FERTILIZAREA IN POMICULTURA SI PROBLEMATICA PROTECTIEI MEDIULUI

FERTILIZAREA IN POMICULTURA SI PROBLEMATICA PROTECTIEI MEDIULUI

1. Notiuni generale privind fertilitatea si fertilizarea.

Actiunea simultana a mai multor factori de vegetatie, respectiv actiunea mai multor elemente nutritive, influenteaza cresterea si dezvoltarea plantelor. Necesitatea administrarii ingrasamintelor in cultura pomilor este impusa de faptul ca pomii, fiind plante perene, extrag timp indelungat cantitati mari de substante nutritive.

Fertilitatea este una din cele mai importante insusiri ale solului. Fertilitatea solului este insusirea acestuia de a furniza plantelor substante nutritive, apa si alti factori ai cresterii si dezvoltarii lor. Fertilitatea solului, ca insusire sintetica globala, este determinata de modul de echilibrare a proceselor de acumulare a materiei organice in directia humificarii, cu cele de mineralizare a humusului, in contextul ecologic zonal si care contribuie la aprovizionarea plantelor cu nutrienti (G.Stefanic si colab., 1977).

Materia organica deosebeste solul de roca goala si confera solului insusirea sa cea mai pretioasa - fertilitatea. Comparativ cu restul fazei solide a solului, substanta organica reprezinta o parte relativ mica, dar indeplineste un rol extrem de important prin functiile sale fizico-chimice sau biologice, servind ca sursa energetica pentru flora microbiana si ca factor de care depinde in mare parte starea de fertilitate a solului.

Constituentii ei sunt resturi de plante si animale, organisme vii din sol, diversi compusi sintetizati de microorganisme, un mare numar de substante ce rezulta ca secretii radiculare sau din descompunerea substantelor organice moarte.

Fractiunea organica a solului cuprinde, deci, urmatoarele grupe esentiale:

substante organice nehumificate,

substante organice specifice solului (humusului),

substante intermediare de descompunere a resturilor vegetale sau animale (acizi organic, aminoacizi, glucide, grasimi, rasini, aldehide, chinone, fenoli, substante enzimatice, etc.).

Dupa depozitare, substantele sufera 2 procese, prin actiunea factorilor fizico-chimic, precum si activitatea organismelor : de mineralizare, prin degradarea energetica si chimica rapida ca si de humificare, printr-o degradare lenta cu sisteme intermediare. Cei mai multi cercetatori considera ca rolul organismelor este fundamental in formarea substantelor humice

Dupa mineralizarea sa de catre microorganisme, substanta organica a solului reprezinta principala sursa de azot pentru plante.

Consumul de substante nutritive pentru formarea recoltei, epuizeaza solul in elemente, ceea ce duce treptata la scaderea fertilitatii solului. In practica se urmareste mentinerea starii de fertilitate a solului la nivel ridicat, interventia omului prin ingrasaminte chimice (fertilizare), in scopul refacerii echilibrului nutritiv al solului, constituie o practica indispensabila.

Ingrasamintele (ingrassiare = a ingrasa) sunt substante minerale sau organice obtinute prin sinteza, prin prelucrarea unor roci naturale, sau rezulta ca produse reziduale din diverse activitati umane (zootehnie), utilizate in agricultura in scopul cresterii nivelului si calitatii recoltelor, prin sporirea fertilitatii solului.

Folosirea gunoiului de grajd in fertilizare este o practica milenara. Gunoiul actioneaza favorabil asupra productiei, in special prin continutul sau in azot, dar si prin alte elemente (continut in substante stimulatoare pentru plante, continut in microelemente, efect favorabil asupra structurii solului, etc. ).

Alaturi de ingrasamintele organice, ca un puternic mijloc de a satisface nevoile nutritive ale plantelor, au aparut ingrasamintele minerale. Productia mondiala de ingrasaminte a crescut de la o perioada la alta, primele fabrici de ingrasaminte au fost realizate in secolul XIX in Marea Britanie si Germania.

2. Consideratii generale privind fertilizarea in pomicultura.

2.1. Particularitatile fertilizarii in pomicultura.

Fertilizarea in pomicultura este diferita de cea a altor culturi de camp. La stabilirea sistemului de fertilizare se tine seama de particularitatile speciei, varsta plantatiei, portaltoiul, prognoza productiei de fructe, factorii de mediu, tehnologia de cultura.

O mare importanta in legatura cu aplicarea ingrasamintelor are sistemul radicular. Activitatea radacinilor dureaza mai mult decat la culturile anuale, iar volumul mare de sol explorat explica productiile ridicate ce se obtin pe soluri nu prea bogate in elemente nutritive.

Schimbarea permanenta a conditiilor ecologice (lumina, temperatura, aeratie, apa, etc.) modifica procesul de absorbtie a substantelor nutritive din sol. O lumina insuficienta reduce fotosinteza (aprovizionarea slaba a sistemului radicular cu seva elaborata). Temperatura scazuta (sub - 2⁰C) la nivelul sistemului radicular nu asigura o aeratie suficienta pentru absorbtia elementelor nutritive. La umiditate redusa (regim optim pentru pomi 600-700 mm precipitatii anuale) ingrasamintele se valorifica slab, iar cand precipitatiile cresc o parte din ingrasaminte se leviga.

Cerintele pomilor fata de elementele nutritive difera si in functie de ciclul lor biologic si fazele anuale de vegetatie. Din punct de vedere al ciclului biologic, pomii parcurg 2 perioade : una de tinerete (crestere) si alta de maturitate (fructificare). In tinerete, pomii trebuie sa gaseasca in sol toate elementele necesare nutritiei, in special azot, deoarece ajuta la cresterea rapida a partii aeriene. In perioada de maturitate, nevoile pomilor se accentueaza, deoarece apar si cerintele formarii fructelor.

Folosirea ingrasamintelor in raport cu fazele anuale de vegetatie, are implicatii in legatura cu fructificarea. In faza cresterii vegetative este nevoie de toate elementele nutritive. Intensitatea maxima a absorbtiei substantelor nutritive se afla in epoca infloririi. Dupa incetarea cresterii lastarilor in lungime, radacinile cresc, se continua realizarea formatiunilor de rod, are loc cresterea trunchiului, a ramurilor si radacinilor, in acestea fiind depozitate substante de rezerva (glucide, lipide, protide) necesare pornirii vegetatiei in anul urmator. Se acumuleaza o fractiune importanta de fosfor si potasiu pentru formarea fructelor si cresterea rezistentei pomilor la inghet.

In faza de repaus, radacinile absorb ioni de NO₃ ^- daca temperatura este peste 0 ⁰C, ce sunt transportate primavara spre partea aeriana, cu implicatii pozitive asupra fecundarii florilor.

Dupa Davidescu, schema nutritiei minerale la pomii pe rod este urmatoarea:

Schema nutritiei minerale la pomii pe rod

Dozele de ingrasaminte se fractioneaza astfel incat sa satisfaca cerintele biologice variabile in cursul vegetatiei

Repartizarea de ingrasaminte pe un ciclu anual de vegetatie

Analiza dinamicii absorbtiei elementelor nutritive de catre pomi se efectueaza cu ajutorul diagnozei foliare.

2.2. Tehnici de administrare a ingrasamintelor.

In livezi, ingrasamintele se aplica in mai multe perioade, deosebindu-se o fertilizare cu prilejul infiintarii livezilor si alta dupa plantarea pomilor si intrarea acestora pe rod.

La infiintare, ingrasamintele se administreaza pe intreaga suprafata odata cu desfundatul (gunoi de grajd, ingrasaminte cu fosfor si potasiu). Cantitatea de ingrasaminte aplicate la fertilizarea de baza (la infiintarea plantatiei odata cu desfundarea terenului), au in vedere starea de aprovizionare a solului gasita in urma analizelor agrochimice, urmarind crearea unor rezerve de elemente nutritive suficiente pentru a aproviziona speciile pomicole ce raman un numar de ani pe acelasi loc. Dozele sunt cuprinse intre 500-800 kg/ha ingrasaminte cu fosfor si 700-1000 kg/ha ingrasaminte cu potasiu, iar ingrasamintele organice variaza intre 40-60 t/ha. Se poate face si o ingrasare locala la groapa (odata cu plantarea) in scopul asigurarii elementelor nutritive a pomilor in anul plantarii, cand se pot aplica ingrasaminte chimice si gunoi de grajd bine fermenta sau compost, cantitati ce difera in raport cu tipul de sol.

In livezile tinere, anual se aplica o ingrasare ce urmareste realizarea unui echilibru nutritiv care sa grabeasca intrarea pe rod. Aplicarea ingrasamintelor organice si minerale se face fie pe intreg intervalul dintre randuri, fie in benzi paralele cu randurile, in special in plantatiile intensive, sau in jurul trunchiului pe proiectia coroanei, mai ales pe terenurile in panta.

In livezile pe rod, sistemul de fertilizare se diferentiaza in raport cu conditiile de sol, relief, clima, specie (soi), varsta, portaltoi, sistem de cultura, mod de lucrare a terenului. Ingrasamintele chimice se aplica anual, iar cele organice la 3-4 ani odata.

In livezile pe rod (radacinile acopera aproape toata suprafata terenului) ingrasamintele se imprastie uniform pe intreaga suprafata si se introduc in sol la 25-30 cm, toamna sau primavara, cand terenul este plan sau cu panta de 10%.

Gradul de solubilitate al ingrasamintelor influenteaza epoca incorporarii ingrasamintelor de baza. Toamna (cu o luna inainte de caderea frunzelor) se administreaza ingrasamintele organice si cele pe baza de fosfor si potasiu, pentru a avea timp ca acestea sa se transforme in forme asimilabile pana la declansarea vegetatiei si a putea patrunde in zona radacinilor active. Toamna se administreaza si 1/3 din azot, ce ofera radacinilor active posibilitatea sa transforme azotul mineral in forme organice si sa-l depoziteze in radacini.

Fertilizarea faziala se face diferit in functie de tipul plantatiei. Utilizarea rationala a ingrasamintelor impune cunoasterea particularitatilor fiecarei fenofaze de crestere si fructificare. In livada tanara - prima fertilizare suplimentara se executa la dezmugurit, a doua peste 2-3 saptamani (cresterea intensa a lastarilor), iar ultima- dupa alte 2-3 saptamani.

In livada pe rod, se tine seama de productia de fructe din anul respectiv si incarcatura de muguri floriferi pentru anul viitor. Prima fertilizare se executa inaintea fenofazei de inflorire-legare, a doua - la caderea fiziologica a fructelor, iar a treia - in fenofaza diferentierii intense a mugurilor floriferi (iulie-august).

Ca ingrasaminte se pot utiliza ingrasaminte cu azot, precum si ingrasaminte cu actiune rapida (urina de grajd, uree, ape amoniacale, etc.). Se pot aplica, de asemenea, ingrasaminte faziale in stare lichida (prin apa de irigat), precum si ingrasaminte foliare.

3. Fertilizarea si implicatiile asupra mediului.

Fertilizarea ca veriga tehnologica intr-o agricultura moderna si intensiva, daca nu este fundamentata si aplicata stiintific, poate determina si amplifica procese si fenomene de poluare chimica a solului si a productiei agricole (C.Rauta si colab., 1983).

Utilizarea ingrasamintelor minerale este o interventie activa a omului asupra ecosistemului. Impactul ingrasamintelor asupra mediului ambiant poate fi divers si anume:

- patrunderea elementelor nutritive din ingrasaminte in apele freatice de suprafata;

- utilizarea incorecta a ingrasamintelor minerale poate inrautati circuitul si balanta substantelor minerale, poate inrautati circuitul si balanta substantelor nutritive, proprietatile agrochimice si fertilitatea solului;

- poluarea plantelor (V.Lungu, 1994).

Poluarea apei are loc in urma aplicarii excesive a ingrasamintelor. Din categoria ingrasamintelor chimice sunt implicate, in primul rand, cele cu azot. Cantitatile excesive din apele de suprafata rezulta din suprafertilizarea si scurgerea superficiala in urma ploilor. Tot datorita suprafertilizarii, se intalnesc cantitati excesive de nitrati in apele freatice. Legislatia din tara noastra stabileste limita maxima in continutul de nitrati din apa de 45 mg NO3 / litru. Excesul de nitrati din ape sau alimente produce boala numita methenoglobinemie (la copii), iar formarea de nitrozamine in tubul digestiv are efect cancerigen. Fosforul este mai greu solubilizat si deplasat de apele de scurgere superficiala sau cele de suprafata.

In cazul folosirii de ingrasaminte chimice lichide si granulate, are loc poluarea atmosferei. Atmosfera este poluata cu derivati gazosi ai azotului ce se formeaza ca rezultat al proceselor de amonificare, nitrificare si denitrificare, ce au loc in sol. Pierderile de azot pot apare in urma proceselor biologice din sol, a denitrificarii si interdependentei chimice a ingrasamintelor cu azot cu solurile carbonate si alcaline. Se considera ca marirea cantitatii de ingrasaminte azotate utilizate, inclusiv pierderile de azot din atmosfera, pot accelera distrugerea ozonosferei.

Fenomenul de poluare are multiple implicatii asupra insusirilor solului. Prin administrarea ingrasamintelor minerale, solul este supus unui impact complex, putand manifesta urmatoarele efecte asupra solului:

- provoaca acidificarea sau alcalinizarea mediului;

- imbunatateste sau inrautateste particularitatile agrochimice si fizice ale solului,

- contribuie la absorbtia metabolica a ionilor sau inlaturarea lor in solutia de sol;

- contribuie la franarea absorbtiei chimice a cationilor;

- contribuie la mineralizarea sau sintetizarea humusului solului;

- mobilizarea sau imobilizarea elementelor nutritive ale solului,

- poate provoca antagonismul sau sinergismul elementelor nutritive si raportul influentei asupra absorbtiei si metabolismului lor in plante.

4. Fertilizarea solului in agricultura ecologica.

Aplicarea ingrasamintelor trebuie sa se bazeze pe cunoasterea proceselor de fiziologie, biochimie a plantelor, alaturi de notiuni de pedologie, agrochimie, fitotehnie si genetica, care sa garanteze obtinerea unei productii mari si stabile si sa pastreze fertilitatea solului.

Pentru mentinerea echilibrului in natura si pentru obtinerea productiilor ecologice, este necesara elaborarea unei strategii stiintifico-argumentate de folosire a ingrasamintelor (S.Toma, 1994). Folosirea rationala a ingrasamintelor este posibila pe baza diagnosticarii diferite a continutului solului si plantei. Continutul nutrientilor in probe reprezentative de frunze, constituite in momente diagnostice, reflecta influenta indelungata a insusirilor fizice, chimice si biologice ale solului si ale tehnologiei de cultura, inclusiv a practicilor legate de fertilizare, asuprea nutritiei minerale a plantelor. Cantitatile normale de nutrienti in substanta uscata a frunzelor in momentele diagnostice denota ca sistemul de fertilizare practicat in anii precedenti a fost corespunzator.

4.1. Fertilizarea organica

Materia organica a solului este intretinuta prin materia vegetala si animala moarta ce se depune la suprafata solului si este incorporata in cadrul ciclurilor caracteristice diferitelor biocenoze, precum si de masa mare de radacini moarte si alte organisme care mor in sol.

Sub denumirea de "ingrasaminte organice naturale" intra diverse produse reziduale obtinute in anumite sectoare ale economiei. Ele pot fi utilizate ca ingrasamant imediat dupa obtinere sau dupa o prealabila pastrare si fermentare in vederea imbunatatirii insusirilor lor.

Sursele de materie organica utilizabile in agricultura, sunt constituite din resturi vegetale ramase dupa recoltarea culturii principale (paie, coceni, vrejuri de leguminoase), gunoiul animalelor si ingrasamintele verzi.

Ingrasamintele organice constituie o sursa energetica pentru micoorganismele solului. Din descompunerea lor rezulta produsi ca CO2 si acizi organici, aminoacizi, glucide simple, etc., ce maresc mobilitatea elementelor nutritive existente in sol, imbunatatesc nutritia plantelor. Ingrasamintele organice se comporta ca un factor antientropic ce schimba sensul general al reactiei chimice intr-o anumita masura, ce se desfasoara in sol cu pierdere de energie, contribuind astfel la cresterea fertilitatii solului. Aplicate in sol, ele reprezinta o cale de restituire catre sol a substantelor minerale indepartate cu recolta, constituind sursa de substante nutritive si dioxid de carbon.

Gunoiul de grajd se obtine ca produs secundar in sistemele de intretinere a animalelor, fiind alcatuit din dejectii solide (fecale), lichide (urina) si materii folosite ca asternut. Gunoiul de grajd este un ingrasamant ce contine toate elementele necesare nutritiei plantelor, accesibilitatea lor fiind lenta si durand cativa ani, pe masura mineralizarii compusilor organici din acestea. Mineralizarea depinde de stadiul fermentarii gunoiului, de aerisire, umiditatea solului, de temperatura, de reactia chimica, fiind mai lenta pe solurile argiloase, reci si cu reactie acida si mai rapida pe cele nisipoase cu reactie neutra.

Accesibilitatea elementelor nutritive din gunoi pentru plante depinde de element. Potasiul se afla sub forma de saruri anorganice, solubile, usor accesibile plantelor. Accesibilitatea fosforului are loc pe masura mineralizarii compusilor organici sub actiunea microorganismelor; rezulta anioni ai acidului ortofosforic ce formeaza in sol saruri accesibile plantelor. In primul an de la aplicare, fosforul este valorificat in procent destul de ridicat (20-35% din total) comparativ cu ingrasamintele minerale (5-20%).

Accesibilitatea azotului depinde de mai multi factori : stadiul de descompunere, specia de animale de la acre provine, tipul de sol, conditiile climatice, etc. se considera ca coeficientul de valorificare a azotului din gunoiul de grajd ajunge numai la 20-25%, destul de redus fata de ingrasamintele minerale (30-80%).

Compostul din resturi organice gospodaresti.

Prin compost se intelege un amestec alcatuit di resturi menajere, buruieni, pleava, resturi de paie, frunze de copaci, furaje stricate, etc., ce se aseaza impreuna intr-o platforma spre a se descompune. Compostul este un ingrasamant organic cu actiune lenta, ce contine in medie 30-50% substanta uscata, 10-15% substanta organica, 0,3% azot, 0,1& fosfor si 0,3% potasiu. Daca in timpul fermentarii se adauga superfosfat si azotat de amoniu se obtine un ingrasamant cu calitati excelente.

Ingrasamintele verzi, sunt u mijloc de imbogatire a solului in substanta organica si azot. Ca ingrasamant verde, se folosesc plante ce au insusirea de a produce o mare masa vegetala, abundenta si de a imbogati solul in azot si anume: leguminoase pe radacinile carora traiesc bacterii fixatoare de azot singure sau in amestec cu graminee (mazare, lupin, sparceta, trifoi, mustar, hrisca).

Ingrasamintele verzi sunt necesare pe soluri podzolice, argiloase sau nisipoase, sarace in materie organica, in asociere cu ingrasamintele minerale. Plantele se incorporeaza in sol prin aratura. Efectul ingrasamintelor verzi este multiplu :

- imbunatatesc solul in materie organica, in azot fixat simbiotic, fiind introduse in stratul arat cantitati importante de fosfor, potasiu si alte elemente extrase de plante din orizonturile inferioare ale solului,

- se mareste coeficientul de utilizare a substantelor active din ingrasamintele chimice introduse in sol,

- se mareste esential numarul de microorganisme din sol, etc.

Ingrasamintele verzi pot fi folosite in livezile tinere amplasate pe soluri sarace in materie organica.

4.2. Fertilizarea minerala.

Fertilizarea minerala in agricultura biologica se bazeaza pe folosirea unor produse naturale greu solubile si are rolul de a corecta unele carente si de a imbunatati conditiile fizice ale solului. Ingrasamintele minerale naturale cele mai utilizate sunt pulberile de roci silicoase (granite, porfirite, diorite, tufuri), roci calcaroase si dolomite, precum si din algele marine calcaro-magneziene.

Dupa natura si provenienta lor, ingrasamintele minerale sunt de mai multe feluri :

ingrasaminte minerale naturale - obtinute din roci prin macinare (faina de fosforite, silicati),

ingrasaminte minerale obtinute in urma unor procese industriale.

Produse minerale ce contin azot.

Azotatii de sodiu din Chile (America de Sud) este singurul produs mineral cu azot. Are un continut scazut de azot (16%) fiind folosit mai mult local.

Produse minerale ce contin siliciu.

In agricultura biologica se folosesc silicati fin macinati (cuart, feldspat, bazalt) care pot fi introdusi direct in sol (200-1000 kg/ha)pentru stimularea cresterii plantelor si favorizarii asimilarii fosforului, sau sub forma de suspensie in apa (10 g /100 l apa) cu care se stropesc plantele in cursul vegetatiei, cu efect asupra cresterii si calitatii recoltei, dar si in combaterea fainarii.

Siliciul are rol benefic in formarea proteinelor din plante si in activitatea fotosintezei in spatii umbrite. Pentru stropirea plantelor se foloseste o solutie de silicat de sodiu (Na2SiO3) in concentratii de 0,1-0,2 ppm. In sol, prezenta siliciului mareste rezistenta plantelor la atacul de ciuperci microscopice si daunatori animali (nematozi, viermi).

In practica se pot folosi : bazalt (Mintii Apuseni), granit, porfir (Muntii Macin) ce contin, pe langa siliciu, potasiu, sodiu, aluminiu, fier, calciu, magneziu, mangan. Se considera ca prin aportul de siliciu si microelemente, acestea contribuie la cresterea rezistentei la boli. Pot fi folosite in pomicultura ecologica pe toate solurile.

Produse minerale ce contin fosfor.

In pomicultura ecologica se folosesc : faina de fosforita (nordul Africii), zgura lui Thomas (produs rezidual din metalurgie), fosfati naturali calcinati (din Senegal), faina de oase.

Produse minerale ce contin magneziu

Dolomita (carbonat de calciu si magneziu) - folosit putin in pomicultura ecologica, se utilizeaza mai ales pentru pastrarea echilibrului potasiu- magneziu si pe solurile calcaroase. Kiseritul (MgSO4.H2O) este un mineral cu magneziu ce se gaseste in unele zacaminte de saruri de potasiu.

Produse minerale ce contin calciu

Se folosesc calcare naturale fin macinate si alge marine incrustate cu calcar, ce contin magneziu si alte microelemente.

In pomicultura se foloseste ca fertilizant aplicat foliar un extract din alge marine numit "Micro-Mist". Ascophyllum nodosum este alga marina din acre a fost obtinut acest extract. Folosit la mar si piersic, a determinat cresterea productiei de fructe cu 20-25%, a redus consumul de ingrasaminte chimice, a marit durata de pastrare a fructelor si rezistenta la boli si daunatori, imbunatatind si parametrii de calitate .

Algele marine si in special A.nodosum au continut ridicat in hormoni vegetali (auxine, gibereline, citochinine). Contine, de asemenea, 17 aminoacizi si peste 70 microelemente mult mai bine reprezentate decat in plantele terestre. S-au identificat si vitamine, alaturi de substante de natura antibiotica (G.Leprat, 1994).

Produse minerale ce contin potasiu

In pomicultura ecologica se folosesc ca ingrasaminte cu potasiu : cenusa de lemn de foc si saruri potasice naturale (carnalit, kainit) care contin pe langa potasiu si magneziu si sulf. Se aplica dupa ce au fost macinate in particule foarte fine, deoarece se folosesc ingrasaminte ce provin din roci naturale greu solubile.

Cercetarile efectuate de M. Cotorobai si colab. (1986) privind fertilizarea pomilor cu cenusa de carbune din termocentrale, au aratat ca acest produs prin continutul sau in potasiu, calciu, magneziu, fosfor si microelemente, poate contribui la aprovizionarea solului cu elemente minerale necesare nutritiei pomilor. Cenusa conditionata in vederea fertilizarii ca ingrasamant mineral poate fi administrata la plantarea pomilor (mar) in cantitati de 15 kg/pom, avand efect asemanator cu acela al gunoiului de grajd asupra recoltei in primii ani de rodire.

Fertilizarea foliara reprezinta un mijloc modern si eficient de sporire si de imbunatatire a cantitatii si calitatii productiei agricole. Aceasta metoda suplimentara de fertilizare este folosita si in pomicultura . ingrasamintele foliare contin surse adecvate de macro- si microelemente, precum si substante organice, biologic si fiziologic active, cu functie de hormoni si vitamine, ce determina stimularea fotosintezei la plante.

Fertilizarea pe cale foliara poate asigura sporuri importante de recolte, fara a polua rezidual solul si productia agricola, contribuind la cresterea randamentului energetic si fotosintetic al aparatului foliar (Borlon Z. si colab., 1995).

INTREBARI DE CONTROL:

Ce intelegeti prin fertilitate?

De ce este necesara fertilizarea in pomicultura?

Ce factori se au in seama la fertilizarea in pomicultura?

Ce metode si tehnici se folosesc pentru fertilizare in pomicultura?

Care este impactul aplicarii ingrasamintelor asupra mediului ambiant?

Care este impactul asupra solului a administrarii ingrasamintelor minerale?

Care este impactul aplicarii fertilizantilor asupra apei?

Cum se face fertilizarea solului in pomicultura ecologica?

Care sunt sursele de materie organica utilizabile in agricultura si ce rol au?

Ce produse se pot folosi in pomicultura ecologica pentru fertilizarea minerala si ce rol au?