PRODUCEREA MATERIALULUI SADITOR POMICOL

PRODUCEREA MATERIALULUI SADITOR POMICOL

Materialul saditor are o importanta strategica pentru dezvoltarea sectorului horticol. Avand in vedere ca in pepiniere se investesc valori mari si trebuie respectate cu strictete anumite reguli impuse de legislatie, este necesar ca la producerea materialului saditor sa se cunoasca din timp evolutia patrimoniului pomicol, atat ca dimensiuni, cat si ca structura sortimentala si zonare.

Pentru a raspunde exigentelor actuale in ceea ce priveste productia si calitatea materialului saditor pomicol, acesta se produce in ferme specializate, numite pepiniere.

Importanta si atribute. Producerea materialului saditor pomicol este o problema de interes national, de aceea este expus unui regim special de circulatie, folosire si control al calitatii. Orice pepiniera poate functiona numai cu autorizatia Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Ea foloseste numai materialul saditor din speciile si soiurile in proportiile recomandate, functie de zonarea ecologica si consum. Materialul produs trebuie sa fie autentic si de calitate superioara, adica numai din speciile si soiurile zonate, libere de viroze, boli si daunatori. Materialul autentic se comercializeaza numai de firmele autorizate. Atentie deosebita se acorda materialului saditor cu rezistenta genetica la parazitii vegetali.

Se poate afirma ca materialul saditor constituie fundamentul productiei pomicole si este reprezentat prin: altoi, portaltoi, butasi lemnificati, butasi verzi, drajoni, marcote, stoloni, pomi altoiti

De regula, pepinierele pomicole apartin de statiunile de cercetare pomicola si

de unele societati comerciale pomicole. Fermele particulare sunt autorizate sa produca material saditor numai cu autorizarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Orice pepiniera produce material saditor (portaltoi, ramuri altoi, butasi, drajoni, stoloni de capsun) selectionat, destinat inmultirii.

Materialul saditor trebuie sa fie autentic si se inscrie in registrul de pepiniera cu specificatia speciei, soiurilor, tehnologiei aplicate si destinatiei lui.

Stefan N. Si colab. (1960)4 considera ca inmultirea pomilor si arbustilor fructiferi in pepiniera, fata de altoirea lor la locul definitiv are o serie de avantaje: economice, de spatiu si timp, intensificarea culturii, asigurarea aplicarii unei agrotehnici specifice, respectarea zonarii speciilor si soiurilor in teritoriile pomicole, realizarea unui material saditor de calitate din soiuri autentice, controlul fitosanitar periodic, personal calificat pentru acest tip de management.

Conform normelor in vigoare, in pepiniere se poate inmulti numai material pomicol recomandat de Catalogul Oficial al Soiurilor (hibrizi de plante de cultura si plante pomicole) din Romania. Cel care monitorizeaza aceasta actiune este Institutul de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor.

   

Butasi lemnificati a - butas simplu; Butasi de radacina a - butas fasonati din radacina;

b - cu calcai; c - butas cu carlig; b - lastar adventiv format din butas de radacina

d - butasi lemnificati scurti (1-3 muguri)

   

Butasi inradacinati     Marcolte la mar prin musuroire

   

Butasi la afin    Lastarul altoi

a -ramura aplecata, cu varf ingropat in pamant; a -cu frunze; b -fasonat si pregatit pentru altoire

b -butas inradacinat

   

Stoloni la capsuni    Drajoni la zmeur

a -planta mama; b -drajoni

1 Organizarea pepinierei pomicole

Activitatea unei pepiniere moderne se desfasoara dupa anumite principii si scheme organizatorice, in perimetrul unui asolament.

In pepiniere se folosesc asolamente de1-6 ani in parcelele destinate producerii puietilor portaltoi si de 8-11 ani in parcelele de producere a pomilor altoiti.

1.1 Sectoarele pepinierei

In scopul asigurarii unui flux continuu a procesului de obtinere a materialului saditor de calitate, pepinierele pomicole au urmatoarele sectoare (fig. 10.3).

Sectorul de producere a portaltoilor:

. generativi (din samanta, recoltata din livada de seminceri) omologati si liberi de principalele boli virotice; se produc in scoala de puieti cu asolament de 4-6 ani;

. vegetativi, ce se produc in scoala de marcote cu doua sole din diferite specii, care se inmultesc vegetativ (marul, gutuiul).

Sectorul de producere a ramurilor altoi

. plantatii mama producatoare de altoi din soiuri valoroase, zonate, libere de principalele boli virotice;

. plantatii mama pentru recoltarea de butasi pentru inmultirea arbustilor.

Sectorul de producere a pomilor altoiti cu doua - trei campuri, incadrat intr-un asolament de 5-7 ani.

- campul I sau de altoire ;

- campul II sau de crestere a altoilor (pomi de un an, vergi) ;

-campul III sau de formare a coroanei (pomi de doi ani)

Sectorul anexe cuprinde terenuri de stratificare a pomilor, rachitaria, rasadnite, sere solar, cat si soproane pentru sortarea materialului saditor.

2 Terenul destinat pepinierei

Alegerea locului pentru pepiniera. La alegerea locului pentru pepiniera se iau in considerare factorii de ordin climatic, pedologic si social-economic.

Sunt corespunzatoare pentru pepiniera zonele unde temperatura insumeaza 2500⁰C anual, se realizeaza 2 100 ore de stralucire a soarelui si peste 400 mm precipitatii.

Terenul destinat pepinierei trebuie sa fie plan sau cu panta de 3-4%, sa aiba expozitie S, S-E sau S-V.

Solul in pepiniera trebuie sa aiba o textura lutonisipoasa sau lutoasa, bine structurat, fertil, profund, bine aerisit, drenat, cu panza freatica la 1.5 - 2 m si posibilitati de irigare.

La infiintarea pepinierei se tine seama si de asigurarea cu brate de munca, avand in vedere volumul mare de lucrari, care se executa pentru producerea materialului saditor.

Amenajarea terenului. In cadrul pepinierei pomicole se delimiteaza sectoarele constitutive. Suprafata acestor sectoare se calculeaza in functie de sarcina de productie - pomi altoiti - bazata pe randamentul la altoire.

Se efectueaza trasarea drumurilor, stabilirea zonelor de intoarcere pentru mijloacele mecanizate, precum si trasarea retelei de irigare.

Pentru ca lucrarile sa poata fi mecanizate, parcelele vor fi, de preferinta, dreptunghiulare si vor avea o lungime de 200-250 m pentru scoala de puieti si de 100 20 m pentru marcotiere, scoala de vite si scoala de pomi.

Pregatirea terenului. Dupa amenajarea teritoriala se trece la nivelarea terenului, folosind nivelatorul: NT - 2,8 cu tractorul U-650 sau NT 4,25 cu tractorul A-1300.

Fertilizarea se face cu 30-35t/ha gunoi de grajd si ingrasaminte minerale 60-90 kg/ha s.a. fosfor si 40-50 kg/ha s.a. potasiu.

Inainte de desfundat se face dezinfectarea terenului destinat diferitelor sectoare ale pepinierei. Desfundatul se face la adancimi diferite: in scoala de puieti la 40-45 om, iar in campul de altoire la 50-60 cm.

3 Tehnica producerii materialului saditor

Producerea pomilor altoiti in camp Obtinerea pomilor altoiti in camp se face dupa urmatoarea tehnologie

producerea puietilor portaltoi generativi din seminte si samburii soiurilor cultivate care poarta denumirea de portaltoi franc;

producerea de portaltoi vegetativi, marcote sau butasi inradacinati;

producerea ramurilor altoi in livezi destinate acestui scop;

infiintarea campului I din scoala de pomi, unde se face altoirea manuala dupa procedeul in ochi dormind (fig 10.5);

campul II al scolii de pomi sau campul de crestere al altoiului (dupa suprimarea partii aeriene a portaltoiului);

controlul biologic al autenticitatii materialului saditor, controlul fitosanitar si al calitatii;

scosul pomilor, care se face mecanic, cu plugul de scos pomi sau manual cu cazmaua;

clasarea, evaluarea si sortarea conform STAS in vigoare, pe specii si soiuri;

legarea pomilor in pachete de cate 10 bucati si etichetarea (soiul si portaltoiul);

stratificarea in santuri special amenajate, late de 50 cm si adanci de 50-60 cm;

transportul la locul de destinatie cu trenul sau autocamioane, luand toate masurile de precautie pentru evitarea deshidratarii pomilor sau radacinilor.

Este o activitate de mare raspundere care cere finete tehnica si cunostinte de biologie de specialitate. O mare atentie se acorda obtinerii de ramuri altoi libere de boli virotice cu care sunt infectate plantele pomicole.

La mar, de exemplu, au fost descoperite 7 virusuri latente si 2 microplasme. De aceea se face o selectie a clonelor valoroase libere de viroze.

Scosul, amplasarea si expedierea materialului saditor.

Scosul pomilor se efectueaza manual cu cazmana sau mecanic cu pluguri speciale, in asa fel incat radacinile sa ramana nevatamate si sa aiba o lungime de 35-40 cm. Dupa scos, pomii se stratifica provizoriu sau definitiv. La hectar se obtin 20 000 - 26 000 pomi altoiti. In vederea transportului cu o durata mai mica de 10 - 15 ore, vehiculul destinat in acest scop se captuseste cu paie uscate sau umede, in functie de starea timpului. Pomii destinati transportului se aseaza in vehicul, punandu-se printre radacini si deasupra acestora un stat de paie, apoi se acopera cu prelate sau rogojini si se leaga cu franghii. Cu bune rezultate se pot folosi pelicule de plastic cu o grosime de 0,15 - 0,20 mm.

Cand transportul are o durata mai mare, pomii se leaga in baloturi de trestie sau coceni. Numarul pomilor intr-un balot variaza in functie de vigoarea lor intre 25 si 100 de bucati. Greutatea unui balot nu trebuie sa depaseasca 80 kg.

4.INMULTIREA SOIURILOR DE POMI SI ARBUSTI

FRUCTIFERI

In pomicultura sunt cunoscute doua metode de inmultire a pomilor si arbustilor fructiferi: inmultirea sexuata si inmultirea vegetativa. Se inmultesc sexuat populatiile locale de nuc si castan comestibil, iar pe cale vegetativa - toate soiurile si speciile cultivate.

Plantele inmultite pe cale vegetativa isi pastreaza in totalitate insusirile ereditare dobandite de-a lungul timpului.

Dintre formele de inmultire vegetativa, mentionam: altoirea, despartirea tufelor, inmultirea prin drajoni, marcotajul, butasirea si inmultirea prin stoloni.

1.Altoirea

Altoirea este o metoda de inmultire si de promovare a soiurilor valoroase de pomi, de innobilare a speciilor pomicole spontane (mar paduret, par paduret, mahaleb etc.) si semicultivate (zarzar, corcodus etc.) si de schimbare a sortimentului de soiuri invechit ale caror fructe nu mai corespund solicitarilor consumatorilor.

Altoirea este considerata o tehnica de lucru a chirurgiei vegetale prin care cei doi parteneri (altoiul si portaltoiul) vin in contact, se accepta reciproc si convietuiesc multa vreme ca o entitate pomicola noua. Cand intre acesti parteneri apar unele nepotriviri si ranile se vindeca greu si incomplet, exista riscul ca pomii sa se usuce inca din primii ani de convietuire. Uneori, insa, uscarea se produce lent, dar progresiv, recoltele de fructe fiind nesemnificative si de calitate slaba.

Alegerea soiului si portaltoiului

Dupa stabilirea tipului de plantatie, in zona de cultura cunoscuta, pomicultorii isi aleg soiurile cerute pe piata de fructe si portaltoii cu cele mai bune insusiri.

Pentru livezile de pomi cu densitate mica se aleg soiuri valoroase, viguroase si rezistente la boli, care formeaza coroane ample si cu schelet puternic pentru a rezista incarcaturii mari de fructe.

In livezile moderne (intensive si superintensive) se folosesc soiuri de vigoare mijlocie si mica, precoce si foarte productive, pretabile pentru intensivizare.

In zonele sudice, unde pomii pornesc in vegetatie mai devreme, se recomanda soiuri timpurii de prun, cais, piersic, cires, mar si capsun, ale caror fructe se valorifica mai usor pe piata libera si la preturi ridicate.

In zonele montane se planteaza soiuri de mar, par si arbusti fructiferi cu maturare timpurie a fructelor, deoarece perioada de vegetatie este mai scurta decat in zonele colinare si de campie.

Pentru zona dealurilor mijlocii si inalte, sortimentul va fi alcatuit in principal din soiuri cu maturarea fructelor mijlocie si tarzie, asigurandu-se astfel un consum esalonat de fructe, din toamna pana primavara tarziu.

Prin traditie, zona dealurilor mijlocii si a colinelor din tara noastra va ramane si in continuare sursa principala de mere, pere, prune, cirese, visine, alune, nuci, coacaze si agrise.

Terasele Dunarii, Dobrogea si Campia de Vest a tarii vor fi principalele zone care vor furniza cantitati mari de piersici, caise, migdale si capsuni.

Pentru ca productia de fructe sa fie constanta si performanta, pentru fiecare soi de baza se stabilesc 1-2 polenizatori, verificati in zona, cu polen fertil si cu aceeasi epoca de inflorire si maturare a fructelor.

In continuare se aleg portaltoii franc pentru cultura clasica si portaltoii vegetativi, de vigoare mica si mijlocie, pentru livezile intensive si superintensive.

Portaltoii trebuie sa fie compatibili cu soiurile recomandate si sa prezinte o mare capacitate de adaptare la conditiile de sol din zona de cultura.

Din practica pomicola se stie ca unele soiuri de par sunt incompatibile cu gutuiul (ca portaltoi), in timp ce altele de cais si piersic au o durata de viata mai scurta cand sunt altoite pe corcodus.

Longevitatea soiurilor de par creste cand sunt asociate cu parul franc, a celor de piersic cu migdalul si a caisului cu unele populatii locale de prun (Buburuz).

Pentru inmultirea pomilor in pepiniera se foloseste altoirea in oculatie (cu mugure). Astfel, in perioada iulie-august se practica altoirea in ochi dormind, iar primavara, in luna aprilie, altoirea in ochi crescand.

La altoirea in ochi dormind, altoiul este un scutisor de scoarta cu lungimea de 3 cm, insotit pe partea inferioara de o foita subtire de lemn, iar pe partea superioara de un mugure vegetativ si un petiol de frunza de 0,5 cm lungime.

La altoirea in ochi crescand, altoiul nu mai prezinta portiunea de petiol. Pentru realtoirea puietilor in pepiniera si a pomilor in livada (in vederea schimbarii sortimentului), pentru inducerea fructificarii si innobilarii unor specii semicultivate (prun franc, zarzar) sau anularii incompatibilitatii intre altoi si portaltoi (par altoit pe gutui) se folosesc metodele de altoire cu ramuri detasate.

La altoire se folosesc: bricege de altoit, foarfeci de pomi, cosoare, despicatoare, pietre si curele pentru ascutit bricegele, rafie, mastic, ramuri altoi, etichete, sfoara etc.

1.1.Altoirea in oculatie se efectueaza in pepiniera pe portaltoi generativi (din samanta) si vegetativi (marcote sau butasi inradacinati) cu grosimea 7-8 mm si in livada in coroana pomilor tineri, pe ramuri de 1-2 ani, cand se urmareste schimbarea soiului depasit cu unul performant.

Tehnica altoirii in ochi dormind:

1.detasarea ochiului; b) executarea taierii si introducerea altoiului; c) legarea cu plastic

Palisarea altoiului a) cresterea altoiului; b) legatul la cepi; c) scosul cepului

Altoirea cuprinde urmatoarele operatiuni: fasonarea altoiului, taierea si desprinderea scoartei portaltoiului, detasarea si introducerea scutisorului in locasul confectionat pe portaltoi si executarea legaturii.

Inainte de altoire cu 3-4 saptamani, un muncitor verifica grosimea portaltoiului si circulatia sevei (dupa usurinta desprinderii scoartei).

Daca portaltoii sunt prea subtiri si scoarta trunchiului se desprinde relativ greu, varful erbaceu al acestuia se ciupeste, iar solul se iriga si se fertilizeaza cu azot pentru ingrosarea portaltoiului si activarea sevei.

In ziua altoirii se desfac biloanele (la portaltoii generativi) si se suprima toate ramificatiile portaltoiului pe o inaltime de 15-20 cm de la sol. Cu o carpa usor umezita, se sterge praful din zona de altoire pentru a nu deteriora lama briceagului de altoit.

In ziua altoirii, din plantatia mama furnizoare de altoi se recolteaza lastari lungi (40-50 cm), lignificati, cu muguri vegetativi normal dezvoltati (fara anticipati) care se defoliaza, pastrand pentru controlul prinderii altoiului o portiune mica de petiol

O data stabilita inaltimea de altoire (la 3-4 cm de la sol pe portaltoiul generativ si 10-12 cm pe cel vegetativ), altoitorul executa cu briceagul pe portaltoi (spre nord) o incizie transversala de 8-12 mm si una longitudinala (de 3,5- 4 cm), de jos in sus, pana se intretaie cu prima. Apoi, cu spatula briceagului, desprinde usor scoarta portaltoiului de o parte si de alta a sectiunii longitudinale, prin doua miscari succesive, una descendenta si alta ascendenta.

Pentru detasarea scutisorului (altoiului), ramura altoi se fixeaza sub brat in mana stanga, iar briceagul aflat in mana dreapta se culca cu lama pe altoi, in forma de X. Apoi se imprima briceagului o miscare inainte si spre dreapta, pentru a taia mai usor scoarta, si o fasie subtire de lemn (sub mugure) pe o lungime de 1 cm.

Scutisorul astfel detasat si fixat intre degetul mare si lama briceagului se introduce prin impingere in locasul de pe portal toi. Cu degetele aratatoare de la ambele maini, se preseaza scoarta portaltoiului peste altoi si se scurteaza altoiul daca acesta depaseste incizia transversala.

Dupa aceea se leaga strans cu rafie sau cu fasii de policlor vinil, protejand tot timpul mugurele altoi.

Dupa 12-14 zile de la altoire, se verifica prinderea altoiului apasand cu degetul aratator pe petiolul care insoteste mugurele altoi. Daca acesta cade, este semn bun, inseamna ca altoiul s-a prins, daca nu portaltoiul va fi realtoit pe partea opusa primei grefe.

In timpul altoitului, lastarii altoi se tin la umbra, infasurati in carpe umede (in galeti de plastic), lama briceagului se trage periodic pe gresie si pe curea si se sterge (dupa 3-4 altoiri) pe un bandaj de panza, fixat pe mana stanga, pentru a elimina seva oxidata. Altoirea se executa in tot timpul zilei cand cerul este innorat, sau intre orele 6⁰⁰-10⁰⁰ si 16⁰⁰ si 20⁰⁰, cand este senin si foarte cald.

1. 2.Altoirea cu ramuri detasate Se executa spre sfarsitul perioadei de repaus a pomilor (in copulatie si despicatura) si la inceputul vegetatiei (sub scoarta).

Pentru aceste altoiri se recomanda ca ramurile altoi sa fie recoltate cu 3-4 saptamani inainte de umflarea mugurilor. Dupa recoltare, ramurile altoi se fac pachete, se trateaza cu o substanta fungicida, se introduc in pungi de plastic si se pastreaza pana la altoire in frigider, la temperatura de 2-3C. Daca sunt recoltate mai devreme, se parafineaza si se depoziteaza in camere frigorifice.

Pentru badijonarea ranilor de pe portaltoi si altoi se foloseste ceara de altoit (mastic) preparata din: rasina (400 g), ceara de albine (200 g), seu de oaie (100 g) si spirt (90 ml). Aceste substante se maruntesc si se pun intr-un vas, pe foc (fara spirt), pentru fierbere si omogenizare. Dupa o ora de fierbere, aceasta compozitie se raceste (sub 79C) si se amesteca cu spirt, obtinandu-se astfel un lichid vascos. Pana la altoire, masticul se pastreaza in sticle sau borcane, iar la folosire se incalzeste la foc.

Altoirile cu ramuri detasate practicate la noi si cu rezultate bune sunt: altoirea in copulatie perfectionata, altoirea in despicatura si altoirea sub scoarta perfectionata.

Altoirea in copulatie perfectionata La aceasta altoire, atat altoiul, cat si portaltoiul trebuie sa aiba aceeasi grosime (8-15 mm). Se foloseste in pepiniera pentru realtoirea portaltoilor si in livezile tinere (in coroana pomilor) pentru schimbarea sortimentului de soiuri.

Altoirea consta in efectuarea unei sectiuni oblice in portaltoi si altoi (de 2,5-3 cm) si a unei taieturi pentru imbinarea celor doi parteneri in continuare, altoiul se fasoneaza la o lungime de 2-3 muguri. Pentru imbinare se suprapun mai intai sectiunile si apoi, printr-o apasare usoara si continua, se imbina limbile, potrivindu-se (prin miscari scurte) zonele de crestere ale celor doi parteneri. In punctul de altoire se executa o legatura stransa (de jos in sus), dupa care se ung cu mastic marginile sectiunilor si capatul de sus al altoiului.

Altoirea in despicatura se foloseste in pepiniera pentru realtoirea portaltoilor vigurosi (mahaleb, piersic franc, corcodus) si in livada, pentru schimbarea sortimentului de soiuri. La aceasta altoire, portaltoiul are o grosime de 2-10 cm, iar altoiul de 7-8 mm.

Fasonarea portaltoiului consta in retezarea acestuia in punctul de altoire (cu foarfeca), netezirea sectiunii (cu cosorul) si despicarea (cu despicatorul) pe o adancime de 4-5 cm.

Altoiul se fasoneaza sub forma unor pene lungi de 3-4 cm. Dupa deschiderea despicaturii cu ajutorul varfului despicatorului, altoii (cu aceeasi grosime) se introduc prin fortare in portaltoi, avand grija ca zonele generatoare ale celor doi parteneri sa se suprapuna. Apoi, altoiul se scurteaza la 2-3 muguri, iar despicatura portaltoiului (dintre altoi) se acopera cu o fasie de scoarta si se unge suprafata sectiunii si ranile laterale ale portaltoiului si capetele altoilor cu mastic. Se leaga strans cu rafie sau cu benzi de plastic rezistente.

Altoirea sub scoarta perfectionata se executa primavara, in aprilie - mai, cand vegetatia a pornit si scoarta portaltoiului se desprinde usor. Grosimea altoiului este de 7-8 mm si a portaltoiului de 2-6 cm.

Dupa retezarea si netezirea sectiunii portaltoiului se executa cu briceagul o incizie longitudinala in scoarta, de 4-5 cm lungime. Apoi se fasoneaza altoiul cu 2-3 muguri sub forma de pana. Pentru usurarea calusarii, se inlatura din partile laterale ale penei fasii subtiri de scoarta, pastrand o fasie intreaga si ingusta de 3-4 mm, situata central pe directia primul mugure (cel de jos).

Altoiul astfel fasonat se introduce fortat sub scoarta portaltoiului, se leaga strans cu rafie sau benzi elastice de plastic si se unge cu mastic suprafata sectiunii portaltoiului si capetele altoilor

Ingrijirea altoilor. Dupa altoire, in timpul perioadei de vegetatie, din lastarii crescuti (din altoi) sunt retinuti 3-4, pentru formarea axului pomilor (in pepiniera), axului si sarpantelor (in livada). Lastarii care se formeaza din portaltoi se suprima inca din faza de mugure umflat, pentru ca toate fotoasimilatele formate in frunze sa fie directionate in punctele de crestere ale altoiului.

Despartirea tufelor

Se practica la speciile: agris, coacaz si zmeur si consta in despartirea unei tufe mari in altele mai mici. Fiecare planta rezultata in urma despartirii trebuie sa prezinte tulpina si radacina.

Inmultirea prin drajoni

Se foloseste pentru inmultirea zmeurului, catinei, populatiilor locale de prun si visin. Drajonii sunt lastari formati din mugurii de pe radacini si prin individualizarea lor se pot obtine mai multe plante.

Inmultirea prin marcotaj

Se aplica la agris, coacaz, alun, catina si gutui. Marcotele sunt tulpini inradacinate in timpul legaturii lor cu plantele mama. Marcotajul poate fi: simplu, prin musuroire, radiar si orizontal.

Inmultirea prin butasire

Butasii sunt portiuni de tulpina si radacina detasate de planta mama care, in conditii de vegetatie normala, formeaza atat radacini, cat si lastari cu frunze.

Inmultirea prin stoloni

Acest tip de inmultire se practica la capsun