AUTORITATEA DASCALUI

AUTORITATEA DASCALUI

Competenta si calitatea omului de la catedra este o componenta esentiala a desfasurarii cu succes a procesului instructiv-educativ.Activitatea cadrelor didactice in instruirea si educarea tinerei generatii are o importanta uriasa pentru progresul societatii.De aceea ,cu toate greutatile perioadei actuale,este necesar sa punem inaintea intereselor personale interesul general al elevului si implicit al societatii.

Personalitatea educatorului este factorul decisiv pentru reusita invatamantului.Pentru a-si indeplini adevaratul rol de mentor,profesorul si invatatorul trebuie sa fie permanent an mijlocul elevilor,sa constituie pentru fiecare dintre ei o personalitate vie ,dinamica.O asemenea prezenta ii va ajuta in conturarea idealului lor etic.Educatia nu trebuie sa devina insa nici o obsesie nici pentru profesor ,nici pentru elevi.

In cautarea unor modele de viata,de conduita,de spirit si de morala ,tinerii elevi isi indreapta atentia spre acei dascali cu o buna pregatire de specialiate si orizont de cultura, dar in primul rand ,spre cei cu vocatie pedagogica.Problema se contureaza clar ,mai ales acum cand se recunoaste locul deosebit al ciclului primar in sistemul de invatamant,cand se reevalueaza modul de formare si perfectionare a invatatorului.

Se pun multe intrebari atunci cand se face referire la locul si rolul invatatorului in relatiile cu elevii sai.Comparativ cu alti factori care intevin in procesul de invatamant , personalitatea invatatorului se situeaza in prim plan.Rolul lui e de a selecta si a organiza informatiile ce vor fi asimilate de elevi, de a comunica inteligibil si a incuraja elevii, de a stabili cauzele unor eventuale insuccese dupa evaluarea rezultatelor si de a-i ajuta pe elevi sa le inlature.

Relatia invatator-elev ,trebuie sa fie un dialog viu ,eficient si permanent desfasurat sub auspiciile unei depline sinceritati,care sa duca apoi la o buna colaborare si cu parintii.

Trebuie cunoscute foarte bine eforturile facute de elevi,conditiile materiale,regimul de viata,de sanatate pentru a-l putea aprecia just,iar rolul dascalui nu este simplu si stilul democtatic este cel mai eficient,deoarece stimuleaza cooperarea,indica performantele,cultiva increderea reciproca ,

solidaritatea si responsabilitate,genereaza schimbari pozitive in atitudinea si personalitaea elevului.

Avand in vedere rolul si locul omului la catedra-consfatuitor,animator,organizator si coordonator al colectivului de elevi, se impune ca acesta sa indeplineasca o serie de trasaturi:

-competenta metodica si stiintifica ,de pregatirea si modul cum preda depinde in cea mai mare masura autoritatea sa; se stie ca, odata cu dragostea sa pentru obiect se infiripeaza si dragostea fata de profesor,ca rezultat al maiestriei sale pedagogice.

- autoritatea morala- cadrul didactic nu-i educa pe copii numai atunci cand ii sfatuieste sau cand il trage la raspundere pentru neindeplinirea unor sarcini scolare ,il educa si prin comportamentul sau in orice imprejurare,prin pozitia sa sociala.

-principialitate si spirit de dreptate-adesea,omul de la catedra este pus in situatia de a rezolva anumite litigii intevenite in clasa de elevi, orice pedeapsa sau orice recompensa daca nu este data in mod echitabil,nu va atrage adeziunea tacita a opiniei colectivului;pripeala sau partinirea,fara o evaluare critica a pedepsei sau a recompensei,va avea consecinte de ordin educativ ,mergand pana la ivirea unei prapastii intre colectiv si cadrul didactic.

-tactul pedagogic reclama o cunoastere a psihologiei copilului,a grupului si a metodelor educative,inseamna calm ,rabdare,initiativa si orientare ,ton afectiv si imobilizator,chibzuiala si prudenta in decizie.

O componenta de baza a aptitudinii didactice este capacitatea de a comunica cu clasa de elevi.Acest aspect fundamental al actului educational ,include alaturi de limbajul oral ( care trebuie sa tinda catre perfectiune ,spre arta) si asa numita comportare nonverbala , aptitudine de mare complexitate ,finete si utilitate.

Trairea afectiv-emotionala a continutului transmis si utilizarea gesticulatiei si a mimicii ca forme ale comunicarii gestuale cu scopul de a sensibiliza sufletele copiilor si de a le face sa vibreze.

Prin astfel de mijloce invataatorul reuseste sa patrunda in mintile sarace si incetosate ale copiilor ca in niste incaperi slab luminate,isi incalzeste propriul suflet la lumina incandescenta emanata de zecile de ochi atintiti asupra sa ,se straduieste sa descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea ,nedumerirea,neputinta ,ca si sclipirea scanteietoare a intelegerii.Astfel de momente de tensiune intelectuala, in care fluxul emotional si spiritual circula intens , in ambele sensuri ( de la invatator la clasa si invers),reprezinta mirajul profesiei de invatator.

Dascalii cu vocatie-fauritori de personalitati-construiesc, cu migala slefuitorului de diamante ,edificiile umane si ,prin aceasta, raman pentru totdeauna in memoria afectiva a invataceilor . Atitudinea calma,binevoitoare a educatorului , manifesta prin rabdare si intelegere fata de copii ,ajutorul acordat acestora pentru a depasi dificultatile , sunt de natura sa micsoreze distanta dintre invatator si elevi, sa-i incurajeze sa se apropie,ca parteneri si colaboratori. Lauda si incurajarea copiilor( intaririle pozitive) sunt incomparabil mai eficiente in educatie decat ocara ,blamul sau corectia fizica.

Distanta spatiala dintre catedra si banci nu trebuie sa devina o piedica ,o bariera in calea fluxului afectiv-informational care trebuie sa circule liber in ambele sensuri.Nici apropierea exagerata fata de elevi nu este benefica pentru un climat de munca si comportament disciplinat.

Piatra de capatai a dragostei pentru copii este cunoastera copilului , intelegerea , respectul , increderea , prietenia ,terapia diferentiata si diversificata,altruismul si optimismul pedagogic ,exigenta rezonabila.

Invatatorul trebuie sa formeze la copii convingerea ca el nu poate trai singur, ci in colaborare cu colgii sai, cu care invata si se joaca.In relatie cu colegul de banca si chiar de clasa,copilul observa identitatea opiniilor sau apropierea lor ,uneori si deosebirea lor ,care nu este confortabila sub raport psihic.Aici invatatorul trebuie sa intervina pentru a apropia opiniile si a reduce efectele.Inteligenta si iscusinta invatatorului trebuie dovedite atat in abordarea si folosirea diferitelor strategii,cat si in stilul de munca ,si in relatiile cu elevii.Animat de optimism pedagogic,de devotiune si altruism , pasionat de profesia pe care si-a ales-o invatatorul va vibra cu si pentru elevii sai.Va combina diverse metode, procedee,forme de organizare,va crea un climat de cooperare cu colectivul pe care il i ndruma.

Blandetea este totdeauna recomadabila cat timp nu devine slabiciune .Severitatea este corectivul atunci cand e necesar.O buna educatie cere ca educatorul sa inspire incredere,stima si respect elevului. A face educatie fara sanctiune sau pedeapsa este o utopie,deoarece nu exista copil care sa nu greseasca.A nu sanctiona greseala inseamna a o incuraja.Pedeapsa este necesara si are rol educativ.

Inconjurat permanent de o ambianta de dragoste,caldura,intelegere si bunatate,incredere si respect,copilul de varsta scolara mica va da masura intregii sale personalitati,dobandind cunostinte , priceperi, deprinderi si atitudini pe un evantai larg, realizand astel dezideratele invatamantului primar.

Secretul bucuriei reusitei educatiei este darul de a convinge ,de a se adresa inimii,nu numai mintii.Dascalul care se apropie de copii cu iubire si simtul dreptatii,care ii asculta cu bunavointa, care glumeste cu ei,care cauta sa ii ajute,sa le insufle sentimente morale ,este dascalul a carui autoritate rezista in timp.

Conditie fundamentala pentru buna desfasurare a activitatii informativ-formative,disciplina scolara consta in esenta ,in circumscrierea intregii activitati in sistemul de instructiuni,norme si regulamente existent. Pentru a-i sublinia importanta,parintele didacticii , J.A.Comenius sustinea ca ,,scoala fara disciplina este ca o moara fara apa".

Disciplina elevilor la orele de curs este dependenta de autoritatea profesorului( invatatorului )

, de gradul de antrenare a lor in activitatile de invatare,de modul cum educatorul stie sa se impuna si sa transforme lectia intr-o activitate de invatare colectiva efectiva.In conditile de galagie si dezordine ,dispare atentia la lectie,fiind blocate caile de receptare a mesajelor informative transmise de profesori.Vorbind unor elevi neatenti e ca si cum te-ai adresa unor obiecte neinsufletite.

Autoritatea de care trebuie sa se bucure educatorul pentru a se impune in fata claselor de elevi nu este annascuta,nu este transmisa genetic,nici nu este obiect de studiu in scoala normala sau in facultate.Ea se dobandeste,fiind un coloral al temeinicii pregatiri de cultura generala si de specialitate,al calitaatilor intelectual-morale si al experientei dobandite in practica pedagogica .De o reala autoritate,de un inalt prestigiu se bucura dascalii care si-au insusit si respecta codul de norme al deontologiei didactice.

Autoritatea,capacitatea de a stapani si conduce competent activitatea de invatare a unei clase de elevi sunt lucruri esentiale in educatia scolara.

Se impune ca in partea pregatitoare a fiecarei lectii sa se sigure captarea atentiei elevilor,crearea disponibilitatii acestora pentru receptarea si stocarea cunostintelor ce urmeaza a fi dobindite.Asadar lectia trebuie sa inceapa numai dupa ce ne am convins ca toți copii si-au deschis larg ferestrele si usile mintii si sunt gata sa inceapa invatarea. Daca pe parcursul lectiei elevii dau semne ca si-au pierdut rabdarea sau au obosit,se recomanda introducerea unor scurte secvente relaxante,menite sa reconecteze intelectul elevilor la tensiunea emotional-spirituala a activitatii de invatare.

Sunt mai eficiente,in astefel de cazuri ,modelarea vocii si modificarea intensitatii vorbirii invatatorului obligandu-i pe elevi sa-si asculte auzul,sa faca eforturi pentru a percepe toate cuvintele si fonemele,pentru a patrunde in intelesul celor comunicate de invatator.

Daca profesorii reusesc sa-i ajute pe elevi sa-si insuseasca la un nivel corespunzator , cunostintele cerute de programele de invatamant,este un lucru foarte bun,dar incomplet. Prin aceasta ei realizeaza doar latura instructiva,informativa a procesului de invatamant.Dar,educatie scolara,in inteles larg,include,pe langa componenta informativa,si latura formativ-educativa,apreciata ca fiind importanta.

Daca pentru activitatea de instruire a elevilor exista criterii si instrumente de evaluare,in domeniul formarii,al educatiei,lucrurile nu se prezinta la fel. Neexistand programe analitice pentru componenta formativ-educativa si nici standarde de cuantificare,dascalii procedeaza fiecare dupa cum ii dicteaza propria constiinta.Analiza mai amanuntita a educatiei scolare evidentiaza faptul ca intre componenta informativa si cea formativa nu se poate face o delimitare stricta,ca ele se intrepatrund si se conditioneaza una pe cealalta.

Exista educatie fara autoritate?Raspunsul ni-l da practica ,realitatea.Copii ramasi orfani de tata, educati numai de mama care are iubire, dar putina autoritate, rar ajung bine educati.In marea majoritate a cazurilor, ei deviaza din punct de vedere educativ.

De ce este necesara autoritatea? Deaorece copilul nu este un caracer inca deplin format si nici nu are o intelegere matura a comportamantului corect ,moral,este extrem de usor influentabil nu doar in bine ,ci si in rau.Astfel,iubirea blanda si intelegatoare a mamei este cel mai adesea dezarmanta si ineficienta. Copilul trebuie sa stie ca exista o forta peste care nu se poate trece,o forta care ii vrea binele si careia trebuie sa i se supuna.Autoritatea este asadar nu numai o conditie a educatiei,ci si o metoda educativa.Ce se cere pentru a nu gresi in aplicarea ei?Ca si in alte cazuri si in aplicarea ei se poate greti doar in doua moduri prin defect si prin exces.Autoritatea greseste prin defect atunci cind este prea moale,cand inchide ochii la diferite abateri,cind foloseste unitatile de masura preferentiale de la copil la copil fara o motivatie serioasa si cand se contrazice sigura de la o situatie la alta.

Autoritatea greseste prin exces atunci cand se exagereaza,insistand si an lucruri marunte, sufocandu-l pe elev,nelasand loc manifestarii sale,dezvoltarii firessi.Pe scurttcea mai pozitiva este calea de mijloc.Autoritatea se cere a fi exercitata numai atunci cand este cazul si numai in masura in care este necesara pentru a fi eficienta.Autoritatea educativa trebuie sa respecte unele reguli pentru a fi eficienta:

-sa dea exemplul propriei comportari.Nimeni nu-si impune in mod serios autoritatea daca prin faptele sale contrazice cerintele pe care cauta sa le impua elevului.Datorita faptului ca el este inclinat prin fire sa imita educatorul si pe parinti,exemplul bun constituie prin sine insusi cea mai buna propaganda educativa.

-sa nu nesacoteasca nici o greseala a copilului.

-sa fie aspra cand este cazul,dar temperta de prudenta si de iubire care vrea doar sa indrepte raul,nu sa-i faca rau copilului prin exces de pedeapsa.

-sa deschida o perspectiva de indreptare copilului care a gresit,pentru a nu-l impinge spre deznadejde,ajutandu-l sa isi afirme corect propria personalitate.

Autoritatea nu trebuie sa sufoce personalitatea,ci sa o ajute si sa dezvolte constructiv.Copii mici au nevoie in general pentru educarea lor de o atitudine de blandete.In exercitarea autoritatii educative,atat parintii cat si educatorii trebuie sa evite sa fie dusmanii acestuia.

Nu trebuie tolerata neascultarea si greselile copilului. Asprimea prea mare si raceala fata de copil,poate duce usor la o autoritate de suprafata, in care convingerea este inlocuita cu teama.Pentru atingerea rezultatelor scontate in procesul educativ o atentie deosebita trebuie acordata

particularitatilor de varsta a copilului si temperamentului acestuia.

Autoritatea cognitiva este autoritatea celui care stie mai multe intr-un domeniu.Relatta de autoritate an comunicarea didactica nu se manifesta numai intre elev si educator,ci si intre elevii aceleasi clase: unii elevi stiu mai mult la anumite materii,motiv pentru care sunt considerati autoritati in domeniu.De multe ori ,autoritatea e un instrument al diminizarii si al eficientizarii comunicarii didactice.Recunoscand in educator autoritatea cognitiva intr-un domeniu, elevii vor avea tendinta de a intra in relatte de comunicare cu acesta, pentru a se informa in legatura cu anumite probleme , pentru a se clarifica anumite concepte.

In privinta relatiei de autoritate dascal-elev,trebuie sa mentionam si faptul ca ea este dedublata; pe de o parte,avem de a face cu o relatie de autoritate cognitiva,epistemica(educatorul este cel care stie mai mult in raport cu elevul sau),si pe de alta aparte,se instituie o relatie de autoritate deontiaa ( educatorul indeplineste o functie in raport cu elevul,poate sa dea ordine si sa decida sanctiuni daca ordinele nu sunt indeplinite).Constatam ca intre dascal si elev se insinueaza si o relatie de putere:educatorul este purtatatorul puterii, in timp ce elevul este destinatarul puterii.Daca elevul resimte autoritatea dascalui ca apasatoare ,dominatoare, el se va simti amenintat, va resimti teama si nu va reusi sa receptioneze in cele mai bune conditii mesajele acestuia.

Relatia dascal-elev trebuie sa fie astfel structurata incat elevul sa indrazneasca sa actioneze in prezenta lui, sa coopereze cu el, sa raspunda la intrebari, sa puna la randul sau intrebari, sa formuleze opinii si interpretari personale, sa adopte o pozitie critica atunci cand situatia se impune.

Bibliografie:

Salavastru D.- ,,Psihologia Educatiei" -Editura Polirom,Bucuresti,2004

Vlasceanu M.-,,Psihologia educatiei si invatamantului"-Editura Paideia,Bucuresti,1993

Revista ,,Armonii din suflet de copil" nr.9 Iasi, sep-nov 2008

Fetescu V.-,,Educator adevarat"- Editura Pim,Iasi ,2004