PROIECTAREA ACTIVITATII DIDACTICE

PROIECTAREA ACTIVITATII DIDACTICE[1]

Cuvinte cheie: unitate de invatare, microproiectare, cadru, obiective de referinta, activitati de invatare, planificare calendaristica, continuturi, competente specifice, resurse, evaluare

Activitatea didactica, oricat de complexa ar fi, se prezinta ca un ansamblu de actiuni, procese si operatii ce ofera largi posibilitati de desfasurare a ei ca activitate programata. Nivelul de la care se realizeaza ea depinde in mare masura de gradul in care sunt stabilite intentiile urmarite, de felul in care este prevazuta folosirea resurselor, de modul de desfasurare a procesului, de interactiunea componentelor acestuia etc. prin urmare, activitatea didactica este cu atat mai temeinic si minutios anticipata.

Dupa o perioada lunga de cautari, de investigatii, factorii de decizie care coordoneaza reforma invatamantului romanesc aduc in atentie un nou mod de proiectare, bazat pe unitatile de invatare. (Ghiduri metodologice.2002, Curriculum national. 1998) Acestea constituie moduri de macroproiectare, avind continuturi mai cuprinzatoare, reunite prin tipuri de obiective comune. Unitatea de invatare constituie o entitate supraordonata lectiei, cuprinzand un sistem de lectii (sintagma folosita pana nu demult) structurata dupa sistemul obiectivelor de referinta, in invatamantul obligatoriu, respectiv al competentelor specifice, in invatamantul liceal.

Proiectarea demersului didactic este definita, potrivit documentelor curriculare amintite, o activitate desfasurata de invatator/profesor, care consta in anticiparea etapelor si actiunilor concrete de realizare a predarii . Iar predarea e inteleasa ca o activitate a invatatorului/profesorului de organizare si conducere a ofertelor de invatare, care au drept scop facilitarea si stimularea invatarii eficiente la elevi

Unitate de invatare reprezinta o structura didactica deschisa si flexibila, care are urmatoarele caracteristici determina formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor obiective de referinta este unitara din punct de vedere tematic se desfasoara in mod sistematic si continuu pe o perioada de timp se finalizeaza prin evaluare

Lectura programei in contextul noului curriculum

Conceptul central al proiectarii didactice devine, in contextul noului curriculum, demersul didactic personalizat, iar instrumentul acestuia este unitatea de invatare. Demersul personalizat exprima dreptul profesorului, ca si al autorului de manuale, de a lua decizii asupra modalitatilor pe care le considera optime in cresterea calitatii procesului de invatamant, respectiv, raspunderea personala pentru a asigura elevilor un parcurs scolar individualizat, in functie de conditii si cerinte concrete.

Din acest punct de vedere, programa scolara, componenta centrala in realizarea proiectarii didactice, reprezinta un document reglator, in sensul ca stabileste obiective, adica tintele ce urmeaza a fi atinse prin intermediul activitatii didactice. Programa pentru invatamantul obligatoriu se citeste pe orizontala in urmatoarea succesiune obiectiv cadru, obiective de referinta, continuturi, activitati de invatare. In programa scolara, fiecarui obiectiv cadru/ competente generale, pentru liceu, ii sunt asociate obiective de referinta/ competente specifice, pentru liceu. Atingerea obiectivelor de referinta si a competentelor specifice se realizeaza cu ajutorul continuturilor, care se regasesc in ultima parte a fiecarei programe. Profesorul poate opta pentru folosirea activitatilor de invatare recomandate prin programa sau poate propune alte activitati adecvate conditiilor concrete din clasa (exemplele din programa au caracter orientativ, de sugestii, si nu implica obligativitatea utilizarii acestora ).

Realizarea planificarii calendaristice. In viziunea noului curriculum, planificarea calendaristica este un document administrativ care asociaza elementele programei (obiective de referinta/ competente specifice/ competente specifice si continuturi) cu repartizarea de timp considerata optima de catre profesor pe parcursul anului scolar. Pentru clasele I-IX (in perspectiva I-X, invatamant obligatoriu) se recomanda parcurgerea urmatoarelor etape

realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinta/ competente specifice si continuturi.

impartirea pe unitati de invatare.

stabilirea succesiunii in parcurgerea unitatilor de invatare.

alocare timpului consacrat necesar pentru fiecare unitate de invatare, in concordanta cu obiectivele de referinta si continuturile corespunzatoare.

Planificarile pot fi intocmite, orientativ, pornind de la urmatoarea rubricatie

Scoala....  Profesor.....

Disciplina... Clasa/ Nr. de ore pe sapt./ Anul

In acest tabel

unitatile de invatare se indica prin titluri (teme) stabilite de profesor.

obiectivele de referinta/ competentele specifice se marcheaza prin numerele corespunzatoare din programe.

continuturile selectate sunt cele aflate in lista de continuturi a programei.

numarul de ore alocate se stabileste de catre profesor, in functie de experienta acestuia si de nivelul de achizitii ale elevilor clasei.

O planificare anuala corect intocmita trebuie sa acopere integral programa scolara la nivel de obiective de referinta/ competente specifice si continuturi.

Nota in interiorul planificarii anuale se poate face o demarcatie intre semestre, vizibila prin numarul de saptamani.

Proiectarea unei unitati de invatare. Elementul generator al planificarii calendaristice este unitatea de invatare. La nivelul acesteia, proiectul poate avea urmatoarea rubricatie

Scoala.... Clasa/ Nr. de ore sapt...

Disciplina....   Saptamana/ Anul.....

Unitatea de invatare... Nr. de ore alocate.

Proiectul unitatii de invatare

In acest tabel

la rubrica referitoare la continuturi, apar inclusiv detalieri de continut necesare in explicarea anumitor parcursuri, respectiv corelarea lor cu nivelul de cunoastere al elevilor.

in rubrica obiective de referinta/ competente specifice se trec numerele obiectivelor de referinta/ competente specifice din programa scolara.

activitatile de invatare pot fi cele din programa scolara completate, modificate sau chiar inlocuite cu altele, pe care profesorul le considera adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse.

rubrica resurse cuprinde specificari de timp, de loc, forma de organizare a clasei etc.

in rubrica evaluare se mentioneaza instrumentele aplicate.

Finalul fiecarei unitati de invatare presupune si o evaluare sumativa. Desi denumirea si alocarea de timp pentru unitatile de invatare se stabilesc la inceputul anului scolar prin planificare, este recomandabil ca proiectele unitatilor de invatare sa se completeze ritmic, pe parcursul anului, avand in avans un interval optim pentru ca acesta sa reflecte cat mai bine realitatea.

Proiectarea unitatii de invatare, ca si a lectiei, incepe prin parcurgerea urmatoarei scheme, care precizeaza componentele procesului didactic intr-o succesiune logica, in scopul atingerii obiectivelor de referinta. Elementele procesului sunt aceleasi, oricare ar fi unitatea de invatare vizata.

Stabilirea instrumentelor de evaluare

Identificarea unei unitati de invatare se face prin tema acesteia. Activitatile de invatare se construiesc prin corelarea obiectivelor de referinta/ competentelor specifice si continuturile prevazute in programa. Ele presupun orientarea catre un anume scop, redat prin tema fiecarei activitati. In proiectul unitatii de invatare profesorul va alatura fiecarei activitati de invatare resurse pe care le considera necesare pentru conceperea strategiei si realizarea demersului didactic pe care le va transmite spre rezolvare elevilor, intr-o forma de comunicare accesibila nivelului de varsta.

Proiectarea activitatii de evaluare se realizeaza odata cu proiectarea demersului de predare invatare,

in deplina concordanta cu acesta si are in vedere, printre altele obiectivele cadru si de referinta ale programei, performantele minime ce trebuie atinse cu aceste obiective, momentul potrivit in care se face evaluarea, tipul de evaluare dorit, instrumentele prin care se realizeaza evaluarea, luarea in considerare a individualitatii elevilor, modul de folosire a datelor oferite de instrumentele de evaluare pentru asigurarea progresului scolar.

Fiecare activitate de evaluare e necesar sa fie insotita de o autoevaluare a propriei activitati a profesorului.

Relatia dintre lectie si unitatea de invatare

Spre deosebire de proiectarea traditionala centrata pe lectie (ora de curs), proiectarea pe unitati de invatare prezinta unele avantaje

creeaza un mediu de invatare coerent in care asteptarile elevilor devin clare pe termen mediu si lung, ceea ce asigura continuitate in invatare.

implica profesorul intr-un proiect didactic pe termen mediu si lung, tinand seama de ritmurile de invatare ale elevilor.

da perspectiva lectiilor, printr-o relatie neliniara intre ele, situandu-le in secvente diferite ale unitatii de invatare.

Lectia este inteleasa ca o componenta operationala (cum?), pe termen scurt a unitatii de invatare. Daca unitatea de invatare ofera intelegerea procesului din perspectiva strategica, lectia ofera intelegerea procesului din perspectiva operationala. Proiectul unitatii de invatare trebuie sa ofere si sa sugereze schema simpla a lectiilor ce o compun. Astfel, trecerea de la unitatea de invatare la fiecare lectie componenta trebuie sa asigure, sa sugereze raspunsuri la intrebarile de ce? (in ce scop), Cu ce? (secvente de continut) si operationala ( cum? ) la scara temporala mai mica, intr-un mod subordonat.