ABANDONUL SCOLAR

ABANDONUL SCOLAR

DEFINITIE SI ABORDARI

Abandonul reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta in incetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indifferent de nivelul la care s-a ajuns, inaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau inaintea incheierii ciclului de studii inceput. Cei care abandoneaza scoala nu mai sunt reprimiti ulterior in aceeasi institutie educative si nu sunt inclusi intr-un program de scolarizare alternative. Rata abandonului scolar se stabileste ca raport proncentual intre numarul elevilor inscrisi si numarul absolventilor.

Din punct de vedere economic, abandonul scolar reprezinta un indicator al eficientei sistemului scolar; cu cat indicele de abandon este mai mare , cu atat sistemul scolar respective este mai ineficient.

Abandonul scolar are o definitie legala, in relatiile cu obligatia frecventarii scolii; in cazul sistemului de invatamant din tara noastra, Regulamentul elevilor specifica faptul ca frecventarea obligatorie a scolii inceteaza la varsta de 16 ani . Dreptul copiilor la educatie este o datorie pentru parinti si tutori, statul putandu-I sanctiona economic sau penal pe cei care se sustrag obligatiei scolare. Atunci cand statul controleaza frecventarea scolii si, abandonurile inaintea termenului legal al scolaritatii obligatorii sunt relative rare, fiind adesea deghizate in absenteism intens.

Exista mai multe abordari privind acest fenomen.

1. Abordarea psihosociala a urmarit sa demonstreze ca cei care abandoneaza scoala difera de cei care isi finalizeaza studiile in ceea ce priveste unul sau mai multe attribute psihosociale sau trasaturi de personalitate; numeroase studii de aceasta factura au investigat rolul motivatiei, inteligentei, imaginii de sine si agresivitatii in decizia de abandon scolar.

2.Perspectiva interactionista interpreteaza abandonul ca pe o consecinta a interactiunii dintre caracteristicile individuale ale elevilor si cele ale mediului educational, in care se include ceilalti actori sociali (profesori, colegi) si variabile ale programelor educative.

3.Teoria constrangerii externe afirma ca abandonul scolar nu este atat un produs al saraciei cat un produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu il poate controla. In acesti factori, care au un impact deosebit asupra mentinerii elevilor in scoala, se numara factori de sanatate si obligatiile profesionale si familiale.

Literatura de specialitate contemporana consemneaza doua perspective explicative ale abandonului scolar:

1. Conceptia scolii dominante sau traditionale plaseaza intreaga responsabilitate a abandonului asupra elevilor si opereaza cu termenul "drop-out" care sugereaza dca decizia de a abandona scoala, independenta si definitive, ii apartine individului. Pornind de la aceasta interpretare, conceptia scolii dominante isi propune sa evidentieze corelatiile intre conduita de abandon, considerate o variabila dependenta, si comportamentul elevilor, rezultatele lor scolare, starea psihologica si parametrii socioculturali ai familiei, ca variabile independente. Aceasta abordare considera abandonul scolar un act individual, cu o semnificatie individuala sau, cel mult, semnaland unele deficiente de ordin educational si cultural ale socializarii primare.

2. Cea de a doua conceptie ii vede pe cei care abandoneaza scoala ca pe niste exclusi, pornind de la premisa ca un mare numar de elevi sunt "expulzati" din scoala din cauza experientelor traumatizate de esec si de frustrare traite in mediul scolar. Termenul cu care opereaza aceasta abordare este "push-out" , responsabilitatea pentru abandon fiind plasata la nivelul institutiei scolare. Scoala, prin calitatea si natura experientelor scolare, determina elevii sa doreasca sa plece. Majoritatea elevilor, desi considera anumite aspecte ale vietii scolare ca fiind neplacute, raman in scoala avand o motivatie specifica, ce se poate exprima prin una dintre cele doua variante:

- elevii au atins maturitatea intelectuala si afectiva care le permite sa inteleaga avantajele continuitatii scolii si importanta investitiei continue in propia formare pentru viitor;

- existenta experientelor scolare pozitive si, mai ales raportul dintre acestea si aspectele nesatisfacatoare ale vietii scolare; o data luata decizia de a parasi scoala elevii renunta foarte greu la ea , bazele emotionale ale dorintei de a renunta fiind sustinute de problemele relatiilor elevului cu familia si cualte persoane semnificative din viata sa: colegi, profesori, prieteni.

Atat conceptia conceptia scolii traditionale cat si teoria excluderii recunosc faptul ca o anumita rata a esecului, factor cauzal in abandon, exista in majoritatea scolilor si a sistemelor scolare si ca scoala ierarhizeaza in mod inevitabil elevii, ceea ce vine in contradictie cu bazele ei democratice.

CAUZE ALE ABANDONULUI SCOLAR

Cauzele cele mai importante care duc la o situati de abandon scolar sunt: cauze economice, cauze socioculturale sau religioase, psihologice si pedagogice.

Cauze de ordin economic.

In general rata abandonului la nivelul scolilor primare este mai scazuta in tarile cu un venit mare pe cap de locuitor. Statisticile arata ca in tarile cu un venit scazut un procent de aproximativ de 40% dintre elevii inscrisi in scoala primara abandoneaza inainte de terminarea acestui ciclu.

Copiii care traiesc in familii sarace au sanse mai mici de a-si insusi o educatie scolara completa. Statutul economic corelat cu abandonul scolar, este evaluat prin variabile cum ar fi: gradul de instruire si educatie al parintilor, profesia tatalui, venitul familiei si nivelul de trai al acestuia. Anumite familii nu au resursele financiare necesare pentru a plati rechizitele scolare, taxele, transportul la scoala, uniforma. Alte familii isi pot permite sa plateasca scolarizarea copilului, dar aceasta presupune o reducere a resurselor familiale, mai ales situatii in care elevul avea inainte responsabilitati productive alaturi de parintii sai. Exista elevi care traiesc sentimente de frustrare legate de saracia lor, care se reflecta la scoala in tinuta vestimentara sau in lipsa pachetului cu mancare pentru pranz. Unii dintre acesti elevi isi vor defini prioritatile in viata in functie de aceasta stare de frustare si vor abandona scoala.

O serie de studii au demonstrate ca rata cea mai mare a conduitelor violente si a abandonului scolar se intalneste in scolile frecventate de copii proveniti din familii defavorizate sau din comunitati caracterizate prin dezorganizare sociala.

2. Cauze de ordin social sau religios.

In aceasta categorie se include indicatorii de putere si statut social: apartenenta la clasa sociala, apartenenta etnica, rasiala, sexul (de exemplu unii adulti cred ca fetele nu au voie de o educatie aprofundata, viitorul lor reductibil la rolul casnic-matern), apartenenta la comunitati de tip rural si urban.

Referitor la variabila sex, unele studii raporteaza o rata semnificativ mai mare a abandonului scolar la fete, indiferent de nivelul venitului parintilor; daca in cazul unui mediu de provenienta sarac abandonul mai frecvent al fetelor se explica prin participarea acestora la realizarea activitatilor casnice, la ingrijirea fratilor, la prestarea unor activitati aducatoare de venituri, in cazul societatilor dezvoltate abandonul scolar al fetelor se coreleaza cu schimbarile caracteristice pubertatii; astfel, interesul pentru sexul opus, finalizat in mariaje precoce sau in graviditate, atrage dupa sine abandonul scolar. Exista studii care afirma ca riscul cel mai mare de abandon scolar il au baietii, si nu fetele, si explica acest lucru prin trasaturile de personalitate specifice rezultate in urma socializarii in functie de stereotipul de sex-rol; copiii proveniti din familii minoritare etnic, indiferent de variabila sex, abandoneaza scoala intr-un procent mai ridicat decat cei ce apartin culturii sau etniei majoritare. De asemenea, copiii care provin din familii asistate social sau dependente de institutiile caritabile abandoneaza scoala intr-o proportie semnificativ mai mare.

In ceea ce priveste tipul de comunitate rural sau urban, exista o rata mai mare a abandonului scolar in mediul rural. Acest lucru se explica prin: distanta mare dintre domiciliu si scoala, conditii inadecvate de transport, lipsa de flexbilitate a orarelor si structurii anului scolar, care nu tin cont de calendarul muncilor agricole.

3.Cauze de ordin psihologic.

Etichetarea ca "elev slab" si deprivarea de status reduce stima de sine a elevilor si

submineaza incercarea lor de a-si construe o identitate sociala pozitiva. Elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobilize in vederea depasirii dificultatilor vor cauta sa-si satisfaca nevoia de valorizare personala in afara scolii, eventual prin abandon. Etichetarea ca "ratat" sau "deviant" determina elevii sa adopte roluri deviante, ca raspuns la deprivarea de status. In scolile care exista clese de nivel pentru mentinerea in scoala a elevilor subrealizati scolar, calitatea umilitoare de membru al unei asemenea clase poate duce la abandonul scolar.

4. Cauze de ordin pedagogic

Aceste cauze vizeaza calitatea vietii scolare, relevanta metodelor si stilurilor didactice pentru stilurile cognitive ale elevilor, caracteristicile procedurilor de evaluare si ale orientarii scolare si profesionale, deschiderea scolii fata de problemele comunitatii, stilul discipliei scolare. Calitatea vietii scolare si a educatiei scolare influenteaza rata abandonului scolar; evidentele existente indica faptul ca cele mai inalte rate de abandon scolar le furnizeaza scolie segregate, scolile publice vocationale, scolie mari, cu clase numeroase, si scolile in care se pune un mare accent pe supraveghere si testare.

EFECTELE ABANDONULUI SCOLAR

Efectele abandonului scolar demonstreaza de ce acest fenomen este atat de grav.

Cei care abandoneaza scoala nu au nici o calificareprofesionala care este atat de necesara integrarii socioeconomice. De asemenea nu au nici formarea morala si civica necesara exercitarii rolului de parinte si de cel de cetatean al unei comunitati. Neavand o calificare cei care abandoneaza scoala sunt viitorii someri si reprezinta, pe termen mediu si lung, o sursa de dificultati sociale si pierderi, care depasesc investitia ceruta de formarea initiala. Din punctual de vedere al costorilor economice, scumpa nu este persoana bine educate, care depaseste scoala cu o formare subreda sub aspect moral, intellectual sau estetic. Reciclarea unei astfel de persoane, predispusa la compromisuri, la imposture si delicventa, va costa mult mai mult si va fi dificil de realizat.

In analizarea efectelor abandonului scolar trebuie facuta o corelatie dintre abandon si delicventa. Cercetarile realizate asupra modului in care evolueaza abandonul scolar si delicventa juvenila s-au bazat in principal pe doua teorii sociologice: teoria tensiunii sociale, care are ca si ipoteza ca abandonul scolar conduce la o scadere a ratei conduitelor delicvente, in special in cazul tinerilor proveniti din mediile sociale defavorizate si teoria controlului social, care sustine ca abandonul scolar determina cresterea ratei delicventei juvenile.

Diverse cercetari demonsteaza ca cei care abandoneaza scoala nu reprezinta un grup omogen; aceste persoane se deosebesc dupa numeroase criterii: sex, rasa, varsta, motivatia abandonului scolar, dar si dupa gradul de implicare in conduitele delicvente. Examinarea acestor diferente interindividuale explica de ce abandonul scolar coincide la unii elevi cu implicarea in activitatile criminale in timp ce la altii nu. Ceea ce este cert este ca cei care au abandonat scoala au mau putine perspective de reusita pe piata muncii, au salarii mai mici si au sanse mai mari sa devina dependenti de serviciile de asistenta sociala.

Se poate afirma ca abandonul scolar, alaturi de formele grave de violenta, reprezinta cea mai serioasa forma de devianta scolara, el fiind considerat in prezent principalul indicator predictive al orientarii indivizilor catre o cariera delicventa. Abandonul scolar poate fi precedat de episoade de fuga de la scoala sau de acasa, caz in care tranzitia catre activitatea infractionala se realizeaza mult mai repede, sau poate fi sprijinit si incurajat de parinti.

In relatie cu celelalte conduite de devianta scolara abandonul se distinge prin intensitatea maxima a devalorizarii educatiei scolare: daca in toate celelalte conduite deviante din scoala se poate discerne existenta motivatiei pentru continuarea studiilor, cu abandonul scolar aceasta motivatie se anuleaza. In aceasta anihilare a motivatiei pentru activitatea scolara trebuie vazut efectul conjugat al tuturor categoriilor de variabile cauzale ale deviantei scolare, in general. Abandonul scolar marcheaza esecul adaptarii reciproce a elevului la cerintele vietii scolare, dar si a scolii la trebuintele de invatare ale elevului. Responsabilitatea scolii in dinamica abandonului scolar este cu atat mai mare cu cat institutia educative este gandita in societatea contemporana ca fiind partea centrala a preventiei fenomenului infractional.

Abandonul scolar creeaza conditiile esecului integrarii sociale, in sensul ca reduce semnificativ sansele autorealizarii in domeniile de activitate licite, legitime. Raportul dintre esecul scolar finalizat prin abandon scolar si esecul integrarii sociale trebuie analizat din mai multe puncte de vedere. In literature de specialitate au fost exprimate opinii care atribuie exclusiv abandonului scolar toate problemele din comunitate si problemele personale ale celui care a abandonat.

Elevii sunt inegal pregatiti pentru confruntarea cu cultura scolara, la fel cum si scoala preia si accentueaza aceste inegalitati. Neputinta elevilor de a-si rezolva conflictele cu profesorii sau colegii si de a stapani achizitiile academice la standardele impuse poate conduce la doua consecinte: abandonul scolar sau tansferarea problemelor de adaptare in comunitate si la locul de munca. De aceea, orice afirmatie cu caracter general despre consecintele sociale, profesionale, juridice, familiale ale abandonului scolar nu are o0 valoare de adevar absolute, ci pretinde o interpretare ajustata contexului social.