismul componenta sa medicalizata cea mai bine organizata, talasoterapia, climatismul si o extrema varietate de produse de sanatate care se vor multiplica in anii urmatori", Consiliul Superior al Turismului din perioada respectiva evidentia propria opinie despre turismul de sanatate "este vorba de produse turistice avand sanatatea ca factor de animatie, care nu justifica un tratament medical caracteristic chimic sau termal" iar Patrice de Monbrison-Fouchre definea turismul de sanatate "priveste ansamblul migratiilor sau deplasarilor efectuate in scopul ameliorarii sanatatii, adica ceea ce inseamna ca sejururile integreaza atat tratamentele curative prescrise de medici cat si procedurile preventive la decizia individuala, voluntara"

Nici in prezent nu exista o definitie clara a turismului de sanatate, in timp ce unii dintre specialisti includ in turismul de sanatate toate sejururile efectuate in scopul ameliorarii sanatatii respectiv termalismul, talasoterapia, balneoterapia cu toate componentele lor precum si alte forme mai recente, alti specialisti considera ca turismul de sanatate se rezuma numai la sejururile preventive, si de repunere in forma si asigurare a unei stari generale de bine (bien-tre).

Avand in vedere interferenta dintre diferitele forme, dezvoltarea diferitelor practici in cadrul aceleiasi statiuni sau chiar stabiliment de cura precum si tendintele actuale privind conceptul de sanatate putem concluziona ca turismul de sanatate reuneste la un loc toate practicile care vizeaza asigurarea sanatatii, respectiv atat dimensiunea terapeutica cat si cea preventiva si chiar de loisir a acestuia.

In concluzie, turismul de sanatate trebuie privit si tratat ca o noua viziune asupra turismului balnear care, fara a-l nega il redefineste si ii imbogateste continutul si aria de cuprindere, deschizandu-i noi directii de actiune in vederea modernizarii si diversificarii ofertei, a produselor oferite. Ca urmare, principalele elemente ale curei balneare in statiunile balneo-climaterice moderne in viziunea noului concept al turismului de sanatate, sunt: balneoterapie, regimuri dietetice, terapie complexa, motivatie pentru un mod de viata sanatos sub supravegherea unor experti medicali calificati, intr-un mediu placut, acceptat de pacient, aproape de natura si de cultura. Turismul de sanatate se afla astfel la granita dintre ingrijirea sanatatii si loisir fiind considerat un produs destinat ingrijirii sanatatii care depaseste conceptul de boala si urmareste realizarea acelei 'stari de bine' a populatiei a carei evolutie este determinata de o serie de factori socio-demografici ca: urbanizarea, feminizarea populatiei active, dezvoltarea sectorului social si nu in ultimul rand datorita factorilor socio-economici.

1.3.TURISMUL DE SANATATE SI FORMELE SALE

Igrijirea sanatatii a inceput sa fie abordata intr-o maniera mai generala care vizeaza imbinarea intre cele trei elemente constitutive ale fiintei umane: corp, minte si suflet. Sanatate nu mai reprezinta lipsa bolii ci aspiratia de bien-tre - a te simti bine in propria piele. Drept urmare turismul de sanatate integreaza atat domeniul terapeutic-medical cat si prevenirea si loisir-ul. O structura a turismului de sanatate se poate prezenta astfel:

Fig. 2 Structura turismului de sanatate

Domeniul terapeutic si medical reuneste termalismul clasic, balneoterapia si componenta de reeducare functionala a talasoterapiei si se individualizeaza prin urmatoarele caracteristici: vizeaza corpul aflat in suferinta, curele sunt prescrise de catre medic in stransa corelatie cu afectiunea care urmeaza a fi tratata si includ o serie de tartamente, proceduri obligatorii, care au o durata fixa si se desfasoara sub supraveghere medicala, iar o parte a cheltuielilor efectuate de catre curanti este rambursata de catre casa de asigurari de sanatate; este considerat imbatranit, demodat dar in acelasi timp este foarte util unei parti importante a populatiei.

Domeniul prevenire si bien-tre este rezultatul evolutiei conceptuli de sanatate de la o viziune negativa - prezenta bolii si curativa - necesitatea tratamentului la o viziune pozitiva - a fi in forma, a te simti bine, a-ti intretine sanatatea, a te ocupa de sine si de corpul tau apeland la activitati care implica apa. Acesta este un subansamblu al turismului de sanatate care priveste sectorul bunastare, destindere, prevenire adica ceea ce nu face obiectul prescriptiilor medicale si nu face loc rambursarilor de la securitatea sociala.

Principalele caracteristici ale acestui domeniu vizeaza alocarea unui timp pentru sine in vederea asigurarii echilibrului corp-spirit, a unui anumit nivel al calitatii vietii, armoniei destinderii, obtinerea corpului dorit prin sfaturi medicale si alegerea tipului de cura dintr-o lista de proceduri, are o importanta componenta culturala datorita laturii educative si profilactice. Principalele componente ale acestuia sunt : talasoterapia, repunerea in forma termala, balneoforma, spa, fitness, wellness.

Domeniul loisir-ului ofera produsele de destindere care s-au dezvoltat in ultimul timp datorita mutatiilor intervenite la nivelul conceptului de sanatate. Activitatile de loisir si sportive acvatice au menirea de a destinde turistul si in acelasi timp au o contributie importanta la prevenirea primara in vederea pastrarii sanatatii. Acest domeniu se caracterizeaza prin: spiritul adolescentei regasite, eliberarea corpului de constrangerile zilnice, recapatarea chefului de viata, este nemedicalizat si presupune alocarea unui timp scurt, punctual. Produsele sunt in general aceleasi, difera insa mediul si tipul apei utilizate: apa curenta pentru activitati recreative in apa, apa de mare pentru talasoludism si apa termala petru termoludism.

Termalismul presupune utilizarea in scopuri terapeutice a apelor minerale si a derivatelor acestora: vapori termali, emanatii de gaze si namoluri terapeutice iar in unele cazuri a altor factori naturali de cura fapt ce denota importanta sa in ingrijirea sanatatii. Acesta insa nu se rezuma doar la utilizarea apei minerale sau a derivatelor acesteia ci reprezinta o cura complexa a carei eficenta nu se poate evalua asemenea unui medicament care isi datoreaza actiunea unei singure molecule chimice, ci trebuie apreciat in ansamblul sau. De aceea acesta presupune o combinatie terapeutica indisolubila care cuprinde:

Efectele fizico-chimice ale apei termale

Reeducarea cu referire la identificarea si eliminarea obiceiurilor de viata nesanatoase

Repaosul, in sensul modificarii ritmului vietii prin indepartarea de cotidian, odihna si o ambianta placuta

Educatia sanitara care consta in informarea asupra masurilor de prevenire destinate sa impiedice agravarea afectiunii.

Prin caracteristicile sale termalismul si-a demonstrat eficacitatea la toate cele trei niveluri: profilactic, curatic si de recuperare. In terapia profilactica este utilizat pentru prevenirea aparitiei unor afectiuni, a recidivelor sau a agravarii unor maladii cronice. Aceste aplicatii terapeutice sunt rezultatul actiunii de stimulare si reglare a apelor minerale si a derivatelor lor, precum si a efectului unei educatii sanitare in timpul curei. Recuperarea medicala presupune readaptarea subiectilor la viata si metinerea acesteia in limitele normale, datorita efectuarii tratamentelor termale intr-un cadru natural si uman favorabil. In cazul terapiei curative termalismul are o contributie aparte in ceea ce priveste tratamentul farmacologic contribuind la scaderea semnificativa a consumului de medicamente. Cura termala ocupa un loc important in ameliorarea patologiilor recidivante si cronice precum si pentru prevenirea imbatranirii. Apele minerale pot fi utilizate atat in cure interne (crenoterapie) - in cazul afectiunilor digestive, renale, hepato-biliare cat si sub forma unor cure externe - bai sedative la temperaturi si presiuni variabile asociate cu masaje, impachetari cu namoluri terapeutice sau sub forma de inhalatii, gargare, irigatii utilizate in cazul afectiunilor reumatismale ale aparatului locomotor, ginecologice, cardiovasculare, respiratorii, ORL, dermatologice.

In functie de tipologia apelor minerale care se exploateaza, o statiune poate fi specializata in tratarea unei anumite afectiuni sau pot exista statiuni in cadrul carora pot fi tratate mai multe afectiuni asa numite statiuni polivalente.

Mutatiile intervenite in structura cererii au avut ca rezultat evolutia turismului balnear spre turismul de sanataten determinand astfel diversificarea ofertei termalismului care include in prezent doua componente majore: termalismul clasic care este puternic medicalizat si termalismul modern rezultat al evolutiei acestuia spre latura comerciala care include curele libere, la alegere, repunerea in forma si termoludismul.

Cura termala este ansamblul mijloacelor terapeutice puse in practica in timpul sejurului unui bolnav intr-o statiune termala, aceasta face obiectul suportarii de catre asigurarile de sanatate, pentru o durata de 18-21 zile de proceduri obligatorii.

Cura termala libera are caracter terapeutic sau preventiv, urmata obligatoriu sub supravegherea unui medic balneolog din statiune, care la inceputul curei, in urma unei consultatii medicale recomanda o serie de proceduri. Aceasta nu presupune o prescriptie medicala prealabila si nu face obiectul asigurarilor de sanatate. Durata acestora este sub 18 zile fiind vorba de un sejur de confort care se inscrie intr-o dorinta de prevenire sau intretinere a sanatatii. Curele termale moderne includ: sejururile de repunere in forma, de relaxare, de destindere.

Termoludismul presupune utilizarea apei termale in scopuri ludice si recreative, fiind cel mai nou produs care fortifica si personalizeaza propunerile de sanatate intr-o forma noua, de scurta durata, cu vocatie preventiva sau curativa, fara insa a fi luat in calcul de casa de asigurari. Se adreseaza unei clientele diferite, raspunzand unei nevoi noi, manifestate de catre populatia mai tanara.

Talasoterapia defineste utilizarea in scop preventiv, curativ si recuperator ca si pentru efectele favorabile asupra sanatatii a componentelor climatului marin - apa marii, nisipul, atmosfera si elementele sale, radiatiile solare. Talasoterapia nu se rezuma insa numai la efectuarea taratamentelor specifice ci inglobeaza o serie complexa de elemente: climatoterapia, balneoterapia marina, terapia cu namol, psamoterapia, helioterapia, algoterapia si alte produse din mediul marin, actiunea terapeutica a acestor componente fiind legata de penetrarea oligoelementelor marine in interiorul organismului si de drenajul sangelui venos si al limfei periferice. Avand un rol important in eliminarea toxinelor, maximizarea actiunii acesteia fiind favorizata de tratamentele aplicate si de aparate.

Climatoterapia consta in interactiunea intre climatul marin si organism care are loc in timpul diferitelor activitati practicate pe plaja: baile de aer, helioterapia, plimbari pe faleza sau pe diguri, plimbari cu ambarcatiuni pe mare, s.a. Ea se realizeaza prin intermediul tuturor formelor de expunere a organismului la temperatura aerului, la vant si radiatiile solare si aerosoli, efectele sale constand in intarirea si cresterea rezistentei organismului, reechilibrarea acestuia.

Balneoterapia marina - baile in apa de mare care au efecte terapeutice deosebite datorita combinarii actiunii factorilor chimici (salinitate, oligolelemente din apa de mare care patrund in tegument ca si unele componente biologice derivate din plancton, care au efecte antibacteriene), factorilor termici (temperatura apei de mare si a aerului) si a celor mecanici (presiunea hidrostatica crescuta a apei sarate a marii si actiunea valurilor, uneori cu presiuni foarte mari).

Terapia cu namoluri marine presupune impachetari in namol care au un rol antiinflamator.

Psamoterapia este o forma de termoterapie si presupune acoperirea cu un strat gros de 20-30 cm de nisip cald, uscat, pentru 10-20 de minute a intregului corp pana la gat, sau numai a unor regiuni ale corpului, sub actiunea radiatiei solare.

Helioterapia presupune expunerea organismului la radiatia solara (radiatii infrarosii si ultraviolete) in scop profilactic sau terapeutic. Efectele celor doua categorii de radiatii sunt diferite: radiatiile infrarosii au efecte calorice producand incalzirea tegumentului, vasodilatatia periferica cutanata, efecte miorelaxante si antialergice, resorbtia edemelor superficiale iar radiatiile ultraviolete au efecte fotochimice, efectul cel mai important fiind cel de formare a vitaminei D din provitaminele inactive existente in epiderm.

Algoterapia - tratamentul cu alge marine proaspete sau uscate sub forma de aplicatii locale sau bai, foarte apreciate datorita aportului de minerale si oligominerale.

Balneoterapia este utilizarea apei curente in scopuri terapeutice practicata intr-un mediu spitalicesc. Utilizarea apei se poate face sub diverse stari de agregare: lichida, solida si gazoasa precum si simpla sau cu diferite adaosuri: extracte de plante, substante chimice, CO_2, hidrogen sulfurat, parafina sau alti adjuvanti cum ar fi uleiurile si esentele. Tehnicile utilizate sunt: bai totale sau partiale, calde, reci sau alternative, bai cu valuri, bai de aburi, bai cu bule, de aer cald, de dioxid de carbon.

In prezent datorita dezvoltarii demeniilor de repunere in forma, bunastare legate de apa desfasurate in piscine sau bai, practica balneoterapiei a ajuns sa depaseasca intentia terapeutica in favoarea unei dimensiuni ludice si relaxante. Ca urmare este bine sa se faca distinctie intre termenul de balneoterapie care datorita sufixului "terapie" trebuie rezervata exclusiv procedurilor medicale iar pentru produsele de repunere in forma, bunastare termenul de balneoforma.

Centrele de balneoforma sunt exclusiv centre de repunere in forma consacrate balneoterapiei si amplasate in mediul rural sau urban. Ele propun cure de repunere in forma asemanatoare celor care pot fi gasite in statiunile termale sau in centrele de talasoterapie, exceptand caracteristicile apei. Echipamentele disponibile in centrele de balneoforma sunt cele mai adesea jacuzzi, piscine, parcuri acvatice, saune, hamam[10], sali de relaxare. Spatiul destinat balneoformei constituie un loc de destindere si loisir, adeseori complementar structurii medicale.

Termenul de Spa este prescurtarea sintagmei 'sanitas per aqua' (sanatate prin apa) si descrie la modul general un salon complex de relaxare, tratament si infrumusetare. Spa se prezinta sub forma unor mici unitati care propun proceduri apropiate de cele ale termalismului, talasoterapiei sau balneoformei : jeturi, masaje diverse, impachetari cu alge impreuna cu diferiti adjuvanti: arome, uleiuri esentiale utilizate pentru a imbogati apa integrand in acelasi timp echipamente ca: hamam, saune, jacuzzi. In cadrul acestora estetica detine un loc important. Centrele spa pot fi: integrate complexelor hoteliere din statiunile destinate practicarii sporturilor de iarna, urbane, autonome, itegrate in completarea unui centru de fitness ceea ce ofera posibilitatea diversificarii ofertei turistice.

Conceptul de fitness se bazeaza pe un program de activitati fizice al carui obiectiv final este acela de a fi intr-o cat mai buna forma. Acesta include si o larga componenta estetica. Se poate afirma ca fitness-ul este versiunea moderna a gimnasticii de intretinere care este cea mai buna forma de a te mentine in forma, care permite dezvoltarea ansamblului capacitatilor fizice ale individului: rezistenta, suplete si intr-o oarecare masura forta.

Conceptul de wellness integreaza o noua idee, aceea ca este posibil sa se atinga obiective in materie de sanatate si de realizarea a unei stari generale de bine prin mijloace indirecte, prin activitati agreabile si nu numai prin efort si sacrificiu. Este un produs de calitate superioara, oferit de hotelurile de 3-5 stele, a carui filozofie presupune o combinatie intre urmatoarele elemente: responsabilizarea pentru propria sanatate, proceduri fizice/fitness, estetice, un regim nutritionist sanatos, miscare, relaxare, educatie mentala, relatii sociale.

Fig. Elemetele componente ale conceptului Wellness

Datorita cerintelor de calitate pe care centrele wellness trebuie sa le indeplineasca este considerat o marca de calitate pentru statiunea balneara care il promoveaza. Printre aceste caracteristici calitative se numara:

Presupune o abordare medicala globala a starii de sanatate: atat fizica cat si psihica

Se bazeaza pe proceduri naturale utilizand elemente ca: apa, solul, aerul, climatul, plantele medicinale, uleiuri esentiale, alte extracte atestate de specialistii in domeniu

Toate procedurile sunt adaptate spiritului si timpului actual atat ca tipologie cat si ca mod de concepere a curei pentru cei ce tin la propria eficienta fizica, la aspectul corpului lor, la mentinerea si ameliorarea sanatatii prin eliminarea unor factori de risc, prin reducerea unor stari de tensiune si incordare psihica din viata profesionala si cotidiana si prin antrenarea unor functii ale organismului la nivel functional care sa asigure reducerea efectelor nocive-patologice ale stresului, ale mediului poluant

Calitatea serviciilor oferite reprezinta o preocupare de prim ordin, aceasta fiind asigurata prin:

o       Includerea in continutul curelor numai a acelor proceduri a caror eficacitate terapeutica este recunoscuta si atestata

o       Acestea vor fi efectuate numai de catre profesionisti, atestati si cu experienta in domeniu. In vederea imbunatatirii continue a activitatii desfasurate acestia participa periodic la cursuri de perfectionare, autoevaluare si imbunatatire a propriei activitati

o       Confortul oferit trebuie sa se situeze la nivelul minimum de 3 stele, grad ridicat de tehnicitate al echipamentelor utilizate

o       Factorii naturali de cura sunt supusi periodic unor analize fizico-chimice si de mediu care sa ateste caracteristicile de calitate ale acestora (in special puritatea microbiologica si absenta poluarii)

o       Profesionalismul intregii echipe de lucru: medici, psihoterapeuti, dieteticeni, kinetoterapeuti, instructori sportivi s.a. se bazeza pe exigenta, ospitalitate, atentie si angajare.

Oferta include o gama foarte diversificata de activitati fizice desfasurate pe cat posibil in aer liber: tenis, golf, drumetii, piscine in aer liber care ofera atat posibilitatea inotului cat si a unor exercitii de tipul gimnasticii acvatice, Qi gong , dans s.a., multiple oferte pentru relaxare, meditatie, diferite practici orientale dar si o multitudine de tipuri de bai si saune, activitati de animatie, organizare de evenimente culturale, cursuri de gastronomie, limbi straine, internet, nutritie sanatoasa, managementul stresului, al timpului, moda, estetica, imbunatatirea calitatii vietii, precum si accesul la biblioteca.

Pentru a raspunde intr-o cat mai mare masura nevoilor umane, alterate de viata cotidiana, produsele asigura contactul cu natura aceasta reprezentand o conditie importanta pentru asigurarea unei stari generale de bine; de aceea oferta include multiple programe organizate in natura, precum si o gama diversificata de activitati care sa asigure comunicarea si relatiile sociale: discutii pe diverse teme moderate de profesionisti - seminarii, cursuri, mese rotunde, seri dansante cu muzica adaptata tipologiei clientilori tinta, educarea in spiritul unei atitudini pozitive - bucuria de viata, un stil de viata bazat pe echilibru si armonie

Ambianta statiunii prin elementele organizatorice, naturale si arhitecturale la care se adauga cadrul natural deosebit al statiunii.