CULTURA SMOCHINULUI

cultura smochinului

Ficus carica L.    Fam. Moraceae

1.Importanta culturii

Smochinul fiind o specie subtropicala, gaseste conditii favorabile de microclimat in unele regiuni din tara noastra. In stare proaspata, smochinele contin: 10-25% zaharuri, 0,1-0,4% aciditate exprimata in acid malic, 0,05% vitamina A, 0,06% vitamina B₁, 0,05% vitamina B₂, 0,5% vitamina PP, saruri minerale: 220 mg% K, 54 mg% Ca, 30 mg% P, 20 mg% Mg, 0,7 mg% Fe etc. Fructele se pot consuma in stare proaspata, deshidratate, confiate, preparate sub forma de dulceata de fructe verzi sau mature, prepararea unor bauturi alcoolice etc.

2.Originea si aria de raspandire

Smochinul este originar din Asia Mica, din regiunea Caria, de unde i se trage si numele. Specia este foarte veche in bazinul mediteranean si in Orientul apropiat, referiri la aceasta specie existand din secolele IV-II inainte de Cristos. In timpul imperiului roman, smochinul era cunoscut si apreciat pentru calitatea fructelor.

Productia mondiala de smochine este in jur de 12 milioane de tone, din care peste 45% se produc in Asia, urmata de Europa, Africa si America de Nord. Dintre tarile mari producatoare de smochine se pot aminti: Turcia, Grecia, Marocul, Italia, Spania, Portugalia, Algeria etc.

In tara noastra cultura smochinului s-a dezvoltat in sudul Banatului, sudul Olteniei si depresiunea subcarpatica a acesteia, Dobrogea, precum si in jurul principalelor orase din vestul si sudul tarii. In aceste zone se cultiva tipuri locale sau soiuri care rodesc partenocarpic, dand 1-2 recolte pe an in functie de conditiile climatice. In majoritatea zonelor de cultura, smochinul este protejat peste iarna, iar daca este plantat in locuri adapostite poate rezista si fara protectie.

3.Particularitati biologice

Sistemului radicular este destul de puternic, in special in plan orizontal, unde depaseste de 2-4 ori proiectia coroanei. Pe profil, radacinile ajung la adancimea de 80-100 cm. Sub colet formeaza o buturuga destul de mare, foarte bogata in muguri din care se formeaza anual un numar mare de lastari. Datorita acestei radacini ingrosate, smochinul are capacitate mare de regenerare dupa inghet sau alte accidente climatice ce afecteaza parte aeriana.

Tulpina creste sub forma de tufa sau arbustoid cu 4-7 tulpini in tara noastra, sau ca pom propriu-zis de talie mijlocie (6-8 m) in bazinul mediteranean. Coroana este destul de rara, formata din ramuri relativ scurte si destul de groase. Ramurile anuale au o maduva destul de dezvoltata, iar frunze sunt mari, palmat lobate, cu o pubescenta grosiera pe fata inferioara. Toate organele plantei prezinta latex alb, care poate provoca iritarea pielii la persoanele mai sensibile.

Pe ramurile anuale se gasesc muguri vegetativi si muguri floriferi. Mugurii floriferi sunt situati la subsuoara frunzelor, de obicei colaterali de cei vegetativi. Din mugurii floriferi numiti si muguri fructe se formeaza ulterior fructele, cu sau fara polenizare. Smochinul este o specie unisexuat dioica, plantele mascule se numesc caprificusi. In momentul infloririi, in zonele mai calde, florile se deschid in interiorul inflorescentei (siconei - are forma fructului, dar de dimensiuni mai mici), inflorescenta avand un orificiu (ostiol sau opercul) la capatul opus pedunculului, orificiu prin care intra o viespe de dimensiuni mici (Blastophaga psenes L.) care face polenizarea florilor. La noi in tara, fructificarea smochinului se face partenocarpic, fara polenizare, in timp ce in zonele de origine, polenizarea se face de viespea Blastophaga psenes, care aduce polenul de la plantele mascule (caprificusi). Fructele obtinute in urma polenizarii sunt mai mari decat cele partenocarpice.

Smochinul este o specie bifera, poate produce doua recolte pe an. Prima recolta, de baza, se obtine pe baza mugurilor-fructe formati in anul precedent in zona de varf a lastarilor, fructe care se matureaza in luna iulie, iar productia secundara se obtine in septembrie-octombrie, la baza lastarilor in crestere. Productia secundara de toamna este mult mai mica si numai o parte din fructe ajung la maturitate.

Intrarea pe rod se realizeaza incepand cu anul trei de la plantare, maximul productiv fiind atins la varsta de 8-10 ani.

4. Cerintele smochinului fata de factorii de mediu

Smochinul este pretentios la caldura, are nevoie de 3500-4000C ca suma de temperatura si nu rezista peste iarna la temperaturi sub -16C. Este rezistent la temperaturi ridicate de pana la 40C. Pentru a rezista bine peste iarna, in tara noastra se practica protejarea cu folie, resturi vegetale sau prin ingropare.

Fata de apa are pretentii moderate, da rezultate bune acolo unde cad cel putin 550 mm precipitatii anual si raspunde bine la irigare. Nu suporta excesul de apa in sol.

Este o specie pretentioasa fata de lumina. Pentru a obtine rezultate bune trebuie asigurate distante normale de plantare in functie de vigoarea plantelor, normate tulpinile in cadrul tufei si inlaturati periodic lastarii care se formeaza din buturuga, in perioada de vegetatie.

Fata de sol nu are pretentii mari, valorifica bine solurile usoare, drenate, uscate, bogate in calcar, chiar si pe cele pietroase si sarace. Prefera solurile fertile, reavene si permeabile unde da rezultate foarte bune.

5.Particularitati tehnologice

Producerea materialului saditor. Smochinul se inmulteste vegetativ, prin marcotaj, butasi sau altoire. Deoarece are o mare capacitate de inradacinare, butasirea in uscat este metoda cea mai folosita in pepinieristica.

Infiintarea plantatiilor se face in locuri adapostite natural sau artificial, in zonele unde temperatura nu scade frecvent sub -15C.

Pregatirea terenului consta in afanarea adanca, fertilizarea si eventual corectarea reactiei solului. Distantele de plantare folosite sunt de 4-5 m intre randuri si 2-3 m pe rand, iar conducerea este sub forma de tufa cu 4-7 tulpini.

Intretinerea plantelor consta in normarea anuala a numarului de tulpini in cadrul tufei, inlocuirea lor periodica pe masura se imbatranesc si se degarnisesc, simplificarea tulpinilor si transferarea cresterilor catre exterior pentru a capta mai bine lumina si eventual scurtarea unor ramuri anuale in vederea ramificarii.

Intretinerea solului se face ca si la alte specii, in functie de cantitatea de precipitatii si de panta terenului, ca ogor lucrat sau teren inierbat. Fertilizarea consta in aplicarea anual a 50 kg N, 30 kg P₂O₅ si 70 kg K₂O si eventual aplicarea periodica a ingrasamintelor organice.

Recoltarea fructelor se face fie cand au marimea unei nuci mici, ca fructe verzi, pentru dulceata, fie la maturitate deplina. Deoarece maturarea are loc esalonat, recoltarea trebuie facuta prin mai multe treceri succesive, pe masura ce fructele ajung la maturitate. Fructele mature sunt perisabile si necesita ambalaje de volum mic, altfel crapa sub greutatea proprie si isi pierd aspectul comercial.