Ecologia pomilor si arbustilor fructiferi

Ecologia pomilor si arbustilor fructiferi

Clasificarea ecosistemului artificial si natural : Factorii ecologici se impart in factori abiotici si biotici. Factorii abiotici include factori climatici, factori ecopedologici. Factorii biotici se manifesta prin intemediul organismelor vegetale si animale. Factorii artificiali sunt reprezentati de actiunile umane care sporesc marirea productiei, cantitativ si calitativ.

Lumina, ca factor de vegetatie : este factorul de vegetatie prin intermediul careia energia solara se integreaza in planta, sub forma de energie potentiala. Lumina intervine in fenomenul de asimilatie clorofiliana, in urma careia rezulta substanta organica, care furnizeaza energia necesara cresterii si fructificarii. Din cantitatea imensa de energie luminoasa, provenite de la soare, plantele pomicole folosesc numai 3-5%. Speciile pomicole cultivate in climatul temperat fac parte din grupa plantelor heliofile, fiind pretentioase fata de lumina. Cerintele fata de lumina : specii cu cerinte mar( nuc, piersic, cais, cires ); specii cu cerinte mijlocii ( parul, marul, prunul, visinul ); specii cu cerinte reduse ( zmeurul,coacazul, capsunul). Existenta luminii intense are influenta favorabila asupra dimensiunilor frunzelor si a membranelor celulare. Insuficienta luminii are efecte negative asupra unor procese fiziologice ce se desfasoara in planta. Ea determina marirea suprafetei frunzelor, concomitent cu subtierea acesteia. Insuficienta luminii influenteaza procesul de diferentiere a mugurilor de rod, caderea fiziologica,dimensiunile si coloritul fructelor. Durata de stralucire si intensitate a luminii influenteaza compozitia fructelor in substanta uscata. Daca se analizeaza modul de valorificare a luminii la nivelul coroanei unui pom, se poate constata ca frunzele plasate la periferia coroanei beneficiaza de lumina mai multa, pe cand cele din interiorul coroanei si din partile ei inferioare sunt slab luminate. Frunzisul din coroana unui pom se comporta ca un ecran captator de lumina. In consecinta, trebuie cunoscut modul de comportare a frunzelor si factorii care determina captarea si patrunderea luminii, atat in coroana pomului cat si in masa vegetala. Indicele foliar este dat de suprafata totala a frunzisului unui pom, sau a unei plantatii in ansamblu, raportata la unitatea de suprafata. Cu cat indicele foliar este mai mare, si atinge valoarea maixma mai repede, cu atat platantia respective va beneficia de mai multa lumina. Un alt element important il constituie dimensiunile frunzelor. Pt fiecare frunza, cantitatea de lumina interceptata este direct proportionala cu suprafata ei. La speciile cu frunze mari, lumina patrunde mai greu in coroana, in comparatie cu cele cu frunza mica. Pt desfasurarea eficienta a procesului de fotosinteza, are mare importanta distributia pe verticala a frunzelor. Proprietatile optice ale frunzelor au mare importanta in interceptarea luminii. Frunzele lucioase reflecta mai mult lumina. Orientarea frunzelor fata de lumina incidenta si pozitia soarelui afecteaza interceptarea luminii. Se pare ca lumina patrunde cu usurinta cand frunzele au o pozitie verticala, si se realizeaza un indice foliar superior, de 14.In general, speciile pomicole au frunzele dispuse orizontal, oblic sau vertical, in proportii diferite : 13% din frunze sa formeze unghiuri de 0-30 grade, fata de orizontala; 37% din ele sa formeze unghiuri de 30-60 de grade, fata de orizontala; iar 50% din ele sa formeze unghiuri intre 60-90 grade. Modul de utilizare a luminii in diferite tipuri de plantatie. In plantatiile extensive, cu pomi de dimeniuni mai mari, in perioada de mare productie, ecranul fotosintetic este discontinuu , si reuseste sa capteze pana la 70% din lumina incidenta, diferenta de 30% ajungand pe sol. La pomii tineri, procentul de captare a luminii este putin mai redus, astfel ca nivelul de 70% se realizeaza numai in perioada de mare productie. In plantatiile intensive, cu densitate de peste 600 de pomi/ha, se formeaza rapid covorul vegetal, cu dezavantajul aparitiei auto-umbririi si a lipsei de lumina laterala. Pt a realize o interceptare buna a luminii in coroana pomilor, trebuie asigurat un raport intre inaltimea pomilor si distanta intre randuri. In plantatiile super-intensive, in care pomii au o inaltime de 2-2,5 m , si distanta dintre randuri este de 3-4 m , nu apare pericolul umbririi randului vecin. In cazul culturii in benzi, apare si umbrirea reciproca a pomilor de pe acelasi rand, cat si de pe randurile vecine. Pt evitarea neajunsurilor de lumina, in plantatiile intensive, se recomanda reducerea taliei si a grosimii gardului fructifer.

Temperatura, ca factor de vegetatie. Sursa principala de caldura este soarele. Din caldura pe care o degaja acesta, numai o cantitate infima ajunge pe sol, pt a putea fii folosita de catre planta-cca.1%. constanta solara este de 1,94 Calorii/Cm2/Minut. Daca lumina exista din abundenta,caldura poate fii apreciata ca factor limitative. Caracterul limitative al caldurii se poate exercita prin insuficienta acesteia intr-o regiune data, prin temperature negative, in timpul iernii, cat si prin accidente climatice. La amplasarea speciilor pomicole, intr-o anumita regiune, se va avea in vedere temperatura medie anuala. Pornirea in vegetatie a speciilor pomicoel are loc primavara, numai dupa atingerea unui anumit prag de temperatura, numit prag biologic, sau zero biologic. Pt parcugerea fenofazelor caracteristice, speciile pomicole au nevoie de o anumita suma de grade de temperatura activa. Bilantul termic global reprezinta minimum de temperatura fata de care speciile pomicole nu pot fii cultivate intr-o anumtia zona. In functie de cerintele speciilor pomicole fata de caldura, avem :

a)     specii cu cerinte mari fata de caldura ( cais, piersic, migdal ). Acestea suporta greu gerurile

b)     specii cu cerinte moderate ( gutui, par, cires, nuc ). La acestea, pagubele sunt mai mici

c)     specii cu cerinte reduse fata de temperatura ( mar, par, prun, arbusti fructiferi ). Aceasta grupa de specii suporta bine iernile geroase si nu sunt afectate de ingheturi si brume tarzii.

Zilele cu temperature positive de la sfarsitul iernii reduce rezistenta pomilor la ger. In anii cu supra-productie, pomii acumuleaza o cantitate mai mica de substante de rezerva, iar rezistenta la ger este mai redusa. Gerurile puternice din timpul iernii pot provoca moartea pomilor. Ordinea de sensibilitatea la ger a organelor aeriene a pomilor este : mugurii de rod,apoi cei vegetativi, ramurile anuale. Daca gerul este mare si prelungit, poate provoca crapaturi in coaja si lemn. Gerurile tarzii de primavara produc arsura scoartei si a cambiului. Astfel , se apreciaza ca regiunile in care temperaturile coboara sub -24 grade Celsius in timpul iernii, nu sunt recomandate pt cultura caisului, a piersicului si a migdalului. In zonele in care iernile sunt si mai aspre, se pot cultiva marul, visinul ,prunul. Pt cultura parului, gutuiului si nucului, nu sunt favorabile regiunile cu temperatura mai scazuta in timpul iernii de -24,-26 grade.

Apa ca factor de vegetatie. Apa este factorul indispensabil desfasurarii proceselor de crestere si fructuficare. Cerintele speciilor pomicole fata de apa sunt dependente de consumul specific de apa, pt a obtine un kg de substanta uscata, denumti coefficient de transpiratie. Cresterea umiditatii solului duce la marirea coeficientului de transpiratie. Atunci cand umiditatea relative a aerului creste, se micsoreaza coeficientul de transpiratie si invers. In functie de cerintele fata de apa, avem :

a)     specii cu cerinte foarte mari - coacaz, agrij, afin

b)     specii cu cerinte mari - gutui, mar, prun

c)     specii cu cerinte medii - nuc, cires, visin

d)     specii cu cerinte mici - cais, piersic, migdal

In functie de rezistenta la seceta, avem :

a)     specii foarte rezistente - cais si migdal, altoiti pe migdal

b)     specii cu rezistenta mijlocie - piersic,cires si visin, altoit pe cires pasaresc

c)     specii sensibile la seceta - soiurile de mar altoite pe portaloi vegetative

Excesul de apa din plantatiile pomicole este daunator, deoarece dauneaza procesul de fotosinteza, prelungeste perioada de vegetatie , intarzie maturarea lemnului si a fructelor. O perioada ploioasa la inflorit este nefavorabila pt polenizare. Principala sursa de apa pt pomi este cea provenita din ploaie si zapada. Zapada, in afara faptului ca este o sursa importanta de apa, protejeaza solul si sistemul radicular de inghet, iar prin adunarea ei in jurul pomilor duce la intarzierea pornirii in vegetatie. Ea poate fii daunatoare pomilor, cand se depune in cantitate mare pe ramuri, producand ruperea lor. Roua , contribuie cu cca.30 mm/an, la asigurarea nevoilor de apa a pomilor. Chiciura si poleiul provoaca asfixierea mugurilor si ruperea ramurilor. Grindina produce pagube prin degradarea frunzisului si a fructelor, ranirea lastarilor si a ramurilor.

Aerul, ca factor de vegetatie. Este un amestec format din oxygen, azot, CO2, ammoniac, vapori de apa. El influenteaza cresterea si fructificarea pomilor. Oxigenul din aer este indispensabil vietii pomilor, fiind folosit in procesul de respiratie. In sol, oxigenul se gaseste in proportie de 18-19%. Lipsa oxigenului din sol duce la diminuarea cresterilor si chiar la asfixierea radacinilor. O buna aerare a solului se realizeaza prin mobilizarea solului, distrugerea crustei, drenarea apei in exces, plantarea pe biloane, sau in pozitie oblica. CO2 din aer are o deosebita importanta, in desfasurarea procesului de asimilatie clorofiliana. Prin descompunerea materiei organice, comtinutul in CO2 din aer poate creste intre 0,3-0,6%. Azotul este un gaz inert pt plante si animale, ce nu poate fii asimilat sub forma de azot elementar, ci numai sub forma de saruri ale acidului azotic si amoniacal. Azotul din atmosfera este singura sursa de formare a compusilor azotati din sol. Amoniacul se gaseste in cantitate mai mare in sol, unde se formeaza prin descompunerea substantelor organice, ce contin azot sub forma proteica. Vantul stimuleaza transpiratia plantelor si mareste nevoile lor de apa, impiedica zborul albinelor,usca stigmatele florilor, producand diminuarea recoltei, reformeaza coroana pomilor, incetineste cresterea, rupe ramurile si spulbera zapada. Pt protejarea plantatiilor pomicole de vant, se infiinteaza perdele de protectie perpendiculare, pe directia vantului dominant.

Solul, ca factor de vegetatie. In procesul de nutritie, speciile pomicole isi iau hrana din sol. Principalele componente ale solului sunt : grosimea stratului de sol, volumul edafic util, starea de structurare si textura lui, nivelul de gleizare, continutul in humus , permeabilitatea pt apa si aer, gradul de aprovizionare cu macro si micro-elemente, reactia solului, continutul in calciu activ si adancimea panzei de apa freatica.

a)     Grosimea stratului de sol : se considera ca un sol cu grosimea de 1 m este corespunzator.

b)     Alcatuirea granulometrica a solului : reprezinta ponderea principalelor componente ale solului-argila, mal si nisip. Cerintele speciilor pomicole fata de aceste componente sunt diferite : parul se comporta bine pe solurile cu continut in argila< de 23 %; marul suporta pana la 35% argila, iar prunul se comporta bine la peste 40%.

c)     Insusirile hidro-fizice ale solului sunt strans legate de alcatuirea granulometrica a solului, de starea de structurare a acestuia si de posibilitatile de indepartare a excesului de apa.

d)     Starea de gleizare a solului este determinate de nivelul apei freatice, sau de existenta izvoarelor de coasta. Aceasta poate duce la asfixierea sistemului radicular.

Principalele insusiri chimice ale solului, care afecteaza viata pomilor sunt : continutul in humus, azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, micro-elemente si reactia solului.

Pt plantatiile pomicole, sunt recomandate solurile cu un continut de humus de 2-3%. Azotul din sol este f.important pt cresterea si rodirea pomilor. Absenta lui duce la incetinirea si incetarea cresterilor, diminuarea fructificarii , caderea premature a frunzelor. Fosforul este important pt cresterea organelor vegetale, diferentierea mugurilor de rod, cresterea si maturarea fructerlor. Potarsiul contribuie la cresterea lastarilor si radicinilor, ingrosarea tulpinii, cresterea si maturarea fructelor, sporirea rezistentei pomilor la ger. Calciul asigura echilibrul fiziologic intre elementele si micro-elementele din solutia solului; actioneaza ca un regulator al metabolismului; magneziul are rolul de a asigura absorbtia fosforului si migrarea lui,are un rol essential in fotosinteza, reduce transpiratia. Microelementele sunt f.importante in procesul de crestere si fructificare a plantelor pomicole. Reactia solului are o deosebita imporanta in procesul de crestere si fructificare a pomilor fructiferi. Marul prefera soluri usor acide, si parul neuter.

Adancimea apei freatice este un factor limitative pt amplasarea plantatiilor pomicole. Apa freatica, plasata la mica adancime, favorizeaza gleizarea. Fenomenul de oboseala a solului apare in cazul defrisarii unei plantatii si infiintarea ei cu aceeasi specie, sau cu specii diferite. Principalele cauze ale oboselii solului sunt : dereglari in procesul nutritional, acumularea unor substante toxice in sol, de la cultura anterioara, consumul unor macro si micro-elemente, inmultirea nematozilor. Pt evitarea acestor cauze, se recomanda rotatia culturilor.

Redistribuirea factorilor de vegetatie : actiunea factorilor climatici si agro-pedologici este diferita in functie de relief. Pe terenurile cu panta mica, sau plane, factorii climatici si cei de sol sunt aproximativ uniform repartizati, in timp ce pe terenuri in panta, apar graduari diferite ale aceluiasi factor. Terenurile in panta ofera conditii diferite pt speciile pomicole, de la baza, mijlocul si treimea superioara a pantei. Treimea inferioara a pantei este mai bogata in apa, solul este mai profound, se incalzeste mai lent primavara. Frecvent, poate aparea excesul de apa, iar racirea solului noaptea este mai accentuata. Temperatura aerului la baza pantei este mai mica cu 1-3 grade, fata de cea superioara. Treimea superioara a pantei are mai putina apa, dar este f.bine luminata,si se incalzeste repede. Este mai puternic batuta de vant si afectata de eroziunea solului. Solul este subtire si sarac in elemente nutritive. Treimea mijlocie a panti prezinta conditii intermediare si o stare de ecilibru. In multe cazuri, aceasta portiune este cea mai favorabila pt cultura pomilor si arbustilor fructiferi.