Bananierul

Bananierul

Musa paradisiaca L.

Fam. Musaceae

Bananierul este o planta erbacee, monocotiledonata uriasa. Tulpina sa falsa, poate ajunge la inaltimea de 9-10 m, este formata din tecile frunzelor, de asemenea uriase, cu nervurile secundare oarecum perpendiculare pe nervura principala, ceea ce permite frunzei sa se zdreleasca fara ca partile zdrelite sa se usuce.

Bananierul infloreste o singura data pe an, formand pe varful tulpinii florale o inflorescenta mare (fig. 47).

Fructul este o baca lunga de 20 - 25 cm, curba, formata prin partenocarpie, groasa de 4-5 cm, de culoare galben- deschis, cu miezul albicios, fainos, zemos, dulce, foarte aromat. Pulpa contine amidon, iar raportul coaja / pulpa variaza cu faza de maturare si anume:   

- 80 % la fructul in crestere;   

- 40 % la maturitatea de recoltare;   

- 33 % la maturitatea de consum.   

Recoltarea se face la maturitatea comerciala, cand fructul mai prezinta culoarea verde, are sectiunea rotunda, corelat cu distanta la care se vor transporta aceste fructe. Pentru bananele destinate mancarurilor recoltarea se face cand acestea mai au in sectiune coaste. Temperatura de pastrare si transport trebuie sa fie in jur de 13-14 ^oC, temperaturile mai mici fiind daunatoare. Inainte de consum, pentru a ajunge la insusiri organoleptice optime, fructele se trec in camere cu temperatura mai ridicata si cu etilena (200-1000 p.p.m.) circa 24-48 ore.

La maturitatea deplina pulpa contine 18-20% glucide, 1-3% amidon -1% celuloza, 0,7-1,2% proteine, 0,12-0,4% lipide, 0,5-0,7% substante pectice, 0,6-1,5% cenusa, 1,5-2 mg/100 g vitamina A, 15-20 mg/100 g vitamina C.

In vederea comercializarii bananelor, maturarea se face prin ridicarea progresiva a temperaturii pana la 18 ^oC.

Pana la valorificare, bananele se mentin la 14 ºC. Pierderile care se inregistreaza in timpul pastrarii si maturarii sunt in medie de 5% in 8 - 10 zile.

Fructele se consuma proaspete sau deshidratate, piure sau compot.