ADAPTAREA SCOLARA

ADAPTAREA SCOLARA

Adaptarea scolara reprezinta un process complex proiectat si dirijat de profesor in

vederea realizarii unor raporturi optime intre elev si mediul educativ/didactic.

Din punct de vedere psihologic, adaptarea scolara marcheaza tendinta de echilibru necesar intre procesele de asimilare si cele de acomodare, tendinta realizata in mod obiectiv, la nivelul interactiunii permanente existente intre om si realitate.

Din punct de vedre social, adaptarea scolara marcheaza tendinta de integrare a obiectului educatiei intr-o anumita comunitate, in cadrul unui process care incepe in familie si continua in gradinita, scoala, societate. In acest context adaptarea scolara constitue o parte integranta a unui process mai complex, care este procesul de adaptarte sociala.

Continutul conceptului de adaptare scolara este interpretat uneori in sens restrictiv prin raportare la actiunile pedagogice necesare in anumite imprejurari concrete: intrarea elevului in clasa I, pregatirea elevului in conditiile unei noi discipline de studiu; sprijinirea elevului cu deficiente sau insuficiente in activitate de invatare.

In sens larg, continutul conceptului de adaptare scolara defineste ansamblul actiunilor proiectate de profesor pentru realizarea corelatiei optime intre posibilitatile elevilor si necesitatile mediului educativ/didactic. Aceasta corelatie priveste activitatea didactica dar si procesul de integrare psihosociala a elevului in diferite colective, grupe, microgrupe, conform finalitatilor asumate la nivel macro si microstructural.

Criteriile de evaluare a adaptarii scolare vizeaza capacitatea elevului de integrare in activitatea didactica si in viata comunitatii. Aceasta capacitate valorifica urmatoarele categorii de factori favorizanti:

a.reusita scolara care reprezinta un indicator cu o sfera mai larga decat adaptarea scolara (adaptarea scolara fiind premisa reusitei scolare).

b.acomodarea scolara la cerintele comunitatii scolare (colectiv didactic, clasa de elevi, microgrupuri formate), aflate in continua ascensiune.

c.maturitatea scolara, care presupune valorificare deplina a nivelului de dezvoltare biologica, psihologica, sociala si culturala specific varstei si treptei de invatamant respective.

d.orientarea scolara adecvata resurselor interne (intelectuale-nonintelectuale) si externe (cerintele familie si ale mediului social) existente sau aflate intr-o anumita linie de evolutie.

e.(re)orientarea scolara speciala, determinata de imposibilitate rezolvarii pedagogice a unor cauze obiective: debilitate mintala, intelect de limita, tulburari instrumentale (dislexie, disgrafie, discalculie), instabilitate psihomotrica, tulburari comportamentale.